Claudius Myron Işfan – 100 de ani de la naştere [1]

„ Pe pat de rouă, în taină de codru, doarme Zâna Albastră. Trupul ei e atât de transparent că, întinzându-ţi braţul, el se risipeşte în gol… Să nu vă apropiaţi decât timizi de ea, poeţi, că pe cel prins în mrejele ei îl uită şi prieteni şi vatră şi, bezmetic, el  rătăceşte viaţa toată în căutarea unei frumuseţi nicicând cucerite…”

Poet interesant, „romantic în falduri clasice”[2], Claudius Myron Işfan s-a născut la Bocşa Română, jud. Caraş-Severin, în 6 ianuarie 1923, în familia lăcătuşului Nicolae şi a Brânduşei Drăgoescu din Vermeş.

            Şcoala primară o face la Bocşa Română, iar studiile liceale le urmează la Timişoara, la Liceul “Constantin Diaconovici Loga”. În anul 1944 este elev la şcoala de subofiţeri din Radna participând la luptele de la Păuliş. Întors din armată, lucrează la Combinatul Siderurgic din Reşiţa  în domeniul contabilităţii. Întâlnirea cu Tata Oancea a avut un rol hotărâtor, poetul începând să scrie şi să citească, cum spune poeta Ioana Cioancăş “numai ceea ce îi era necesar pentru suflet”. C. M. Işfan a scris şi a publicat poezii încă de la vârsta de 15 ani în presa locală din Bocşa şi Reşiţa: Vasiova, Semenicul, Flamura roşie, precum şi în Gând tineresc (Radna). În 1954 a primit de la Lucian Blaga un adevărat “certificat de poet”[3]:

“ Dragă prietene,

Voiam încă de mai demult să răspund scrisorilor D-tale prieteneşti, dar mereu  necazuri cotidiane mi-au obosit capul şi mâna. În sufletul D-tale este multă poezie, uluitor de multă, dacă se ţine seama de condiţiile anotimpurilor. Năzuinţa D-tale spre frumos se citeşte chiar grafologic. E destul  să priveşti acest scris ca să citeşti în el ca-ntr-un horoscop. În singurătatea D-tale ai izbutit să-ţi formezi o conştiinţă poetică, cu totul excepţională, ceea ce va permite şi va garanta o  creaţie ce se va contura tot mai nobil şi în acelaşi timp mereu mai <esenţială>. Cred că te vei deda unei poezii neoclasice ale cărei virtualităţi încep să înflorească în versul D-tale. Ţine-te numai pe drumul apucat.”

Al D-tale prieten

Lucian Blaga

Cluj 9 iulie 1954 

Ştiind că este bolnav, poetul a încercat să-şi adune poeziile într-un volum. A murit la 6 august 1966 în Bocşa Română fără să-şi vadă visul împlinit. Au rămas în manuscris poeme originale şi traduceri precum şi un jurnal, arhiva manuscriptică aflându-se în posesia rudelor de la Timişoara şi Reşiţa.

În anul 2013, bocşeanul stabilit în Germania, Adalbert Gyuris, face un gest extraordinar, recuperând aceste manuscrise şi tipărindu-le pe cheltuială proprie.

Aşadar, în anul 2013, la Editura „TipoMoldova” din Iaşi, în colecţia „Opera Omnia. Poezie contemporană”, vede lumina tiparului volumul de poezii „pe urmele zânei albastre”, sub semnătura lui Claudius Myron Işfan şi cu o introducere a lui Adalbert Gyuriş.

Tot prin grija bocşeanului Gyuriş, în 2014 vor fi tipărite încă două volume ale poetului aproape uitat: „Poesis” la Editura „ePublisher” din Bucureşti şi „Pe urmele zânei albastre” (reproduceri ale paginilor manuscris) la „Centrul pentru Cultură, Istorie şi Educaţie”, Tunari.

Ultimul volum al poetului Claudius Myron Işfan intitulat „Poezii” a apărut în anul 2015, în colecţia „Scrisul de azi” a editurii „Singur” din Târgovişte.

Claudius Myron Işfan este unul dintre poeţii talentaţi şi autentici ai oraşului Bocşa. Din păcate, aproape necunoscut.

Poeta şi profesoara Ioana Cioancăş scria despre  versurile acestuia:

„I-a fost dat acestui colţ de pământ ca orice stea, în loc să fie sprijinită să urce, să i se taie aripile de către oameni sau de vremi. A fost oare stea, poezia lui Işfan, fără noroc sau poetul nu a fost noroc pentru stea?

Dacă poezia lui Claudiu Myron Işfan ar fi fost tipărită cu jumătate de veac în urmă, altul îi era locul pe cerul poeziei. Sufletul singuratic, împăcat cu tăcerea din Bocşa Română, a trăit din vibraţia poeziei ca o floare rătăcită printre spini, hrănindu-se doar din propria-i culoare şi puritate. […] Publicarea poeziei lui Claudiu Myron Işfan nu e numai un act de dreptate faţă de poet, ci şi curajul de a  spune în faţă atâtor experimente că poezia trebuie să fie nectarul despre care nu se poate spune cât e din durere, cât din bucurie şi cât plâns din veşnicia stelelor pe care doar poeţii îl aud, îl văd, îl torc în imagini.”[4]

În 3 februarie 1995, Gheorghe Cramanciuc, directorul Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” din Reşiţa, scria o întreagă scrisoare  „către editura care îl va tipări pe  Claudius Myron Işfan şi/sau către acel mecena care va face prin gestul său o reparaţie literaturii româneşti şi bănăţene”, scrisoare din care spicuim:

 „…Orice chirurgie critică asupra poeziei lui Claudius Myron Işfan în numele oricărei estetici postmoderniste de sfârşit de mileniu ar fi o insolentă superfluă şi o lezare a poeziei însăşi, nu atât în numele principiului „magister dixit”, cât în al bunului simţ artistic.

Un poet uitat, căruia i-au fost uitate cuvintele tipărite pentru că orizontului de aşteptare al cititorului i s-au modificat gusturile şi o posibilă eroare, rătăcire omenească, dar uitarea versurilor unui poet, încă nenăscut pentru public în slova tipărită, este o crimă odioasă a oricărui anotimp şi timp. […] „Armele poetice”, armoniile resurecte cu parfumurile tari ale unui Eminescu al Banatului trădează de fapt nu atât un aer vetust de epigonism, cât unul de concurenţă lucidă cu înălţimile rarefiate şi pure ale genialului poet. Prea repede secerat, la numai 43 de ani, nu putem adecva legenda pictorului- poet Ho Kusai, cel nebun după desen, decât în termenii patimei lui Işfan pentru Eminescu, pe care nu l-a imitat, nu i-a îmbrăcat haina de „stofă”, ci şi l-a desenat interior, într-o alchimie a cuvântului vecină cu rugăciunea.” Şi încheie în stilu-i caracteristic: „ Restituţia publică a poetului Claudius Myron Işfan în Parnasul literelor româneşti şi bănăţene va fi o reparaţie culturală şi o absolvire a aberantelor anotimpuri.”[5]

Referinţe: Un poet uitat: Claudius Myron Işfan/ Ion Crişan. Semenicul, 10, 1980; Claudius Myron Işfan/ Eugen Stan. Vest Matinal (Timişoara), 1, nr. 56, 7 dec. 1994; O scrisoare…/  Eugen Stan. Vest Matinal, 2, nr. 80, 6 ian. 1995; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bitte Victoria, Chiş Tiberiu, Sârbu Nicolae. Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin. Concepţie, coordonare şi prefaţă de Nicolae Sârbu; postfaţă de Gheorghe Jurma.- Reşiţa: Timpul, 1998; Cireşan-Loga Iosif, Popovici Tiberiu. Oameni şi locuri din Bocşa. Reşiţa: TIM, 2005 (Bocşa – istorie şi cultură); Cărăşeni de neuitat IV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2010; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Biblioteca, între datorie şi pasiune. 60 de ani de lectură şi bibliotecă publică la Bocşa/ Gabriela Şerban. Reşiţa: TIM, 2013 (Bocşa- istorie şi cultură); Reșița Literară/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2016.

---

[1] Claudius Myron Ișfan va fi comemorat la Bocșa în 29 ianuarie 2023, în cadrul celei de-a VIII-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi – modele de educație creștină” desfășurat la Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” Bocșa Română, în organizarea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, în parteneriat cu Centrul Catehetic „Sf. Stelian” Bocșa Română, coord. pr. dr. Silviu Ferciug.

[2] Gheorghe Jurma. Reşiţa literară. Reşiţa: TIM, 2016.

[3] Victoria Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sârbu. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin. Reșița: Timpul, 1998

[4] Claudius Myron Işfan. Pe urmele zânei albastre. Iaşi: TipoMoldova, 2013, p. 8 -12

[5] Claudius Myron  Işfan. Poezii. Târgovişte: Singur, 2015, p. 6-9