• UZPR

„Azi e miercuri, mâine-i joi

Vine Domnul pe la noi,

Însă de văzut Îl vede

Numai omul care crede!”  (Ducu Bertzi)

Sărbătoarea minunată a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos bate la ușa inimilor noastre. Cunoscută și cu numele de Crăciun, această sărbătoare sfântă, supranaturală sau mai presus de fire, este „taina cea din veci ascunsă” (Coloseni 1, 26) promisă de Dumnezeu, prin proroci, poporului biblic și întregii omeniri.

Sfântul Ioan Gură de Aur o numește „sărbătoarea sărbătorilor”, pentru că, de nu s-ar fi născut Mântuitorul, nu s-ar fi împlinit lucrarea de mântuire a oamenilor.

Același Sfânt Părinte descrie, în cuvinte alese, frumusețea negrăită a sărbătorii Nașterii Domnului: „Taină străină și minunată văd; cântecele păstorilor răsună de jur împrejurul urechilor mele; nu cântă cu fluierul o cântare lipsită de sens, ci cântare cerească cântă. Îngerii cântă, arhanghelii melodiază, heruvimii înalță imne, serafimii doxologesc. Toți prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ și pe om în ceruri, pe Cel de sus jos din pricina Tainei Întrupării și pe cel de jos sus din pricina iubirii de oameni” (Sf. Ioan Hrisostomul, Cuvântări la praznice împărătești, trad. de pr. D. Fecioru, Tipografia cărților bisericești, București, 1942, p. 25-40).

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos nu este, așadar, un fenomen firesc, nu este doar un eveniment, ca multe altele, ci este o MINUNE dumnezeiască care împarte istoria lumii în două părți, înainte și după Hristos.

Minunat este modul conceperii Pruncului, „de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20) și minunată este Nașterea Sa în Betleemul Iudeii, cetatea lui David. Martorii acestei minuni sunt Fecioara Maria și dreptul Iosif, păstorii, care vesteau „că s-a născut azi Mântuitorul, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 11), magii care s-au închinat Lui și I-au oferit daruri, ca reprezentanți ai popoarelor lumii și îngerii care-L preamăreau pe Dumnezeu prin cântări de bucurie.

Copleșit de măreția și sfințenia acestei MINUNI, Sfântul Grigorie Palama, trăitor în veacul al XIV-lea, scria: „Cuvântul cel mai înainte de veci și necuprins și atotțiitor Se naște acum după trup, în peșteră ca unul lipsit de cămin, de acoperiș și de casă. Și ca Prunc este așezat în iesle să se facă văzut ochilor și de pipăit mâinilor și se înfașă în scutece. Nu se aduce în lume o alcătuire nematerialnică ce mai înainte nu exista; un trup venit prin naștere care după puțin timp să se descompună; un trup și suflet unite între ele spre alcătuirea unei ființe raționale, ci Dumnezeu și trup uniți prin suflet în chip neconfundat, într-un singur ipostas divino-uman care a pătruns în timpul din urmă în pântecele feciorelnic […] și se naște ca un prunc, lăsând însă neschimbate pecețile fecioriei …” (Sfântul Grigorie Palama, Cuvânt la Nașterea Domnului, Vestitorul Ortodoxiei, București, nr.216/217, 1 ianuarie 1999, p. 3).

Minune și taină dumnezeiască, sărbătoare a familiei și a păcii, înveșmântată în negrăită bucurie și marcată de nădejdea mântuirii, cu icoana nașterii Domnului, Crăciunul ne adună în jurul sfintelor altare și a bradului împodobit, cetele de pițărăi și de colindători vestind tuturor că „s-a născut Domn frumos / numele Lui e Hristos!”

Trăitori în epoca aceasta a post modernității, marcată de consumerism, egoism și indiferentism, care pare că „strivește corola de lumini a lumii”, luptăm duhovnicește ca să sporim „a lumii taină” și să călătorim împreună cu „caravana Magilor din Răsărit, și cu ciobanii din Betleem” (Gala Galaction), pentru a ne închina Dumnezeiescului Prunc.

Crăciunul, așa cum frumos l-am sărbătorit în copilărie cu părinții și bunicii, este însă copleșit, tot mai mult și mai agresiv de imagini, cântări, reclame, urări, târguri, goană după cadouri și pregătiri costisitoare pentru o masă cât mai îmbelșugată în zilele „sărbătorilor de iarnă” (nu ale Sfintelor Sărbători). Pregătirea duhovnicească prin post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie, însoțite de „colindul sfânt și bun”, pare a fi umbrită de goana după cele materiale.

Oriunde ne aflăm în această perioadă, citim și auzim despre magia „sărbătorilor de iarnă” și despre atmosfera „magică” a acestora, despre „Crăciunul de poveste” și „spiridușii Crăciunului”, despre retrăirea „miracolului nopții de Crăciun” etc.

