După un șir de manifestări de mare impact, dedicate Zilei Limbii Române – în 2018, la Columna lui Traian, Roma, în 2019, la Pererâta, Republica Moldova, la Casa Memorială „Grigore Vieru”, în 2020, la Târgu-Mureș, la prima școală românească din oraș, în 2021, la Vidin, împreună cu comunitatea românească din Bulgaria – un grup de oameni de cultură mureșeni, scriitori, ziariști, profesori, rapsozi populari, îmbrăcați în costume populare mureșene, într-un proiect al Direcției Județene pentru Cultură Mureș și al Ligii Pensionarilor Mureș, va marca în acest an, la 31 august (ora 12,00), Ziua Limbii Române, la Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA, Sibiu, loc încărcat de istorie și semnificații pentru devenirea noastră întru limba română.
Pus sub genericul „Limba noastră-i o comoară”, programul manifestării cuprinde evocări: Nicolae Băciuț („Ziua Limbii Române – de la lege la trăire, în zece ediții), pr. dr. Șincan Gheorghe (Limba română – cuvânt de învățătură), Răzvan Ducan, („Patria mea e limba română”), lansări de carte: Răzvan Ducan, „Ziua Limbii Române”, „Antologie de poezie populară”, coordonatori Sorina Bloj și Maria Borzan, recitaluri literar-muzicale – Nicolae Băciuț, Sorina Bloj, recitaluri folclorice – Grupul „Graiul Câmpiei (Sărmașu), Grupul „Crenguță de brad” (Reghin).
Poeții mureșeni Elena Cristea, Gabriella Costescu, Ana Munteanu-Drăghici, Sorina Sav, Mărioara Popovici, Lucreția Bordaș, Maria Galat, Emilia Șorlea, Mărioara Fodor, Maria Bucin Crișan, Maria Pop, Maria Mărginean, Otelia Stroia, Lucreția Rusu vor face lecturi din cele mai recente creații ale lor.

Într-o expoziție ad hoc, Nicolae Galat va prezenta un ciclu de picturi tematice.
În aceeași zi, la Mănăstirea Bistrița, va avea loc o întâlnire cu scriitori vâlceni, ca în zilele următoare să aibă loc astfel de întâlniri la Mănăstirea Sf. Ana (Orșova), la Casa de Cultură din Bocșa și la Muzeul Satului Bănățean, unde mureșenii vor participa la Festivalul Condeierilor Plugari.
Proiectul se desfășoară sub egida UZPR. Coordonatori: Nicolae Băciuț, Sorina Bloj, Maria Borzan, Dinuca Burian.

Joi, 01 septembrie 2022, prima zi a lui Răpciune va sta sub semnul Culturii într-un eveniment ajuns la a III-a ediție. La Biblioteca Germană  ”Alexander TIETZ” din Reșița, începând cu ora 17:00, ne vom arăta solidaritatea cu poporul Ucrainean prin 2 expoziții: una de fotografie ”Ochii orașului: Cernăuți”, realizator Camelia DUCA  și una filatelică din colecția Erwin Josef ȚIGLA: ”Conflictul din Ucraina”. 

Invitați special: dr. fil. Ada D. Cruceanu, jurnalistul Mario BALINT, corespondent Radio România Actualități, jurnalist cu vastă experiență în zone de conflict, editor la M-securitynews.ro, managing director Bmtf- Balint Mercenary Task Force, prof.univ.dr. Sabin PAUTZA.

Moment muzical asigurat de prof. Lucia GHILEA- pian, Școala populară de Arte ”Ion ROMÂNU” și Liceul de Arte ”Sabin PAUTZA” din Reșița.

Eveniment organizat de Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, Biblioteca Județeană ”Paul IORGOVICI” și METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană.

http://semndecarte.metarsis.ro

Sfințirea Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Bocșa Română

Din nou orașul Bocșa a îmbrăcat haine de sărbătoare, de astă dată pentru o bucurie sfântă: târnosirea unei noi Biserici, adevărată catedrală a Bocșei!

Cu ajutorul bunului Dumnezeu și al Maicii Domnului, cu sprijinul autorităților locale, județene și a altor oficialități de aproape și de departe, prin truda credincioșilor din această parohie, dar și a altor credincioși din Bocșa și nu numai, prin grija Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului și prin grija primarului orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, și, evident, prin munca neobositului preot paroh Valentin Costea, prin profesionalismul și dăruirea acestuia, la aproape 20 de ani de la punerea pietrei de temelie, Biserica din Bocșa Română a fost finalizată. În aproximativ patru ani, părintele Valentin Costea a finalizat o lucrare la care nu mai spera nimeni!

 În anul 2003 a fost pusă piatra de temelie a noii biserici din Cartierul „Nufărul” de către IPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, atunci episcopul Caransebeșului.

Astfel că au început lucrările la această biserică, săparea și turnarea fundației, a demisolului în anul 2004 de pr. Gheorghe Ștefan, cel care a slujit la acestă biserică până în anul 2016. Demisolul a devenit funcțional pentru serviciile religioase în anul 2007, fiind binecuvântat la data de 21 iulie 2007 de către PS Lucian, episcopul Caransebeșului.

Lucrarea va fi continuată de pr. Vali Petrică Ungar în perioada 2016 –  noiembrie 2017, iar din 24 decembrie 2017, până în prezent, preot slujitor și constructor în același timp se află  pr. ing. Valentin Costea, acestuia revenindu-i onoranta misiune de a desăvârși această lucrare, o lucrare grea și aproape imposibilă în condițiile actuale. Și totuși!

Părintele Valentin Costea s-a dedicat în proporție de 90 % acestei lucrări, după cum, cu emoție mărturisea, și-a pus în slujba Bisericii întreaga sa pricepere – și ca manager, și constructor, și ca preot – apelând la înțelegerea oamenilor, a autorităților de pretutindeni,dar, mai ales, rugându-se cu credință și cerând ajutor lui Dumnezeu și Maicii Domnului.

În data de 15 august 2022, la Sfânta Sărbătoare a „Adormirii Maicii Domnului”, credincioșii din cartierul „Nufărul” din Bocșa Română au trăit momente de mare bucurie, deoarece și-au împlinit un vis: au luat parte la târnosirea Bisericii-Catedrală din cartierul lor.

