– omagiul Bocșei la 25 de ani de la plecarea maestrului la cele veșnice –

„Fiecare zi o încep în atelier unde uit de toate.

Am dus și duc o viață cumpătată, dar în care  pictura este stăpână…

Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor”

(Iosif Vasile Gaidoș 1919- 1998)

În 3 martie 2023 s-au împlinit 25 de ani de la plecarea „în lumea cea fără de dor” a artistului plastic Iosif Vasile Gaidoș.

Astfel că, miercuri, 15 martie 2023, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a avut loc un eveniment In Memoriam Iosif Vasile Gaidoș. A fost vernisată o expoziție de pictură realizată de maestru; de asemenea, , fiica acestuia, prof. Victoria Antoneta Gaidoș Cioacă, a susținut un recital poetic dedicat memoriei tatălui său, recital constituit din versuri apărute în cele două volume ale poetei Victoria Gaidoș Cioacă, și anume: Jocul de-a luna (Reșița: Banatul Montan, 2006) și Cuvintele luminii (Reșița: Banatul Montan, 2009). Cu același prilej a fost lansat și  Catalogul colecției Iosif Vasile Gaidoș de la Muzeul Banatului Montan din Reșița, catalog intitulat „Banatul Montan în culori” (Cluj-Napoca: Mega, 2019).

Despre artistul Iosif Vasile Gaidoș, despre arta sa și colecțiile sale au vorbit dr. Ada D. Cruceanu (Reșița), dr. Livia Magina (Reșița), dr. Dana Antoaneta Bălănescu (Reșița), pr. Alin Irimiciuc (Bocșa) și primarul orașului Bocșa, dr. Patriciu Mirel Pascu.

Fiind o personalitate cunoscută și recunoscută, figura de „soldat credincios al Măriei Sale Imperiale” a fost conturată în frumoase cuvinte și de alte personalități ale culturii Banatului prezente la eveniment, în frunte cu fiica – Victoria Antoaneta: pr. dr. Daniel Crecan (Bocșa), pr. dr. Valentin Bugariu (Birda), artist plastic Ion Bobeică (Reșița), istoric dr. Mihai Vișan (Bocșa), protosinghel dr. Ioanichie Petrică (Mănăstirea Vasiova), artiștii plastici reșițeni: Ana VIorica Farkaș, Doina și Gustav Hlinka, precum și artistul plastic bocșean, Nik Potocean.   

O prezență frumoasă și numeroasă a fost cea a grupului maghiarilor din Bocșa și Reșița, dimpreună cu cei doi conducători: Melania Costan și Ladislau Kun, cunoscut fiind faptul că maestrul Iosif Vasile Gaidoș provenea dintr-o familie multietnică și multiconfesională.

Sala de evenimente a bibliotecii bocșene a devenit neîncăpătoare, fiind prezenți și elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, însoțiți de dir. Dragoș Vasile și prof. dr. Liana Ferciug, dascăli care au considerat că e important ca tinerii să cunoască, măcar prin picturi și povești, pe unul dintre cei mai importanți artiști plastici peisagiști ai Banatului: Iosif Vasile Gaidoș și lucrări inedite ale acestuia, provenite din colecția familiei.

Evenimentul a fost unul de suflet, dedicat memoriei artistului Gaidoș de către instituția „vecină” și foarte dragă maestrului – biblioteca (amplasată peste drum de atelierul pictorului Gaidoș).

De altfel, ultima expoziție personală a maestrului Gaidoș a fost organizată și găzduită de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în noiembrie 1997, expoziție care a deschis Zilele Culturii la Bocșa în acel an.

Comemorarea artistului Iosif Vasile Gaidoș la 25 de ani de la plecarea la cele veșnice s-a încheiat, firesc, în Cimitirul Catolic din Bocșa Montană, unde preoții Alin Irimiciuc și Daniel Crecan au rostit o rugăciune de pomenire în cele două limbi ale celui comemorat – română și maghiară – iar cei prezenți au aprins o lumânare și au așezat flori pe mormântul maestrului.

Unul dintre bocșenii talentați în mânuirea condeiului, poetul și epigramistul Valentin David (Orăștie) a scris pentru acest eveniment câteva versuri, într-un emoționant poem: „Un pictor e-o lentilă fermecată/Prin care de privești ca într-un vis/ Întreaga lume pare mai curată/ Și Iadul se transformă-n Paradis./ Un pictor este un magician/ Ce face din sărac un om bogat/ Pustiul îl transformă într-un lan/ Și un ocean într-un desert uscat./ Un pictor este deseori poet/ Ce urcă uneori mai sus de nori/ Din acuarele compunând sonet/ Pasteluri împletind cu iz de flori./ Un pictor e un fel de Dumnezeu/ Creând o lume pe un șevalet/ Urcând vremelnic pe un Empireu/ Dând viață pânzei cu un cod secret./ Un pictor este totuși simplu om/ Ce-și duce crucea-n spate, pe Pământ/ Și ce ajunge tragic, monocrom,/ În bezna rece neagră de mormânt.”