Urările de sfintele sărbători sunt, de cele mai multe ori, în spiritul „magiei” Crăciunului, fiind promovate cu sârg de mass media, de magazine, supermagazine, supermarket-uri și mall-uri. Iată doar câteva: „Sărbători magice”, „toți clopoțeii din brad să-ți cânte colindul magic …”, „Crăciun de poveste”, „Crăciun fericit, plin de magie”, „Sărbătorile de iarnă să vă aducă …”! Toate acestea și multe altele sunt golite de conținut spiritual/duhovnicesc, de mesaj creștinesc, adică mută accentul de pe sărbătoarea sfântă pe petreceri, podoabe sclipitoare și manifestări în care kitsch-ul este la loc de frunte.

Ca și buni creștini, nu suntem împotriva petrecerii cu bucurie, decență și cumpătare a sărbătorii bucuriei, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos sau Crăciunul, dar ne îngrijorează descreștinarea, desacralizarea mesajului biblic și transformarea Crăciunului doar în prilej de petrecere, îmbogățit de sofisticate produse ale artei gastronomice.

Cât de bine și de frumos ar fi dacă am reuși să armonizăm cele două componente ale spiritualității noastre creștin-ortodoxe, activă și contemplativă, admirabil ilustrate de surorile lui Lazăr, Marta și Maria și, bucurându-ne de binefacerile primite de la Dumnezeu, să-L preamărim pe Pruncul sfânt, Care S-a întrupat în istorie pentru mântuirea noastră.

                                                               Preot dr. Ionel Popescu

     Membru UZPR al Filialei „Valeriu Braniște” – Timiș

• UZPR

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Anul Nou sau Paști, masa tatălui meu era plină de ilustraţii şi de plicuri. Îşi rezerva o zi întreagă ca să scrie scrisori părinţilor, rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor. Apoi, mergeam împreună să le punem în cutia poştală. Două dintre aceste felicitări le-am găsit nu demult în casa bunicilor mei, prinse de perete în câteva piuneze. Locuinţa e părăsită de ani buni, fiindcă o casă este ca şi un om: dacă nu o îngrijeşti, se dărâmă. Dar iată că mai păstrează amintiri, printre care şi scrisorile expediate acum 30 de ani: „Dragă mamă şi tată! În anul nou vă urăm multă sănătate, pace, voie bună, să vă dea Domnul tot ce doriţi: bucurii şi speranţe realizate. Cu drag, Nicolae, Ileana, Dorin şi Doina.” (29 decembrie 1993) sau „Dragă mamă! În noul an 1997 îţi doresc multă sănătate, voie bună, bucurii multe de la copii şi nepoţi. La anul şi la mulţi ani! Al tău fecior, Nicolae.” (31 decembrie 1996).

Citindu-le, m-am gândit că un telefon mobil se poate defecta oricând sau îl poţi pierde împreună cu toate mesajele pe care le-ai primit cândva, dar o epistolă scrisă cu mâna ta – e tot ce rămâne. Iar cel care alege să comunice astfel nu-şi pune în faţă celuilalt doar inima, dar şi sufletul, influenţându-i viaţa.

O dovadă în acest sens este și povestea unui bărbat, care, fiind prizonier de război, i-a trimis soţiei lui o scrisoare. Însă aceasta a ajuns la destinaţie abia după 76 de ani, când atât femeia, cât şi cel care i-a scris răvașul nu mai erau în viaţă. Dar cei care i-au cunoscut au relatat că omul, văzând că nu primeşte niciun răspuns de la soţia lui, nu s-a mai întors acasă şi s-a căsătorit în străinătate, iar ea l-a aşteptat singură până la moarte. Iată cum rătăcirea unei scrisori a schimbat destine. Dacă ar fi ajuns la timp, viaţa lor era alta. Iar un alt caz este cel al unui poștaș, care, fiind obosit de munca lui, a aruncat în câmp 100 de scrisori. Un trecător a găsit doar 50 dintre ele şi le-a dus la adresele indicate pe plicuri, dar celelalte n-au mai ajuns la destinaţie niciodată. Fiindcă, în timp ce pentru alţii scrisorile sunt importante, pentru acel poştaş acestea n-au fost decât nişte simple hârtii.

Tata mi-a lăsat şi mie câteva felicitări, pe care le păstrez cu sfinţenie. Pentru că îmi amintesc de momentele fericite din viaţa mea. Astăzi, când acestea au devenit o raritate, vă îndemn să scrieţi măcar o singură scrisoare în care să-i spuneţi omului drag: „Crăciun binecuvântat!” ori „La mulţi ani!”. Iar cel care o va primi o va păstra în memoria celui care sunteţi.