Pentru a sfinți noua biserică din Bocșa a fost prezent Preasfințitul Părinte Episcop Lucian, alături de un sobor de preoți. Ierahul a oficiat slujba de sfințire a sfântului locaș, precum și pictura din altar și de pe catapeteasmă.[1]

La eveniment au participat foarte mulți credincioși în straie de sărbătoare, autorități locale, județene și centrale, tineri și vârstnici, de aproape și de mai departe, veniți să se bucure de marea sărbătoare.

N-au fost uitați nici ctitorii trecuți la Domnul, în prezența familiilor acestora Părintele Episcop oficiind o slujbă de pomenire.

Părintele paroh Valentin Costea a fost hirotesit iconom-stavrofor, deoarece într-un timp relativ scurt a reușit să finalizeze lucrările de construcție a bisericii. De asemenea, domnului primar al Bocșei, Mirel Patriciu Pascu, i-a fost  conferit Ordinul eparhial „Crucea Episcop Elie Miron Cristea”, clasa a-2 a pentru mireni, întrucât administrația locală a ajutat substanțial la zidirea sfântului locaș. Cu primarul Mirel Pascu s-a început construcția și tot cu domnia sa a fost finalizată. Totodată, ierarhul a oferit mai multe diplome de recunoștință credincioșilor ce s-au implicat în procesul de finalizare a bisericii din Bocșa.

Preasfințitul Părinte a dăruit pentru biserica nou târnosită două cruci cu postament pentru sfânta masă și o cruce de binecuvântare și a rostit, între altele, vădut emoționat: „Pe părintele paroh îl felicităm în mod special căci a lucrat și s-a rugat cu timp și fără timp ca visul oamenilor de aici să se împlinească. Îl rugăm pe Dumnezeu și pe Maica Domnului să-i vedem pe acești buni credincioși în biserică, umplând cu prezența lor acest minunat sfânt locaș”.[2]

 De asemenea, din partea parohiei, Preasfințitul Lucian și domnul primar au primit o diplomă aniversară. Și din partea administrației locale au fost oferite  plachete în semn de recunoștință atât preotului, cât și Consiliul Parohial.

La final, toți credincioșii au putut intra în sfântul altar pentru a se închina.[3]

Iar în frumoasa biserică din cartierul „Nufărul” se vor putea închina și ruga de acum credincioși în număr cât mai mare, fiindcă această Catedrală este încăpătoare și dătătoare de speranță. 

---

[1] https://www.episcopiacaransebesului.ro/stiri/pastoral/2022/08/sfintirea-bisericii-adormirea-maicii-domnului-bocsa/?fbclid=IwAR3_1MARRldcrxVb8NHaSQMsbHNS33R5MbDGrHTHUUcy3pltsbuzMX0-FzE

[2] https://www.trinitas.tv/sfintirea-bisericii-adormirea-maicii-domnului-bocsa/?fbclid=IwAR3ohwbrmSHzz2Uab_43YSIzKugqBtHufFWMsSQWxYt_Wkc3gKAWUzZgLSA

[3] https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/sfintirea-bisericii-adormirea-maicii-domnului-din-bocsa-173781.html?fbclid=IwAR1to_coxrPKE34w82XdRySszOLk8Vv-L5Pase0Gjni0s_7EKSYufWa_z0E

„Fără dânsa ar fi Banatul Montan mult mai sărac…”[1] scrie Erwin Josef Țigla, iar cei care o cunoaștem pe doamna Edith Guip-Cobilanschi îi dăm dreptate! „Cel care a cunoscut-o o dată, nu o va mai putea uita… Zâmbetul ei ca și poveștile ei scoase din viață te vor urmări și nu te vei mai putea debarasa de ele: te vor face să meditezi, să râzi, să plângi, să visezi…” continuă Erwin Țigla portretul doamnei Cobilanschi. Iar eu aș adăuga următoarele: această doamnă te cucerește din prima! Nu se poate să o întâlnești pe doamna Cobilanschi și să nu te îndrăgostești de ea! E cuceritoare! Prin zâmbetul de care amintea colegul Erwin și printr-o inteligență sclipitoare! Prin talentul său nativ în a se face plăcută, dar și prin farmecul poveștilor pe care le rostește cu o extraordinară ușurință, astfel încât te întrebi automat dacă acele personaje chiar au existat, dacă acele întâmplări chiar sunt reale sau sunt doar rodul imaginației acestei minunate povestitoare!

Edith Guip-Cobilanschi scrie cu bucurie și entuziasm, iar povestirile domniei sale chiar sunt reale sau inspirate din realitate. Este o pasionată și harnică scriitoare,  mărturisind că are această pasiune dintotdeauna. Doar că după anii ’90, o dată cu pensionarea, timpul i-a permis să se dedice mai mult scrisului. Iar Erwin Josef Țigla a avut un rol esențial în debutul editorial, insistând în a aduna toate poveștile, povestirile, versurile scrise în timp de Edith Guip-Cobilanschi: „…Domnul Țigla m-a invitat să strâng toate poeziile, toate reportajele despre Banatul Montan pentru a scoate o carte. Așa a apărut prima mea carte cu povești haiducești, care mi le spuneau bătrânii pe munte… Am scris multe istorioare legate de adevăr și de fapte întâmplate.”[2]

Edith Guip-Cobilanschi s-a născut în 13 iulie 1937 la Oțelu Roșu (Dealul Ferdinandului) în Banatul Montan. A studiat la Timișoara și a fost profesoară de limba germană timp de 37 de ani. A avut o carieră didactică frumoasă și fructuoasă, a slujit catedra și învățământul bănățean atât ca dascăl dedicat, cât și ca director și ambițios coordonator de proiecte educaționale.

A debutat publicistic în „Tribuna școlii” în anul 1987. Apoi a continuat să publice în reviste precum: „Neue Banater Zeitung”, „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien”, „Echo”, „Reșița”, „Reflex”, „Bocșa culturală”, „Lot und Waage”, „Eckart”, „Stafette” etc.[3]

A publicat șase cărți, toate în limba germană, apoi, la îndemnul istoricului literar Cornel Ungureanu, a început să publice și în limba română. Debutul editorial s-a produs în anul 1999 cu volumul „Poesie des Banater Berglands. Gedichte und Prosa” (Poezia Banatului Montan. Poezii și Proză) coord. Erwin Josef Țigla. București: ADZ, 1999.

