Acum mai bine de un secol, în atmosfera entuziastă și încărcată de mari speranțe, datorată împlinirii Marii Uniri de la 1918, făuritorii de foi tipărite îndeplineau o altă speranță, cea a breslei – constituirea unei familii a scriitorilor gazetari. Astfel, la 11 ianuarie 1919, în București, nu departe de locul unde se află acum sediul central al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, undeva prin Sărindarul de atunci, mai mulți tineri intelectuali, în număr mare chiar, puneau bazele unei structuri oficiale a gazetarilor români – Uniunea Ziariștilor. Gândindu-mă acum la numele celor care au votat atunci, în unanimitate, actul de constituire, mă plec cu adâncă evlavie în fața memoriei acestora, a celor care, în ani, au devenit incontestabile repere ale gândirii culturale naționale. Cei de atunci și toți cei care le-au urmat, până la seniorii de astăzi ai presei românești!
Deși împlinește 105 ani de la constituirea sa oficială ca structură unitară reprezentativă a ziariștilor români, a celor pentru care limba română este propria patrie – cum spune poetul – Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care, în vreme, a trecut prin etape de felurite de schimbări și perfecționări, și-a păstrat, tot timpul, spiritul tânăr, inovator. Cursul dezvoltării sale a fost ascendent întotdeauna, îndeplinindu-și constant menirea de a fi o entitate de utilitate publică!
Este necesar să veghem cu toții la respectarea exemplară a normelor Codului deontologic al profesiei noastre, a cadrului democratic în care ne manifestăm – la toate nivelurile – a libertății de opinie! Este necesar să ne ascultăm unii pe alții, cu înțelegere și toleranță! Trebuie, azi, la mai mult de un centenar de viață a UZPR, să promovăm buna înțelegere între semeni, între noi toți!
Să mergem mai departe cu încredere în noi înșine și în forța noastră!
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România suntem noi, toți!
Filiala din Timișoara a Academiei Române organizează manifestarea științifică dedicată Zilei Culturii Naționale, cu tema „SPAȚIALITATE ȘI TEMPORALITATE ÎN EPOCA MARILOR CLASICI. Mihai Eminescu și Ioan Slavici, două destine paralele, unite printr-un singur crez: literatura”, ce va avea loc în Aula filialei din Timișoara a Academiei Române, în 16 ianuarie 2024, începând cu ora 11.
În anul 2014 regizorului Ioan Cărmăzan i-a venit năstrușnica idee de a înființa un „Club” al oamenilor talentați din Timișoara, o grupare fără personalitate juridică, dar care a adunat în jurul maestrului, cu o repeziciune uimitoare, o seamă de oameni valoroși: scriitori, artiști, cineaști, publiciști, editori, oameni de cultură etc.
Pe unii dintre membri îi cunoșteam, dar mulți îmi erau încă necunoscuți și, evident, eram fericită să cunosc nume noi și importante în cultura și literatura bănățeană contemporană.
Această grupare cultural-literar-artistică, menită să adune creatori din diverse domenii pentru a promova cultura, literatura, arta, publicistica bănățeană, a dat naștere unor cărți, prima în acest șir de antologii fiind volumul „Despre iubire…”, apărut la editura clujeană „Ecou Transilvan”, în coordonarea Ninei Ceranu.
Acest volum a fost prezentat și la biblioteca din Bocșa, prin grija prietenului Nuțu Cărmăzan, și atunci am cunoscut mai mulți dintre inimoșii membri ai Clubului de la Timișoara. Iar Silvia C. Negru a fost una dintre doamnele care m-a cucerit! Volubilă, talentată, atentă, inteligentă, s-a dovedit a fi o prietenă caldă și fidelă!
Silvia C. Negru s-a născut în 12 ianuarie 1954 în comuna Batăr (jud. Bihor); este absolventă a Universității de Vest din Timișoara – Facultatea de Filologie; este unul dintre dascălii de seamă ai orașului de pe Bega, fiind un profesor dedicat și un director cu viziune.
Pasionată de scris, a debutat publicistic, cu poezie, în anul 1970 în „Reflectorul alb” și editorial, în 1985, cu volumul de poezii pentru copii „Carnavalul florilor” la editura Facla din Timișoara, o carte frumoasă, ilustrată de Adriana Oancea-Șuteu.
Au urmat cărți precum: „Veșmânt de aripi”, versuri, Timișoara: Pardon, 2006; „Stihuri pentru cruce și destin”, Timișoara: Pardon, 2006; „Pentru iubirea clipei”, versuri, Timișoara: Pardon, 2007; „Altar”, versuri, Timișoara: Pardon, 2007; „Pe plan exprimat”, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2012; „Pe aripi de răsuflare tăiată”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2013; „Întrupare”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2013; „Iubire pe brațele mării”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2014; „Țărmul de taină”, versuri, Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2014; „Așteptarea albă”, versuri,Drobeta- Turnu Severin: Porfin, 2015; „Umbre albastre”, versuri, Timișoara: Eurostampa, 2016; „Poeme în Andoria”, versuri, Timișoara: David Press Print, 2019; „Flacăra cu trup de gând”, versuri, Timișoara: David Press Print, 2021; „Carte ce-o deschizi cu inima”, versuri, Timișoara: Eurobit, 2021; „Pașii Nereidei”: antologie de proză scurtă și povestiri, Timișoara: David Press Print, 2022.