Doina Dabija

Biserica Creștină Filadelfia din localitatea hunedoreană Cinciș-Cerna (pastor tânărul Mihăilescu Dorin) a fost gazda unei reușite seri de colinde sub genericul „Iisus – darul lui Dumnezeu pentru noi”, care a îmbrăcat sufletele auditoriului cu frumoase gânduri pentru Nașterea Pruncului Divin și cu bucuria care se revarsă de la Peștera din Betleem.
– Prin pruncul Iisus – după cum remarca consilierul Cătălin Pârjol de la Primăria Teliucu Inferior – a răsărit lumina cunoștinței despre Dumnezeul cel adevărat, soarele iubirii și al dreptății. Pentru noi toți Nașterea Domnului este izvorul pocăinței și legământul înfrățirii.
Frumoase au fost colindele interpretate de grupul Ruhama, de elevii mânuitori ai clapelor de orgă, pregătiți de prof. I. Ciontoși, dar și cele semnate de un grup organizat ad-hoc, din care nu au lipsit primarul comunei Teliucu Inferior ing. Pupeză Daniel și viceprimarul Mircea Modîrcă, ca de altfel primarul comunei Bunila – Stroia Romulus.
Toți participanții ascultând colindele bine alese și frumos interpretate, au simțit cum Hristos îi ridică la demnitatea de fii ai Părintelui Ceresc, restabilindu-le sufletul pe linia destinului voit de Creator.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Ceremonii reșițene. As.univ.dr. Paul-Gabriel SANDU
Povestea Darului. Dar din Dar se face Rai.

Fideli scopului propus, acela de a reduce distanța dintre cetățenii urbei și oamenii ce pot genera expresie artistică în toate formele sale, Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporan, vă propune o serie de conferințe- eveniment CEREMONII REȘIȚENE, întâlniri nonformale cu personalități marcante ale lumii academice, artistice, spirituale, ale locului- și nu numai- în discuții deschise, generatoare de gânduri– fie ele vechi și consacrate, fie mereu noi nediscutate. Prima din șirul de conferințe propuse se va desfășura sâmbătă, 23 decembrie 2023, ora 11:00, în Sala de Conferințe a Muzeului Banatului Montan. Tânărul reșițean, as. univ. dr. Paul Gabriel SANDU de la Universitatea București vine acasă de sărbători și va împărtăși cu cei prezenți POVESTEA DARULUI. Scurtă istorie culturală și socială, paradoxul și promisiunea Darulu, Iertarea, lumea ca Dar și Darul ca îmbrățișare a lumii, Darul ca formă de a iubi lumea în persoana celui căruia îi facem Darul.
Întâlnirii cu remarcabilul universitar Paul Gabriel SANDU, scriitor și poet, născut la Reșita în 1986, absolvent al Liceului ,,Traian VUIA” , cu studii de filosofie la Universtatea din București, la Universitatea Eberhard-Karl din Tübingen și la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg, cu un doctorat obținut în 2018 la aceeași prestigioasă Instituție, îi vom adăuga și o dimensiune caritabilă din dorința de a duce mai departe un proiect de suflet: DAR DIN DAR SE FACE RAI,ed. a VIII-a (edițiile din 2020 și 2021 au fost anulate de pandemia de Covid).
CRĂCIUNUL, sărbătoare emoţională şi emoţionantă, ne invită să redescoperim, an de an, lumina din noi, să o împărtășim cu familia și prietenii noștri. Toți trecem, mai devreme sau mai târziu, prin perioade dificile în viață. Fie că pierdem o ființă dragă, fie că trecem prin situații de criză, suntem greu încercați, ne însingurăm, devenim triști. Un zâmbet şi o mână întinsă, o îmbrăţişare caldă, un gest de solidaritate pot să șteargă din lacrimi, să aducă lumină în ochi și suflete şi dovada că fiecare dintre noi contăm pentru ceilalți, că nu suntem singuri. Anii trecuți daruri din suflet pentru suflet au adus mângâiere, un licăr de lumină în ochi plânşi. Spuneți-ne, dacă stiți, persoane însingurate de Crăciun. Sau bolnave, sau triste. Vom încerca să le alungăm din tristețe, fiindu-le alături. Pentru că nimeni, dar nimeni nu ar trebui să fie singur de CRĂCIUN. Veniți la eveniment și donați. DAR DIN DAR, cu ajutorul D-vs, SE VA FACE RAI, DĂRUIND SPERANȚĂ! (Camelia DUCA)
Recital muzical: Liceul de Arte ,,Sabin PĂUȚA”, Reșița
prof. Diana SILAGHI, violoncel
prof. Madalina-Sonia STĂNESCU, pian
Ian DINUȚ, violoncel
George-Angelo și Melia-Antonia CHARALAMBOUS, pian.

Eveniment organizat de METARSIS în parteneriat cu Muzeul Banatului Montan și Consiliul Județean Caraș-Severin. Parteneri cultural: Rotary Club, Interact și Rotary Community Corps Reșița

• UZPR

Granița dintre ani ne oferă prilejul – ba chiar ne obligă – să ne facem un sincer bilanț. Cum spune poetul: câteva momente când am…câteva momente când nu am…

Un bilanț personal e mai simplu. Cum este unul care trebuie să privească o familie, o colectivitate? Dar cel care se referă la Uniunea noastră, cea a Ziariștilor Profesioniști?