Apoi au apărut alte volume între care amintim: „Dem Banat in tiefster Dankbarkeit (Banatului cu adânci mulțumiri. Timișoara: Eurobit, 2000);„Bekannte und unbekannte Banater (Bănățeni cunoscuți și necunoscuți. Timișoara: ArtPress, 2002); Erinnerungen von früher und gestern (Amintiri de demult și de ieri. Timișoara: ArtPress, 2004); Charakterbilder im Wandel der Zeit (Caractere la răscrucea timpurilor. Timișoara: Cosmopolitan, 2006); Süßes Heimweh, bitteres Fernweh (Dulce dor de casă, dor amar de ducă. Reșița: Banatul Montan, 2008); În hora ielelor (Reșița: Editura TIM, 2012); Schulmeisterin im Osten (Dăscăliță în răsărit. Timișoara: Cosmopolitan-Art, 2012).

Povestiri ale scriitoarei Edith Guip-Cobilanschi sunt cuprinse și în antologii, dar sunt „risipite” și prin diverse publicații de literatură și cultură din țară și străinătate.

Veritabil scriitor al Banatului, admirabila Edith Guip-Cobilanschi este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, și se bucură de importante recenzii și cronici semnate de scriitori de seamă precum: Ada D. Cruceanu, Eleonora Pascu, Ingeborg Romoșan, Hans Liebhardt, Dan Cărămidaru, Alexander Gerdanovitz, Eveline Hâncu, Erwin Josef Țigla, Marianne Virginia Lăzărescu, Thomas Hüttner, Ștefan Ehling  și alții.

De asemenea, Doamna Edith Guip-Cobilanschi este decorată cu Crucea de aur pentru merite de către Republica Austria, cu însemnul prieteniei în bronz de către Landul austriac Știria, cu medaliile autohtone „Alexander Tietz” și „Otto Alscher” ale Banatului Mondan, dar și cu alte importante distincții venite din partea unor instituții și asociații.

Doamna Cobilanschi este o bucurie și un răsfăț pentru orice colaborator! Revista „Bocșa culturală” este una dintre norocoasele reviste din Banat care găzduiește, număr de număr, frumoasele povești ale scriitoarei Edith Guip Cobilanschi. Suntem onorați s-o avem colaboratoare și prietenă!

De asemenea, este o prezență extraordinar de agreabilă în cadrul evenimentelor organizate la Bocșa de Forumul Democratic al Germanilor, unde ne răsfață cu povești de ieri și de azi, cu plauzibile și savuroase comentarii despre viața cotidiană, îmbrăcate, fie într-un umor negru, uneori chiar macabru, fie într-un umor sarcastic, plin de ironie. Dar, întotdeauna, un umor sănătos, ca, în final, optimismul să învingă! Fiecare comentariu sau povestire se încheie triumfând binele (sau, cel puțin, cu speranța aceasta!), se încheie printr-o concluzie povățuitoare și înțeleaptă.

Edith Guip Cobilanschi este o doamnă frumoasă, delicată și sensibilă, dar și un om bine ancorat în realitate; este de o extraordinară luciditate, iar acest talent de povestitor parcă o ajută să evadeze, adesea, din realitatea uneori prea dură, chinuitoare chiar. Este Doamna poveștilor din Banat, iar noi, bocșenii, suntem tare mândri că o avem alături, că o avem „aliată”în demersurile noastre cultural-literare! Că este unul dintre scriitorii fideli și importanți prezenți în paginile revistei „Bocșa culturală” doar din iubire, fără alte avantaje sau câștiguri! Din iubire de oameni, de scris, de literatură… Din iubirea și bucuria de a împărtăși povești!

Pentru toate acestea, vă mulțumim, Doamnă! Vă mulțumim pentru modelul de Om care sunteți pentru fiecare dintre noi! Vă mulțumim pentru acele povești-lecții de viață, pentru acele povești de ieri și de azi, din care desprindem, râzând, defecte sau calități ale unor oameni iviți adesea „în imediata noastră apropiere”. Vă mulțumim că împărtășiți aceste talente (sau talanturi!) cu noi, că ne sunteți aproape, necondiționat!

La mulți ani, Doamnă Edith Guip-Cobilanschi! Dumnezeu să vă țină sănătoasă și frumoasă întru mulți ani!

Iar eu, personal, îl rog pe bunul Dumnezeu să mă-nvrednicească să primesc încă mulți ani înainte scrisorile dumneavoastră, plicurile elegante și personalizate cu talent și dragoste de mâinile dumneavoastră iscusite!

La mulți ani, Doamnă a poveștilor din Banat!

---

[1] Reflex (Reșița). An XVIII (serie nouă). nr. 7-12 (202-207), iulie-decembrie 2017, p. 23.

[2] Titus Crișciu. Idei în labirint. Interviuri. Oravița: Clubul „Mitteleuropa”, 2011.

[3] Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: Editura David Press Print, 2016.

Devenită o tradiție, sărbătoarea Zilelor Orașului Bocșa[1] îmbină armonios trăirile spirituale cu cele laice, îmbină credința cu actul cultural desfășurat sub diverse forme, îmbină poezia cu muzica, arta și spectacolul.

Deoarece bocșenii așteaptă cu nerăbdare această sărbătoare, fiind momentul, într-un fel, al reîntoarcerii „fiilor satului” acasă pentru a se bucura împreună cu familia și prietenii de mirajul reîntâlnirii cu tradiția, credința strămoșească și noianul de amintiri, administrația publică locală, la inițiativa primarului Mirel Patriciu Pascu, a organizat o serie de activități prilejuite de Hramul Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova, pentru toate gusturile și vârstele.

Așadar, în perioada 18 – 31 iulie 2022, bocșenii au beneficiat de spectacole și activități inedite.

Mănăstirea Vasiova din Bocșa – sărbătoare și bucurie sfântă cu prilejul Hramului de „Sf. Ilie de la Izvor”

Zilele Orașului Bocșa din acest an au debutat cu sărbătoarea Hramului Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor”: marți, 19 iulie 2022, începând cu orele 18.00 a fost oficiată Slujba Privegherii de către P.S. Lucian, Episcopul Caransebeșului, alături de un sobor de preoți, iar credincioșii veniți din toate zonele țării au luat parte la rugăciuni oficiate pe tot parcursul nopții (Utrenie; Acatistul Sf. Ilie; Paraclisul Sf. Ilie; Sfânta Liturghie; Sfințirea apei și Taina Sfântului Maslu, precum și diverse rugăciuni săvârșite de preoții prezenți).

Miercuri, 20 iulie 2022, Preasfințitul părinte episcop Lucian a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească dimpreună cu un sobor de preoți, slujire de care s-au bucurat nu doar un număr mare de credincioși, ci și oficialități locale și județene prezente la eveniment.

Joi, 21 iulie 2022, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a avut loc vernisarea Expoziției aniversară „Gânduri către Dumnezeu – 15”, eveniment derulat în cadrul tradiționalului proiect „La Bocșa de Sfântul Ilie”, moment prielnic pentru a prezenta cărțile și o parte din desenele premianților la Concursul Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” la 15 ani de existență. Așadar, în perioada 18 – 31 iulie 2022, prietenii concursului „Gânduri către Dumnezeu”, dar și utilizatorii serviciilor bibliotecii, au putut admira expoziția aniversară „Gânduri către Dumnezeu – 15”.

„Azi la noi cântă tot natu’…”

Ziua de vineri, 22 iulie 2022, a fost dedicată tradiției și folclorului din Banat, graiului și portului bănățean. Întregul Ansamblu „Bocșana” – adică, „Ceata Bocșanei”, „Junii Bocșanei” și „Bocșana” – a deschis spectacolul folcloric organizat de primarul Mirel Patriciu Pascu pentru iubitorii de muzică și dans popular. Pe scena amenajată la Corpul B al Primăriei situat în Bocșa Română au urcat îndrăgiți interpreți precum Nicu Novac, Doriana Talpeș și Zorica Savu, iar talentaților dansatori de la „Bocșana” li s-au alăturat bocșenii în straie de sărbătoare.   

Multă lume, tânără și mai puțin tânără, s-a bucurat de acest spectacol valoros și autentic, iar vremea s-a arătat nu doar îngăduitoare, ci chiar darnică, deoarece, la orele 19.00 când a început petrecerea, razele soarelui nu mai ardeau, timpul devenind prielnic jocului popular.

„Poate, poate,

Apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate,

Poate, poate

Într-o altă viață ne vom regăsi și vom învăța să fim fericiți

Admirând câte două răsărituri pe zi…” – „The Motans” în concert la Bocșa!

Evenimentul cel mai așteptat, mai ales de către tineri a fost cel de sâmbătă, 23 iulie 2022, când pe scena bocșană a urcat tânărul Denis Roabeș – cunoscut ca „The Motans” – talentat cântăreț, compozitor și textier din Republica Moldova, care, alături de colegii săi, a încântat publicul bocșan, reușind să adune o mare de oameni la spectacolul dedicat orașului Bocșa. Hituri precum „August”, „Versus”, „Tot ce contează”, „Drama Queen”, „La nesfârșit”, „Café de Flore”, dar mai ales „Poem” și „Înainte să ne fi născut” au răsunat din câteva mii de voci prezente la spectacol! Emoție și fericire s-a putut citi pe chipurile participanților care cântau într-un glas cu interpretul, cunoscând versurile celor mai îndrăgite hituri ale lui „The Motans”.

Toate genurile muzicale abordate de talentatul Denis Roabeș au fost prezentate și la Bocșa: hip hop, rock, pop R&B contemporan, iar publicul de aici a știut să le primească oferind apaluze și ovații cu generozitate.

„Unde nu cad ploile, nu au cum să crească flori/Unde nu sunt oameni buni, nu există sărbători …” spune refrenul unuia dintre cele mai cunoscute melodii interpretate de „The Motans”, iar Bocșa a demonstrat  că are oameni buni care pot crea, prin frumusețea și dăruirea lor, sărbători minunate! Iar evenimentele organizate în cadrul Zilelor Orașului Bocșa au fost o reală și veritabilă sărbătoare!

Sărbătoare care a continuat cu un eveniment inedit, inițiat tot de primarul Mirel Patriciu Pascu în colaborare cu o mână de oameni extraordinari, pasionați și curajoși, constituiți în „MC Trust Bocșa”.

Sărbătorind cei 10 ani de la înființare, membrii MC Trust Bocșa s-au echipat corespunzător, iar în perioada 29 – 30 iulie și-au etalat și motoarele, participând nu doar la spectacolele de pe stadionul „Foresta”, ci organizând și o  paradă a motoarelor! Sâmbătă, 30 iulie 2022, bocșenii au putut admira această paradă a  motocicliștilor, deoarece, începând cu orele 14.00, pe artera principală a orașului au „mărșăluit” mulțime de motocicliști din Bocșa și Reșița, etalând motoare de diverse forme și mărimi. Un eveniment extraordinar și inedit pentru orașul Bocșa!

Phoenix și Nicu Covaci pe scena de la Bocșa Izvor, în prima ediție a Concertului Motors Rock![2]

Zilele de 29 și 30 iulie au fost alocate unui eveniment de excepție aflat la prima ediție și intitulat „Concert Motors Rock”, desfășurat într-o zonă frumoasă și generoasă, recent amenajată, în zona Stadionului „Foresta”de la Bocșa Izvor.

Pe parcursul celor două zile, iubitorii muzicii rock s-au putut delecta cu muzică de calitate oferită de tineri interpreți din Bocșa, Reșița și Serbia, precum: Reddok, Melmac Riders, Cristi Iakab și The Roads Band, culminând cu spectacolul oferit de Nicu Covaci și legendara trupă Phoenix, evenimentul de la Bocșa înscriindu-se în turneul aniversar Phoenix prilejuit de împlinirea celor 60 de ani de existență. Pentru MC Trust Bocșa, club al motocicliștilor care a sărbătorit 10 de ani de la înființare, a fost o reală sărbătoare, iar pentru miile de participanți la concert a însemnat împlinirea unui vis. Nicu Covaci și Phoenix au făcut un show de zile mari! Au făcut senzație! Au fost fabuloși!