Evenimentul din 15 martie 2023 dedicat pictorului Iosif Vasile Gaidoș a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa (manager și moderator Gabriela Șerban), în parteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”(dir. Dragoș Vasile) și Biserica Catolică Bocșa Montană (pr. Alin Irimiciuc), cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Orașului Bocșa (primar dr. Mirel Patriciu Pascu).

***

Iosif Vasile Gaidoș. S-a născut în 7 iulie 1919 la Ardud, Satu Mare, şi a murit în 3 martie 1998 la Bocşa Montană, Caraş-Severin. A urmat cursuri de specializare în tehnica mineritului la Brad şi Petroşani. A lucrat specialist în minele din Şuncuiuş, Teiuş, Lueta şi Bocşa (Caraș-Severin) unde s-a stabilit în 1963.

Era pasionat de pictură și  absolvent al  Şcolii de Pictură din Baia Mare. Ca artist a lucrat în ulei, acuarelă şi pastel, pictând exclusiv peisaje. Ca manieră artistică se înscrie în post – impresionism (după cum mărturisește)[1], îmbinând elemente clasice cu cele moderne, armonizate în lucrări originale. Lucrările i-au fost inspirate din natură. Îi plăcea să picteze afară, să surprindă atmosfera și să o redea cât mai plastic. Alteori, făcea schițe pe care le prelucra în atelier. [2]

A organizat peste o sută de expoziţii în ţară şi străinătate (111), fiecare cu aproximativ 100 de lucrări, de fiecare dată fiind expuse altele, noi. Ultima expoziție a fost în noiembrie 1997, în cadrul Zilelor Culturii Bocșene, o expoziție mai mică, la invitația și la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”.

A înfiinţat la Bocşa un cerc de pictură denumit “Tiberiu Bottlik” pentru instruirea şi încurajarea tinerilor artişti plastici bocşeni.

Era un om cult, vorbea câteva limbi străine, asculta muzică simfonică și citea literatură cu nesaț. L-a avut profesor pe Lucian Blaga al cărui îndemn nu l-a uitat niciodată: „să înveți limba noastră dragă”. A avut doi copii cărora le-a transmis această dragoste pentru frumos. Fiica sa, Victoria Antoneta Gaidoș Cioacă este cunoscută nu doar ca un foarte bun profesor, dar și ca o talentată poetă, iar nepoata este o foarte bună pianistă.

„Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor” mărturisea artistul în anul 1997 când dascăli precum Minerva Trandafir sau Rodica Țene l-au intervievat pentru publicațiile bocșene ale vremii, respectiv „Puls”, periodicul social-cultural al Asociației „Tata Oancea”, care avea ca supliment literar-artistic foaia „Vasiova”, și revista culturală „Ramuri”, care se va transforma, după doar câteva numere, în „Bocșa culturală”.

Despre începuturile artistice, povestește în destăinuirile prilejuite de  întâlnirea cu doamna prof. Minerva Trandafir (în 1997): „Contactul meu cu pictura a fost legat de o întâmplare. Mă aflam într-o vacanță la un unchi din Baia Mare, care avea acolo o moară. Pe vremea aceea, prin anii 1935 – 1936, în Baia Mare era o școală renumită de pictură. Întâmplarea a făcut ca pe la noi la moară să treacă o personalitate a locurilor, pictorul Phorma. Acesta m-a remarcat, mi-a cerut să fac o schiță, după care a conchis simplu: « ai stofă de pictor». La 19 ani luam astfel contact cu pictura …”

Cu aceeași ocazie, povestește despre front, dar și despre stabilirea la Bocșa: „Tot întâmplarea mă va aduce și la Bocșa, spune artistul. Era în 1960 când  fostul director al Întreprinderii Miniere Bocșa, Puwack, m-a întrebat dacă n-aș vrea să vin la Bocșa. Îl întâlnisem la Deva. Pentru că a acceptat câteva condiții modeste impuse de mine, serviciu pentru soție și locuință, am venit.”

