• UZPR

Aflată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista „Muzeul Presei Românești” a ajuns la nr.12/2023, oferind spre lectură date istorice inedite, informații din lumea presei,  reportaje și comentarii despre evenimente și aspecte ale fenomenului cultural-științific din România.

O interesantă cercetare de teren realizată de Dan Toma Dulciu la Viena referitoare la descoperirea mormântului nepotului lui Mihai Eminescu în capitala Austriei deschide o pagină nouă în biografia postumă a poetului.

Interviul realizat cu Academicianul Andrei Eșanu este un omagiu adus memoriei marelui cărturar și domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir, anul acesta împlinindu-se 350 de ani de la naștere și 300 de ani de la trecerea sa în eternitate. „Acest an, 2023, precum am arătat, este un an aniversar în care noi, românii, ne amintim și ne reamintim numele lui Dimitrie Cantemir, Principele și mai ales omul de cultură, marele savant care, practic, ne-a propulsat în lume pe noi, românii, în Europa și întreaga lume, fiind o personalitate de talie europeană și universală.”(Acad. Andrei Eșanu)

Ion Andreiță, pălmaș cu condeiul, scrie cu emoție și talent un amplu articol în omagierea lui Ciprian Porumbescu, intitulat „Cânta la Genova o vioară”.

Date despre Ordinul „Steaua României”, conferit în 1893 unor prelați români, prezintă cu lux de amănunte cunoscutul cercetător, jurnalist și scriitor Laurențiu-Ștefan Szemkovics.

La final de noiembrie a avut loc Gala Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, eveniment tradițional în breasla jurnalismului românesc, ce a pus sub lumina reflectoarelor și în cadrul ediției 2023 – „Împreună pentru pace” – câteva din cele mai valoroase contribuții jurnalistice ale colegilor noștri, fiind premiate personalități remarcabile dar și instituții. Palmaresul acestei ediții a pus în prim plan contribuții de seamă ale unor exponenți ai presei scrise, jurnaliști, redactori, editori, scriitori, reprezentanți ai domeniului audio-vizual, realizatori de emisiuni, purtători de cuvânt ai unor instituții, decani de vârstă ai jurnalismului românesc contemporan, pentru întreaga activitate la promovarea acestei profesii. 

Festivalul de Poezie din Luzhou, China, 15-17 Octombrie 2023, a oferit „Premiul pentru traducere de literatură” scriitorului, sinologului și traducătorului român Constantin Lupeanu, veste care o aflăm din corespondența scriitorului Qin Huhai, unul dintre redutabilii prozatori chinezi contemporani.

Cercetătorul Eugen Nicolaescu deslușește o frumoasă și incitantă enigmă „literară” care sfidează înțelegerea noastră de aproape două secole. Autorul enigmei este scriitorul Costache (Constantin) C. Negruzzi.

Ionel Novac prezintă detalii din viața de elev a lui Mihai Eminescu, pe vremea când studia la Cernăuți.

Piatra de temelie a Mausoleului de la Mărășești a fost așezată la data de 6 august 1923. Trecând un veac de la evenimentul amintit, Dumitru-Tudor Tănăsescu descrie acest monument ce reprezintă un simbol al eroismului românesc într-un moment de mare cumpănă în istoria neamului.

Dan Toma Dulciu poartă un dialog cu tânăra artistă Ana Romana Sălăjan-Morar, stabilită la Viena, sub genericul „Despre talent, pasiune și muncă”, în care  deslușim profilul complex ca om și artist a acestei reprezentante a tinerei generații de muzicieni.

În 2023 s-au împlinit 150 de ani de la nașterea marelui om politic român Iuliu Maniu și 70 de ani de la moartea sa, în Temnița Sighetului. Cunoscutul istoric Ion Constantin are o amplă și inedită prezentare despre cel care avea să devină unul dintre principalii artizani ai unirii Transilvaniei cu România la 1 Decembrie 1918.

Ioan N. Roșca a ajuns, pentru prima oară în toamna acestui an, pelerin pe Muntele Athos. Notele de călătorie pe care le publicăm în acest număr al revistei sunt însoțite de minunate fotografii. Ne rămâne în gând speranța dumnealui: „După cele patru zile și patru nopți trăite în și printre mănăstirile Sfântului Munte, ne-am încheiat pelerinajul îmbogățiți nu numai cu imagini de neuitat ale unui loc tainic, ci și cu reflecții asupra unui alt fel de a trăi, în acord cu natura și cu Divinitatea și care năzuiește la mai multă liniște, pace și smerenie într-o lume atât de tensionată și de bulversată valoric.”

Imagini din presa românească de altădată și multe alte informații completează subiectele prezentate.

Vă invităm la lectură, mulțumind colaboratorilor revistei pentru contribuțiile lor valoroase.

Revista poate fi citită online la următoarea adresă:

https://tantatanasescu.blogspot.com

Tanța Tănăsescu, Redactor-șef

Dan Toma Dulciu, Director editorial

Într-o atmosferă de adevărată sărbătoare, scriitori, poeți, istorici, oameni de diverse profesii, iubitori de cultură și artă, ziariști din cadrul Filialei UZPR Timiș, uniți sub semnul de conștiință și spirit românesc au fost prezenți în Sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiș, un spațiu generos și de utilitate publică, pentru a celebra ca în fiecare an la 8 Decembrie ,,Ziua Constituției României” carta fundamentală prin care sunt statuate drepturile și libertățile esențiale ale cetățeanului într-un stat de drept.

Înainte de a da startul unui dialog deschis, constituțional, împreună cu preotul Horia Țâru, membru UZPR Timiș, am rostit rugăciunea Tatăl nostru, ca un moment de solemnitate și împăcare cu (ne)liniștea din noi și Dumnezeu.

Domnul Viorel Coifan consilier al președintelui C.J.Timiș, Alin Nica, a prezentat un scurt istoric al Constituțiilor României ca un arc peste un timp de profunde transformări social-economic-politic, 1912-1923-1938-perioada regimului comunist-Revoluția din 1989-1991-2003. Constituția trebuie cunoscută, știută, învățată și respectată.Din această lecție de Drept constituțional cu completările  bine argumentate în alocuțiunea rostită de domnul Ioan I. Ionescu, fost magistrat am reținut și este relevant a le aduce în atenția cetățeanului român, principiile pe care le afirmă Constituția cum ar fi;

Principiul organizării statului/Drepturile ,libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățeanului/ Organizarea autorității publica locale/ Principii economice, bugetul de stat/ Organizarea Curții Constituționale/ Relația cu organizațiile supranaționale/Procedura de revizuire a Constituției. Toate celelalte Legi trebuie să respecte Constituția.O curte Judecătorească specială numită Curtea Constituțională, este garantul supremației Constituției și se ocupă numai de compatibilitatea legilor și a altor hotărâri propuse.

Dincolo de această lecție de istorie a dreptului și interes  administrativ-civic public- general au mai ,,combătut” Petru Novac Dolângă, un ziarist și scriitor de referință al Banatului, care nu și-a pierdut din vocația sa vulcanică de a ne face să înțelegem că numai ,,cumpănirea” faptelor noastre și asumarea istoriei cu toate cele bune și rele și comuniunea cu Dumnezeu,în timp ,,Vom fi iarăși ce- am fost și mai mult decât atât”! (Petru Rareș). În același registru relevant al realității că legea fundamentală  nu este o operă completă s-au exprimat prof. univ dr. Vichentie Maniov, Corneliu Ștefan Popovici, ziarist de notorietate, membru UZPR Timiș, jurnalistul de investigație Nicolae Toma, istoricul Ștefan Tat, tânărul jurnalist Adrian Bacoș, membri UZPR Timiș.