Silvia C. Negru colaborează cu diverse reviste și publicații, creațiile sale regăsindu-se în paginile revistelor: „Antract”, „Anotimpul surâsului”, „Arcade”, „Arcadia”, „Columna” , „Coloana infinitului”, „Embleme”, „Eminesciana”, „Familia”, „Interferențe”, „Orizont”, „Orient latin”, „Reflectorul alb”, „Scânteia tineretului”, „Vitralii” etc.
De asemenea, o găsim în volumele Clubului de la Timișoara:„ Despre iubire…”- Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016;„ Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar”.- Timișoara: Eubeea, 2017; „Utopia – despre iubire și prostie”.- Timișoara: Eubeea, 2018; „Descifrând codul Cărmăzan” .- Timișoara: Eubeea, 2018; „ Insula fiecăruia”.- Timișoara: Eubeea, 2019; „Campioana.” Doinei Moț, la 80 de ani.- Timișoara: Eubeea, 2018; „Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă”. Timișoara: Eubeea, 2020; „O sută de ani de literatură feminină în România”.- Timișoara: Eubeea, 2020; „Marika” – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu.- Timișoara: Eubeea, 2021; „Dosarul Brâncuși – între real și imaginar”.- Timișoara: Eubeea, 2021; „30 de ani de U.A.R.F.” (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România).-Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023.
Referințe despre cărțile și personalitatea Silviei C. Negru sunt în volumul realizat de Ion Pachia Tatomirescu: „Pagini de istorie literară valahă de mâine” (2015); ”Enciclopedia Banatului. Literatura.” Ed.a II-a (2016); în periodice: „Orizont”(nr. 42, /1980); „Orizont (nr. 40/ 1985); Orizont (nr. 45/ 1985); „Icoane bănățene” (nr. 6/ 2013); „Arcade” (nr. 4/ 2006); „Orient latin” (nr. 1/ 2013); „Zeit” (nr. 52/ 2013); „Orizont” (nr. 4/ 2013); „Reflex” (nr. 1-6/ 2013); „Orient latin”(nr. 3/ 2014); „Anotimpuri literare” (nr. 2-3/ 2014); „Arcade” (nr. 4/ 2013).
„O scriitoare care impresionează prin actul decisiv și determinant de a nu lăsa istoria văduvită de trăirile care pot construi autentic” (Otilia Sârbu); o scriitoare a cărei texte „acoperă un spațiu incitant prin generozitatea sa spirituală. Pornind de la lumea copilăriei și adolescenței dintr-un sat bihorean – locuri, oameni, întâmplări, trecând în America, urcând și în istoria noastră, la finalul domniei lui Constantin Brâncoveanu, revenind apoi în contemporaneitate, demersul literar al autoarei este condus sub lumina dragostei față de oameni și a credinței creștine”. (Lucian Ionică) O poetă care „cântă trecerea inevitabilă a timpului care desenează inele pe trunchiurile copacilor… Umbra poetei care va persista în timp este cărarea ei divină, partea geamănă în Lumină… Poezia Silviei C. Negru este un «film în derulare, țesut cu mătase», uneori are «miez conturat» și « imagini neșterse», însă prin înălțarea Cuvântului clăditor al versurilor, ele îndreaptă poeta spre neuitare.” (Virginia Popovici) „Lirica Silviei C. Negru nu sentimentalizează, ci surprinde doar prin delicatețe și solidaritate. […] Poeta scrie o poezie dedicată copilăriei, ca și cum ar scrie maturilor. Ea nu face rabat sensului, puterii de atracție a cuvântului și metaforei, nici nu coboară versul la o treaptă de jos a pătrunderii, ci rămâne în universul propriu al înțelegerii copilăriei, caută, în ea, cu perspicacitate, valorile spirituale capabile s-o stimuleze și s-o înalțe.[…]” (Ion Arieșanu) „Silvia C. Negru construiește un spațiu poetic amplu, un tărâm imaginar mito-poetic propriu, în care aduce la rang de zeități și instanțe divine absolute, sentimente proprii, gânduri, idei. Vocea este gravă, timbrul înalt, versificația când albă, când, pe alocuri, rimată, este lucrată în filigran, cu grija expresă pentru amănunt și efect.” (Gheorghe Secheșan)
Demnă de admirația noastră, scriitoarea Silvia C. Negru este un om sensibil și, totuși, deosebit de puternic, este o voce distinctă, cu un accent clar și apăsat asupra valorilor noastre naționale, asupra limbii române și a tradiționalismului veritabil și autentic. Este omul de cultură din umbra căruia izbucnește, parcă, adesea, dascălul purtător de aură. Acea aură! A sincerității, a smereniei, a divinității! Pentru că, dincolo de dascălul hăruit cu talantul meșteșugirii cuvântului, Silvia este un om bun și credincios. Iar noi știm că omul credincios, care face fapte bune, se aseamănă cu lumina care încălzește și luminează în jurul său.
Iar eu mă simt binecuvântată cu o astfel de prietenă și colaboratoare!
Scriitoarea Silvia C. Negru se află la ceas aniversar, moment în care se cuvine să-i adresăm urări de bine, de sănătate și de frumoase împliniri scriitoricești! Să ne lumineze ani mulți înainte cu bunătatea și cu talentul său și fiecare zi să-i fie desfătare!
UZPR CARAS SEVERIN 