În unicitatea peisajului luminat de un strălucitor soare de vară, am descins, cu tânărul avocat Cosmin Panduru şi frumoasa lui soţie Nicoleta Panduru, la Dumbrăviţa de Timiş o comună periurbană cu căsuţe bănăţene curate şi înşirate în ordine de o parte şi de alta a drumului principal, ce se caracterizează prin baroc austriac, care parcă surâd de bucurie, reprezintă o frumoasă icoană pe meleagurile noastre şi care redau frumuseţea sufletului celor care trăiesc în ele. Am întâlnit aici tărâmul magic al satului, dătător de energie, tărâm genezic, cu imagine edenică, un loc în care veşnicia dăinuie. Iar suprema înflorire a acestor locuri se regăseşte în inimile locuitorilor şi în felul lor de a fi. La Dumbrăviţa, un templu al naturii, care face parte din paradisul românesc, este impresionant cum o mână de oameni entuziaşti pot să realizeze atât de mult: edilitar-gospodăresc, educaţional şi cultural, pentru schimbarea imaginii regiunii de vest şi a întregii Românii în lume. Această minune Dumnezeiască arată că aleşii comunităţii, primarul Geza Szilagyi, viceprimarul Victor Malac şi consilierii, sunt slujitori ai locuitorilor după model cristic, ei fiind primii ( primari ) şi nu dictatori-terorişti cu statut de primate cum se întâmplă în multe localităţi. Pentru a cunoaşte şi simţi aceste realizări trebuie sa te duci să vezi.
Acest miracol al zilelor noastre, Dumbrăviţa de Timiş, în ziua de 12 iunie 2010, a fost capitala poeziei internaţionale, capitala promovării toleranţei şi dialogului prin cultură. Aici şi acum s-a desfăşurat a doua ediţie a simpozionului Eminescu – Petofi sub auspiciile Primăriei, al Consiliului local, al Şcolii şi Ligiii scriitorilor din România – Filiala Banat şi având ca principalii organizatori familia Sperlea.
Manifestare de amploare, cu invitaţi dinn toată ţara, la care participă români şi maghiari-locuitori ai comunei, cadre didactice şi elevi. Simpozionul începe încă din primele ore ale dimineţii, din 12 iunie 2010, cu întâlnirea de pe platoul busturilor.
În faţa unei numeroase asistenţe organizatorii depun coroane de flori la busturile poeţilor Mihai Eminescu şi Sandor Petofi, iar după oficierea slujbei de Tedeum de către cunoscutul preot Ioan Brânzei, viceprimarul Victor Malac rosteşte cuvântul de bun venit deschizând lucrările manifestării. Prof. dr. Gheorghe Luchescu, unul din organizatori şi moderatorul simpozionului, vorbeşte despre eveniment asumându-şi rolul de mărturisitor, asemeni apostolilor, uluitor de simplu în expresie pentru a deveni credibil în faţa participanţilor. Corul comunei a interpretat melodii în româneşte şi maghiară, pe versurile celor doi poeţi ca şi solista Livia Ilcău încântând ascultătorii. De asemenea s-au recitat versuri ale poeţilor omagiaţi, cât şi creaţii proprii. A impresionat poeta Mariana Sperlea, o adevărată „pâine a luminii”, care a convins auditoriul că pe câmpia sufletului ei răsare roşu, galben şi albastru-simbol al existenţei noastre în Eminescu-identitatea neamului. Poemele ei unice sunt puternice, subtile, pline de filozofie şi subînţelesuri, cu esenţa veşniciei în ele.
În continuare a fost vizitată expoziţia de carte, cărţi poştale, medalii, numismatică, insigne şi tablouri cu temă eminesciană a distinsului eminescolog prof. dr. Ion Iliescu, o expoziţie de carte Petofi, a aceluiaşi creator, apoi expoziţia de pictură a tinerelor talente ale cercului de pictură din Şcoala Dumbrăviţa, coordonat de artistul plastic Mariana Sperlea, care şi-a expus şi propriile creaţii.
A urmat o sesiune de comunicări la care au participat profesori, filologi, istorici şi oameni de cultură, elevii şcolii cu profesorii lor. Acest soi de oameni deosebiţi, aceste fiinţe însemnate de propria lor conştiinţă, această sare a pământului, autori mesianici, ambasadori ai culturii româneşti şi intelectuali de marcă, au dezvăluit sentimentele lor de preţuire şi admiraţie pentru genialul poet.
Prof. dr. Gheorghe Luchescu, o floare, o voce pentru românism şi Sfânta Tradiţie, un arhanghel în spaţiul liric al Banatului şi a întregii ţări, un Lot al namului, a condus lucrările simpozionului cu gingăşie, discreţie, sinceritate şi putere de pătrundere în lumea fascinantă a lui Eminescu, cu sete de absolut, arătând că este un model de caldă aristocraţie a spiritului. Despre luminătoarele fapte de cultură şi despre genialele cărţi ale lui Eminescu au vorbit:
Doamna Doina Drăgan-preşedinta Liga scriitorilor din România – filiala Banat Alexandru Constantin Strungă a prezentat lucrarea „Ideii curiculare în publicistica eminesciană”
Mariana Strungă a prezentat lucrarea „Gânduri despre poetul nepereche”
Tamara Icoban Beldean a vorbit despre „Misiunea cosmică a poeziei eminesciene”
Mariana Pop a prezentat lucrarea „Idealul erotic eminescian”
Pavel Panduru a vorbit despre satul românesc din perspectiva filozofiei lui Eminescu
Mariana Sperlea a vorbit despre „Sursele germane a creaţiei eminesciene” şi a recitat câteva poezii închinate poetului. Domnia sa s-a distins prin sinceritatea versului, sensibilitatea, gingăşia şi puterea de convingere al cărei mesaj a ajuns repede şi uşor la sufletul auditoriului.