Am îndrăzneala să afirm, cu convingere: ascendență, coerență, creștere, unitate! Acesta a fost anul 2023.

În 2024, ne dorim să continuăm cu dăruire, cu convingere!

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România suntem noi, toți!

LA MULȚI ANI, PRIETENI! 

Sorin Stanciu

Și la Palatul Copiilor Structura Hațeg – după cum ne relata prof. Adriana Trif Vințan (foto), coordonatorul Structurii Hațeg a Palatului Copiilor Deva – s-au făcut pregătiri intense pentru Sărbătorile de Crăciun.

Prima a fost serbarea organizată de cercul de muzică vocal-instrumentală cu grupele de la Hațeg. A urmat cea a elevilor de la dans clasic, șirul serbărilor încheindu-se cu câteva grupe care își desfășoară activitatea la Simeria.
Avem copii fericiți, pentru că au putut arăta tuturor cu câtă dragoste, pasiune și dăruire fac ceea ce le place.
Mulțumim pe această cale doamnei director Badea Rodica de la Liceul Teoretic „I.C.Brătianu” Hațeg, doamnelor director Cernescu Mărioara și Baciu Camelia – director adjunct de la Liceul Tehnologic de Transport Feroviar „Anghel Saligny” Simeria pentru că au fost deschise la colaborare și ne-au pus la dispoziție sălile, pentru serbările de iarnă.
Am avut colaborări cu Casa de Cultură și Primăria din Hațeg cu care am organizat împreună diverse activități culturale.
Unul din recentele evenimente a fost desfășurat în curtea Clubului din Hațeg cu un aranjament de toamnă și ultimele raze oferite de soare sub denumirea de ,,Bucuriile toamnei”. Următorul a fost la Primăria Hațeg, într-un decor și o atmosferă festivă, sărbătorind astfel Ziua Națională a României.
Vor urma în aceste zile alte colindele tradiționale, la care vor lua parte multe coruri sau grupuri vocale, aducând prin glasurile lor cristaline, bucuria nașterii pruncului Sfânt în sufletele tuturor hațeganilor.
Cam așa e pe la noi, muncim alături de elevii noștri și tot împreună cu ei ne bucurăm de fiecare succes pe care îl au. Cred că această bucurie, doar cadrele didactice o simt și, rămân la ideea că profesoratul nu este o meserie, este o dedicare și nu i se potrivește oricui.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Pe ruta : Arad- Pecica, dacă virezi la stânga, de pe șoseaua națională 7, te înscrii pe drumul comunal 86 A. Înainte de a intra în Pecica, la aproximativ 20 de km de municipiul Arad, se deschide în fața ochilor o așezare rurală, situată pe malul drept al râului Mureș,care îți fură ochii prin frumusețea și varietatea peisajului. Satul Bodrogu – Vechi.  Înscrisuri ancestrale atestă existența acestui sat încă din anul 1233, când era cunoscut sub denumirea Hodoș – Bodrog. Cronicile dau mărturie că alegerea denumirii a fost influențată  de numele mănăstririi ridicată în imediată vecinătate, în secolele al VII–lea sau al VIII-lea. Pe de altă parte, tradiția pare să fie de altă părere, și anume că satul ar fi mai vechi decât mănăstirea și că acesta a influențat numele mănăstirii. Cert este faptul că destinele celor două  – mănăstire și sat – s-au împletit mereu în istorie și e aproape imposibil de imaginat să o scoți pe una sau pe cealaltă din context, fără ca întregul pe care îl alcătuiesc împreună să nu fie trunchiat.

Cu privire la Mănăstirea Hodoș – Bodrog, bătrânii călugări erau convinși că este una dintre cele mai vechi așezăminte monahale de pe Valea Mureșului și că a fost reclădită (din motive de vicisitudini ale vremurilor) de trei ori, pe același loc și din același material.

Apele Mureșului le-au oferit bodroganilor o serie de binefaceri (un sol foarte mănos, de exemplu), dar au și creat un mare neajuns: aproape în fiecare primăvară, viiturile mari de ape se revărsau pe toată întinderea pădurilor, iar până la retragerea lor, satul rămânea izolat. Ca să nu mai vorbim de situația în care țăranii erau nevoiți să parcurgă distanțele cu luntrea, când mijlocul satului era inundat.

Între anii 1840 – 1841 a fost deviată albia râului, îndreptată, fiind eliminată curba de circa 3 km, pe care o facea apa. Astfel, Mureșul a fost scurtat, aspectul acesta reducând într-o bună măsură inundațiile, fără ca ele să poată fi total eradicate. Acestă realitate a fost demonstrată și în istoria mai recentă, mai exact în anii 1970 și 1975, când datorită apelor revărsate ale Mureșului, atât bodroganii cât și pecicanii au trebuit strămutați în Bodrogu- Nou, Călugăreni, Zădăreni, Felnlac. După strămutare, în Bodrogul – cel dintâi stătător –  au rămas doar localnicii vârstnici.Tinerii și-au găsit rostul prin alte părți, iar după moartea bătrânilor, casele au fost vândute unor locuitori din Arad sau Pecica, care le-au folosit drept reședințe provizorii. În timp, zece persoane aflate în această situație, au devenit aici rezidenți permanenți. În prezent, doar două dintre cele treizeci de case din satul vechi mai aparțin localnicilor originari.