Despre preferințe în artă, pictorul Gaidoș mărturisește: „Pictez mai ales peisaje și flori. Am bătut cu pasul, când am putut, diferite zone ale țării și am cunoscut frumuseți nebănuite. Zona Apusenilor (Câmpeni, Baia de Arieș) este tema multora dintre tablourile mele. Vă spun ceva care pare ciudat: acolo, în aceste regiuni, am avut sentimentul că am mai trăit într-o altă viață. Am pictat toate anotimpurile, dar prefer toamna pentru bogăția de culori, tonuri și nuanțe.”

Iosif Vasile Gaidoș s-a stins la Bocșa în anul 1998 și-și doarme somnul de veci în Cimitirul Catolic din Bocșa Montană. Lucrările sale însă au rămas în multe din casele noastre ca mărturie a talentului său despre, care  artistul Ioana Mihăiescu scria atât de frumos: „… Iosif Vasile Gaidoș a fost credincios sie însuși toată viața. Lucrările lui, care au îmbrăcat sălile galeriilor bănățene, naționale sau străine, au respectat întotdeauna aceleași reguli compoziționale, aceleași subiecte, aceeași gamă cromatică. Natura a fost pentru pictorul bănățean muza permanentă a lucrărilor sale. Aproape niciodată dumnealui nu a surprins natura în zbuciumul ei, căci colțurile pitorești rămase în picturile sale sunt liniștite, încremenite într-o dulce împăcare cu ireversibila trecere a timpului. Pânzele de ape, pictate de nenumărate ori, sunt netede, netulburate de niciun fior, primind cu dărnicie și fidelitate imaginea crângurilor înconjurătoare. Natura este plină de sevă, surprinsă în miez de anotimpuri vii, în clipe de o duioasă amorțeală, subliniind stabilul, siguranța, liniștea.” (Împreună, miternander, együttesen. Nr. 17, iulie 2004, p. 10).

Despre o poezie a culorilor, o „poezie a momentului transfigurat” vorbește și Ion Crișan în revista „Orizont” din Timișoara, în 1977: „Purtând pecetea unui poet al culorii, care oficiază frumosul cu sentimentul unei armonioase identificări cu natura, picturile, acuarelele și pastelurile lui Vasile Gaidoș încântă. El a urcat cerul adâncului pe pânzele sale inspirate, oferindu-ne însă și crâmpeie de tărâmuri de legendă și vis, care au denumiri cu o rezonanță tulburătoare: Valea Frumoasei, Lancrăm, Rășinari, Valea Arieșului, Detunata. Le-am numit doar pe acestea, căci acest om pasionat, a peregrinat prin multe locuri pitorești ale țării, întorcându-se de fiecare dată cu o prețioasă «comoară de suflet». Indiferent de tehnica utilizată, pictorul bocșean surprinde diverse ipostaze ale devenirii peisajului industrial, citadin, dar și arhitectonica tradițională specifică satului nostru. Linia sa de o cuceritoare simplitate, însoțită de tonuri calde și multă lumină, vădesc o rară sensibilitate și un simț al observației îndelung și temeinic cultivate. Tendința spre perfecțiunea expresiei, demonstrează cu prisosință travaliul său impresionant, care dă roade. Trăsătura definitorie a trudei sale artistice mi se pare a fi însă contribuția indiscutabilă la educarea estetică a celor mulți, care se perindă în sălile de expoziție, unde lucrările sale se constituie ca un cald omagiu într-un «peisaj al peisajelor românești» ”.

Referinţe: Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa: TIM, 2005; Bocşa culturală. Anul X. nr. 3 (66)/ 2009; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa- istorie și cultură);  Cărășeni de neuitat IV/ Petru P. Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2010;  Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); In memoriam Iosif Vasile Gaidoș de Ioana Mihăiescu în: Bocșa: Viziuni/ Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. Reșița: Banatul Montan, 2014, p. 65-66; Bibliografia revistei „Bocșa culturală”2009 – 2013/ Gabriela Șerban .- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Banatul Montan în culori: catalog de colecție al Muzeului Banatului Montan Reșița. Cluj-Napoca: Editura Mega, 2019; Gabriela Șerban. In memoriam Iosif Vasile Gaidoș În: Bocșa culturală. Anul XX, nr. 3 (110)/ 2020, p. 20 – 21; https://parohiaortodoxabirda.blogspot.com/2023/03/eveniment-in-cuvinte-si-culori-dedicat.html?fbclid=IwAR24xaT4cJ2ljRnUafF7uIdHWG9rFZFpvMJCqs8twlLcEBYFIQFI9tIPKc0

---

[1] „Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor”. Interviu realizat de prof. Minerva Trandafir în 1997 în „Vasiova”, supliment literar-artistic al periodicului social-cultural „Puls” al Asociației „Tata Oancea” Bocșa;

[2] Bocșa culturală. Anul X, nr. 3 (66)/ 2009, p. 28 – 29