Breasla săpunarilor din Timişoara s-a organizat în anul 1828 [1]. Privilegiul breslei conţine 4 pagini de manuscris în limba latină şi 8 pagini tipărite în limba germană [2]. De la această breaslă a ajuns până la noi tiparul sigilar, actualmente, păstrat în colecţia de matrice sigilare a Muzeului Naţional al Banatului Timişoara [3]. El a fost prezentat succint de către cercetători. Din acest considerent, în cele ce urmează, descriem amănunţit acest tipar sigilar. Descrierea o facem ţinând cont de normele ştiinţei şi artei heraldice şi de limbajul folosit în lucrările de specialitate. Din piesa originală se păstrează numai placa sigilară confecţionată din aramă, de formă oval-verticală (40 x 36 mm), cu grosimea de 4 mm, gravată în incizie pentru sigilarea cu ceară[4]. Mânerul confecţionat din metal lipseşte. În câmpul sigilar s-a gravat o compoziţie menită a individualiza posesorul. În emblemă într-un scut dreptunghiular deasupra unei bucăţi de săpun, un mănunchi de lumânări în formă de evantai, legate în partea de sus, cu un şnur la un inel [5]. Scutul timbrat de acvila bicefală imperială austriacă, încoronată, ce ţine în gheare însemnele puterii – spada în dreapta şi sceptrul în stânga – este susţinut de doi lei rampanţi, care stau pe o terasă. Cum am văzut pentru a se evoca simbolic cele două meşteşuguri s-au gravat figuri heraldice amintind produsele finite ale activităţii (săpunul şi legătura de lumânări). Legenda s-a scris cu litere majuscule în limba germană: * K: K: PRIV: BÜRGL: SAIFENSIEDER ZUNFT IN TEMESVAR 1833. Denumirea urbei s-a scris sub terasă; iar dedesubtul acesteia s-a gravat data: 1833, anul confecţionării tiparului sigilar. Începutul şi sfârşitul legendei sunt marcate de o roză. La marginea spaţiului câmpului sigilar se află două ovale, unul liniar în interior şi altul perlat în exterior. Studiind acest tipar sigilar, constatăm modul în care s-a gravat întreaga suprafaţă a discului sigilar, grija pentru respectarea raportului dintre elementele incluse în scutul heraldic, proporţionalitatea dintre figurile heraldice reprezentate, toate dovedind străduinţa meşterului-gravor pecetar anonim de a realiza o execuţie artistică cât mai reuşită. În ansamblu, piesa muzeistică analizată se remarcă prin originalitate şi puterea sintetică de expresivitate.
Note bibliografice:
[1] Detalii despre prima asociaţie a săpunarilor şi lumânărarilor din Timişoara, la Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile şi dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918, Timișoara, Ed. Mirton, 2008, p. 138 şi pp. 189-190; vezi şi Augustin Mureșan, ,,O scurtă istorie a formării breslelor în Banatul istoric (secolele XIV-XIX)”, în Doru Sinaci, Sorin Bulboacă, Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat-Crișana, vol. XVII, Arad, Vasile Goldiș University Press, 2022, p. 39.
[2] Lajos Kakucs, op. cit., p. 138.
[3] Muzeul Naţional al Banatului Timişoara, Colecţia de matrice sigilare, nr. inventar 20261.
[4] Vezi Maria Vertan, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Timișoara, Ed. Mirton, 2007, poziția 35, p. 17, fig. 35; idem, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Ediţia a II-a adăugită, Timișoara, Ed. Marineasa, 2008, poziția 36, p. 18, fig. 36; Lajos Kakucs, op. cit., p. 189, fig. 76.
[5] Istoricul Lajos Kakucs interpretează ,,săpunul” figură heraldică reprezentată în scutul tiparului sigilar ca fiind ,,tabla de lemn a săpunarilor”, iar ,,mănunchiul de lumânări”, ca un ,,săpun în formă de evantai” (Lajos Kakucs, op. cit., p. 190). În legătură cu figura heraldică ,,mănunchiul de lumânări” de pe tiparul sigilar al Breslei săpunarilor din Mediaş, istoricii Doina Comşa şi Dorin-Ioan Rus, opiniază că ar fi vorba de ,,o unealtă de săpunărie”; vezi Doina Comşa, Dorin-Ioan Rus, ,,Obiecte de breaslă aflate în colecţia de cositoare a Muzeului Municipal din Mediaş”, în Ziridava, XXIII, 2002, p. 406.
Augustin MUREŞAN, Arad
Foto: Milan Şepeţan
UZPR CARAS SEVERIN 