Screenshot
Mass-media modelează discursul public pe tema schimbărilor climatice și a modului de răspuns la acestea. Grupul interguvernamental de experți pentru schimbări climatice (IPCC) al ONU a lansat recent un raport de referință, în care arată că această putere a presei poate construi în mod util sprijinul public pentru a accelera atenuarea schimbărilor climatice, dar poate genera și efectul invers. Acest lucru pune o responsabilitate uriașă pe umerii companiilor media și ai jurnaliștilor.
Potrivit documentului, acoperirea media globală a poveștilor legate de climă, într-un studiu din 59 de țări, a crescut semnificativ, de la aproximativ 47.000 de articole în 2016-2017 la aproximativ 87.000 în 2020-2021. Cum pot jurnaliștii să fie o forță a binelui în mijlocul acestor provocări și a ceea ce secretarul general al ONU António Guterres a considerat o „urgență climatică”? Andrew Revkin, unul dintre cei mai experimentați jurnaliști de mediu din Statele Unite și directorul fondator al noii Inițiative pentru Comunicare și Durabilitate la Institutul Pământului de la Universitatea Columbia, afirmă că există câteva reguli care, odată respectate, pot face diferența.
Fără exces de dramatism
Oamenii cer din ce în ce mai mult informații despre ceea ce se întâmplă și, de asemenea, despre ce pot face ei și guvernele lor în contextual schimbărilor climatice. Potrivit UNESCO, trei dintre rolurile tradiționale ale mass-media – informarea publicului, supravegherea autorităților și atenția la probleme sociale – sunt deosebit de relevante în contextul unui climat în schimbare. „Ajungem să transmitem, din păcate, mai mult o poveste cu probleme către public. Este foarte important să fim mai clari când alegem cuvinte și cum ar putea ele transmite o impresie falsă”, punctează Revkin. Potrivit UNESCO și studiilor efectuate de Institutul Thomson Reuters, narațiunea dezastrului îi poate face pe unii oameni pur și simplu să-și piardă interesul.
A inspira implicarea cititorilor este a reflecta că schimbările climatice nu sunt doar „o poveste”, ci contextul în care se vor desfășura atât de multe alte povești. Revkin afirmă că adoptarea unei abordări mai contextuale poate crea, de asemenea, spațiu pentru povești care altfel ar putea rămâne nerelatate. De altfel, inclusiv UNESCO arată că clima este o temă care preocupă și poate atrage audiențe în mediul online, pe print și pe undele de radio; jurnaliştii nu au nevoie să pună „climă” în titlurile lor pentru a spune poveşti bune despre schimbările climatic, arată raportul citat de news.un.org.
Focus pe local
Oamenii de știință IPCC au punctat, de asemenea, cât de importantă este atenția „explicită” acordată echității și justiției, atât pentru acceptarea socială, cât și pentru o legislație echitabilă și eficientă care să poată răspunde schimbărilor climatice. Analizând contextele locale și factorii sociali, jurnaliștii pot crea și povești legate de justiția climatică. De asemenea, trebuie acordată toată atenţia știrilor false, concepute pentru a manipula percepția oamenilor asupra realității. Revkin atrage atenția că normalizarea și crearea unei modalități simple de a avea o „formulare a riscului” în poveștile jurnaliștilor poate fi un instrument major pentru combaterea dezinformării: „Crești încrederea, construiești angajamentul și gândești la nivel de comunitate. Cine va reuși în jurnalism este cel care seamănă mai mult cu un ghid montan după o avalanșă decât cu un stenograf tradițional. Înseamnă că oamenii dezvoltă o înțelegere și încredere în tine ca pentru un broker cinstit în mijlocul acestui roi de argumente contradictorii”. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia
UZPR CARAS SEVERIN 