Ni s-a părut ncesară această incursiune în timp și spațiu pentru a crea premisele introducerii  celui „responsabil” de subiectul pe care ni l-am propus. Este vorba despre Adrian Ponta, inginer zootehnist de profesie și pasionat de istorie și de cultură veche. Acesta își are rădăcinile în pământ pecican. De mic copil a fost cucerit de spațiul de poveste al Bodrogului Vechi, iar sentimentul a crescut odată cu maturizarea domniei sale. Așa încât, în anul 2007, a cumpărat o casă țărănească și a început să viseze.

Dorința sa a fost să readucă în prezent o lume străveche, plină de miez. Cu atmosfera, obiceiurile, stilul de viață, activitățile și deprinderile gospodărești ale țăranului român din Ardeal, de acum o sută de ani. Și-a propus să reînvie arhetipul țăranului gospodar într-un spațiu special, cu tot ce-l reprezenta și îi era caracteristic. Așa s-a născut Casa Bodrogană, situată între locul fostei primării (dărâmată de inundațiile din anul 1932)  și Monumentul Eroilor Căzuți între cele două Războaie Mondiale.

Este un proiect, pe care domnul Ponta l-a pornit singur, pentru ca apoi să i se alăture familia, apropiații și, în cele din urmă, consătenii. Deși nu au manifestat inițial prea mult interes, au început să fie curioși, să vină să vadă, să atingă și astfel, treptat, și-au schimbat optica. Obiectele din gospodăria simbolică reprezintă atât interiorul, (veșminte, mobilier, vechi obiecte de uz casnic), cât și exteriorul casei ardeleanului străvechi, autentic, multe dintre acestea întruchipând munci agricole sau meșteșuguri specifice Câmpiei de Vest, (tâmplărie, fierărie, pielărie, prelucrarea cânepii, a lânii și laptelui, tăierea porcului). Dornic să înzestreze această gospodărie specială cu lucruri pe care le-a văzut în trecut, la familia lui sau la alte familii, Adrian Ponta a pornit în căutarea lor și a avut bucuria ca pe unele să le găsească.  S-a hotărât, apoi, să le dea utilitatea pe care au avut-o inițial. Am selectat din această categorie  o batoză, în starea ei originală, achiziționată în anul 2018, dar și o semănătoare tip Stoper, pe care intemeietorul Casei Bodrogane o avea fixată în memorie din primii ani de viață. A găsit-o după multe căutări, îngropată în pământ ( la un sălaș). A recondiționat-o și a adus-o în stare de funcționare. „Mi-aș fi dorit să pot arăta și aspecte de etică și de moralitate din acele vremuri”, ne mărturisește domnul Ponta și simțim în subsidiar o  frustrare, pe care o înțelegem și o împărtășim.

Spațiul gospodăriei străbune și-a deschis sărbătorește porțile pe data de 15 august 2023, cu ocazia „Întâlnirii fiilor satului Bodrogu – Vechi”. Tocmai pentru a-i bucura pe cei dornici să se întoarcă la origini, să se regăsească, să retrăiască amintiri, legătura cu strămoșii, vechile tradiții și obiceiuri ale locului, care le-au dat identitate.

Goștii (a se citi: vizitatorii, musafirii) au avut și au posibilitatea să facă în acest loc, de aducere aminte, o paralelă între prezent și trecut. Să compare munca grea și nesfârșită a bătrânilor noștri de acum o sută de ani pentru a pune familiei pâinea pe masă și noi cei de azi, pe care tehnologia și progresul ne fac să strâmbăm din nas la corvoadă și munca fizică . Și, totuși, în vremurile acelea grele,dar pline de substanță “ casa era casă, familia era familie și copiii creșteau curați, educați și sănătoși. Pământul era lucrat în întregime, iar în perioada interbelică, prețul grâului se stabilea la bursa din Brăila”.Ne aduce aminte, cu regret, domnul Ponta.

Lumea aceasta arhaică, adusă în prezent, vine să ne amintească și să întărească expresii de genul „Cine nu-și cunoaște trecutul, nu are viitor”. Nu este limbaj de lemn, nici „formă fără fond”, cu care să împăunezi discursuri demagogice cu tentă populistă. Are miez, un adevăr, care s-a verificat și se verifică mereu, atât la nivel micro, cât și la nivel macro. Nu trebuie să fii vreun geniu ca să realizezi că fără temelie sau cu fundație precară, zidirea se va fisura, pentru ca apoi să se prăbușească. La propriu și la figurat.

