Gândindu-mă acum că aniversarea medicului dr. univ. Constantin Falcă a trecut aproape neobservată, mi-a trecut prin minte ceea ce Mircea Eliade constata cu mult timp în urmă: „Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai că au vorbit de ei presa și „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica și literatura.”
În 26 mai 2022 prof. univ. dr. Constantin Falcă a împlinit 80 de ani.
Profesor și conducător de doctorat la Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara, Constantin Falcă semnează ca autor sau coautor 27 de volume și 212 lucrări științifice publicate în țară și străinătate. De asemenea, este coautor la o inovație, fiind responsabil și colaborator la zece contracte de cercetare științifică.
Cel mai recent și de durată proiect editorial al profesorului Falcă îl constituie seria „Cărășeni de neuitat”, inițiată în anul 2009 împreună cu prof. Petru P. Ciurea. Un demers curajos, ambițios, care, în timp, a luat amploare.
Dacă primele volume „Cărășeni de neuitat” consemnau portrete sub forma unor crochiuri sau fișe de dicționar, în timp acestea au devenit veritabile medalioane sau expozeuri științifice.
Până în anul 2013, prof. dr. Constantin Falcă a lucrat alături de prof. Petru Ciurea și au realizat împreună 21 de volume, în care au adunat și au prezentat o seamă de personalități numite generic „cărășeni de neuitat”.
După plecarea profesorului Ciurea la cele veșnice, dr. Constantin Falcă nu a abandonat proiectul, ci l-a continuat; mai mult, l-a dezvoltat! I-a dat altă dimensiune!

Dacă la început autorii au gândit un soi de „enciclopedie” a oamenilor de seamă din Caraș-Severin, cu timpul aceste cărți au adunat în paginile lor și evenimente de ieri și de azi, fapte ale unor animatori culturali de excepție din Banatul istoric. Așadar, biografiilor bine documentate ale unor oameni de seamă li se alătură evenimente și fapte de excepție, li se alătură pagini întregi de istorie culturală din Banat.
Evident, proiectul „Cărășeni de neuitat” este unul deschis și într-o continuă completare. Este perfectibil și într-o perpetuă reînnoire. Dar, trebuie precizat că este un proiect valoros și necesar! Iar cărțile rezultate – 43 la număr până acum! – nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă! Ele sunt importante instrumente de lucru și, în același timp, pot constitui o provocare pentru tinerii cercetători care pot contribui la completarea acestui fond cultural, la actualizarea datelor și îmbogățirea cu noi informații a viitoarelor tomuri.
Iar profesorul dr. Constantin Falcă, la cei 80 de ani ai săi, este încă foarte verde și vivace și abia așteaptă să lucreze alături de tineri doritori să ducă acest proiect mai departe.
Despre personalitatea profesorului Falcă putem vorbi mult și doar la superlativ, însă mă voi limita la a preciza câteva dintre „recompensele” primite de-a lungul vremii de către această personalitate a Banatului: Cetățean de Onoare al comunei natale Răcășdia; nominalizarea în Enciclopedia Who’s Who în 2002; distincția Omul anului în 2004 oferită de Institutul Biografic American; Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române în 2007; Premiul „Alexandru Locusteanu” pentru publicarea de tratate și lucrări de înaltă valoare științifică în domeniul medicinei veterinare acordat de Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România; Premiul „Ion Adameșteanu” al Academiei Române de Științe Agricole și Silvice; Premiul Academiei Române în 2013; este nominalizat în Enciclopedia Banatului. Literatura în 2018 și este deținător al Medaliei „Pentru progresul Medicinei Veterinare”; de asemenea, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și redactor șef adjunct al publicației „Jurnal de Răcășdia”. Multe dintre diplomele de merit sau de excelență au fost omise aici, însă, cu siguranță, un medalion prof. univ. dr. Constantin Falcă își va găsi locul într-unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” și va cuprinde toate acestea.
De asemenea, despre profesorul, medicul și realizatorul seriei „Cărășeni de neuitat” s-au scris, în această perioadă de 13 ani, pagini întregi, multe dintre aceste materiale fiind publicate în cel de-al 43 – lea volum, apărut recent la Editura Eurostampa din Timișoara. Între cei care semnează cronici, recenzii, articole sau laudatio se regăsesc: Ion Medoia, Alexandru Stuparu, Ioan Nicolae Cenda, Ioan Olărescu, Mihai Moldovan, Marina Ancăițan, Ion Gorici, Nicolae Irimia, Vasile Petrica, Ion Atnagea, Doru Ilana, Nicolae Danciu Petniceanu, Iosif Băcilă, Mircea Moscovici, Cristian Paul Mozoru, Titus Crișciu, Gabriela Șerban, Florin Corneliu Popovici, Alexandra Gorghiu, Ioan Traia și alții. Sunt consemnări menite să evidențieze truda profesorului Constantin Falcă, aflat de astă dată în postura de „cronicar” al Banatului, de „documentarist”, de „cercetător” al vieții și fenomenelor culturale din Banatul cărășan și Banatul sârbesc.
Voi încheia acest popas aniversar consemnând doar câteva dintre motto-urile aflate pe volumele „Cărășeni de neuitat”: „Noi îi cinstim. Voi să-i cunoașteți”; sau „E bine să se scrie despre oamenii noștri merituoși.”; sau „Pentru a dobândi cultură sunt absolut necesare trei lucruri: o înclinare înnăscută, studiu și excercițiu continuu”.
M-am oprit la aceste motto-uri deoarece consider proiectul „Cărășeni de neuitat” o bază extraordinară pentru o enciclopedie a personalităților cărășene, prezentând oameni merituoși pe care se cuvine să-i cunoaștem și să-i cinstim într-un fel sau altul, iar profesorul dr. Constantin Falcă a devenit un brav urmaș al profesorului Petru Ciurea, deținând toate calitățile unui excepțional antologist.
Înalt Prea Sfințitul Nicolae Corneanu, regretatul Mitropolit al Banatului, considera acest proiect „o lucrare binevenită și necesară” și își încheia consemnarea de pe unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” cu următoarea urare: „Fie ca demersul lor să poată continua și să aducă în conștiința cititorilor mulțumire și recunoștință pentru locul natal, părinți, profesori, prieteni și cunoscuți.”
La ceas de sărbătoare aniversară, îi dorim și noi, bocșenii, profesorului dr. Constantin Falcă zile senine și fericite, dar și rodnic spor în toate cele întreprinse! Să poată duce mai departe acest ambițios și longeviv proiect și să-și găsească „ucenici” vrednici!
Iar eu doresc să-i mulțumesc pentru prietenie și excepțională colaborare! Bocșa e bine reprezentată în aceste frumoase volume, iar fondul de carte „Banatica” al Bibliotecii publice „Tata Oancea” este mai bogat și mai valoros cu 43 de tomuri ale „Cărășenilor de neuitat”!
La mulți ani, domnule profesor Constantin Falcă! La mulți și împliniți ani, veritabil „cărășan de neuitat”!

În perioada 18 – 21 august 2022 s-au desfășurat „Zilele Literaturii Germane la Reșița”, o manifestare cu caracter internațional, organizată și de data aceasta respectându-se normele sanitare din perioada de pandemie în care ne aflăm.

Au răspuns invitației organizatorilor pentru această cea de a XXXII-a ediție, participanți din Germania, Elveția, Slovenia, Ungaria și bineînțeles România, din București, Transilvania și din Banat. Nume de referință în spațiul cultural din România și străinătate, precum cel al Norei Iuga, Marianei Gorczyca sau al lui Joachim Wittstock, pentru a aminti doar o mică parte din cei 30 de invitați, au contribuit la reușita manifestării.

În cadrul acestei ediții a fost înmânat Premiul literar „Rolf Bossert” pe anul 2022 lui Bastian Kienitz (Mainz, Germania), precum și Premiul Special, decernat de Clubul Economic German „Banat“ Timișoara, lui Robert Klages (Berlin, Germania).

Având sprijinul oferit de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Teatrului de Vest Reșița, al Departamentul pentru Relații Interetnice precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul literar de limbă germană din spațiul estic și central european a câștigat aprecieri unanime, creând-se premisele necesare organizării unei noi ediții anul viitor, în luna mai.

Erwin Josef Țigla

De curând, la prestigioasa editură clujeană „Ecou Transilvan” a văzut lumina tiparului un nou volum semnat de regizorul dr. Ioan Cărmăzan și prefațat, cu eleganță, de poetul dr. Victor Constantin Măruțoiu. Este vorba despre volumul „Îngeri deghizați”, o carte care înmănunchează o serie de povestiri, proză scurtă, veritabile scenarii, scrise în bine cunoscutul stil Cărmăzan.

Cunoaștem că motivul îngerilor este unul vechi la scriitorul Ioan Cărmăzan, aceștia  fiind adesea menționați în povestirile pe care autorul, cu savoare, le narează.

Stilul povestirilor este cel, de asemenea, bine cunoscut, Ioan Cărmăzan fiind un scriitor care se exprimă cu ușurință, libertin în exprimare, iar,  pentru cei necunoscători sau cei neobișnuiți cu scriitura domniei sale, poate fi o lectură șocantă, frapantă!

În anul 1983 regizorul Ioan Cărmăzan debuta editorial la Editura Facla din Timișoara cu volumul de proză scurtă „Povestiri din Bocșa”, o carte excepțională, bine primită și intens citită, mai ales de către bocșeni. O carte care a reușit să stârnească reacții pro și contra, dar care, dincolo de toate, a rămas una dintre lecturile emblematice pentru Bocșa, un „must-have” și „must-read”!

Încă de la acest prin volum cititorii au luat contact cu stilul specific lui Ioan Cărmăzan, neaoș dar epatant, cartea conținând personaje autentice în jurul cărora autorul a țesut povestiri bazate pe fapte mai mult sau mai puțin reale. O lectură savuroasă, uneori comică, alteori dramatică, scriitorul Ioan Cărmăzan fiind, așa cum spunea Fănuș Neagu, „un răzvrătit care vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet.”

După volumul de debut, care a șocat la propriu mai ales publicul bocșan, au urmat  alte volume la fel de incitante – „Mica țiganiadă” (1998), „Roșu, galben și albastru” (2002), „Baladă pentru tatăl meu” (2002), „Raport despre starea națiunii” (2002), „Cine-roman” (2002), „Elogiul intuiției” (2008), „Zece povestiri” (2012), „Oameni din Cocioc” (2013), „Ceața albastră” (2015) și altele – toate scrise în același recognoscibil stil al regizorului Ioan Cărmăzan.

„Îngeri deghizați” este o carte care fascinează nu doar prin stil, ci și printr-o compoziție aparte. Dacă în „Povestiri din Bocșa” sunt prezentate acțiuni hazlii în marea lor majoritate și spun „prezentate” deoarece în proza lui Ioan Cărmăzan există o extraordinară relație scris-imagine, o inseparabilă legătură  între arta narării și arta imaginii, în volumul „Îngeri deghizați” dominantă este latura dramatică. Povestirile, scenariile, piesele de teatru sau oricum dorim noi să numim prozele din acest volum, prezintă secvențe de viață, uneori ironice, alteori tragicomice, parcă extrase dintr-un Turn Babel împovărat de îngeri deghizați. De altfel, aproape fiecare povestire se încheie cu remarci care fac trimitere la aceste ființe spirituale: „Nu ți-am spus eu că e un înger?” sau „Știam eu că e un înger”, concluzionând magistral: „…nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat.”

Extraordinar de valabilă și viabilă se dovedește a fi și de această dată afirmația lui Cornel Ungureanu:  „Ioan Cărmăzan, cel mai de seamă columbofil al literaturii române contemporane, vorbește hiperrealist despre marginile fericit nefericite ale lumii noastre. Nu cunosc vreun regizor care, de la Plotin la Părintele Stăniloaie, de la Cioran și Ruben Dario la Fane Chioru și la Tata Oancea de la Bocșa, să străbată atâtea itinerarii de care să-și lege, într-un fel sau altul, sintezele cinematografice.”

Ioan Cărmăzan ne prezintă și de această dată, în stilu-i caracteristic, o lume pestriță, personaje colorate, siluete care se frământă într-un soi de viață ce nu „miroase” întotdeauna foarte frumos. Chiar, dimpotrivă! Însă, conchide emițând un original panseu: „Viața e ca o nucă verde, dacă nu aștepți să se coacă și vrei să-i iei repede miezul, te murdărești pe mâini, mâinile lui Dumnezeu, care, plămădind lutul, au născut Nuca, adică viața.”

O carte remarcabilă care dovedește, încă o dată, câtă dreptate avea criticul Călin Chincea când scria astfel: „Cărțile lui [Cărmăzan] te vrăjesc. Este acolo o structură a frazei extrem de armonioasă, o înlănțuire de cuvinte aparent banale, dar care prin structura aceasta de povestaș te trimit într-o lume antologică, acolo unde omul prin forța sa existențială devine un mit, devine ceva care are capacitatea de a te seduce și de a te vrăji, are acea magie a vorbirii.”  

Scriitorul Ioan Cărmăzan ne-a dăruit o carte frumoasă, bine scrisă, care se citește dintr-o suflare, apoi se reia cu răbdare, deoarece trebuie neapărat „simțită”, pătrunsă și reinterpretată, reevaluată. Prefața teologului Victor Constantin Măruțoiu înnobilează acest volum, iar ilustrația realizată de graficianul Mircia Dumitrescu asigură plusvaloare.

Este o carte care oricând poate deveni un film și este un film care oricând își poate transforma imaginile în veritabile povești. Iar lecția pe care ar trebui s-o învățăm în urma lecturării acestei cărți este una simplă: „nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat!”