De la reînfiinţare, scaunul episcopal al Caransebeşului a fost ocupat de oameni cu dragoste de Biserica lui Hristos, care prin activitatea lor, au devenit emblematici pentru Banat. Îi reamintim pe episcopii Ioan Popasu (1865-1889) şi Nicolae Popea (1889-1908), ucenicii ai Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna de la Sibiu şi pe episcopul Miron Cristea (1910-1919), devenit primul patriarh al României Mari, ierarhi care în perioada păstoririi lor, au înfruntat politica statului austro-ungar, defavorabilă Bisericii şi instituţiilor româneşti.

Restaurată pentru prima dată prin Diploma Imperială din 6 iulie 1865, Episcopia Caransebeşului s-a impus cu timpul ca o instituţie direct implicată în viaţa credincioşilor ei cu un rol activ în modernizarea şi dezvoltarea vieţii sociale, politice şi culturale din societatea bănăţeană.

Schimbările pe scena vieţii politice din Decembrie 1989. au dus la refacerea unor eparhii care fuseseră desfiinţate în 1948/49. Aşa se face că prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi a vrednicului de pomenire Nicolae, Mitropolitul Banatului, în anul 1994 a fost readusă la viaţă Episcopia Caransebeşului cu primul ei episcop Emilian Birdaş (1994-1996), după care a urmat episcopul Laurenţiu Streza (1996-2005), devenit ulterior Mitropolit al Ardealului. Începând cu anul 2006 în fruntea Episcopiei Caransebeşului se află Prea Sfinţitul Părinte Dr. Lucian Mic. care păstoreşte cu multă vrednicie, având multiple realizări în plan pastoral, cultural, social, economic, misionar, edilitar gospodăresc, etc.

Iubitor al trecutului nostru istoric bisericesc bănăţean, vrednicul de pomenire Prof. Universitar Dr. Nicolae Bocşan de la Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, ne-a sugerat tema subiectului de faţă, propusă spre cercetare viitorului candidat în obţinerea unui titlu de doctor în istorie bisericească. În mod deosebit îl interesa documente referitoare la fostul Protopopiat al Mehadiei. Am dat ascultare iniţiativei domniei sale şi am pornit la drum, dar surpriza a fost pe măsură. În zadar m-am străduit un timp să descopăr documentele respective dar n-am aflat nimic. Vremurile prin care a trecut Protopopiatul Mehadiei, dar şi celelalte instituţii bisericeşti şi culturale au fost destul de tulburi, la care se adaugă şi dezinteresul multor factori de decizie. După cercetarea mai multor arhive, mi s-a răspuns sec despre Protopopiatul Mehadia nu se mai găseşte nimic sau foarte puţine informaţii. Totul parcă a intrat în mormânt. N-am renunţat uşor la propunerea Prof. Nicolae Bocşan, cu speranţa şi încrederea că într-o bună zi prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu se vor rezolva toate. Dintre cei intervievaţi, mare parte mi-au răspuns că ele s-au pierdut odată cu lucrările de amenajare şi construcţie a sistemului hidroenergetic şi de navigaţie „Porţile de Fier I” când mai multe sate de pe clisură au fost înghiţite de apele Dunării. La rugămintea mea, profesorul mi-a oferit un alt subiect de dezbatere şi anume Biserica şi societatea bănăţeană în timpul Episcopului Dr. Iosif Traian Bădescu (1910-1933), despre care nu se scrisese mai nimic. Tema lucrării a fost dezbătută în ziua de 29 februarie 2009, la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj -Napoca în faţa unei distinse comisii profesorale, dar şi în faţă unui public numeros.

Citește mai jos articolul întreg : : Pr. dr. Constantin CILIBIA: ,,Protopopiatul Mehadiei-Corespondență – (1865-1918)”

Pr. dr. Constantin CILIBIA: ,,Protopopiatul Mehadiei-Corespondență – (1865-1918)”