Revenim și conchidem că, prin existența Casei Bodrogane, suntem provocați la o întâlnire cu noi înșine, pentru a face posibilă conexiunea între două tipuri de esențe: cea individuală, efemeră cu cea colectivă identitară, deci perenă.                                                  

Rodica Bibarț – Oros

Foto: Adrian Ponta

20 decembrie 2023, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„În contratimp“: In memoriam Monica Lovinescu (*19 noiembrie 1923, București – † 20 aprilie 2008, Paris) – 100 ani de la naștere.

Organizat în parteneriat cu Radio România Reșița.

Crăciunul este Ziua Nașterii Întemeietorului religiei creștine, sărbătoarea familiei creștine și a colindătorilor.
În Biserica ortodoxă din localitatea hunedoreană Cinciș-Cerna (paroh Apetroaie Cosmin Gabriel) sărbătoarea Nașterii Domnului a fost întâmpinată cu un reușit moment cultural-religios contând pentru proiectul „Trăim în Dumnezeu și El trăiește în noi” (prin grija Episcopiei Devei și Hunedoarei, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a ziarului „Accent Media”) semnat cu mult profesionalism de rapsodul popular Alin Ienciu care prin inedite colinde a adus în inimile unui numeros auditoriu bucuria și duhul creștin, respectul față de religie și obiceiurile strămoșilor.
Cu toții cei prezenți au primit lumină și har, simțindu-se parcă, lângă peștera și leagănul din Viflaem, îndemnați la pocăință, la înțelepciunea religiei creștin-ortodoxe, a credinței din care se nasc și curg virtuțile morale și sociale.
Acest moment cultural-religios s-a finalizat cu oferirea cântărețului Alin Ienciu a DIPLOMEI DE ONOARE „DRAG DE DUMNEZEU” pentru contribuția la promovarea prin cântec și trăire sufletească a învățăturii creștine, a ortodoxiei – care este viață în Hristos, viață în duh și adevăr.
Oaspetele a mai primit din partea părintelui paroh un tablou religios, iar doamnele Monica David și Mihaela Aida l-au încântat cu daruri simbolice sărbătorilor Crăciunului.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Foto: Nicolae Șișu

Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a încheiat lista evenimentelor culturale din anul 2023 îmbinând artele: arta scrisului (carte, lectură, presă), pictură și muzică, toate acestea au constituit ingredientele unei întâlniri de succes și sărbătoare!

Vineri, 15 decembrie 2023, Primăria Orașului Bocșa a fost gazda unui eveniment de excepție menit să închidă lista evenimentelor culturale organizate în anul 2023 sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”.
După cum și-a obișnuit deja publicul, și de astă dată biblioteca a împletit armonios artele, iar întâlnirea jurnalistului Dan Agache cu elevii Liceului Teoretic „Tata Oancea” a fost înnobilată de prezentări de cărți și vernisajul unei expoziții de pictură, dar și de colindul sfânt și bun adus de tinerii liceeni sub îndrumarea prof. dr. Liana Ferciug.
Într-o sală festiv aranjată, prevestind frumoasa și apropiata sărbătoare a Crăciunului, prieteni de aproape și de mai departe, personalități locale și județene, au onorat invitația primarului Mirel Patriciu Pascu la un eveniment de excepție: întâlnirea cu jurnalistul Dan Agache și întâlnirea cu arta bocșană prin lucrările prof. Tiberiu Borcovici.
Evenimentul a fost moderat de Gabriela Șerban, iar deschiderea oficială a aparținut primarului orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, apropiat al celor doi „sărbătoriți”: jurnalistul Dan Agache și prof. Tiberiu Borcovici.
Așadar, proiectul „Din tainele jurnalismului” inițiat de biblioteca publică bocșană în anul 2018, a continuat de astă dată cu Dan Agache, născut la Făget (Timiș) în 30 martie 1960, locuiește la Reșița (Caraș-Severin) și este absolvent al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative București (2004).
Jurnalistul reșițean a vorbit unei săli arhipline despre această frumoasă și nu simplă profesie, a răspuns la întrebări precum: mai este presa o putere în stat? Poate fi presa cu adevărat independentă? Se scriu materiale de presă la comandă? Cât este de mare gradul de influență al presei asupra societății? Sunt mijloacele mass-media un puternic instrument de influențare a opiniei publice? Și alte astfel de întrebări, unele chiar incomode, însă invitatul a răspuns cu sinceritate și, evident, diplomație jurnalistică, la toate acestea!
Așa cum mulți oameni de presă își exersează condeiul și în scrieri literare, și Dan Agache a hotărât să-și publice unele dintre eseuri și proze scurte în volume bine primite de publicul cititor. Așadar, jurnalistul reșițean, pe care l-am ascultat o mare perioadă de vreme la Radio Reșița, și care astăzi scrie pentru site-ul de știri „Reper24”, a debutat editorial cu volumul de povestiri umoristice „Coana Aglaia” în anul 2016, volum apărut la Editura TIM din Reșița.
De curând, acest volum de schițe umoristice a fost reeditat sub titlul „Coana Aglaia redivivus” și a văzut lumina tiparului la Editura reșițeană Graph în acest an 2023, cu o copertă și ilustrații purtând semnătura caricaturistului bănățean Criv Cristinel Vecerdea.
Cel mai recent volum, cald și mirosind a proaspăt scos din tipar, este unul de eseuri jurnalistice, editoriale scrise într-o anumită perioadă (august 2021 – ianuarie 2023) pentru „Reper24”, site-ul de știri reșițean pentru care lucrează actualmente Dan Agache. Cartea se numește „Repere editoriale” și a apărut la Editura TIM din Reșița, sub consilierea directorului editurii, Gheorghe Jurma. De asemenea, scriitorul și editorul Gheorghe Jurma l-a și prezentat pe jurnalistul și scriitorul Dan Agache în cadrul evenimentului de la Bocșa.
Cel de-al doilea invitat în această zi specială a fost profesorul pensionar Tiberiu Borcovici, pasionat de desen și pictură, oferind publicului prezent o frumoasă poveste a Bocșei în imagini; peisaje din Bocșa copilăriei sale redate în picturi încântătoare. Despre această expoziție intitulată „Nostalgia copilăriei în Bocșa” au vorbit pr. protos. dr. Ioanichie Petrică de la Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor Vasiova și criticul dr. Ada D. Cruceanu Chiseliță.
Tiberiu Borcovici este bocșan, s-a născut la Bocşa, jud. Caraş-Severin, în 21 august 1946. Absolvent al şcolilor bocşene şi a Facultăţii de Biologie Bucureşti (1975). A fost profesor de biologie la Liceul Teoretic “Tata Oancea” din Bocşa, muncă pe care a făcut-o cu dăruire până la pensionare. Într-o anumită perioadă a avut și o misiune dificilă, la care nu mulți dascăli s-au înhămat: aceea de a fi directorul Școlii nr. 3 (școala din cartierul Măgura), iar dl. prof. Borcovici s-a descurcat cu succes. Este pasionat de pictură şi fotografie. Participă la expoziţii de grup şi organizează expoziţii tematice pentru a atrage atenţia asupra protejării mediului înconjurător.
Încă o dată s-a dovedit faptul că Tiberiu Borcovici a fost un dascăl iubit și apreciat, mulți dintre foști colegi și foști elevi i-au fost alături la vernisaj, iar lucrările sale s-au bucurat de succes!
Frumoase și alese cuvinte despre ambii sărbătoriți au venit din partea doamnei prof. Maria Radu, cea care i-a fost colegă d-lui. Borcovici și profesoară lui Dan Agache.
Evenimentul din 15 decembrie 2023 organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, s-a încheiat cu un recital de colinde oferit de partenerii proiectului „Din tainele jurnalismului”, liceenii coordonați de dr. Liana Ferciug.

GABRIELA ȘERBAN: „Din tainele jurnalismului”, ed. a III-a, Bocșa 2023

Ideea și inițiativa s-au născut într-una dintre ședințele de lucru ale asociației ROconect din Marea Britanie, Primăria Londrei și-a dat acordul și a rezervat un spațiu generos în Trafalgar Square (unul dintre cele mai cunoscute locuri din zona centrală a Londrei, care comemorează marea victoria britanică de la Trafalgar în războiul napoleonian), profesorul de muzică Cornelius Orășanu de la școala Allegretto Music Academy din Londra a spus Da și, având-o alături pe Steffie Banu, fondatoarea ROconect, s-a apucat de audiții, iar ICR Londra s-a alăturat inițiativei și a sprijinit pregătirile găzduind repetițiile corului format din 50 de colindători.

Așa s-a născut un proiect care a scris o filă de istorie, căci emoțiile, bucuria, mândria s-au așezat pentru totdeauna în inimile miilor de participanți la ora magică a frumuseții cântului și portului tradițional românesc. În Trafalgar Square, de la ora 15 la 16, pe 16 decembrie 2023, 50 de colindători îmbrăcați în straie populare ilustrând diversele zone folclorice ale României au interpretat cele mai cunoscute colinde românești, între care Deschide, ușa, creștine, O, ce veste minunată!, Măruț, mărgăritar, Colindăm, colindăm, iarna, Astăzi s-a născut Christos.…

Unul dintre soliștii corului, Florin Dumitru, a spus rugăciunea Tatăl Nostru în limba română, împreună cu toți cei din marea piață a Londrei, iar apoi un pastor britanic, cunoscător și iubitor al tradițiilor românești, i-a invitat pe toți cei prezenți să rostească împreună aceeași mare rugăciune a creștinătății și în versiunea în limba engleză, într-un mesaj simbolic al unirii inimilor și credințelor noastre într-o singură limbă, aceea a iubirii.