În partea a doua conform  programului a urmat un recital de poezie  cu un profund mesaj patriotic, simțire românească, iubire și credință în Dumnezeu, la care și-au adus contribuția poeții și scriitorii;  Mirela Cocheci, Zorica Dan, Ioan Dragotă, Ana Caia, Maria Mândroane, Andrei Pogany, Janet Dancea Achimescu, Horia Țâru, Ovidiu Crăciun. În acest context membri UZPR Timiș, Gheorghe Lungu și Petru Opruț, în calitate de editori au distribuit asistenței recentele numere ale  revistelor print ,, Foaia săcoșeană” și ”Foaia Voislovei” afiliate Asociației Presei Rurale a publiciștilor din Banat, președinte Ioan Traia, membru UZPR Timiș.

Consideră că, prin inițiativa noastră, am fost și noi parte a încheierii unui  an deosebit în evenimente care a întregit florilegiul celorlalte, organizate în cadrul Conceptului euopean ,,Timișoara Capitală Europeană a Culturii”. Ne bucurăm desigur că la asemenea evenimente și nu numai, colegii de breaslă participă activ se implică în dinamizarea activității filialei și a ,,Pulsului Uniunii”. Mulțumim de asemeni partenerilor statornici; Uniunea Bulgarilor din Banat, reprezentată prin Vichente Maniov, ANMCRR Timișoara, (Neluțu Lăutaru), MINADOR Timișoara, oraș martir-România,(Remus Știr,) ASCIOR Timișoara(Mirela Cocheci) și desigur Asociația Cultural  Umanitară ,,Luceafărul de Vest”Timișoara.

La final, cu gândul la zilele fierbinți din Decembrie 1989, de la care în curând se vor împlini 34 de ani, subsemnatul a recitat în stil propriu ca un semn de resemnare poemul ,,Revoluția noastră continuă” din care redăm ultima parte.

Și azi Revoluția noastră continuă / Prin plânsul pământului și plânsul istoriei care ne spun că viața este o luptă/ Pentru triumful poporului meu și eu voi lupta până-n pânzele albe/ Chiar dacă ar fi să mai ud încă odată cu sângele meu florile din cer, florile dalbe!/ Și azi Revoluția noastră continua/ Prin tăcerea zidurilor celeste, ce cresc între noi și spaima dintre șoapte/ Prin verticalitatea tatălui meu în fața ghilotinei, erou de poveste/Prin zâmbetul mamei ce sfidează incertitudinea dintre viscole și ploi/ Revoluția noastră continuă pașnic, fără violență, aici și dincolo de moarte/ Timpul iubirii de semeni, de țară și neam nu (ne) mai poate fi dat înapoi!

Cinstire și recunoștință veșnică eroilor Revoluției din 1989 !

                                  ,,LA MULȚI ANI POPOR ROMÂN!”

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

Fotografii și afiș, Nicolae TOMA, UZPR / Timiș

Cu multă bucurie, aduc în fața d-voastră onoarea și plăcerea avute cu ocazia participării la Conferința Internațională de Istorie ACTA HISTORICA CIVITATIS LUGOSIENSIS, ediția a III-a, Lugoj 8-10 decembrie, 2023.
Evenimentul cultural s-a bucurat de prezența distinșilor participanți de la instituții de cultură din țară și străinătate, din întreaga activitate amimtim:

• lansare de carte, ținută la Catedrala Romano-Catolică, sâmbătă ora 17.00
• lucrările Conferinței (comunicări, lansări de carte, serată muzicală), vineri 10.00-19.00
• vizitarea expoziției Constantin Brâncuși, duminică.

Cu această ocazie, am avut posibilitatea de a prezenta subiectul Dr. Ion Sîrbu – activitatea politică, o personalitate istorică a Banatului, implicat activ în actul de la 1 decembrie 1918.
Mulțumirile și aprecierile noastre le îndreptăm către toți organizatorii acestei activități, în special d-lui Prof. Constantin Tufan Stan și d-lui Col. r. Ion Teca!

A consemnat, prof. Mihai Vlădia, preşedinte Asociaţia BanatCult

În organizarea Palatului Copiilor Alba Iulia și a Clubului Copiilor Sebeș în parteneriat cu Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar Alba – după cum ne relata prof. Sava Voicu Constantin (foto), coordonator al Clubului Copiilor Brad – s-a desfășurat a IX-a ediție a Concursului Național „Visând la stele în universul copilăriei” cuprins în Calendarul Activităților Naționale Nr. 3612/ 2023 poziția 45.
Probele au constat în lucrări editate pe computer având ca temă însuși titlul concursului, la următoarele secțiuni diferențiate pe cicluri școlare (clasele II – IV și V – VIII): lucrări editate în word (compunere de texte); desene tematice concepute cu aplicația Paint; slide-uri realizate în Power Point; filmulețe tematice și site-uri web.
S-a punctat originalitatea, alegerea corectă a titlului lucrărilor, conceptul grafic, ortografia scrisului și esența compunerilor, respectarea temei propuse în regulamentul concursului, cromatica desenelor, complexitatea paginilor web și creativitatea lucrărilor.
În urma jurizării lucrărilor, Clubul Copiilor Brad sub îndrumarea prof. Sava Voicu Constantin a obținut următoarele rezultate:
• Anca Alexandru, clasa a IV-a, locul I la secțiunea Power Point cu lucrarea intitulată
„Copilăria pe băncile școlii”, locul II cu lucrarea „Steaua copilăriei” la secțiunea Paint și o mențiune cu lucrarea „Alături de stele” la secțiunea Word.
• Hărduț Andrei, clasa a V-a, locul III la categoria Word cu titlul lucrării „De mână cu …
stelele” și o mențiune la categoria Paint cu desenul tematic intitulat „Cerul copilăriei”.
Felicitări ambilor elevi pentru creativitate și imaginație, dar mai ales pentru dorința de a concura cu alți elevi la nivel național.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Problema centrală a COP28 – discuțiile ONU privind schimbările climatice, desfășurate în principalul stat producător de petrol, Emiratele Arabe Unite – este dacă se va ajunge la primul acord global pentru eliminarea treptată a combustibililor fosili. Arderea combustibililor fosili pentru energie este de departe cea mai mare cauză a schimbărilor climatice. Este, de asemenea, motorul vieții moderne – chiar și cu creșterea surselor regenerabile, combustibilii fosili produc aproximativ 80% din energia lumii.

Dar negocierile ONU privind schimbările climatice din ultimele trei decenii nu au abordat încă problema direct. Abia Summitul COP26 de la Glasgow, din 2021, a făcut primul progres tangibil către un acord de ieșire din scena energetic a combustibililor fosili, cu un acord de reducere a consumului de cărbune, dar fără a menționa petrolul și gazele.

La COP28 din Dubai, peste 80 de țări fac eforturi pentru un pact mai larg pentru eliminarea treptată a tuturor combustibililor fosili care emit CO2. Printre aceștia se numără Uniunea Europeană și comisarul său pentru climă, Wopke Hoekstra: „Vreau ca acest COP să marcheze începutul sfârșitului combustibililor fosili”. „Eliminarea treptată este un instrument pentru atingerea scopului, dar obiectivul este un sistem energetic care nu are emisii”, a declarat ministrul de Externe al Norvegiei, Espen Barthe Eide, potrivit euractiv.com.

Pe lângă cele 27 de țări din UE și Norvegia – cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa, cu excepția Rusiei – această poziție este susținută și de producătorii occidentali SUA și Canada, micile state insulare vulnerabile climatice, unele națiuni africane, inclusiv Kenya și Etiopia, precum și Țările din America Latină Chile și Columbia.

Opoziția față de eliminarea treptată a combustibililor fosili, susțin diplomații, este condusă de Rusia, Arabia Saudită și China, care este cel mai mare emițător de carbon din lume. Uganda, Mozambic și alte state de pe continental african, cu tarife scăzute de acces la energie electrică, plănuiesc să își dezvolte sau să-și extindă producția de petrol și gaze. Uganda a început să foreze primul puț de producție în acest an. „Să-i spui Ugandei să oprească combustibilii fosili, este într-adevăr o insultă. Este ca și cum ai spune Ugandei să rămână în sărăcie”, a spus ministrul Energiei, Ruth Nankabirwa.

Negociatorii țărilor au la dispoziție doar câteva zile pentru a găsi un acord înainte de încheierea Summit-ului, programată pe 12 decembrie. (redacția UZPR)

Foto: Gerd Altmann/Pixabay

• UZPR

Luni, 4 decembrie, a.c., la sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, auditoriul a avut șansa urmăririi unei interesante expuneri, urmată de dezbateri, pe tema presei studențești. Momentul ales a fost și ca urmare a aniversării recente la Timișoara a celor 50 de ani trecuți de la apariția primului număr al revistei „Forum studențesc”.

Cunoscutul om de presă, inginer și economist Gheorghe CRIȘAN, fost Redactor șef în perioada 1977-1981, a realizat o interesantă prezentare a istoriei revistei, cu accentuarea particularităților acesteia. S-a trecut destul de operativ peste momentele excepționale ale programului aniversar, derulat în acest an, mai intens pe parcursul lunilor septembrie și octombrie. În expunere, au urmat mai multe detalii „tehnice” asupra publicației, împărtășindu-se colegilor de breaslă din filiala UZPR timișoreană date, cum ar fi: „Revista Forum studențesc a apărut, în perioada 1973-1990, în 130 de numere, totalizând în jur de 2000 de pagini. Acestea au avut un tiraj de până la 10.500 de exemplare, în format A 3 și, de regulă, în 16 pagini (cu excepția numerelor duble), fiind difuzate, în mare parte, pe bază de abonamente încheiate cu studenții, încă de la cazarea în căminele studențești sau cu ocazia înscrierii la facultate” (GC). Primul număr al revistei „Forum studențesc” a apărut în ziua de 1 decembrie 1973, sub egida Uniunii Asociațiilor Studenților din Centrul Universitar Timișoara, publicație care „în timp, și-a dovedit eficiența și utilitatea, revista Forum studențesc devenind una din cele mai apreciate reviste din mediul universitar și o adevărată pepinieră de viitori jurnaliști, dar și de specialiști în diverse domenii de activitate. ” … „dintru început, Forumul studențesc și-a asumat drumul greu spre înălțimi, încercând să facă din VERTICALITATE o profesiune de credință, un mod de a fi și de a gândi, de a concepe și de a realiza presa. O misiune aproape imposibilă, într-o vreme în care, încă, a cuteza să stai drept, aspirând la ALTCEVA, nu era calea cea mai bună de a supraviețui și de a-ți construi viitorul…”(GC)

Autorul expunerii a reușit să incite colegii prezenți la o interesante discuții, prin punctarea unor caracteristici ale revistei, cum ar fi: „VERTICALITATEA – care putea să însemne și un alt mod de a scrie, fugind de adesea inevitabila limbă de lemn, poate chiar cu stângăcii, cu greșeli și cu scăpări…”, respectiv modul „de a prezenta ALTFEL revista ca paginație, cu vignete și ilustrații mergând de la lucruri bizare, la grafici îndrăznețe sau neașteptate, stârnind interes și depășind monotonia specifică presei cotidiene.”(GC)

Astfel, președintele Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR, conf. univ. dr. Ioan David, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, a apreciat atât rolul important dovedit de revistă, o adevărată emblemă a presei studențești din Timișoara. S-a remarcat spiritul activ și creativ dezvoltat de membrii redacției revistei, mereu reînnoite de-a lungul anilor, fiind atrași în rândul „forumiștilor” reprezentanți ai noilor generații de studenți. Pentru întregul succes al publicației, un exemplu remarcabil de dăruire a fost și este chiar jurnalistul, ajuns acum un veteran – Gheorghe CRIȘAN.

Seniorul octogenar al presei bănățene, jurnalistul „de cursă lungă” Ion MEDOIA, a făcut referiri la felul în care presa studențească s-a integrat în contextul amplu al presei românești, în special revista „Forum studențesc” însemnând chiar o școală eficientă de formare a viitorilor gazetari. De asemenea, majoritatea celor prezenți au întărit prin spusele lor, valori care au fost date de mișcarea culturală generată de studenții – jurnaliști în formare, care au scris despre și pentru colegii lor de generație. „Forum studențesc” a reprezentat, atât o voce a studenților timișoreni, cât și un difuzor de informare generală a cititorilor asupra activităților exemplare reușite de aceștia. Cu toate restricțiile impuse de regimul comunist aflat la putere, s-a creat un cadru moderat de rezistență prin presă, dar cu rol important de extindere și promovare a creațiilor culturale studențești, realizate cu destulă îndrăzneală.

În contextul dezbaterilor s-au conturat și anumite nuanțe critice referitoare la „sărăcia” actuală a presei autentice studențești, fiind considerată oportună reactivarea în forță a revistei „Forum studențesc”.

Felicitări tuturor celor care au contribuit la existența revistei „Forum studențesc”, cu urări de succes în acțiunile de revigorare a presei studențești timișorene.

Dumitru MNERIE

membru UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș

• UZPR

Este interesant cum presa mainstream aruncă pe piață teoria originii getice a germanilor, de parcă ideea ar fi ceva nouă și ar schimba istoria românilor și a nemților. În realitate, din păcate, istoria românilor, începând cu Școala Ardeleană și curentul latinist de la Timotei Cipariu citire, a impus o anumită abordare tezistă și teleologică a trecutului românilor pentru a integra istoria noastră unui curent tezist occidental formal, mă rog, acceptat de marile puteri culturale și de București în curentul sincronist de integrare în Europa la sfârșitul secolului XVIII-lea. Ziarul ”Adevărul” publica anul trecut teoria unui istoric valoros din Târgoviște despre originea getică a germanilor, ca ceva absolut nou în istoriografia noastră. În realitate această teorie istoriografică circulă la noi de mult timp, de la BP Hașdeu încoace, din a doua jumătate a secolului XIX. Manuscris din secolul al XV-lea despre viaţa lui Vlad Ţepeş, deţinut de Vatican, a fost scos la lumină în 2015 de un istoric din Târgovişte, Vasile Lupaşc, scriitor şi autor al mai multor lucrări despre domnitorul muntean. Documentul este scris de episcopul Niccolo de Modrussa, în latină. Modrussa a fost un trimis special al Papei Pius al II-lea, însărcinat cu anchetarea lui Vlad Ţepeş, după arestarea acestuia de către Matei Corvin, şi are peste 200 de pagini.

Lupaşc a încercat să traducă acest document cu ajutorul mai multor specialişti, vorbitori de limbă latină veche, dar fără succes. I s-a transmis că în document sunt trecute tot felul de „bazaconii”, motiv pentru care nimeni nu se încumetă să îl traducă. Lucrarea, intitulată De Bello Gothorum, este scrisă în timpul vieții lui Vlad Voievod Drăculea de către un trimis al Papei. Cei doi s-au întâlnit și Nicollo De Modrussa – trimisul papei – a lăsat o descriere a marelui voievod.Valahii lui Vlad țepeș sunt considerați cei mai aprigi apărători ai creștinătății și au origini germanice prin identificarea dintre geți și goți. În realitate, însă, trimisul Papei spune în document că nemţii ar fi de origine dacică, ceea ce ar răsturna multe manuale de istorie. „Am luat legătura cu mai mulţi istorici, fini cunoscători ai limbii latine, dar niciunul nu a avut timp şi energie pentru un astfel de proiect. Despre pomenirea germanilor în relaţia cu Zalmoxis şi o posibilă origine dacică nu vreau să mă pronunţ. Există mai multe teorii. Prima pleacă chiar de la titlul lucrării: De Bello Gothorum. Principala teorie face referire la o confuzie între termenii de got şi get, dar această confuzie pare că se adânceşte în textul manuscrisului. Alte teorii, pe care nu mă hazardez să le menţionez în detaliu, vorbesc chiar despre o origine comună geto-germană”, spune Vasile Lupaşc.Această teorie nu este acceptată de către istoricii de la Curtea Domnească din Târgovişte. Istoricul Vasile Lupașc se arată reticent la teorie pentru că apare în textul manuscrisului numele zeului Zalmoxis și despre daci și nu ar vrea să reînvie teoria exacerbării dacismului. Există o teamă maladivă la istoricii români de a scrie despre daci, de parcă ar fi periculos și impur. Din nefericire pentru unii, istoria dacilor trebuie rescrisă pornind chiar de la istoricii români de la începutul secolului XX.

În realitatea istoriografică, despre daci au scris cei mai mari istorici români și au recunoscut locul lor major în istoria noastră și a Europei, cum a fost, de exemplu, Vasile Pârvan în ”Getica”. Teoria originii germanice nu este nouă și nici măcar unica într-un manuscris de la Vatican. Dacă s-ar deschide arhivele Vaticanului și s-ar publica documentele am afla că tot trecutul românilor și o parte a Europei Centrale este legat de geto-daci. Încă de pe vremea împăratului Iustinian un celebru istoric german Iordanes a scris o carte despre originea getică a germanilor. Iordanes a fost un istoric got romanizat, originar din Moesia (mijlocul secolului al VI-lea). A lăsat două lucrări cunoscute sub numele de Romana și ”De origine actibusque Getarum”, pe scurt „Getica”. Pentru prima lucrare a folosit informații din istorici mai vechi, iar pentru a doua, o operă a lui Cassiodorus, azi pierdută. Opera sa prezintă o mare importanță mai ales pentru acele părți pentru care nu s-au păstrat izvoarele mai vechi pe care le-a folosit. Getica se vrea a fi o istorie a goților, pe care istoricii occidentali consideră că îi confundă însă cu geții. Danezul Arne Søby Christensen afirmă că ”Getica” este o istorie complet fictivă și că originea goților descrisă în carte se bazează pe mituri populare grecești și romane ca și pe interpretarea greșită. Scopul acestei falsificări este, conform lui Christensen, cel de a fabrica o identitate glorioasă pentru popoarele care dobândiseră recent puterea în Europa post-romană. O interpretare utopică în stil fake news de azi. Mai mult, istoricul Walter Goffart crede că „Getica” făcea parte din planurile împăratului Iustinian și a mașinăriei de propagandă de la curtea sa. El dorea să se creadă că goții nu făceau parte din lumea romană, întărind astfel pretențiile Imperiului Roman de Răsărit asupra părții sale de vest. Iarăși o teorie șubredă, care îl transformă pe Iordanes în agent bizantin fără personalitate. Era imposibil ca Iordanes de origine traco-getică care trăia în provincia Tracia să nu știe ce origine are. Este ilogică abordarea negaționiștilor privindu-l pe Iordanes. În istorie există mereu o înșirurie logică de fapte, evenimente și întâmplări.

Încă din secolul XIX, academicianul german Jacob Grimm a ținut în 5 martie 1846 o comunicare la Academia de Științe din Berlin, intitulată „Despre Iordanes și Geți”, în care aduce argumente lingvistice și nu numai, în favoarea identității goților și geților. Deci ceea ce susține mansuscrisul recent descoperit de la Vatican. De fapt această teorie a unității etnice și lingvistice germano-getice vine pe filiera hiperboreenilor care stă la baza poparelor indo-europene, iar spațiul carpato-danubiano-pontic ar fi rezorvorul originii comune a acestor popoare care au pus stăpânire pe Europa. Atât, Nicolae Densușianu în „Dacia preistorică”, dar și Nicolae Miulescu în ”Dacia – Țara Zeilor” susțin originea hiperboreeană a Europei prin geto-daci și cultul lui Zalmoxis. Oricât ar încerca istoricii adepți ai sincronismului lovinescian să ignore importanța geto-dacilor în istoria europeană, iată, că noile manuscrise publicate de la Vatican schimbă paradigma. Inclusiv, Vasile Pârvan a prezentat rolul geto-dacilor în crearea statelor din Europa Centrală. Istorici ar trebui să se reîntoarcă la analizarea paradigmelor istoriografice propuse de Nicolae Densușianu, BP Hașdeu, Nicolae Miulescu și chiar Vasile Pârvan. Da, istoricii nu trebuie să mai oculteze rolul major al geto-dacilor în istoria românilor și a Europei și înrudirea lor ”scitică” și ”indo-europeană” cu germanicii. K. Horedt, în sinteza sa din 1986, împarte istoria Transilvaniei antice târzii şi medieval timpurii în trei perioade: germanică, slavă şi maghiară. Prima perioadă – cea germanică – ar începe odată cu părăsirea provinciei de către romani şi instalarea aici a goţilor şi vandalilor purtători ai culturilor Cerneahov şi Przeworsk şi se încheie odată cu ultimele manifestări ale civilizaţiei de tip „merovingian” a gepizilor, anume varianta târzie a cimitirelor cu morminte în şiruri, orizontul zis Band-Noşlac (încadrat până în prima jumătate a secolului al VII-lea p. Chr.). Conform acestei reconstituiri istorice timp de mai mult de două secole (454-680 p. Chr.). Transilvania a fost iniţial stăpânită şi apoi locuită de neamul gepizilor. Viziunea modernă curentă – un locus classicus al istoriografiei – este că aceşti gepizi sunt germanici orientali, strâns înrudiţi cu goţii şi vandalii, una dintre multele „naţiuni gotice” antrenate în acest carusel al migraţiilor popoarelor germanice (Völkerwanderung) din Antichitatea târzie, migraţii care au condus la dispariţia Imperiului Roman de Apus şi la naşterea regatelor germanice barbare, nuclee ale statelor germanice medieval-moderne. originea statelor germanice au origini geto-dace conform istoriografiei române din secolul XX. (1986 – Siebenbürgen im Frühmittelalter -Transilvania în Evul Mediu timpuriu, Bonn). Astfel, Iordanes nu a mințit când a scris despre originea goților din poporul geto-dac, așa cum nu au mințit Herodot, Dio Cassius sau Tucidide. Popoarele gotice plămădite etnic pe teritoriul geto-dacilor au mers mai departe în migrația lor până în Spania și nordul Africii. Vezi cazul vizigoților (goții de vest). Inclusiv istorcii medievali danezi vorbeau de originea poporului lor dacică în feudalismul timpuriu. Bătălia de la Covadonga a fost prima victorie semnificativă a forțelor militare creștine în Iberia în urma cuceririi maure din această regiune, în 711. Aceasta a fost purtată la Covadonga, în vara anului 722. Pe regele got care a înfrânt pe mauri în Munții din zona Pirinei îl chema Pelasgul sau „Pelagio”. Să fie o coincidență de nume cu numele pelasgilor? Pelasgii erau acel popor mitic indo-european care au stat la baza formării poporului geto-dac. Porecla lui Pelasgul era ”Bălaiul”, conform izvoarelor. Să fi fost eroul și regele Asturiei un vizigot cu origini geto-dac la origini odată cu venirea vizigoților în Spania, în sec. VI. E o ipoteză de luat în calcul și trebuie cercetată pe viitor. Să aibă la baza Reconquista spaniolă (gotă) un rege erou cu origini geto-dace de la începutul secolului VIII. E o teorie care seduce desigur, dar documentar nu se confirmă, ci doar ne trimite la supoziția istoriografică din cartea „Getica” a istoricului Iordanes. Europa centrală devenise un ”melting pot” (creuzet) de populații germanice și geto -dace. Istoricii antici vorbeau de răspândirea daco-geților din nordul Mării Negre până pe Vistula. Să nu ne fie rușine să recunoaștem originea noastră geto-dacă și influența strămoșilor noștri în crearea statelor germanice înrudite până în Danemarca, Spania, sau Olanda. Atunci nu existatu vămi și frontiere, care să împiedice poparele germanice înrudite sau confundate, conform lui Iordanes, cu geto-dacii să se extidnă pe întregul continent.Istoricul italian Carlo Troya în lucrarea „Istoria Italiei în Evul Mediu”, scrisă în secolul al XIX-lea, dedică 3.500 de pagini istoriei geto-dacilor, istorie ce cuprinde o perioadă de peste 2.000 de ani – din secolul VII î.e.n. până în secolul XV, în perioada Evului Mediu. În această lucrare, istoricul susține că geții lui Zalmoxis au fost strămoșii goților lui Theodoric cel Mare, stăpânul Peninsulei Italice în secolul V.  La baza originii noastre etnico-culturale stau geto-dacii înrudiți și inspiratori pentru germanici. Tot mai mult se descoperă documente că geto-daco-romanii – străromânii au stat la originea etno-culturală a popoarelor germanice ale Europei evului mediu timpuriu.

Ionuț Țene  / UZPR

• UZPR

Citind-o din scoarță în scoarță, revista de cultură, tradiție și atitudine civică „Mărturii maramureșene”, anul V, nr. 16-17, noiembrie 2023, mă trimite cu gândul la spusele lui Dumitru Stăniloaie: „Iubirea este o taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa. Nu exista jertfă fără iubire și iubire fără jertfă. Iubirea poate învinge orice!” și la jertfa părintelui Radu Botiș, care se străduiește de ani buni să tipărească regulat, din trei în trei luni, această revistă ajunsă  un reper cultural demn de luat în seamă atât în Nord cât și în întreaga Românie.

Editorialul este semnat de prof. Olimpia Mureșan, membră UZPR, care așterne pe hârtie câteva gânduri despre nr. 14-15 și face o radiografie (sumară) a acestei reviste. Radu Botiș, sub titlul „Regăsire prin iubire” realizează o recenzie la volumul „Regăsiri” al autoarei Ana-Cristina Popescu, despre care afirmă: „Poeziile ei au menirea să încălzească sufletul oricărui cititor și să-l determine să se coboare în sine spre căutarea la rândul lui a adevăratei primăveri, care nu este altceva decât dragostea, să se regăsescă pe sine prin iubire, așa cum autoarea Ana-Cristina Popescu s-a regăsit prin iubirea ce a trecut dincolo de prag.”

Colonel în rezervă Ioan Bota, președintele Filialei Maramureș a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” scrie un eseu bine documentat despre „100 de ani de la înființarea Instituției Eroului Necunoscut în România.” Citez: „Ideea identității unui simbol al eroismului național a izvorât din dorinţa de a imortaliza pe cei care s-au jertfit în primul război mondial şi îşi are punctul de plecare, se pare, în Belgia”.

Sub titlul „Erou căzut pe frontul fără soartă”, o emoţionantă poezie scrie Radu Botiş despre străbunicul său, Iosif Botiş, mort pe front în primul război mondial.

Colonelul în rezervă Gavril Babiciu reliefează activitatea lui Vasile Lucaciu ca deputat în Parlamentul României întregite. Citez: „Renumele şi respectul pe care l-a avut deputatul dr. Vasile Lucaciu, ce devenise la acea vreme simbol al unităţii naţionale, a făcut ca acesta, ajutat de un număr de patru secretari să conducă lucrările Camerei Deputaţilor într-un număr mare de şedinţe. Elocenţa, hotărârea şi capacitatera organizatorică a lui Vasile Lucaciu se pot cu uşurinţă decoperi urmărind dezbaterile ce au avut loc pe durata întregii Sesiuni Extraordinare.”

Gelu Dragoş scrie despre volumul „Cartea ultimilor cai”, Editura Grinta Cluj Napoca a regretatului poet Vasile Morar din Chelinţa. Citez: „Vasile Morar ne-a convins şi de data aceasta, prin trăirile lui molipsitoare, că el, CALUL, este cel mai minunat animal din lume. Şi când te gândeşti că n-a pomenit de caii liberi din Delta Dunării…”

Note de lectură ne propune Ernest W.E. Herman cu titlul „Cristian Mocanu, APOCRIFE ÎN(-)CHIPU(-)I(TE)”, vorbind despre dreapta credinţă a Ortodoxiei.

Alte materiale sunt semnate de Mihai Tudor („Grăuntele de nisip”), Marina Bădulescu („Ferestre spre lumină” – o lansare de carte cu cântec), Aurelia Oancă („Şoaptele Mariei” cu referire la prozatoarea Maria Berciu şi cartea ei de proză scurtă „Şoapte”), Laura C. Munteanu („Şi tata-mi spunea” în memoria tatălui ei , scriitorul Dumitru Munteanu), colonelul în rezervă Ioan Marchiş („Filmul Pintea realizat în Maramureş”, vorbind despre folosirea pe platoul de filmare a cailor din Buteasa Râu şi Ciolt cât şi despre figuranţii din cele două sate), Juan Jose Garcia semnalează despre evenimentul numit „Săptămâna Culturală Românească din Spania”, Cristina Ştefan realizează o recenzie la volumul lui Constantin Dudu Rotaru – „Afaceri de amor, păruieli şi vesele întreceri cu cai la Saint Jean d Akre”, Raul Alexandru Mitruţi face referire la „Limbile mele, puterea mea, lumea mea”, Zenovia Zamfir se axează pe „Limba română, comoara din adâncuri”, Mirela Penu realizează  „Portret de român: profesor Smaranda Cazan – Livescu premiată la Gala Top 100 Români de pretutindeni”, Carmena Băinţan realizează un profil literar complex editorului, poetului Radu Botiş, Lilioara Macovei semnează proza „Chemaţii lui Dumnezeu”, Maria Berciu propune fragmentul „Marţsara”, Flaviu Claudiu Mihali scrie despre romanul lui Cosmin Perţa „Ca să nu se aleagă praful de toate” apărut la Editura Polirom Bucureşti, Cristina Ştefan propune eseul „Eminescu vs Cioran”, Al. Florin Ţene ne vorbeşte sentimental şi cu dovezi concludente despre „Montreal, centrul de promovare a culturii române”. Citez: „Activitatea laborioasă a Editurii Globart Universum poate fi un exemplu de bună practică pentru instituţiile culturale româneşti din străinătate şi, de ce nu, şi din ţara noastră”. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare este prezent cu „Diarium Academicum Septentrionis (XXV)”. Alec Portase ne aduce aminte de  Academia OJT, semnând cu titlul „Academia din ceruri…”. Călin Oprişan ni-l aduce în memorie pe minerul Mihăilă Gritta, cel care: „…şi-a cheltuit imensa avere descoperite în minele de aur din Roşia Montana, aproape două tone, pentru a ridica şcoli şi biserici în Apuseni”. Marin Pop îl omagiază pe „părintele” lui Păcală, autor de basme, poet, traducător, doctor în filosofie şi strălucit profesor de pedagogie şi autor de cărţi de specialiate, Petre Dulfu.

Poezia este bine reprezentată prin următorii poeţi: Radu Botiş, Cleopatra Lorinţiu, Elisabeta Boţan, Ioan Grigoraş, Nicoleta Surdei, Carmena Băinţan, Aurelia Oancă, Mioara Baciu, Gabriella Costescu, Gelu Dragoş, Violeta Andrei Stoicescu, Lili Stancu, Doina Guriţă şi Violeta Sabina Lazar şi Vasile Bele.

Revista editată sub egida Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi „Ars Vivat” are coperta semnată de Georgiana Maria Botiş şi reprezintă Monumentul scriitorului Petre Dulfu (1856-1953) dezvelit în anul 1930 la Tohat, Maramureş şi pe placa căruia stă scris cu litere sculptate în marmură: „OMAGIU poetului PETRE DULFU ridicat de comuna sa natală TOHAT şi de Asociaţia ASTRA din ZALĂU la 31 August 1930”.

Cinste redactorului-şef  Radu Botiş, redactor-şef adjunct Andreia Ghib Botiş, secretarului general de redacţie Marius Wagner-Bucur, redactorilor şi celor care au publicat în acest număr de 130 de pagini!

Gelu Dragoş/ UZPR

La sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae, atunci când Biserica  intitulată „Voronețul Banatului” din Bocșa Română își cinstește hramul, a devenit tradiție ca enoriașii să participe și la un moment literar-artistic prin prezentarea unei cărți și a unui concert de colinde.

Și în acest an, credincioșii bocșeni au beneficiat de prezența unor importanți oameni de cultură, preoți și oficialități, care au răspuns cu bucurie invitației parohului Silviu Ionel Ferciug și managerului Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, Gabriela Șerban, pentru lansarea unui nou volum din proiectul „Gânduri către Dumnezeu”, volum apărut recent în seria „Bocșa, istorie și cultură” – cu numărul 67- , la Editura TIM din Reșița.

Cartea cuprinde cele mai izbutite lucrări ale elevilor premiați în cadrul celei de-a XVI-a ediție a Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu”, concurs inițiat și organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, precum și câteva creații ale unor invitați speciali: Iulian Barbu, Anca Darida, Ion Grecu, Marina Ogășan și Cristina Sărățeanu.

Despre carte, despre proiectul devenit deja brand al orașului Bocșa, au vorbit: primarul Mirel Patriciu Pascu, prof. Stela Boulescu, scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, pr. dr. Silviu Ionel Ferciug și moderatorul întâlnirii, Gabriela Șerban.

De asemenea, un mesaj de felicitare și binecuvântare din partea PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, au fost rostite de părintele inspector Mihai Ciucur, coordonatorul Departamentului de Tineret din cadrul Episcopiei Caransebeșului și prieten al Bocșei culturale și spirituale. Părintele inspector a oferit și daruri, atât Gabrielei Șerban, managerul proiectului „Gânduri către Dumnezeu”, cât și preotului Silviu Ionel Ferciug, coordonatorul activităților catehetice, educative și cultural-artistice desfășurate cu tinerii în cadrul Centrului de Tineret „Sf. Stelian” Bocșa Română.

Daruri au venit și din partea primarului orașului Bocșa, Patriciu Mirel Pascu, acesta oferind tuturor copiilor câte un exemplar din cartea lansată. De asemenea, au fost împărțite dulciuri cu prilejul cinstirii sfântului copiilor, Sf. Nicolae.

Finalul evenimentului a aparținut Corului Centrului de Tineret „Sf. Stelian” Bocșa Română, îndrumător prof. Gianina Mură, cor care a încântat numerosul public cu un bogat program de colinde.

O întâlnire de suflet, o sărbătoare a unei cărți și a unui proiect longeviv al Bocșei, născut cu 16 ani în urmă din dorința de a apropia copiii și tinerii de carte, de bibliotecă, dar, mai ales, de biserică și de Dumnezeu.

Și voi încheia citând din cuvântul părintelui Mihai Ciucur: „Felicitări tuturor ostenitorilor din orașul Bocșa, care lucrează cu timp și fără de timp spre folosul copiilor, al tinerilor și al credincioșilor de toate vârstele, spre slava lui Dumnezeu și a Bisericii Sale!”

CUPRINS:

EDITORIAL

• Dumitru Mnerie, Capitala Timișoara….. 1
  OMAGIU
• Constantin C. Gomboș, In Memoriam Aurel Turcuș la 80 de ani de la nașterea sa …. 12
• Marinela Panțiru, Sorin Precup, Aurel Turcuș, poet, prozator, jurnalist ….. 14
  MAREA UNIRE
• Virgil Popescu, Participarea dascălilor români din Banat la Marea Unire ….. 19
  PAGINI DE ISTORIE
• Laurențiu Nistorescu, Dacia și Roma: primele trei secole de contact …. 23
• Bogdan Muscalu, Mihaela Muscalu, Migrații în spațiul vestic al României (secolele I-III p.Chr.).
  Problema sosirii sarmaţilor iazygi în spaţiul dintre Dunăre şi Tisa …… 28
• Ioan-Aurel Pop, Structuri teritorial-politice ale protoromânilor și românilor între secolele IV-IX d.Hr. ……. 35
• Tiberiu Ciobanu, Vlad Țepeș și prima sa domnie ….. 38
• Vlad Rusalin Sarca, Scurtă prezentare biografică a lui Pătrașcu cel Bun, tatăl întâiului nostru
  întregitor de neam și țară .. 44
• Tiberiu Ciobanu, Despre Mihai Viteazul și „căderea” lui în „nemurire” la aniversarea a 465 de ani
  de la nașterea sa …. 46
• Tiberiu Ciobanu, Un celebru aventurier englez, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul … 49
• Tiberiu Ciobanu, Curiozități despre Mihai Viteazul ….. 53
• Tiberiu Ciobanu, In memoriam – Mihai Viteazul ……. 55
• Ioan Hațegan, Timișoara mitropolitului Iosif (Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș) …. 58
• Tiberiu Ciobanu, Despre principele-cărturar român de renume mondial, Dimitrie Cantemir,
  la împlinirea a 350 de ani de la venirea sa pe lume și a 300 de ani de la „căderea” lui în „nemurire” …. 61
• Tiberiu Ciobanu, Alexandru Ioan Cuza, „domnul Micii Uniri” și făuritorul României moderne…. 72
• Alexandru Kósa, Cadrul geografic al Banatului și toponimia acestuia …. 88
• Cristina Petolea, 135 de ani de la izbucnirea și, respectiv, înăbușirea Răscoalei țăranilor români din 1888….. 92
• Sorin Codaț, Aspecte ale cooperării militare româno-franceze în Războiul de Reîntregire (1916-1918)…. 94
• Horațiu Suciu, Banatul la sfârșitul Primului Război Mondial – perspective diverse …. 97
• Luminița Cornelia Zugravu, Centenarul Constituției României întregite …. 107
• Marieta Rubaneț, Aspecte din activitatea grupărilor de stânga din România până la intrarea în vigoare
  a Constituţiei democrate din 1923 ……. 111
• Mihai Filip, 90 de ani de la izbucnirea și, respectiv, înăbușirea grevei din 1933 a muncitorilor feroviari
  de la Atelierele CFR „Grivița” din București ….. 119
• Florin Zamfir, Vestul județului Timiș-Torontal, în tumultul evenimentelor din toamna anului 1944 . 122
• Eusebiu Narai, Reflectarea personalităţii lui Petru Groza în Webografie (I) …. 128
• Marius Brotac, Legislație în România comunistă. Perioada stalinistă …. 132
• Valentin Bugariu, Istoricul orașului Gătaia și al satelor aparținătoare (II)…….. 135
• Afilon Jompan, Evoluția istorică a populației localității Marga din județul Caraș-Severin …. 140
  PATRIMONIU
• Dumitru Tomoni, Bichigi – repere istorice pentru o posibilă monografie .. 146
• Miodrag Milin, Câteva repere bibliografice sârbești spre o enciclopedie a interculturalității băn
• țene …… 154
• Petre Barangă, Rodica Barangă, Constantin Daicoviciu, secvenţe biografice … 157
• Lidia Ciobanu, Elba – „Lumina de la Timișoara” – o istorie de succes de peste 100 de ani …. 168
• ÎSP Ioan Selejan, Pacea, darul lui Dumnezeu …… 171
• Zaharia Pereș, Viaţa spirituală în Comitatul Caraş-Severin (între 1867-1918) şi implicaţiile sale
  în societate (I) …… 173
• Ioan Bude, Hirotonie și ierarhie în Biserica Epocii Apostolice …. 181
• Marius Florescu, „Înapoi la sfinții părinți!” și în ceea ce privește educația tinerilor…….. 186
• Marius Ioana, Prolegomene la propria îmbătrânire. Filantropia prin cuvânt …….. 191
• Stefano M. Cecchin, Ionuț Blidar, Preasfânta Fecioară Maria – Omul deplin, Icoană a Cuvântului … 194
• Alina Doinița Șușoi, Sfântul Roman Melodul ……. 200
• Claudiu Hrițcu, Mitropolitul Teoctist al Moldovei …….. 202
• Dumitru Mnerie, Civilizația ortodoxă …… 206
  EVOCĂRI
• Daniela Florian, Despre Miron Costin la 390 de ani de la nașterea sa……. 211
• Sorin Gabriel Ionescu, Despre Nicolae Bălcescu la împlinirea a 175 de ani de la Revoluția din 1848-1849…… 214
• Ioan David, Despre Valeriu Braniște la 95 de ani de la trecerea sa la cele veșnice …… 218
• Otilia Breban, Despre Ioan Slavici la 175 de ani de la nașterea sa … 221
• Ionel Popescu, Aniversare 150. Diaconul, profesorul și dirijorul Nicolae Firu …… 227
  DIN LARGA ROMÂNITATE
• Valeriu Dulgheru (Republica Moldova), Republica Moldova – mai fermă în credința sa pentru democrație……. 229
• Galina Martea (Olanda), Identitatea literaturii române, proces evolutiv în dezvoltarea umană …. 234
• Eleonora Schipor (Bucovina de Nord, Ucraina), Merită să nu fie uitați ….. 238
• Virginia Popović, Mircea Măran (Voivodina, Serbia), Orașul Vârșeț – centrul educațional al românilor
• din Banatul sârbesc ……… 242
  DESPRE ARMATA ROMÂNĂ
• Col. Viorel-Eugen Bitan, Locuri de poveste: poligonul de trageri de la Capu Midia, o punte între pământ
• și cer pentru artileriștii și rachetiștii antiaerieni …… 246
  DESPRE REVOLUȚIA ROMÂNĂ DIN DECEMBRIE 1989
• Adrian Matei Kali, Scurtă cronologie a Revoluției din Decembrie 1989 de la Timișoara …. 251
• Ștefan Dună, Câteva amintiri despre evenimentele Revoluției din 1989 ….. 257
  DIN ISTORIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC DIN BANAT
• Angela Dumitrescu, Rolul Reuniunilor culturale din Banat la crearea unităţii naţionale româneşti………… 265
  MERIDIANE
• Sandu Golcea, Punic Carthage (Cartagina Punică)… 269
  RESTITUIRI
• Sorin Tiberiu Bungescu, 85 de ani de la înfiinţarea Școlii de Instruire pentru Apărare Antiaeriană
  „General de brigadă Ion Bungescu” …… 276
  SED LEX
• Pușa Carmen Pârvulescu, Legea pentru învoieli agricole din 23 decembrie 1907 … 279
  OPINII
• Luminița Cornelia Zugravu, Mitul construcţiei în baladele sud-est europene …… 282
  LA CEAS ANIVERSAR
• Diana Maria Sarca, Despre Liceul Teoretic „Vlad Țepeș” Timișoara la împlinirea a 20 de ani de existență….. 287
  323COLUMNA 2000
  Anul XXIV, nr. 93-94-95-96 (ianuarie-decembrie), 2023
  CONSEMNĂRI
• Andreea Șerbănete, „Lumină lină – In Memoriam Aurel Turcuș” la cea de-a XX-a ediție …… 291
• Mihaela Banc, Laureații Festivalului-concurs de creație literar-artistică și educativ-științifică
  de inspirație religioasă „Lumină lină – in Memoriam Aurel Turcuș”, ediția a XX-a ….. 293
• Orieta Popa, „Glorie Eroilor Neamului” la cea de-a XXI-a ediție ……. 301
• Ana Zlibuț, Proiectul european „Digital approaches for intergenerational cultural education” …. 302
  VITRINA CU CĂRȚI
• Ioan Bude, O necesară și mai corectă interpretare – dimpreună cu Sfinții Părinți – a textelor biblice
  despre „nașterea” dintâi a lumii (Autorul) …….. 304
• Marinela Panțiru, Ion Marin Almăjan și marea lui dragoste – Banatul (Autoarea) ……. 306
• In Honorem Magistri Ioan David 70 (Redacția) …… 307
• Ioan David, „Semenicul”, revistă culturală lunară, 1928-1932 (Crișu Dascălu) …… 308
• Vincențiu Babeș 200. Ediție jubiliară (Crișu Dascălu) ……. 309
• Ioan Hațegan, Alexandru Kósa, Scurtă istorie a Banatului medieval. Secolele X-XVIII (Autorii) .. 310
• Ioan Hațegan, Alexandru Kósa, Banatul otoman. Studii istorice (Tatiana Ostroveanu) …. 311
• Alexandru Kósa, Organizarea militară în Banatul medieval, secolele XIV-XVI (Sorin Bulboacă) .. 313
• Tiberiu Ciobanu, Studii de istorie medievală românească (Autorul) ….314
• Tiberiu Ciobanu, Istoria medievală a Banatului reflectată în opera lui Nicolae Stoica de Hațeg (Autorul)……315
• Sorin-Gabriel Ionescu, Tiberiu Ciobanu (coord.), „Studii și cercetări istorice bănățene”, Serie nouă,
  VII-VIII, 2021-2022 (Ioan Hațegan) …… 316
• Editura Fundației pentru Cultură și Învățământ „Ioan Slavici” din Timișoara, în al XX-lea an de funcționare (Dumitru Mnerie) …. 318

Recent, sala Astra, a Bibliotecii județene, Alexandru D. Xenopol, din Arad s-a dovedit neîncăpătoare cu prilejul unui moment de excepție și reală sărbătoare culturală ,,Întâlnire cu scriitorii” respectiv Ana Maria Păunescu ,,Ai timp să vorbim” și ,,Toate poeziile pe care nu ți le-am scris”. Cărți inedite și reprezentative pentru ,, o poetă din stirpea celor aleși”care scrie o poezie modernă încărcată de emoție și frumusețe. ,,Ziaristă energică și împătimită, în scrisul căreia se întâlnește ecoul inspirat al gazetăriei tatălui său, marele poet Adrian Păunescu, făcătoare de revistă ,,Flacăra lui Adrian Păunescu” pe care o redactează, sporindu-i anvergura și prin prestigioși colaboratori. Ana Maria Păunescu s-a înfățișat de curând și în ipostaza debutului poetic, semnând cartea intitulată ,,Toate poeziile pe care nu ți le-am scris”, Dinu Săraru , iunie 2022. N-am mai scris de mult poezie/ Poate că am trăit-o/ Și totuși, în noaptea asta, mă simt/ Mai aproape ca oricând de/ tot ce am mai scris, în acești / Ani deghizați în luni/ Acești ani care se traduc în poeme nescrise. (A.M.Păunescu)
… Și, Ștefan Mitroi, poet- publicist de notorietate. un om sufletul risipit prin cultura română, ne-a cucerit prin farmecul său de povestitor și titlurile incitante,, Memoria fumului și Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri”. Cărți recente, prin care autorul chiar dacă recunoaște ,,mă născusem gata bătrân”dovedește prospețime și luciditatea de a ne aduce în prim plan revelația satului, care este o axă a lumii în care fumul face legătura între soba casei și Dumnezeu. Despre cărțile lui Ștefan Mitroi, a vorbit d-l prof. univ. Anton Ilica. Au mai rostit alocuțiuni, criticul literar Adrian Dinu Racheru și Aurel Usca, moderatorul evenimentului. Amfitrionul acestei întâlniri de succes și ecou național a fost d-l Ioan Gherman.
Într-o atmosferă de adevărată sărbătoare a cărții și socializare, autorii au acordat autografe iubitorilor de cultură prezenți la ,,Întâlnirea cu scriitorii”!
Dumitru BUȚOI, UZPR / Timiș

În 4 decembrie 2023 se împlinesc 50 de ani de la moartea celui numit de bănățeni „Tata Oancea”,  cunoscut pentru ceea ce a însemnat în literatura şi publicistica bănăţeană, pentru arta făurită (iconostase la diverse biserici), pentru dragostea de carte şi lectură şi pentru că întreaga lui viaţă a slujit cu devotament acestei cauze măreţe: creaţia.

S-a născut în 29 august 1881 la Bocşa Vasiova, jud. Caraş-Severin,şi a murit tot aici în 4 decembrie 1973, fiind înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Vasiova.

Condeier plugar, autodidact,pasionat de carte,Tata Oancea a citit extrem de mult şi a colecționat cărţi, realizând o bibliotecă impresionantă nu doar prin cantitate, ci, mai ales, prin calitatea volumelor. A sculptat în lemn, a desenat şi a scris. Între 1929 şi 1947 a scos revista Vasiova. Este uluitor faptul că a reușit, timp de aprope două decenii, să suţină o revistă singur: a scris articole, a adunat materiale, a executat manopera tipografului şi corectorului, apoi, singur,a vândut-o, devenind propriul său agent publicitar. A trăit întreaga viaţă înconjurat de cărţi şi aşternând pe hârtie, în sute de jurnale, întâmplările sale de zi cu zi. A avut cinci copii, toţi absolvind şcoli superioare.

Figură pitorească a Banatului şi a Vasiovei, Tata Oancea este unic prin unele dintre legendele adevărate, iscate de fapte şi întâmplări ale existenţei sale. De exemplu, mascota neobişnuită a lui Tata Oancea: gâsca. Plecat pe front şi-a luat toată averea: familia şi gâsca.

Alături de revista „Vasiova” – care este „opera” lui Tata Oancea – există câteva volume care-i poartă semnătura, unele apărute în timpul vieții, altele apărute postum:Primăvara. 1928; ed. II. Timişoara. 1936; Vara. Oraviţa. 1928; Toamna. Timişoara. 1936; Anotimpuri: antologie întocmită de Mihai Deleanu. Reşiţa. 1970; Moartea călugăriţei fără noroc. Reşiţa: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Vara: poesii. Ed. a II-a.-Arad: Sens, [2016]; Primăvara. Ed. a III-a.-Arad: Sens, 2017;Toamna: poesii. Ed. a II-a.- Arad: Sens, [2019]; Iarna: poesii. – Arad: Sens, 2022 .

Multe și nenumărate sunt referințele atunci când vine vorba despre poezie în grai, despre condeierii țărani și/sau literatură dialectală! Pagini întregi s-au scris și se vor mai scrie despre acestea, făcându-se trimitere, neapărat, și la Tata Oancea. Iar din paginile jurnalelor sale încă se nasc volume, prin strădania scriitorului Vasile Bogdan (vezi în seria „Bocșa, istorie și cultură” titlul Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. 5 volume până acum).

Astăzi, la 50 de ani de la plecarea în veșnicie, alături de slujba religioasă oficiată de pr. Daniel Crecan întru pomenire în biserica din Vasiova,( biserică în care există iconostasul realizat de Tata Oancea și în care acesta se ruga), îl pomenim și noi, în scris, prin câteva rânduri găsite în caietele vechi rămase în casa părintească, prin câteva imagini și gânduri de ieri și de azi:

„Lui TATA OANCEA

Cu adânc respect și considerație aștern aceste modeste gânduri pe caietul neobositului «bard al Vasiovei»care toată viața și-a închinat-o muncii nobile de scriitor.

Îi doresc lui Tata Oancea multă sănătate și să ajungă vârsta de «101 ani și o săptămână!»

Cu respect și afecțiune

Octavian Chisăliță

26-III-a 1968, Bocșa Vasiova”

***

„Am cunoscut pe «Tata Oancea» cu ani în urmă citind câteva volume de poezii și numerele din revista «Vasiova» care mi-au căzut în mână. La citirea creației lui «Tata Oancea » am rămas în suflet cu o aleasă admirație pentru o operă atât de frumos dăltuită din cuvinte măiestrite al căror autor este un Om atât de ales.

Astăzi, 17 august 1970, am avut ocazia de a-l cunoaște personal pe «Tata Oancea»și bucuria mi-a fost deplină. Cinste, respect și multă admirație pentru Poetul, Omul «Tata Oancea», care este o mândrie pentru Banatul nostru, fiind inedit prin toată jertfa și munca dezinteresată pe care a depus-o pentru luminarea Banatului nostru iubit.

17 august 1970

Vasile Petrica

Preot în Reșița”

***

„Ziua de azi va fi o zi care nu se poate uita. Am simțit stând alături de «Tata Oancea» multă stimă și respect pentru sufletul ales și mai ales pentru deviza «Munciți, cetiți, călătoriți» pe care ne-a repetat-o de mai multe ori.

Aceleași simțiri alese și pentru «Mama Oancea » care a dat dovadă de multă înțelegere și spirit de român și mai ales, o ardeleancă însuflețită.

Cu multă și aleasă prețuire, Cecilia Petrica.”

***

„Cu vie contemplație, cu adâncă admirație, am petrecut câteva clipe alături de artistul nostru bănățean «Tata Oancea» – dorul lui pentru cultură, pentru lectură, pasiunea pentru artă; versuri, proză, sculptură în lemn; această imagine a personalității lui «Tata Oancea»m-a urmărit din copilărie.

Spiritul lui viu și dornic de viață m-a impresionat întotdeauna până în adâncurile sufletului meu.

«Tata Oancea» imaginea vie a unui artist de neuitat și de contemplat întotdeauna, atunci când îl simți aproape și când îți apare imaginea visătoare a lui de boem.

«Tata Oancea» – o mândrie a bănățenilor și o bucurie a celor ce au trăit alături de creația lui.

Cu permanentă admirație, Maria Goian

Bocșa Vasiova, 2 mai 1970”

***

„Tata Oancea alias Petru Oance, era un bătrân înalt, slab, cu bițele albe acoperite de un «sombrero» negru. Cămașă albă cu lavalieră neagră de mătase, haine negre ș-un baston de fudulie. Un Don Quijote al Banatului mereu bătându-se cu «morile de vânt» ale vremurilor.

Dimineața la 5 se trezea, făcea o sută de mătănii fără greș, mulțumind cerului pentru «coleașa cu o țâră lapce». Ca orice gospodar al locului, trebăluia prin curte, sculpta, ca, în final să-și scrie memoriile în jurnalele personale.

În Timișoara a locuit vreo zece ani, scriind în revista «Vasiova», ce avea pe manșetă adresa: «Redacția: unde dă Dumnezeu!»

În primul război mondial cutreiera Europa ca soldat însoțit de soție și copiii născuți la acea vreme: Plinius, Caius, Titus, născut în Icin – Cehoslovacia, se nasc în țară Virgil și Sabin, – bașca gâsca ce și-a găsit locul ulterior, împăiată fiind în Muzeul Banatului din Timișoara. Astăzi, există o stradă într-un cartier din Timișoara care-i poartă numele.

Sunt ultimul mohican al familiei. După cinci băieți, o fată – nepoată. Când am învățat să citesc la școala dascălului Boulescu și a învățătoarei Maian, moșu´ mi-a dat cele mai grozave reviste «Dimineața copiilor» și «Universul copiilor» cu povești și basme frumoase.

Nu mi-a zis pe nume, neobișnuit fiind cu fetele. Îmi zicea «copile» și mi-a meșterit o săniuță ușoară ca un fulg.

Blândețea ochilor și zâmbetul fugar mi-au rămas în suflet!

Veșnicia să-i poarte numele!

Minerva Izvernaru

Bocșa, 18 noiembrie 2023”

Dumnezeu să-l odihnească pe Tata Oancea, acest „Don Quijote” al Banatului!

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.
Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine, de rit bizantin și de rit roman, fecioară martiră. A fost înscrisă în calendarul creștin în secolul al XII-lea.
În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, sărbătorirea Sfintei Barbara / Varvara și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.
Numele sfintei a fost dat înainte multor nou născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar. Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană, care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan, au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate Sfintei Barbara. De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori naturale în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.
În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, în urmă cu mulți ani a fost aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla