Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Uniunii Scriitorilor din România, Mariana Pândaru a împlinit în această lună vârsta de 70 de ani. Înconjurată de jurnaliști și scriitori hunedoreni, prieteni și iubitori ai poeziei, îndrăgita poetă a fost aniversată în Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, într-o atmosferă de sărbătoare. Manifestarea a evidențiat și faptul că s-au împlinit 50 de ani de la debutul său literar. Mariana Pândaru este binecunoscută și apreciată, atât în țară cât și în unele țări ale lumii, pentru activitatea sa literară și în egală măsură pentru activitatea jurnalistică. Împreună cu soțul său, poetul și jurnalistul Valeriu Bârgău, au editat și tipărit, la începutul anului 1990, primul ziar privat, independent, CĂLĂUZA, din județul Hunedoara. Din păcate, ziarul și-a încetat apariția, la puțin timp după ce soțul poetei a trecut la cele veșnice. Continuă, totuși, să apară încă revista ARDEALUL LITERAR, la care Mariana Pândaru ține atât de mult. Pentru întreaga sa activitate, pentru talentul și strădania sa, Mariana Pândaru a primit o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ care i-a umplut ochii cu lacrimi de bucurie. Îi dorim colegei noastre ani mulți cu sănătate, fericire și împliniri !
Motto: ,, Carte frumoasă cinste cui te-a scris”. Nu putem rămâne indiferenți la ideea dispariției cărții și nu suntem în largul nostru nici dacă ea va putea exista doar în imagini pe internet sau pe alte mijloace de reproducere vizuală. Pe lângă acest omagiu adus în general autorului și cărții sale, am putea adăuga și: ,, Carte utilă plecăciune cui te-a alcătuit”. MRC
Catalogarea cărților, mă feresc de a spune clasificare, ceea ce se referă la cu totul alt aspect, catalogarea are un punct de pornire foarte diferit științific sau profan, care depinde fie de legile biblioteconomiei, fie de percepția și interesul fiecărui individ sau comunități. Mă voi opri doar la capitolul lingvistic- literatură.
Privită din acest punct de vedere lumea universală a cărților cuprinde toate domeniile de activitate, beletristica și cartea pentru copii, având fiecare din aceste mari grupuri, propria sa istorie.
Dacă lumea manuscriselor pare enigmatică și mai greu accesibilă, cea a cărților tipărite incumbă luxul unei tehnici greu de atins în plin ev mediu sau renaștere.
În fața tuturor realizărilor care au văzut lumina tiparului stă acea singulară carte, cartea veche, dorită , visată, legănată, purtată uneori și pe perne, incunabulul până la 1500 și cartea veche, 1500-1780 (un fel de dată limită marcată de apariția Școlii ardelene).
Facem deci distincție între manuscris, chiar dacă el este legat ca o carte și cartea propriu zisă tipărită.
Atunci cartea tipărită era considerată și divinizată ca un act suprem de artă, de cultură, mult mai greu și mai costisitor de obținut decât un manuscris. Era considerată ca o comoară mai vivace de idei și simțăminte, ca un apanaj domnesc valoros, care oferea prestanță și garanție de intrucțiune posesorului său.
Inventatorul tiparului, germanul Johannes Gutemberg deschide epoca înfloritoare a tipăriturilor la Veneția. El tipărește în anul 1455 Biblia cu 42 de rânduri, apoi o Biblie cu 36 de rânduri, permițându-și câte două exemplare din fiecare.
Se descopăr mereu informații. Astfel se spune ca Gutenberg a tipărit, chiar înainte, fără a folosi litere mobile, primul său text la Strasburg, un fragment din Cartea Sibilelor. Acel tipar nu era un tipar propriu zis și nu semăna cu acela inspirat după o tehnologie engleză.
Vestea acestui succes străbate foarte repede lumea europeană și meșteri iscusiți din Olanda, Franța, Germania, din alte părți ale Italiei, din teritoriile românești și din nenumărate centre bogate culturale europene se arată interesați de a prinde acel meșteșug.
UZPR CARAS SEVERIN 