În public s-a aflat și Excelența Sa, Ambasadoarea României la Londra, Laura Popescu, care a cântat împreună cu corul și, la invitația dirijorului, a adresat urări de suflet, în limba română, publicului format din conaționali care locuiesc în Marea Britanie.

Unul dintre cele mai emoționante momente ale evenimentului, interpretarea colindului O, ce veste minunată!, avându-i ca soliști pe celebra muziciană Mara Prună, finalistă a concursului Românii au talent și absolventă a prestigioasei Guildhall School of Music & Drama, secția compoziție, și pe talentatul interpret Florin Dumitru, poate fi urmărit pe canalul de YouTube al vodcastului cultural destinat românilor din Marea Britanie, Inimile vorbesc românește.

Alice Năstase Buciuta

Fotografii de Paul Buciuta (UZPR-UK)

• UZPR

Festivitatea de celebrare a celor trei decenii de la prima apariție a Revistei TOP BUSINESS s-a bucurat de prezența unor invitați de marcă, printre care miniștrii Ecaterina Andronescu și Adrian Cioroianu, scriitorul Ștefan Mitroi, avocat Grațiela Bârlă, Teodor Brateș, prof. Mircea Beuran, personalități ale vieții publice, artiști plastici, reprezentanți ai mediului academic și ai presei. „Directorul publicației, Constantin Dumitru, este cel care m-a învățat ce înseamnă valoarea cuvântului”, a spus Adrian Cioroianu.

În cadrul evenimentului, Sorin Stanciu, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a primit distincția Premiul Național pentru Performanță – „pentru capacitatea și talentul de a conferi autenticelor sale competențe profesionale șansa obținerii și recunoașterii unor performanțe remarcabile”.

18 decembrie 2023, ora 11.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:

Expoziție de artă plastică Doina & Gustav Hlinka (Reșița);

Să ne aducem aminte de istoria Banatului Montan:

–   Christoph Traugott Delius (*1728, Wallhausen / Turingia – †21.01.1779, Florența) – administrator montanistic superior și geolog în Banatul Montan: 295 ani de la naștere;

–   Josef Redange (*1727, Esch an der Alzette / Luxemburg – †1803, Oravița) – administrator montanistic superior în Banatul Montan: 220 ani de la trecerea în eternitate;

–   Richard Puchta (*1813, München – †29.07.1884, Viena) – pictor în Oravița și Ciclova Montană): 210 ani de la naștere;

–   Expoziția mondială de la Viena – 150 de ani: 1873 – 2023. Complexul de uzine și domenii Reșița a participat cu produse industriale, agricole și forestiere originale.

 18 decembrie 2023, ora 15.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziție a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) și a Cercului de sculptură „Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin).

 18 decembrie 2023, ora 17.00, Casa de Cultură Moldova Nouă:

„Crăciun în casa minorităților naționale”, ediția a V-a.

Etnia germană este reprezentată de:

–   Mică expoziție de artă plastică Viorica Ana Farkas, membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“;

–   Incursiuni muzicale: Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas – la orga electronică: Angela Kovács).

Sala expozițională a Muzeului Satului Bănățean, din Timișoara a găzduit recent, în prezența unui public numeros și dornic de a-și îmbogăți cunoștințele în domeniul etno-arheologic ,,Expoziția Banatul Otoman- Restituiri culturale”. Eveniment organizat de Muzeul satului Bănățean, curatori: Prof.univ. dr. Dorel Micle și prof Maria Hadiji, sub egida Consiliului Județean Timiș.
După prezentarea invitaților și salutul adresat participanților la acest eveniment de către doamna Maria Hadiji, vernisajul expoziției a fost deschis cu un dans oriental sufi interpretat într-un stil original și captivant de ,,otomanul” Mahmoud Elseid din Egipt, dar convertit bănățean de-al nostru căsătorit cu o româncă din Timișoara, care a și închis evenimentul cu al doilea dans Ta noura (fusta) dans tradițional egiptean inspirat din sufism.
Desigur că din alocuțiunile rostite de personalități bănățene dar și oameni de cultură și specialiști în domeniu, și nu numai, am înțeles tematica și oportunitatea acestei expoziții, care a necesitat aproape un an de zile până la materializare. Un proiect de suflet și simțire românească pentru care trebuie să mulțumim celor ce s-au străduit să-l promoveze cu succes. Ioan Birta, Ionel Bota, arheolog Silviu Aliuță, Corina Florescu, conf.univ.Sergiu Zăgrean, care împreună cu echipa de studenți de la Universitatea de Vest Timișoara, au asigurat designerul arhitecturat ambiental al expoziției și DFG Radical din Timișoara, prin domnul Florin Doliuc, un partener receptiv și amfitrion de nădejde.
P.S. În sala alăturată o altă expoziție, în forme, culori și tradiții de pictură și sculptură, Mihai Olos/ Vida Gheza, organizată de Muzeul Județean de Artă ,,Centrul Artistic Baia Mare”, își aștepta vizitatorii. Vom reveni.

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș