În viața culturală hunedoreană am consemnat evoluția biografică a Teodorei MUNTEAN, profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din orașul de pe Cerna.
S-a afirmat și câștigat adeziunea celor care îi citesc poeziile pentru că acestea au o notă comună: originalitate, o viziune luminoasă, echilibrată și trăiri spiritual afective.
De notat este sensibilitatea discretă, dar profundă a autoarei, originalitatea expresivă, frumusețea și puterea de atracție.
LUI EMINESCU
Eminescu, idol al lumii,
Tu prefaci cenuşa-n aripi.
Peste marginile vremii,
Eşti la fel de preţios.
N-am puterea să-ţi vorbesc,
Căci cuvintele sunt goale.
Peste ţărmul românesc
Tu ai devenit un soare.
Cel ce-ar încerca să spună,
Ce-ai vrut tu ca să gândeşti,
S-ar poticni în răspunsuri
Făr-a şti ce-ai fost şi eşti.
Stea de mare preţ pe cer,
Cu-a ta privire luminoasă,
Îţi reverşi mereu măreţ
Razele asupra noastră.
Cântăreţ neobosit al iubirii
Celei pure pe pământ!
Orfeu împătimit al amintirii!
Veşnicul îndrăgostit!
CLEPSIDRA
Înaltă, pură, graţioasă,
O cernere de alb nisip
Împrăştie-ntr-un gol de sticlă
Argintul albicios şi fin.
Într-un cuvânt e-atâta zbor,
E doar alunecare lină.
Mereu, mereu, ca un izvor,
Un fâşâit, dar în surdină.
E doar o ramă de tablou.
E doar imagine şi sunet
Neascultat , ci doar pictat,
Pe ochii noştri încrustat.
Un cerc imaculat şi strâmt,
O undă caldă de lumină,
Un pescăruş căzut din zbor
Şi înălţat din nou pe-un nor.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 