Fotbaliștii juniori (U-19) din cadrul CS CFR Simeria (antrenori Dorin COSTEA și Ștefan DEAK) au putut fi întâlniți într-un reușit și eficient cantonament (cu sprijinul Primăriei Simeria, REVA Simeria și a unora dintre părinții juniorilor), în perioada 17-21 august a.c. în frumoasa stațiune balneoclimaterică Geoagiu-Băi (foto 1 – sosirea).
Obiectivul acestei deplasări într-un pitoresc loc de recreere și odihnă a fost pregătirea fizică în vederea reluării Campionatului Național, Seria 8, prima întâlnire fiind în compania, pe teren propriu, cu LPS Târgu Mureș.
Cei 16 jucători prezenți s-au bucurat de o bună pregătire fizică în zona Releu, cât și de antrenamente într-una din sălile hotelului Vacanța.
De notat că în această perioadă juniorii simereni au susținut un joc de verificare cu colegii lor de la „Avântul” Sântimbru (Alba Iulia) pe care i-au surclasat cu scorul de 8 – 2.
Simerenii după meciul câștigat
În toată această perioadă, toți jucătorii au dovedit disciplină și dorință de afirmare, o remarcă însă pentru: Alin Moga, Flavius Trif, Ciprian Tămaș, Mircea Iacob, Răzvan Malea și Darius Candin.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Schimbările climatice sunt una dintre problemele definitorii ale timpului nostru. Deci, cum pot jurnaliştii să încorporeze soluţii în reportajele lor – şi este acesta lucrul corect? Jurnalismul de soluții este un reportaj care se concentrează pe posibilele răspunsuri la problemele societății, evaluând cât de bine funcționează și ce pot învăța alții din ele. Potrivit journalism.co.uk, Solutions Journalism Network enumeră patru ingrediente pe care ar trebui să le aibă o poveste centrată pe soluții: explorarea modului în care funcționează un răspuns; dovezi ale impactului acestuia (sau lipsa acestuia – răspunsurile eșuate pot fi incluse dacă este clar cum ar putea fi îmbunătățite); o analiză a limitărilor acestui răspuns (de exemplu, funcționează numai pentru unii membri ai unui grup afectat? Este o soluție pe termen scurt sau una costisitoare?) și o privire asupra lecțiilor pe care alții le pot învăța. Câteva exemple despre cum arată acest lucru pe ritmul climei sunt articolele care analizează modul în care anumite comunități au reușit să replanteze copaci sau să evalueze politicile și tehnologia care pot reduce drastic risipa de alimente. În timpul unui Twitter Space organizat de Solutions Journalism Network – organizația non-profit care a inițiat abordarea „SoJo” – trei jurnaliști climatici au discutat despre rolul pe care raportarea soluțiilor îl poate juca în ritmul climatic. Lou Del Bello acoperă clima din Delhi și spune că, deoarece știrile despre climă sunt un segment relativ nou, jurnaliștii încă identifică cele mai eficiente modalități de a le acoperi. În timp ce jurnalismul de soluții este o piesă a puzzle-ului, uneori problema este povestea. „Este important să ne amintim că unele povești nu pot veni cu o soluție. Vedem acest lucru în lumea în curs de dezvoltare, în special pentru că se confruntă cu crize agravate – criză climatică, criză de poluare, criză economică, probleme de sănătate la nivel mondial și multe altele”, spune Del Bello. Freelancerul Peter Yeung este de acord că editorii nu ar trebui să urmărească să includă neapărat un unghi de soluții pentru fiecare poveste despre climă. Aceasta ar putea include un scurt profil al posibilelor răspunsuri, menționându-se de ce acestea ar putea fi eficiente și de ce nu au fost încă implementate sau ar putea pur și simplu să raporteze despre orice acțiuni care sunt întreprinse pentru a crește gradul de conștientizare a problemei. Yeung notează că jurnaliştii trebuie să fie atenţi și la „greenwashing” sau la poveştile de PR care sunt vândute ca soluţii. Ajit Niranjan, un jurnalist care raportează în mod regulat pentru Deutsche Welle, observă: „Puteți să vă uitați la soluția despre care vorbesc toți politicienii și să explicați că experții cred că este ineficientă”. Toți cei trei reporteri au avertizat că jurnalismul de soluții nu poate fi perceput ca un „antidot” la „știrile negative”: „Una dintre problemele jurnalismului climatic este că există un decalaj imens între ceea ce spun oamenii de știință despre cât de grave sunt lucrurile și cât de mult înțeleg oamenii aceste alarme”. (redacția UZPR)
O EXCEPȚIONALĂ ANALIZĂ VENITĂ DIN PARTEA UNUI OM DEOSEBIT, UN OM CARE CUNOAȘTE ADEVĂRUL ȘI NU SE TEME SĂ ÎL SPUNĂ RĂSPICAT: Dragan M. Stojanjelovic. O ANALIZĂ venită să demoleze ideologia rostogolită de niște indivizi care propovăduiesc obsesiv teoria sinonimiei român/vlah.
Din păcate, de ani și ani de zile, unii continuă să confunde românii cu vlahii și scriu „român” în românește dar traduc „vlah” în limba sârbă. Iată ce postează Dragan M. Stojanjelovic, un român din Voivodina, și cât adevăr există aici:
Tratând problema utilizării abuzive a științei în scopuri politice, s-a observat că oamenii care operează cu informații pseudoștiințifice au, înainte de toate, scopul de a provoca și mai mare confuzie în mintea populației din estul Serbiei, abuzând de lipsa informarea românilor despre propria lor istorie, cultură și limbă. În acest context, se aude adesea propoziţia, care se repetă ca o mantră, care spune: „Valahia a fost creată înaintea României şi vlahii sunt strămoşii românilor”.
Este un construct pseudo-istoric (fals istoric), care ignoră faptul că numele Valahiei (Walachei, Valachia, Valacchia, Valachie sau Iflak-eli) este un exonim, un străin și, într-o anumită perioadă de timp, toponim internațional pentru Țara Rumânească, care tradus în sârbă, înseamnă „Țara românilor”. Și anume, în fondul lingvistic al românilor de la nord și la sud de Dunăre (în estul Serbiei), nu există substantive Vlah și Vlaška. Este un nume care s-a referit mereu la români și la România din această regiune. Pentru locuitorii din fosta Valahia sau Ungro-Valahia, numele țării lor în limba maternă era întotdeauna Țara Rumânească, în timp ce ei spuneau mereu că sunt rumâni/români și că limba lor este rumânește/rumâneașće. Pe baza celor de mai sus, se impune o concluzie logică și incontestabilă că numele străin Valahia este sinonim (cuvânt diferit în formă, dar cu sens identic) pentru Țara Rumânească, adică pentru statul românilor sau România. Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung (1521) este cel mai vechi document scris în limba română, unde este menționat numele medieval Țeara Rumânească în limba română maternă. În acest sens, este absolut lipsit de sens, neargumentat și incorectă plasarea informațiilor și teoriilor pseudo-istorice (false istorice) că „Valahia a fost creată înainte de România și vlahii sunt strămoșii românilor”. După unificarea a două entități politice, dar nu etnice, culturale și lingvistice, Moldova și Țara Românească, denumirea oficială România a fost introdusă în 1862. Cu toate acestea, acest nume a existat cu secole mai devreme în numele românesc pentru Țara Românească și numele românesc (endonim) rumâni, care se referea la etnia lor.
Ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Deschiderea festivă a celei de a XXXII-a ediții a „Zilelor Literaturii Germane la Reșița“ prin Erwin Josef Ţigla; Prezentare de carte în limba română: „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, volumul 9, autor: dr. Volker Wollmann (Obrigheim, Germania), apărută în Editura „Honterus” Sibiu, 2022; Ana Kremm (Reșița) și poeziile ei, în traducere germană de Beatrice Ungar (Sibiu); Éva Seiler-Iszlai (Backnang, Germania) prezintă mica expoziție de fotografii „China: de apropae – îndepărtată”; Editorul Erwin Josef Țigla prezintă volumul „Literatur und Kunst in der Pandemie” („Literatură și artă în pandemie”), apărut la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2021, cea de a 108-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița; Lecturare din creația proprie a autorului Traian Pop Traian, directorul Editurii „Pop“ din Ludwigsburg, Germania; Lectura autoarei Nora Iuga (București) din creația poetică proprie.
Vineri, 19 august 2022Ora 10.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
Edith Ottschofski (Berlin, Germania) prezintă antologia de poezie românească contemporană „Schwebebrücken aus Papier“ („Punți plutitoare din hârtie”) a antologatorului și traducătorului Hellmut Seiler, apărută la Edition Noack&Block, Berlin 2021; apoi acesta lecturează din „Schwebezustand Melencolia“ („Melencolica senzație de a pluti”), volum apărut la „Edition offenes Feld”, Dortmund 2021, precum și poezii cu referire la Reșița; Nora Iuga (București) prezintă volumul autoarei Edith Ottschofski (Berlin, Germania) „saumselige annäherung. Gedichte.” Mit bildnerischen Arbeiten von Ilse Hehn („apropriere înceată. Poezii.” Cu lucrări de grafică de Ilse Hehn), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Lyrik“, urmată fiind de lecturarea autoarei; Prezentare de carte: Ioana Heidel (Würzburg, Germania) prezintă romanul ei „Aus Liebe zur Farbe. Gabun, Afrika – Paradies der Träume“ („Din dragoste pentru culoare. Gabon, Africa – Paradisul viselor”), apărut 2022 în Editura „Ecou Transilvan“ Cluj-Napoca.
Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Prezentare de carte: volumul Ilsei Hehn (Ulm, Germania) „Diese Tage ohne Datum“ („Aceste zile fără margini”), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania; Lectura autoarei Dagmar Dusil (Bamberg, Germania): „Kalte Tage“ („Zile răcoroase”); Prezentare de carte: Beatrice Ungar (Sibiu) prezintă volumul autoarei Dagmar Dusil (Bamberg, Germania) „Entblätterte Zeit. Kurzgeschichten“ („Timp desfrunzit. Proză scurtă”), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Epik“, urmată fiind de lecturarea autoarei; Thomas Krause (Braunschweig, Germania) lecturează proză din creația proprie; Balthasar Waitz (Timișoara) lecturează din creația proprie scrisă în perioada pandemiei.Sâmbătă, 20 august 2022 Ora 10.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
Gábor Ruda, președintele Asociației Culturale „Freundeskreis Murgebiet“ („Cercul de prietenie Regiunea Mura”) din Pilisvörösvár, Ungaria, prezintă ultimele sale apariții în calitate de editor și autor; Autorul german din Ungaria Josef Michaelis (Somberek) lecturează din volumul său „Regenbogen“ („Curcubeu”), apărut 2021; Autorul german din Ungaria Nelu Bradean-Ebinger (Budapesta) lecturează texte proprii din noua antologie de literatură a germanilor din Ungaria „Mehrstimmig“ („Pe mai multe voci”), concepută de dr. Gábor Kerekes; Elenora Ringler-Pascu (Timișoara) prezintă prelegerea „Die Aktionsgruppe Banat – ein performativer Akt” („Grupul de Acțiune Banat – un act performativ”); Expoziție documentară dedicată lui Rolf Bossert, din arhiva Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Autorul Joachim Wittstock (Sibiu) lecturează un fragment de proză: „Die Perle mit dem Kobaldstrahl“ („Perla cu raza de cobald”); Lecturare la tematica „Sondereinsatz und Frieden. Texte zu Russland und Ukraine“ („Operațiune specială și pace. Texte despre Rusia și Ucraina“), cu autorul Alexander Estis (Aarau, Elveția), premiantul pentru anul 2020 al Premiului literar „Rolf Bossert“; Decernarea Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2022:
Introducere prin inițiatorul Premiului, Hellmut Seiler (Backnang, Germania);
Laudatio asupra premiantului pentru anul 2022 al Premiului literar „Rolf Bossert“, Bastian Kienitz (Mainz, Germania), prin Alexander Estis (Aarau, Elveția), președintele juriului pentru anul 2022;
Cuvinte de mulțumire și lectura premiantului Bastian Kienitz (Mainz, Germania);
Înmânarea Premiului Special, decernat de Clubul Economic German „Banat“ Timișoara, lui Robert Klages (Berlin, Germania);
Cuvinte de mulțumire și lectura premiantului Robert Klages (Berlin, Germania). Ora 19.00, Palatul Cultural Reșița, sediul Teatrului de Vest: „Entsorgt. Theater des Ichs” („Debarasat. Teatru al eului”). Piesă cu un singur personaj de și cu Carmen Elisabeth Puchianu (Brașov). Acompiament muzical: Duo Elena și Paul Cristian. Duminică, 21 august 2022 Ora 10.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Prezentare în limba română, prin Beatrice Ungar (Sibiu), a cărţii: „Rubla, locul fără umbră”, scrisă de Mariana Gorczyca (Sighișoara), apărută în anul 2022 la Editura „Școala Ardeleană” Cluj-Napoca (Seria „Școala Ardeleană de Proză“), urmată de lecturarea autoarei; Expoziție de fotografii realizate de Bastian Kienitz (Mainz, Germania), deţinătorul Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2022; Veronika Haring (Maribor, Slovenia) împreună cu Aleš Tacer (Radlje ob Dravi, Slovenia) prezintă antologia apărută în 2022: „Vezi med ljudmi. 20. Zbornik kulturnega društva nemško govorečih žena MOSTOVI = Zwischenmenschliche Bindungen. 20. Sammelband des Kulturvereins Deutschsprachiger Frauen BRÜCKEN“ („Legături interumane. Cea de-a 20-a antologie a Asociației Culturale a Femeilor Germane PODURI“) și lecturare din antologie cu Aleš Tacer, Ivan Korponai (Stehanja vas, Slovenia) şi Veronika Haring.
Ora 16.00, excursie literară în Banatul Montan: Poiana Mărului.
٭ Manifestările, cu excepția programelor unde este altceva menționat, se vor desfășura în limba germană.
Reguli de confidențialitate: Fotografiile și înregistrările audio-video care se efectuează în cadrul desfășurării activităților organizate de noi sunt necesare pentru documentare, informare și realizarea de materiale jurnalistice, existând posibilitatea de a fi publicate de noi sau de terțe persoane sau grupuri, îndeosebi în cadrul produselor media.
Hărțuirea online pune în pericol atât jurnaliștii individuali, cât și jurnalismul independent. Dar există instrumente care ajută la semnalarea și raportarea amenințărilor, limitând în același timp expunerea la conținutul dăunător Dezvoltat în parteneriat cu Google Jigsaw, un instrument de la Fundația Thomson Reuters poate fi folosit împreună cu Twitter, sincronizându-se cu contul și semnalând conținutul dăunător. Permite utilizatorilor să revizuiască comentariile, să dezactiveze sau să blocheze conturile pe baza „scorului de toxicitate” al TRFilter. În timp ce instrumentul limitează expunerea utilizatorilor la conținutul considerat toxic, permite, de asemenea, crearea de rapoarte în cazul în care trebuie să fie documentat abuzul. În prezent, TRFilter este disponibil numai pentru utilizare pe Twitter și în engleză, dar poate recunoaște conținut text dăunător în mai multe limbi și este complet gratuit. Block Party oferă opțiunea de a configura diferite tipuri de filtre pentru a limita cine poate răspunde la tweeturi, iar orice conținut filtrat este accesibil într-un dosar separat în cazul în care trebuie vizualizat. Filtrele pot fi folosite, de pildă, pentru postări specifice, de exemplu dacă o poveste devine virală și atrage trolii. O altă caracteristică a Block Party este Helper View, care permite acces la aplicație unui prieten sau coleg (dar nu la contul complet de Twitter) pentru a revizui conținutul fără comentariile pline de ură. Și acest instrument funcționează numai pentru Twitter. Are o opțiune gratuită, dar pentru funcții avansate, inclusiv vizualizarea completă a ajutorului, liste de blocare și filtre mai stricte, se plătește pentru un cont premium. Un alt instrument interactiv este cel de la Crash Override, care ghidează prin pașii de urmat pentru protejarea propriei securități online, de la setarea parolelor puternice până la eliminarea informațiilor private. Marele avantaj al acestui instrument este că este simplu de urmat, utilizatorul să ia măsuri imediate, iar acest lucru este deosebit de util pentru jurnaliștii începători sau pentru cei care nu s-au gândit prea mut până acum la securitatea lor, punctează journalism.co.uk. (redacția UZPR) Foto: pixabay.com
Prezentare de carte. Autorul prof. dr. ec. Liviu Spătaru își prezintă ultima apariție editorială: romanul în două volume „Vânătorul de vise“, apărut în București, 2022.
Scopul activităților de mobilitate finanțate de Erasmus+ este de a oferi oportunități de învățare individuale și de a sprijini internaționalizarea și dezvoltarea instituțională a școlilor.
Proiectele şi parteneriatele europene sunt promotoarele unor direcții inovative de dezvoltare instituțională şi ȋntotdeauna conferă o dimensiune europeană ofertei educaționale a școlii.
Pe acest fond am stat de vorbă cu prof. dr. Lavinia ILINA) care ne-a declarat în exclusivitate:
– Orice proiect este în sine un unicat, atȃt din punct de vedere al partenerilor, cȃt şi al tematicii propuse şi are drept rezultat împletirea culturilor naționale a celor implicaţi şi al celor care contribuie la bunul mers al proiectului.
În anul şcolar 2021-2022 la nivelul Liceului Tehnologic „Transilvania” Deva s-a desfăşurat proiectul SPER – Stagii de Practică Europene Recunoscute! – nr. acreditare: 2020-1-RO01-KA120-VET-095761.
Ȋn perioada 18 iulie – 6 august 2022, un număr de 14 elevi din clasa a X-a – Calificarea profesională Electrician, electronist auto de la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva au derulat practica profesională ȋn centrul de formare CEPRA (Centro de Formação Profissional da Reparação Automóvel), ȋn Lisabona, Portugalia.
La orele de pregătire practică elevii au desfaşurat o serie de activităţi cum ar fi: cunoaşterea şi utilizarea aparatelor şi instalaţiilor folosite la determinarea parametrilor/mărimilor caracteristice şi diagnosticarea instalațiilor electrice ale automobilului; diagnosticarea și repararea sistemului de încărcare, a sistemelor de iluminat şi avertizare şi a sistemelor de informare și comunicații; construcția mai multor circuite, printre care circuitul pentru verificarea calității alternatorului unui automobil; modul de funcţionare a maşinilor electrice, modul de încărcare a acestora, echipamentul individual de protecţie şi norme de tehnica securității muncii, de prevenire și stingere a incendiilor specifice atelierelor de service auto.
De-a lungul celor trei săptămâni de mobilitate elevii au beneficiat de pregătire culturală și de vizitarea a numeroase obiective din Lisabona în cadrul activităţilor de culturalizare, printre care: Castelul Sant George, Muzeul Transportului Carris, stadionul Benfica, Pavilionul științei, Monumentul descoperirilor, Mănăstirea Ieronimilor și Turnul din Belém (incluse în Patrimoniul mondial UNESCO), Oceanariul, statuia Cristo Rey etc. De asemenea, au vizitat Fatima, Óbidos (al doilea dintre cele mai importante șapte monumente ale patrimoniului cultural portughez), localitatea Nazare – stațiune la Oceanul Atlantic, Cabo da Roca – cel mai vestic punct al Europei, La boca del inferno, stațiunile Sintra, Estoril şi Cascais.
Domnnul Sergio Coelho, unul dintre tutorii de practică a afirmat referitor la elevii din această grupă:
– Am avut multe grupe de elevi pentru desfăşurarea stagiului de practică în cadrul proiectelor Erasmus+, dar elevii din grupul dumneavoastră, de la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva, excelează printr-o temeinică pregătire teoretică de specialitate și lingvistică, sunt politicoși, harnici și disciplinați și pot afirma că este cel mai bine pregătit grup de elevi cu care am lucrat până acum.
Îmbinând excelenta pregătire teoretică cu pregătirea practică desfăşurată la CEPRA (Centro de Formação Profissional da Reparação Automóvel) sunt convins că elevii din această grupă vor deveni foarte buni specialişti în domeniul electric – electricieni, electronişti auto de succes!
Menționez că pe tot parcursul proiectului comunicarea elevi – tutori de practică s-a desfăşurat în limba engleză, ceea ce a avut ca efect îmbunătățirea competențelor de comunicare a elevilor în limba lui Shakespeare și mai ales, însușirea termenilor tehnici din domeniu. La sfârșitul perioadei de practică toți elevii au promovat cu succes testul final de evaluare și au obținut calificativul maxim.
Sîrb Andrei Florin
Conform spuselor domnului ing. Sergio Coelho, în mod special, elevul Sîrb Andrei Florin s-a remarcat prin comunicare excelentă, responsabilitate, meticulozitate şi atenţie deosebită în realizarea sarcinilor de lucru, fiind apreciat cu calificativul Excelent.
De notat că referitor la activitățile proiectului, elevul Sîrb Andrei Florin a menţionat:
– Participarea la mobilitatea Erasmus +, în cadrul proiectului SPER a fost o experiență de neuitat şi care sunt sigur că mă va ajuta foarte mult pe plan personal şi profesional.
M-a impresionat foarte mult dotarea centrului de formare CEPRA şi apreciez în mod deosebit modul în care tutorii de practică ne-au explicat şi au organizat desfăşurarea activităţilor.
Dintre vizitele la obiectivele turistice cel mai impresionat am fost de Cabo da Roca, cel mai vestic punct din Europa, locul unde valurile albastre ale Oceanului Atlantic se întâlnesc cu coasta înaltă a țărmului Portugaliei. Acum, după această experienţă minunată, consider că proiectele Erasmus+ sunt o şansă de care ar trebui să beneficieze cât mai mulţi elevi!
Experienţa şi rezultatele acumulate prin participarea la proiecte şi programe educaţionale naţionale şi internaţionale, la stagii de pregătire practică, ȋn centre de formare cu dotare modernă, actuală, asigură elevilor o pregătire la nivelul standardelor europene.
Proiectele Erasmus+ contribuie la crearea spațiului european al educației prin consolidarea capacității școlilor de a se angaja în schimburi și cooperare transfrontaliere și de a realiza proiecte de mobilitate de înaltă calitate, transformarea mobilității în scopul învățării într-o posibilitate realistă pentru orice elev și prin promovarea recunoașterii rezultatelor învățării elevilor în perioadele de mobilitate în străinătate.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În perioada 5-7 august se desfășoară lucrările Universității Internaționale de la Cheia. Ediția din acest an este organizată sub egida Secției de Drept Internațional și Drept Comparat a Academiei de Științe Juridice din România, de Asociația Clubul de la Cheia ,,Victor Dan Zlătescu”, în parteneriat cu Asociația pentru Națiunile Unite din România, Centrul Transdisciplinar de Drepturile Omului – CTDO –S.N.S.P.A., Facultatea de Drept și Științe Administrative a Universității Valahia – Târgoviște, Institutul Internațional de Drept de Expresie și Inspirație Franceze, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – UZPR, Asociația Română de Drept Umanitar – ARDU, filiala Prahova, Asociația Avocaților Penaliști din România – AAPR, Copy RO și cu concursul membrilor Institutului European de Drept – ELI. În prim-planul expunerilor unor reputate personalități didactice și al dezbaterilor se vor afla teme stringente ale actualității, ca Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, Concluziile Rapoartelor FAO 2019-2021 privind criza alimentară, criza energetică, criza financiară și starea securității alimentare și a hranei în contextul crizelor și al altor provocări, Obiectivul DD 4– Educație de calitate, Relația dintre hrana spirituală și creșterea nivelului de viață, Obiectivul DD 7- Energia de tranziție și energia verde, Obiectivul DD13 – Măsuri de prevenire a schimbărilor climatice. Acțiunea europeană împotriva schimbărilor climatice: Crize, impasuri, provocări, Obiectivul 16- Pace, justiție, instituții eficiente, Pactul internațional privind migrația, proiectul pactului european privind migrația. Protecția temporară, Inteligența artificială în justiție și administrație, Cybersecuritatea și cybercriminalitatea, Impactul mediului, al schimbărilor climatice asupra hranei. Perspective interdisciplinare, Transformarea sistemelor alimentare în vederea eliminării sărăciei, inegalităților și schimbărilor climatice pentru atingerea obiectivelor Agendei 2030. Din Comitetul științific al proiectului face parte conf. univ. dr. Mihai Milca, cercetător științific principal I asociat Institutul de Sociologie, Academia Română, membru în Consiliul Director al UZPR, membru Consiliul Copy RO, București.
Duminică, 7 august 2022, va fi sărbătorit în cadrul unei Sfinte Liturghii festive în trei limbi, română, germană și maghiară, hramul Bisericii Romano-Catolice „Maria Zăpezii” din municipiul de pe Bârzava. Totodată se vor aniversa cei 250 de ani de la constituirea primei parohii romano-catolice pe aceste meleaguri.
Celebrantul principal al Sfintei Liturghii de la ora 10.30 va fi pr. dr. Zoltán Toman din Timișoara. Vor concelebra pr. Veniamin Pălie (paroh, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița, decan de Caraș) și pr. Attila Puskás (paroh, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Treime” Reșița – Govândari). Înfrumusețarea liturgică muzicală a Sfintei Liturghii de hram va fi oferită de corul parohial „Harmonia Sacra”, dirijor: George Colța, la orgă: Christine Maria Surdu.
Conform datelor furnizate de dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivist la Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, istoria de început este marcată de:
29 iunie 1770: Este realizată lista cu primele 81 de suflete (50 bărbați, 12 femei, 14 copii și 5 servitori), credincioși catolici care se găseau la Reșița, încă înaintea construirii primelor stabilimente industriale. Covârșitoarea lor majoritate era formată din germani, dar sunt înregistrați și câțiva cehi, maghiari și români;
6 iulie 1770: Administrația montanistică din Oravița îi solicită episcopului Franz Anton Engl zu Wagrain să dispună ca unul dintre călugării franciscani din Carașova să vină la Reșița pentru a celebra, duminicile și în sărbători, Sf. Liturghie pentru credincioșii catolici aflați aici;
3 iulie 1771: P. Michael Grozdich, călugăr franciscan, administrator parohial al Parohiei Carașova, binecuvântează primele două cuptoare de topire a minereului de fier, notând acest lucru în Matricola parohiei Carașova, volumul ce conține date despre botezuri, căsătorii și înmormântări pentru anii 1758 – 1773.
1772: este întemeiată Parohia Romano-Catolică din Reșița, primul ei paroh fiind preotul diecezan Adam Pilzbach, care rămâne aici până în anul 1776, după care se transferă la Dognecea.
În continuare, câteva explicaţii despre sărbătoarea „Maria Zăpezii”, text preluat de pe www.arcb.ro, al Arhidiecezei romano-catolice de Bucureşti:
Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, încă din primele veacuri, creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi le-au dedicat ei, dându-le diferite titluri care exprimau laude aduse Maicii Domnului, sau împrejurării legate de construirea respectivei bisericii. Roma creştină i-a închinat Fecioarei Maria peste o sută de biserici, multe dintre ele fiind construite pe locul unor temple şi clădiri ale Romei păgâne. Astfel, Biserica „S. Maria Antiqua” – „Sfânta Maria din Vechime” este reclădită din templul Minervei, în forul roman; „S. Maria dei Martiri” – „Sfânta Maria a Martirilor” a fost Panteonul roman, închinat cinstirii tuturor zeilor, – transformat în lăcaş de cult creştin în secolul al VII-lea.
Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi Bazilica „Santa Maria Maggiore” – „Sfânta Maria cea Mare”. După cum spune şi numele, este mai mare decât celelalte monumente mariane; s-a numit şi „Bazilica Liberiană”, deoarece se află pe locul şi pe temeliile bazilicii zidite de Papa Liberiu (352 – 366), pe ruinele unui vechi templu păgân.
O scriere apărută mai târziu spune că, în noaptea de 5 august a anului 352, Maica Domnului s-a arătat concomitent papei Liberiu şi unui patrician roman şi le-a cerut să construiască o biserică acolo unde în dimineaţa următoare vor găsi pământul acoperit cu un strat de zăpadă. A doua zi, o ninsoare neobişnuită, miraculoasă, acoperea o suprafaţă întinsă de pământ pe vârful colinei Exquilino. Papa şi bogatul patrician s-au apucat de lucru şi au început construirea primului mare sanctuar marian, căruia iniţial i s-a dat numele de „Sancta Maria ad Nives” – „Sfânta Maria a Zăpezii”. Un secol mai târziu, papa Sixt al III-lea, pentru a ridica un monument în amintirea Conciliului din Efes (431), la care a fost definită maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica, dându-i dimensiunile actuale. Din această primă construcţie se păstrează navetele cu şirurile de coloane robuste în stil roman şi treizeci şi şase de mozaicuri admirabile, care împodobesc nava principală. La stabilirea formei actuale şi înfrumuseţarea bazilicii au contribuit mulţi papi, de la Sixt al III-lea, care a putut să ofere „poporului lui Dumnezeu un monument mai mare”, închinat cinstirii Fecioarei Maria, căreia credincioşii îi acordă un cult, „mai mare” (hiperdulie) decât cel acordat sfinţilor (dulie), până la papii din epoca noastră. Bazilica se mai numeşte şi „Sancta Maria ad praesepe” – „Sfânta Maria a presepiului”, deoarece, în secolul al VI-lea, au fost aduse în ea scândurile unei iesle, considerată a fi rămase din ieslea în care a fost culcat Pruncul Isus în peştera din Bethleem.
Credinţa, arta şi istoria au făcut din Bazilica „Santa Maria Maggiore” un model şi un simbol al evlaviei creştine faţă de Preacurata Fecioară Maria. Pentru acest motiv, în anul 1568 s-a introdus în calendarul roman comemorarea sfinţirii, ca o chemare şi un îndemn la cultivarea şi adâncirea devoţiunii către Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu. Mai mult decât splendoarea monumentală a bazilicii, istoria străveche ne destăinuie taina acestei devoţiuni; chiar şi în timpul călduros al verii, Sfânta Maria face să apară stratul de zăpadă imaculată, adevărata temelie a lăcaşului închinat ei. Cinstirea Fecioarei fără pată îl ajută pe creştin să-şi păstreze nevinovăţia sufletului chiar în mijlocul unei lumi aprinse de focul patimilor şi, pe temelia nevinovăţiei, să înalţe templul viu al vieţii închinate lui Dumnezeu.
(Dialog cu conf. univ. dr. ORGA Valentin-Gabriel director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” – Cluj-Napoca)
Conf. univ. dr. Orga Valentin-Gabriel
– Pentru început, punctați din biografia dumneavoastră cele mai semnificative date.
– M-am născut și m-am format la Hunedoara. Am avut norocul să trec prin mâinile unor dascăli deosebiți. Profesorul Gheorghe Alimpesc mi-a stârnit pasiunea pentru istorie prin frumoasele ore pe care le făcea pentru noi, elevi în clasa a patra ce o aveam învățătoare pe soția sa. Profesorul Pavel Munteanu mi-a susținut decizia de a încerca să urmez Facultatea de Istorie. În cei patru ani de liceu, dirigintele Hristache Boiangiu a „lucrat” la personalitatea noastră, sădindu-ne spiritul de competiție, învăţându-ne să trecem peste eșecuri și să ne urmăm visul. La Școala Generală Nr. 11 și apoi la liceu, am avut norocul să facem geografie cu prof. Simion Florea, cel care organiza excursii și ne-a dezvăluit frumusețile României. Nu îi pot uita pe profesorii Maria Gheorghe, Rodica Pop-Anița, Vichentie Giurgiu. Acestora aveau să li se alăture profesorii de la Universitatea din Cluj: academicienii Pompiliu Teodor şi Camil Mureşanu, apoi mult mai tinerii pe atunci Doru Radosav şi Nicolae Bocşan, dar şi ceilalţi.
După o ratare a admiterii la Universitatea din Iași în anul 1984, mi-am satisfăcut stagiul militar la o unitate specială de paza și apărarea obiectivelor prezidențiale, experiență care mi-a permis să descopăr ce însemna cu adevărat „cel mai iubit fiu al poporului”, deschizându-mi-se ochii pentru ce însemna comunismul. A urmat o perioadă de peste 3 ani în care am fost „om al muncii” în Combinatul Siderurgic Hunedoara. Mediul acela muncitoresc, incertitudinile ce se conturau pentru generația tânără (se făceau „concentrări” sau detașări la șantierul de la Casa Poporului, precum și detașări la mină în Valea Jiului pentru acoperirea deficitului de forță de muncă), m-au mobilizat și în 1988 am reluat cu fervoare pregătirea pentru admitere la Istorie la Cluj. Am avut noroc la cea de-a treia încercare, în 1989, când mi-am împlinit visul. Norocul a fost și mai mare odată cu Revoluția din decembrie ’89, moment care a schimbat foarte mult învățământul superior, mai ales în domeniul științelor socio-umane.
Am exploatat din plin oportunitățile oferite de deschiderile și reformele din acei ani. Se înființaseră noi specializări, la care ne puteam înscrie fără admitere, doar pentru că eram deja studenți la UBB. Ca urmare, în toamna anului 1990 mă înscrisesem și la Facultatea de Litere, la specializarea Etnologie, iar în 1991 la Jurnalism, secție ce fusese înființată în cadrul Facultății de Istorie. În planul de învățământ de la Istorie ni se incluseseră și cursuri ca specializări secundare pentru Arhivistică, Biblioteconomie și Muzeografie. Eu optasem pentru Biblioteconomie. Toate acestea mi-au folosit în anii următori. Cochetasem cu ziaristica în studenție (ziarul „Piramida” și Radio Cluj), dar și în anii imediat următori, pentru ca, o perioadă, să fac parte dintr-o echipă redacțională, ajungând chiar secretar de redacție („Transilvania Sport”: 1996-1998). În perioada 1994-1996 am fost etnograf la Muzeul de Istorie și Artă din Zalău. Deși avusesem oferta de a lucra la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj încă din 1994, am ajuns bibliotecar abia în 1997 și pot să spun că a fost locul de care m-am simțit cel mai mult legat încă din anii de studenție. Destinul! Începând cu octombrie 2003 am devenit și lector la Facultatea de Istorie și Filosofie, pentru specializarea Biblioteconomie, iar în anul următor am promovat conferențiar.
Chiar și hobbyurile m-au păstrat în jurul cărții, căci începând cu anul 2000 am început o colaborare cu Editura Argonaut, a cărei producție editoriale am manageriat-o până în anul 2016.
În iunie 2016 am fost numit director general interimar al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, iar în decembrie același an am obținut prin concurs organizat de Ministerul Educației postul ca titular.
Prin subiectul tezei de doctorat și apoi prin o mare parte a activității de cercetare am continuat să rămân în legătură cu ținuturile hunedorene.
– Am aflat că sunteți „omul potrivit la locul potrivit”. Cum comentați?
– Mereu am fost atent la cine spune ceva de bine sau ceva critic la adresa mea. Sunt persoane care prin competențele, experiența lor pot exprima păreri pertinente, care prin ceea ce spun mă pot ajuta să îmi corectez minusurile, ori mă pot încuraja prin aprecierea exprimată. Subiectiv vorbind, pentru mine biblioteca reprezintă locul potrivit pentru sufletul și preocupările mele. În sensul sintagmei „omul potrivit la locul potrivit”, dat fiind că am fost îndemnat să preiau o asemenea responsabilitate – de director general al BCU – susținerea pe care am avut-o în acești ani, realizările instituției, relația cu colectivul bibliotecii… toate acestea mă încurajează, mă întăresc.
Ca dascăl, aprecierile exprimate sub diverse forme de către studenți nu pot decât să mă onoreze.
– Care vă sunt visurile privind funcția care o dețineți, dar și pentru profesia aleasă?
– În primul rând îmi doresc să pot continua traseul ascendent al bibliotecii fixat de profesorul meu, Doru Radosav, cel care a condus un sfert de veac această instituție, astfel încât să rămână între cele mai importante structuri infodocumentare din România și chiar din această zonă a Europei. Un proiect concret îl reprezintă finalizarea unei importante investiții, un corp modern de bibliotecă, conform cu cerințele secolului XXI.
– Decupați frumosul din viața dumneavoastră.
– Mi s-au întâmplat multe lucruri frumoase în viață. Pot să spun că sunt împlinit profesional și personal. La unele nu am visat… Nu am fost un tip cu ambiții în a avea funcții, popularitate… Dar ceea ce mi-am dorit cu ardoare s-a împlinit; e legat de familie. Am părinți extraordinari, care s-au sacrificat pentru mine, iar eu mi-am dorit să le pot oferi satisfacție. Sunt sigur că i-am făcut mândri de mine. Mi-au fost modele din toate punctele de vedere. De la ei am dobândit cultul muncii și modestia, dar mai ales m-au învățat iubirea și respectul. În acest decupaj de frumos la care sunt invitat, cea mai frumoasă este familia pe care o am: soția, care m-a înțeles și m-a susținut, dar mai ales fiul meu, Andrei.
– Prezentați-ne o satisfacție inedită din activitatea dumneavoastră.
– În anul Centenarului Marii Uniri, Biblioteca Centrală Universitară din Cluj s-a implicat în susținerea multor activități, fiind parteneră cu Universitatea Babeş-Bolyai, Ministerul de Externe, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Arhivele Naţionale etc., dar a și inițiat o serie de proiecte, care ne-au adus decernarea de către Președinția României a Medaliei Aniversare „Centenarul Marii Uniri”. A fost onorantă aprecierea muncii colectivului de profesioniști ce am privilegiul să-l conduc.
– Despre un eșec profesional, ne puteți vorbi?
– Cu toții am trăit experiențe mai puțin faste, important este să le asumăm și să învățăm din ele, nu să căutăm vinovați, ghinioane sau comploturi. Venind dintr-o familie cu trainice legături cu lumea rurală din care proveneau, la care adaugăm cei patru ani de studii etnologice, la care mai punem doi ani de cercetări etnografice, mă raportez mereu la înțelepciunea populară. În astfel de situații mă ghidez după vorba: „Tot răul spre bine!” Încerc să fiu pozitiv, să caut soluții și nicidecum vinovați.
– Care vă sunt calitățile?
– Această întrebare mi-a mai fost adresată de câteva ori, chiar recent. Am încercat mereu să mă păstrez într-o limită a modestiei, să nu mă las impresionat de aprecierile altora, oricât de sincere ar părea. Când eram adolescent, am remarcat că tatăl meu era apreciat ca un om de cuvânt. Mereu îmi spunea că cel mai important lucru e să îți respecți cuvântul. Am încercat să îi semăn. Așa cum am mai spus, părinții m-au învățat că totul se obține prin multă muncă, iar ce obții cu greu, dăinuiește. Viața mi-a confirmat. Singura calitate pe care am curajul să o recunosc, să o asum este „disponibilitatea” mare pentru muncă.
– Aveți și defecte?
– Cu siguranță. Cele pe care sunt convins că dăunează celor din jur încerc să le remediez.
– V-ați înșelat vreodată în luarea deciziilor?
– Desigur! Unele decizii greșite le-am luat încercând să fac bine altora, după cum unele s-au datorat încrederii excesive. De fiecare dată am considerat că important este să mi le asum.
– Cu ce activitate inedită se poate mândri Biblioteca pe care o conduceți?
– În domeniul nostru e greu să vorbești de inedit. BCU Cluj excelează printr-o serie de aspecte. Putem spune că biblioteca universitară de la Cluj este una dintre cele mai mari biblioteci universitare din această parte a continentului. Colecţiile însumează 4 milioane de documente, iar valoarea unora dintre documente este greu de estimat, având numeroase rarităţi, chiar unicate.
Instituţia noastră a fost printre primele care au dezvoltat o politică unitară de digitizare, având acum cea mai bogată bibliotecă digitală din ţară. În perioada pandemiei de Covid, biblioteca s-a axat pe direcţii importante, printre care facilitarea accesului la informare (cu prioritate pentru studenţi) de la distanţă, prin crearea unei baze de date full text cu bibliografiile obligatorii de la toate cursurile nivel licenţă şi master din Universitatea Babeş-Bolyai (peste 9 milioane de pagini scanate). Concomitent, au fost continuate şi celelalte proiecte de digitizare. Având în vedere că trebuia asigurată şi munca la domiciliu pentru diferite categorii de angajaţi, s-au creat condiţii pentru o campanie de retroconversie a cataloagelor vechi ale bibliotecii.
Aici pot să o spun cu foarte mare mulţumire că procentul celor care şi-au dorit să vină fizic la serviciu a fost foarte mare. Organizarea activităţilor de către echipa managerială a fost facilă, întrucât oamenii au respectat toate cerinţele noastre şi toate măsurile de prevenţie. Mai mult, această implicare a colegilor mei ne-a permis să organizăm în siguranţă şi accesul utilizatorilor, organizând chiar locuri suplimentare în spaţii sigure pentru a permite doritorilor să vină la bibliotecă. De asemenea, am găsit o serie de soluţii de a asigura accesul la informaţie, la lectură.
Un alt aspect prin care biblioteca excelează îl reprezintă catalogul nostru online: nu doar că este cel mai amplu şi complex – fiind folosit ca model şi sursă de verificare, dar este singurul inclus în WorldCat (OCLC), ceea ce contribuie la o creştere a vizibilităţii internaţionale a producţiei editoriale româneşti, mai cu seamă cea ştiinţifică.
Din 2017 suntem distribuitori ai CROSSREF pentru DOI (digital object indentifier) pentru publicaţiile ştiinţifice.
Biblioteca are două mari proiecte bibliografice naţionale: Anuarul istoriografic al României şi Referinţe critice, concretizate şi editorial.
Chiar dacă nu este singura bibliotecă cu revistă proprie, publicaţia periodică a BCU Cluj, „Philobiblon”, este printre puţinele reviste din domeniul ştiinţelor umaniste indexate ISI-Thomson.
Un alt aspect în care biblioteca excelează este reprezentat de partea de cercetare, perfecţionare. Astfel, în instituţie sunt nu mai puţin de 34 de doctori, iar încă 3-4 sunt în stagii doctorale.
Fiind acreditată ca centru de formare, biblioteca este singura care derulează un curs de formare în biblioteconomie – studii medii.
– Sunteți și cadru universitar. Care vă este agenda de lucru în această activitate?
– În primul rând, alături de câţiva colaboratori, vom porni o campanie de promovare a studiilor în specialitatea Știinţele informării, astfel ca în viitor să atragem cât mai mulţi absolvenţi de liceu.
Este nevoie ca împreună cu ceilalţi colegi din ţară, cu sprijinul asociaţiilor profesionale, să regândim strategia de formare a viitorilor specialişti în ştiinţa informării, astfel încât domeniul să devină mai atractiv.
Nu exclud, mereu „impulsionat” de alţi colegi de branşă, să depun habilitarea pentru a putea coordona doctorate în acest domeniu.
– Privind viitorul, cum vă construiți în continuare destinul?
– Întrebarea este una dificilă prin formulare. Dar încerc un răspuns, acceptând întrebarea în sensul unei „definiţii” date de Shakespeare: „Destinul nostru nu e scris în stele, ci în noi înşine.” Prin urmare, mare parte din energii le voi investi în finalizarea proiectelor începute, atât cele instituţionale, cât şi cele personale. Reuşita acestora va da contur experinţei personale şi îmi va influenţa traiectoria viitoare, atât cea managerială, cât şi cea ştiinţifică. Orice reuşită potenţează o nouă provocare, un nou proiect. În acest registru am schiţat câteva proiecte pe care le voi avea în vedere, dacă timpul şi sănătatea îmi vor permite…
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
MariamMed- al treilea tur de promovare turistică al municipiului Lugoj-”LUGOJUL CULTURAL-MUZICAL”
Primul tur de promovare a fost în data de 9 aprilie 2022 și s-a numit ”TURUL LUGOJULUI” și al doilea tur a avut loc în 14 mai 2022 numindu-se ”BRESLELE ȘI CORPORAȚIA MESERIAȘILOR LUGOJ”
Sâmbătă, 30 iulie, 2022, Asociația MariamMed a continuat proiectul de promovare cultural-artistică a Banatului, Banatul Montan și Clisura Dunării de Caraș-Severin cu al treilea tur in municipiul Lugoj.
Acest eveniment a avut loc la Muzeul de Istorie, Artă Plastică și Etnografie din Lugoj având ca tematică activitatea culturală și muzicală a fostei capitale culturale a Banatului, știm cu toții că Lugojul așa a fost considerat în trecut.
Au luat cuvântul: Terezia Bergher, Traian Demeter, Cristian Ghinea, Constantin Stan, Vasile Belințan, Olivian Gaidoș. Minunați oameni, important eveniment pentru orașul Lugoj. Atmosfera a fost extraordinară și plină de armonie când muzica folk a scris cu litere de suflet importanța trăirilor, farmecul sentimentelor, puterea gândurilor, am avut parte de oameni primitori unde totul a fost la superlativ.
„Și viața merge mai departe” a spus Maria Rogobete la microfon, în adevăr și iubire… Muntiu Corina a recitat poezia „Minunate clipe” de Mia Rogobete, pot spune că talentul și vocea Corinei chiar ne-au trimis în clipele cele mai frumoase, clipe în trăire-omenire. Toți participanții s-au bucurat de minunata atmosferă creată de cei care au vorbit despre Lugojul-Cultural-Muzical obținând foarte multe informații importante, informații care trebuie să le aibă fiecare lugojean.
Mulțumim: Dan Timaru, Vasile Gondoci, Cezar Costescu, trei frumoși ai timpului, folkului, prezentului. Lugojenii se bucură de activitatea muzicală a celor trei artiști, evenimentele folk fiind foarte multe în oraș.
Spunea odată Billy Joel:
„Cred că muzica e vindecătoare. E ceva care ne mișcă pe toți. Nu contează din ce cultură facem parte, toți iubim muzica.„
UZPR CARAS SEVERIN 