Duminică, 22 octombrie 2023, la Șopotu Vechi (Caraș-Severin), ne-am luat rămas bun de la dascălul, publicistul, scriitorul și cercetătorul Gheorghe Rancu-Bodrog (2 aprilie 1946 – 19 octombrie 2023).
Mulțime de oameni sosiți din întreg Banatul istoric, tot satul și un sobor de 12 preoți l-au condus pe ultimul drum pe cel care, pe parcursul celor 77 de ani de viață, și-a înmulțit talanții cu care a fost hăruit de Dumnezeu în cele mai frumoase feluri și atractive activități: dascăl, publicist, cercetător, colecționar.
Într-o zi frumoasă de toamnă, prieteni și colaboratori, de aproape și de mai departe, ne-am reîntâlnit la Șopotu Vechi pentru a-l revedea, pentru ultima dată, și a depăna amintiri legate de personalitatea celui plecat în veșnicie: Gheorghe Rancu-Bodrog.

În anul 2006, la unul dintre evenimentele organizate în colaborare cu regretatul prozator Nicolae Danciu Petniceanu, alături de ceilalți invitați, de aproape și de mai departe, se afla și profesorul Gheorghe Rancu de la Șopotu Vechi. Numele îmi era cunoscut, despre calitățile și hărnicia dascălului și cercetătorului Gheorghe Rancu de pe Valea Almăjului auzisem, doar că nu ne întâlniserăm până atunci. De acest lucru s-a îngrijit scribul de Banat, Nicolae Danciu Petniceanu, cel care l-a adus la Bocșa pe Gheorghe Rancu, tocmai în ideea de a ne cunoaște și colabora în importante proiecte dedicate Banatului și oamenilor de aici.
Există în popor zicala „cine se aseamănă se adună”. Vreau să cred că așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Mânați de aceleași preocupări și pasiuni pentru carte, pentru literatură, pentru actul cultural de calitate, pentru istorie, tradiție, artă și, evident, dragostea de oamenii făuritori și dăruitori de toate acestea, colaborarea nu a întârziat să apară.
Nu puține sunt evenimentele la care am participat împreună, bucurându-mă de prietenia și sfaturile colegiale (chiar părintești!) ale dlui. Rancu. Nu puține sunt momentele de discuții, unele aprinse, cu privire la diferite subiecte, pe diverse teme, cu argumente pro și contra de ambele părți, ca, în final, să găsim numitorul comun, iar eu, întotdeauna, să învăț câte ceva din toate acestea!
Harnic și pasionat, dl. Gheorghe Rancu a înființat un excepțional muzeu la Șopotu Vechi, un muzeu deschis tuturor celor care vor să vadă pe viu cum s-a scris istoria Văii Almăjului și care conține peste 3000 de piese, de la cioburi preistorice, până la obiecte din sec. XX.

La capitolul „carte și tipărituri” am contribuit și noi prin dăruirea câtorva numere din revista „Vasiova”, „foaia” de cultură realizată de scriitorul țăran Petru E. Oance (Tata Oancea) în perioada 1929 – 1947, dar și cu revista, mai nouă – „Bocșa culturală”, înființată în anul 2000.
Prin devotamentul și dăruirea sa ca dascăl, prin hărnicie și pasiune ca cercetător și scriitor, prin dragostea pentru oameni și respectul pentru înaintași, Gheorghe Rancu a pus Șopotu Vechi pe harta culturală și istorică a Banatului!
Născut pe plaiuri arădene, și-a dorit să păstreze cu sine leagănul copilăriei, adăugând numelui său cognomenul Bodrog (care vine de la localitatea Hodoș-Bodrog). De altfel, cu sufletul nu s-a îndepărtat niciodată de plaiurile natale, iar multele proiecte scriitoricești și de cercetare, dedicate unor oameni, fapte, locuri, instituții din această zonă, dovedesc acest lucru.
Domnul Gheorghe Rancu-Bodrog este fondatorul și redactorul-șef al revistei „Almăjul”, revistă de cultură , credință, școală, limbă și istoria neamului. De asemenea, semnează câteva volume importante, pe teme istorice, și sute de articole în reviste și publicații din țară și străinătate.
Este omul care a acordat sporită atenție Bisericii Ortodoxe din Almăj, întocmind câteva cărți privind istoria acestora; dar care, ca îngrijitor de ediții, a scos la iveală monografii ale Bodrogului Vechi, jurnale de război sau dascăli și scriitori importanți și cu vocație.

Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, iar dl. Gheorghe Rancu-Bodrog de la Șopotu Vechi s-a stins subit și mult prea devreme! În urma sa au rămas proiecte nedefinitivate, pe care, cu siguranță, Dacian, pasionat și harnic precum tatăl său, le va continua și desăvârși.
Iar noi, ceilalți, prin plecarea acestui emblematic dascăl și cercetător, am pierdut un veritabil sfătuitor și colaborator. Acum, vorbele sunt sărace și oricât de talentat ar fi cineva în alegerea cuvintelor, tot nu ar fi suficient de capabil să cuprindă complexa personaliate a acestui modest Dascăl de Țară!
Mulțumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut! Că am avut onoarea și bucuria să-i fiu adesea în preajmă! Că am beneficiat de povețele și discuțiile interesante și atractive, dar, mai ales, atât de necesare!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Sincere condoleanțe familiei sale, o familie frumoasă și unită!
Rămas bun, domnule Gheorghe Rancu!

Gabriela Șerban
și echipa „Bocșa culturală”