Valoroasa şi cunoscuta solistă Livia Ilcău a vorbit despre „Muzicalitatea poeziei lui Eminescu” şi a cântat romanţa „Sara pe deal”
Prof. dr. Dumitru Mnerie a vorbit despre „Relaţia Eminescu-Slavici” arătând că astăzi cultura românească n-a fost scoasă la taraba europeană în condiţiile în care sărăcia este ajutată să mai crească cu 25%. Cultura trebuie să fie învăţătură pentru copiii de astăzi.
Poeţii Vlad Cernea Jerca şi Traian Pintilie au recitat poezii închinate lui Eminescu. Pe durata desfăşurării simpozionului a cântat dumnezeieşte folkistul Victor Georoceanu. Au mai participat profesorul Mircea Otescu, Vasile Brad, scriitoarea Mariana Gurza, suflet încântător de poet, reprezentând spiritul silvestrian cu merite evidente în lupta pentru neuitarea de neam şi crearea imaginii României celei tainice. Prozatorul Armand Sperlea şi Constantin Sperlea, unul din principalii organizatori.
Întâlnirea în duh de la Dumbrăviţa a fost o acţiune culturală de amploare şi de mare succes, a fost o lecţie pentru Om în încercarea de a regăsi fiinţa umano-divină.
Participanţii au mărturisit din tot sufletul şi din tot cugetul lor dragostea pentru Eminescu şi poporul român. Fiecare lucrare a fost o amplă simfonie creatoare a vrajei unei lumi a iubirii şi cântecului. S-a subliniat că în efigia lui Eminescu găsim mesajul viu al limbii, al culturii şi al artei româneşti, ca la strămoşi, fiind un altar de închinăciune şi contemplaţie spirituală.
Eminescu – măreaţă potriveală a filonului băştinaş cu harul divin, a trăit cu un fanatism al existenţei prin fapte pentru mai binele celorlalţi. A fost un martir pentru dreptate ca şi Sf. Ioan Botezătorul.
Simpozionzul a fost o liturghie cosmică despre trinitatea la români: Neam – Limbă – Credinţă, evidenţiindu-se crezul genialului poet că Biserica este maica poporului român şi că poezia lui este o dovadă orfică a esenţelor omeneşti în sublimitatea lor.
Prin discurs şi cântec s-a realizat o armonie universală, un reper de identitate românească pentru „cea mai desăvârşită opera de artă a naturii -Omul” din spaţiul mioritic.
La fiecare cuvânt rostit de vorbitori s-a simţit efortul de smerenie în a exprima adevăruri grave şi ultime din creaţia marelui poet, trăitor al actului cultural întru astral.
Manifestarea s-a desfăşurat într-o atmosferă elevată şi distinsă, în care simţeai că poezia şi muzica te poate face mai bun. Au fost înmânate diplome de excelenţă tuturor participanţilor, din partea organizatorilor.
Lucrările simpozionului s-au încheiat cu o bogată masă oferită de organizatori la cantina Bisericii Catolice, unde şi când s-au recitat versuri ale celor doi poeţi şi au cântat artişti de marcă ca soprana Viorica Pop Ivan, Livia Ilcău, Victor Georoceanu şi alţii. Muzica lor asemănându-se cu a îngerilor, a fost o simfonie a lumii întregi. Sufletul numeroşilor participanţi s-a contopit cu cântecul şi cu poezia ca florile primăverii cu verdele naturii. Aici, muzica şi poezia a fost arta care a satisfăcut starea existenţială a participanţilor.
Am văzut aici apoteoze ale frumuseţii, dar şi ale credinţei, dragostei şi speranţei. S-a simţit că admiraţia noastră faţă de poet a atins cote ameţitor de înalte.
La Dumbrăviţa s-a dovedit o putere de excepţie în strădania participanţilor de a spune nespusul care zace în noi. Astfel a reieşit că la iubitorii lui Eminescu este o metafizică împotriva răului, împotriva iubitorilor de arginţi şi a trădătorilor de tot felul, chiar şi de neam. Erudiţia vorbitorilor a transferat ascultătorilor o stare de spirit, entuziasmând întreaga asistenţă. Fiind invitat la acest eveniment cultural de excepţie, sunt încântat că am putut să particip. Am avut impresia că florile la Dumbrăviţa strălucesc şi luminează şi parcă sunt mai vii decât oriunde, la acest început de vară, răspândind efluvii îmbălsămate de mirosuri.
Mediul special în care s-a desfăşurat întâlnirea multiculturală, florile de pe marginea drumului, locurile unice, oamenii întâlniţi, programele muzicale susţinute de artişti consacraţi, au dat un specific aparte, arătând unicitatea acţiunii. A arătat că satul Dumbrăviţa a fost centrul universului, oază de lumină şi spiritualitate cu un sentiment eroic al trăirii prin cultură.
Adresăm laude şi felicitări gazdelor şi tuturor celor implicaţi, pentru efortul depus de a organiza, în momentul de faţă, o asemenea manifestare, unică în felul ei, pentru menţinerea făcliei aprinse a culturii şi identităţii noastre.

Prof. Pavel Panduru