Extraordinară a fost și reîntâlnirea regizorului Ioan Cărmăzan cu Nicu Covaci la Bocșa, după 40 de ani. De altfel, Ioan Cărmăzan a fost „intermediarul”, omul de legătură al primarului Mirel Pascu și fabulosul artist Nicu Covaci. În urmă cu 40 de ani, Ioan Cărmăzan își aducea prietenul Nicu Covaci la Bocșa pentru ca acesta să-l ajute în realizarea filmului de licență, oferindu-i un rol în acest film. Iată că, după mai bine de 40 de ani, Ioan Cărmăzan îl aduce, din nou, pe Nicu Covaci, de astă dată pentru primul concert „Phoenix” la Bocșa! Magistrală întâlnire la 60 de ani de „Phoenix” într-o Bocșă care renaște „din cenușa proprie și din propriu-i scrum” precum pasărea phoenix!

Pe scena bocșană au urcat cei doi coloși, alături de primarul Mirel Patriciu Pascu, acesta oferindu-i lui Nicu Covaci tortul aniversar „Phoenix – 60” și mulțumindu-le pentru prietenie și prezență. Ioan Cărmăzan și Nicu Covaci împreună pe scena de la Bocșa Izvor, în iulie 2022! O imagine care va rămâne, cu siguranță, în istoria culturală a orașului Bocșa!

Iată că, cei 60 de ani de muzică rock românească, muzică de calitate indubitabilă, recunoscută și apreciată în întreaga lume, au fost marcați de trupa „Phoenix” și la Bocșa, de aici urmând multe alte spectacole aniversare în diverse colțuri ale țării.

Membrii formației „Sfinții” devenită „Phoenix”[3] au abordat, în timp, numeroase subgenuri ale rock-ului: de la muzică beat la rock psihedelic, hard rock și rock progresiv. Deschizătoare de drumuri în rock-ul românesc, trupa „Phoenix” a adoptat stiluri noi și a avut cele mai neașteptate  evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno-rock, inspirat din folclorul românesc autentic. Melodii precum „Fată verde”, „Nunta”, „În umbra marelui urs”, „Andrii Popa”, „Baba Novac”, „Mica Țiganiadă”, „Zori de zi”, „ Mugur de fluier”, „Strunga” sunt doar câteva dintre hiturile legendarilor de la „Phoenix” care au răsunat pe stadionul de la Bocșa Izvor în 30 iulie 2022, în ovațiile și interpretarea miilor de participanți la eveniment, în ciuda vremii capricioasă![4]

Fabulosul Nicu Covaci a fost încântat de primirea de la Bocșa și de publicul extraordinar de numeros și însuflețit și a numit concertul de pe stadionul „Foresta” de la Bocșa Izvor „ o lecție de libertate”. Iar primarul Mirel Patriciu Pascu a precizat, în finalul tuturor evenimentelor derulate în această bogată lună iulie a anului 2022, că „Bocșa și bocșenii merită spectacole de calitate, evenimente de înaltă ținută, tradițiile trebuie păstrate și valorificate, iar cultural, Bocșa trebuie să renască!” Sunt cuvinte care ne duc cu gândul la nemuritoarele versuri ale „Cantafabulelor” trupei „Phoenix”, versuri semnate de Andrei Ujică și Șerban Foarță: „Fie să renască numai cel ce har/ Are de-a renaște, curățit prin jar/ Din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum/ Astăzi, ca și mâine, pururi și acum!”

---

[1] https://expressdebanat.ro/the-motans-si-phoenix-film-romanesc-si-motoare-turate/

[2] BOCS̗A RĂSUNĂ prima ediție a festivalului Motors Rock …

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Phoenix_(forma%C8%9Bie)

[4] reper24.ro › phoenix-a-renascut-la-bocsa

– Domnule ec. CARAȘCĂ Alin Mihai (foto) sunteți directorul Hotelului Ceres din stațiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi. Care ar fi primele amănunte ce ni le puteți oferi?
– În inima stațiunii, între înalții copaci seculari, Hotel Ceres (peste patru decenii de ospitalitate în slujba sănătății) își așteaptă cu drag vizitatorii. Sunt întâmpinați la orice oră la recepția complexului de 3 stele, oferindu-le posibilitatea de a ocupa unul din cele 252 de locuri de cazare. Odată ajunși în cameră găsesc un loc primitor, curat și modern, cu un pat comod, televizor, frigider și baie proprie, precum și o vedere de poveste de la balconul camerei, spre pădurile ce se întind pe dealurile din jur, ticsite de povești numai de brazi știute, despre oameni bravi și buni ce cutreierau bătrânii codri acum două mii de ani.
Pe lângă confortul camerelor, Hotel Ceres dispune de parcare proprie, restaurant, bazine interioare, saună, precum și de un spațiu dedicat organizării de ședințe și conferințe.
Personalul calificat cu căldură va satisface toate preferințele oaspeților în perioada șederii la noi în hotel.

– Cât despre tratament, recuperare și relaxare ce ne puteți spune?
– Pentru că Hotel Ceres face parte din Societatea de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă, societate ce dispune de o importantă rețea de hoteluri situate în diferite regiuni climatice ale României și de serviciile căreia beneficiază circa 60.000 de turiști atât din România, cât și din străinătate, putem vorbi despre punctele forte ale acestei unități de cazare.
Conform specialiștilor, apa termală provenită din adâncimea pământului conține minerale de preț precum calciul, fierul, magneziul, sodiul, potasiul ori cuprul. De sute de ani, medicii francezi folosesc apa termală pentru tratarea eczemelor, a psoriazisului și a arsurilor de la nivelul pielii. Aceasta reduce, totodată, și durerile provocate de aceste afecțiuni.
Printre beneficiile apei termale se mai află și reducerea inflamațiilor, calmarea iritațiilor, matifierea tenului gras și lupta cu radicalii liberi.

– Care sunt curele menite să amelioreze simptomele unui spectru vast de afecțiuni?
– Cu ajutorul unei echipe de medici profesioniști, specializați pe diverse ramuri ale medicinei moderne, vizitatorii Hotel Ceres pot beneficia de o serie de tratamente care să le amelioreze simptomele afecțiunilor de care aceștia suferă sau chiar să ducă la vindecarea bolilor.
Curele sunt destinate persoanelor de toate vârstele și sunt efectuate sub supravegherea și îndrumarea personalului specializat.
Cura externă se recomandă în cazul mai multor afecțiuni: boli ale aparatului locomotor, afecțiuni neurologice, afecțiuni ale sistemului cardiovascular și nevroze.
Cura internă este la fel de benefică, arătând rezultate considerabile pentru boli ale aparatului digestiv și afecțiuni ale aparatului respirator.
De notat că factorii naturali de cură constau în ape minerale bicarbonate, calcice, magneziene mezotermale, hipotone și slab radioactive care sunt utilizate atât pentru cura internă cât și în cura externă.

– Privind procedurile moderne și rezultatele imediate, ce ne puteți puncta?
– Printre tratamentele de ultimă generație se numără proceduri cunoscute și cu rezultate remarcbile: galvanizare, ionizare, curenți diadinamici, trabert, TENS, curenți interferențiali, unde scurte, ultrasunet, magnetoterapie, laser-terapie, băi galvanice, aplicații cu gel siliconic-împachetări calde, masaj regional, kinetoterapie individuală, băi oligominerale mezotermale minerale la cadă, băi oligominerale mezotermale minerale la bazin, solux, aerosoli individuali, salinoterapie.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Uniunii Scriitorilor din România, Mariana Pândaru a împlinit în această lună vârsta de 70 de ani.
Înconjurată de jurnaliști și scriitori hunedoreni, prieteni și iubitori ai poeziei, îndrăgita poetă a fost aniversată în Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, într-o atmosferă de sărbătoare. Manifestarea a evidențiat și faptul că s-au împlinit 50 de ani de la debutul său literar.
Mariana Pândaru este binecunoscută și apreciată, atât în țară cât și în unele țări ale lumii, pentru activitatea sa literară și în egală măsură pentru activitatea jurnalistică.
Împreună cu soțul său, poetul și jurnalistul Valeriu Bârgău, au editat și tipărit, la începutul anului 1990, primul ziar privat, independent, CĂLĂUZA, din județul Hunedoara. Din păcate, ziarul și-a încetat apariția, la puțin timp după ce soțul poetei a trecut la cele veșnice.
Continuă, totuși, să apară încă revista ARDEALUL LITERAR, la care Mariana Pândaru ține atât de mult.
Pentru întreaga sa activitate, pentru talentul și strădania sa, Mariana Pândaru a primit o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ care i-a umplut ochii cu lacrimi de bucurie.
Îi dorim colegei noastre ani mulți cu sănătate, fericire și împliniri !

https://uzp.org.ro/tag/mariana-pandaru/

Motto: ,, Carte frumoasă cinste cui te-a scris”. Nu putem rămâne indiferenți la ideea dispariției cărții și nu suntem în largul nostru nici dacă ea va putea exista doar în imagini pe internet sau pe alte mijloace de reproducere vizuală. Pe lângă acest omagiu adus în general  autorului și cărții sale, am putea adăuga și:  ,, Carte utilă plecăciune cui te-a alcătuit”. MRC

Catalogarea cărților, mă feresc de a spune clasificare, ceea ce se referă la cu totul alt aspect,  catalogarea are un punct de pornire foarte diferit  științific sau profan, care depinde fie de legile biblioteconomiei, fie de percepția și interesul fiecărui individ sau comunități. Mă voi opri doar la capitolul lingvistic- literatură.

Privită din acest punct de vedere lumea universală a cărților cuprinde  toate domeniile de activitate, beletristica și cartea pentru copii, având fiecare din aceste mari grupuri, propria sa istorie.

Dacă lumea manuscriselor pare enigmatică și mai greu accesibilă, cea a cărților tipărite incumbă luxul unei tehnici greu de atins în plin ev mediu sau renaștere.

În fața tuturor realizărilor care au văzut lumina tiparului stă acea singulară carte, cartea veche, dorită , visată, legănată, purtată uneori și pe perne, incunabulul până la 1500 și cartea veche, 1500-1780 (un fel de dată limită marcată de apariția Școlii ardelene).

Facem deci distincție între manuscris, chiar dacă el este legat ca o carte și cartea propriu zisă tipărită.   

Atunci cartea tipărită era considerată și divinizată ca un act suprem de artă, de cultură, mult mai greu  și mai costisitor de obținut decât un manuscris. Era considerată ca o comoară mai vivace de idei și simțăminte, ca un apanaj domnesc valoros, care oferea prestanță și garanție de intrucțiune  posesorului său.

Inventatorul tiparului, germanul Johannes Gutemberg deschide epoca înfloritoare  a tipăriturilor la Veneția. El tipărește în anul 1455 Biblia cu 42 de rânduri, apoi o Biblie cu 36 de rânduri, permițându-și câte două exemplare din fiecare.

Se descopăr mereu informații. Astfel se spune ca Gutenberg a tipărit, chiar înainte, fără a folosi litere mobile, primul său text la Strasburg,  un fragment din Cartea Sibilelor. Acel tipar nu era un tipar propriu zis și nu semăna cu acela inspirat după  o tehnologie engleză.

Vestea acestui succes străbate foarte repede lumea europeană și meșteri iscusiți din Olanda, Franța, Germania, din alte părți ale Italiei, din teritoriile românești și din nenumărate centre bogate culturale europene  se arată interesați de a prinde acel meșteșug.

Citește articol întreg:

-Melania RUSU CARAGIOIU: PREA PUȚIN DESPRE CARTEA ROMÂNEASCĂ VECHE DE ÎNCEPUTURI

Gândindu-mă acum că aniversarea medicului dr. univ. Constantin Falcă a trecut aproape neobservată, mi-a trecut prin minte ceea ce Mircea Eliade constata cu mult timp în urmă: „Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai că au vorbit de ei presa și „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica și literatura.”
În 26 mai 2022 prof. univ. dr. Constantin Falcă a împlinit 80 de ani.
Profesor și conducător de doctorat la Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara, Constantin Falcă semnează ca autor sau coautor 27 de volume și 212 lucrări științifice publicate în țară și străinătate. De asemenea, este coautor la o inovație, fiind responsabil și colaborator la zece contracte de cercetare științifică.
Cel mai recent și de durată proiect editorial al profesorului Falcă îl constituie seria „Cărășeni de neuitat”, inițiată în anul 2009 împreună cu prof. Petru P. Ciurea. Un demers curajos, ambițios, care, în timp, a luat amploare.
Dacă primele volume „Cărășeni de neuitat” consemnau portrete sub forma unor crochiuri sau fișe de dicționar, în timp acestea au devenit veritabile medalioane sau expozeuri științifice.
Până în anul 2013, prof. dr. Constantin Falcă a lucrat alături de prof. Petru Ciurea și au realizat împreună 21 de volume, în care au adunat și au prezentat o seamă de personalități numite generic „cărășeni de neuitat”.
După plecarea profesorului Ciurea la cele veșnice, dr. Constantin Falcă nu a abandonat proiectul, ci l-a continuat; mai mult, l-a dezvoltat! I-a dat altă dimensiune!

Dacă la început autorii au gândit un soi de „enciclopedie” a oamenilor de seamă din Caraș-Severin, cu timpul aceste cărți au adunat în paginile lor și evenimente de ieri și de azi, fapte ale unor animatori culturali de excepție din Banatul istoric. Așadar, biografiilor bine documentate ale unor oameni de seamă li se alătură evenimente și fapte de excepție, li se alătură pagini întregi de istorie culturală din Banat.
Evident, proiectul „Cărășeni de neuitat” este unul deschis și într-o continuă completare. Este perfectibil și într-o perpetuă reînnoire. Dar, trebuie precizat că este un proiect valoros și necesar! Iar cărțile rezultate – 43 la număr până acum! – nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă! Ele sunt importante instrumente de lucru și, în același timp, pot constitui o provocare pentru tinerii cercetători care pot contribui la completarea acestui fond cultural, la actualizarea datelor și îmbogățirea cu noi informații a viitoarelor tomuri.
Iar profesorul dr. Constantin Falcă, la cei 80 de ani ai săi, este încă foarte verde și vivace și abia așteaptă să lucreze alături de tineri doritori să ducă acest proiect mai departe.
Despre personalitatea profesorului Falcă putem vorbi mult și doar la superlativ, însă mă voi limita la a preciza câteva dintre „recompensele” primite de-a lungul vremii de către această personalitate a Banatului: Cetățean de Onoare al comunei natale Răcășdia; nominalizarea în Enciclopedia Who’s Who în 2002; distincția Omul anului în 2004 oferită de Institutul Biografic American; Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române în 2007; Premiul „Alexandru Locusteanu” pentru publicarea de tratate și lucrări de înaltă valoare științifică în domeniul medicinei veterinare acordat de Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România; Premiul „Ion Adameșteanu” al Academiei Române de Științe Agricole și Silvice; Premiul Academiei Române în 2013; este nominalizat în Enciclopedia Banatului. Literatura în 2018 și este deținător al Medaliei „Pentru progresul Medicinei Veterinare”; de asemenea, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și redactor șef adjunct al publicației „Jurnal de Răcășdia”. Multe dintre diplomele de merit sau de excelență au fost omise aici, însă, cu siguranță, un medalion prof. univ. dr. Constantin Falcă își va găsi locul într-unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” și va cuprinde toate acestea.
De asemenea, despre profesorul, medicul și realizatorul seriei „Cărășeni de neuitat” s-au scris, în această perioadă de 13 ani, pagini întregi, multe dintre aceste materiale fiind publicate în cel de-al 43 – lea volum, apărut recent la Editura Eurostampa din Timișoara. Între cei care semnează cronici, recenzii, articole sau laudatio se regăsesc: Ion Medoia, Alexandru Stuparu, Ioan Nicolae Cenda, Ioan Olărescu, Mihai Moldovan, Marina Ancăițan, Ion Gorici, Nicolae Irimia, Vasile Petrica, Ion Atnagea, Doru Ilana, Nicolae Danciu Petniceanu, Iosif Băcilă, Mircea Moscovici, Cristian Paul Mozoru, Titus Crișciu, Gabriela Șerban, Florin Corneliu Popovici, Alexandra Gorghiu, Ioan Traia și alții. Sunt consemnări menite să evidențieze truda profesorului Constantin Falcă, aflat de astă dată în postura de „cronicar” al Banatului, de „documentarist”, de „cercetător” al vieții și fenomenelor culturale din Banatul cărășan și Banatul sârbesc.
Voi încheia acest popas aniversar consemnând doar câteva dintre motto-urile aflate pe volumele „Cărășeni de neuitat”: „Noi îi cinstim. Voi să-i cunoașteți”; sau „E bine să se scrie despre oamenii noștri merituoși.”; sau „Pentru a dobândi cultură sunt absolut necesare trei lucruri: o înclinare înnăscută, studiu și excercițiu continuu”.
M-am oprit la aceste motto-uri deoarece consider proiectul „Cărășeni de neuitat” o bază extraordinară pentru o enciclopedie a personalităților cărășene, prezentând oameni merituoși pe care se cuvine să-i cunoaștem și să-i cinstim într-un fel sau altul, iar profesorul dr. Constantin Falcă a devenit un brav urmaș al profesorului Petru Ciurea, deținând toate calitățile unui excepțional antologist.
Înalt Prea Sfințitul Nicolae Corneanu, regretatul Mitropolit al Banatului, considera acest proiect „o lucrare binevenită și necesară” și își încheia consemnarea de pe unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” cu următoarea urare: „Fie ca demersul lor să poată continua și să aducă în conștiința cititorilor mulțumire și recunoștință pentru locul natal, părinți, profesori, prieteni și cunoscuți.”
La ceas de sărbătoare aniversară, îi dorim și noi, bocșenii, profesorului dr. Constantin Falcă zile senine și fericite, dar și rodnic spor în toate cele întreprinse! Să poată duce mai departe acest ambițios și longeviv proiect și să-și găsească „ucenici” vrednici!
Iar eu doresc să-i mulțumesc pentru prietenie și excepțională colaborare! Bocșa e bine reprezentată în aceste frumoase volume, iar fondul de carte „Banatica” al Bibliotecii publice „Tata Oancea” este mai bogat și mai valoros cu 43 de tomuri ale „Cărășenilor de neuitat”!
La mulți ani, domnule profesor Constantin Falcă! La mulți și împliniți ani, veritabil „cărășan de neuitat”!

În perioada 18 – 21 august 2022 s-au desfășurat „Zilele Literaturii Germane la Reșița”, o manifestare cu caracter internațional, organizată și de data aceasta respectându-se normele sanitare din perioada de pandemie în care ne aflăm.

Au răspuns invitației organizatorilor pentru această cea de a XXXII-a ediție, participanți din Germania, Elveția, Slovenia, Ungaria și bineînțeles România, din București, Transilvania și din Banat. Nume de referință în spațiul cultural din România și străinătate, precum cel al Norei Iuga, Marianei Gorczyca sau al lui Joachim Wittstock, pentru a aminti doar o mică parte din cei 30 de invitați, au contribuit la reușita manifestării.

În cadrul acestei ediții a fost înmânat Premiul literar „Rolf Bossert” pe anul 2022 lui Bastian Kienitz (Mainz, Germania), precum și Premiul Special, decernat de Clubul Economic German „Banat“ Timișoara, lui Robert Klages (Berlin, Germania).

Având sprijinul oferit de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Teatrului de Vest Reșița, al Departamentul pentru Relații Interetnice precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul literar de limbă germană din spațiul estic și central european a câștigat aprecieri unanime, creând-se premisele necesare organizării unei noi ediții anul viitor, în luna mai.

Erwin Josef Țigla

De curând, la prestigioasa editură clujeană „Ecou Transilvan” a văzut lumina tiparului un nou volum semnat de regizorul dr. Ioan Cărmăzan și prefațat, cu eleganță, de poetul dr. Victor Constantin Măruțoiu. Este vorba despre volumul „Îngeri deghizați”, o carte care înmănunchează o serie de povestiri, proză scurtă, veritabile scenarii, scrise în bine cunoscutul stil Cărmăzan.

Cunoaștem că motivul îngerilor este unul vechi la scriitorul Ioan Cărmăzan, aceștia  fiind adesea menționați în povestirile pe care autorul, cu savoare, le narează.

Stilul povestirilor este cel, de asemenea, bine cunoscut, Ioan Cărmăzan fiind un scriitor care se exprimă cu ușurință, libertin în exprimare, iar,  pentru cei necunoscători sau cei neobișnuiți cu scriitura domniei sale, poate fi o lectură șocantă, frapantă!

În anul 1983 regizorul Ioan Cărmăzan debuta editorial la Editura Facla din Timișoara cu volumul de proză scurtă „Povestiri din Bocșa”, o carte excepțională, bine primită și intens citită, mai ales de către bocșeni. O carte care a reușit să stârnească reacții pro și contra, dar care, dincolo de toate, a rămas una dintre lecturile emblematice pentru Bocșa, un „must-have” și „must-read”!

Încă de la acest prin volum cititorii au luat contact cu stilul specific lui Ioan Cărmăzan, neaoș dar epatant, cartea conținând personaje autentice în jurul cărora autorul a țesut povestiri bazate pe fapte mai mult sau mai puțin reale. O lectură savuroasă, uneori comică, alteori dramatică, scriitorul Ioan Cărmăzan fiind, așa cum spunea Fănuș Neagu, „un răzvrătit care vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet.”

După volumul de debut, care a șocat la propriu mai ales publicul bocșan, au urmat  alte volume la fel de incitante – „Mica țiganiadă” (1998), „Roșu, galben și albastru” (2002), „Baladă pentru tatăl meu” (2002), „Raport despre starea națiunii” (2002), „Cine-roman” (2002), „Elogiul intuiției” (2008), „Zece povestiri” (2012), „Oameni din Cocioc” (2013), „Ceața albastră” (2015) și altele – toate scrise în același recognoscibil stil al regizorului Ioan Cărmăzan.

„Îngeri deghizați” este o carte care fascinează nu doar prin stil, ci și printr-o compoziție aparte. Dacă în „Povestiri din Bocșa” sunt prezentate acțiuni hazlii în marea lor majoritate și spun „prezentate” deoarece în proza lui Ioan Cărmăzan există o extraordinară relație scris-imagine, o inseparabilă legătură  între arta narării și arta imaginii, în volumul „Îngeri deghizați” dominantă este latura dramatică. Povestirile, scenariile, piesele de teatru sau oricum dorim noi să numim prozele din acest volum, prezintă secvențe de viață, uneori ironice, alteori tragicomice, parcă extrase dintr-un Turn Babel împovărat de îngeri deghizați. De altfel, aproape fiecare povestire se încheie cu remarci care fac trimitere la aceste ființe spirituale: „Nu ți-am spus eu că e un înger?” sau „Știam eu că e un înger”, concluzionând magistral: „…nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat.”

Extraordinar de valabilă și viabilă se dovedește a fi și de această dată afirmația lui Cornel Ungureanu:  „Ioan Cărmăzan, cel mai de seamă columbofil al literaturii române contemporane, vorbește hiperrealist despre marginile fericit nefericite ale lumii noastre. Nu cunosc vreun regizor care, de la Plotin la Părintele Stăniloaie, de la Cioran și Ruben Dario la Fane Chioru și la Tata Oancea de la Bocșa, să străbată atâtea itinerarii de care să-și lege, într-un fel sau altul, sintezele cinematografice.”

Ioan Cărmăzan ne prezintă și de această dată, în stilu-i caracteristic, o lume pestriță, personaje colorate, siluete care se frământă într-un soi de viață ce nu „miroase” întotdeauna foarte frumos. Chiar, dimpotrivă! Însă, conchide emițând un original panseu: „Viața e ca o nucă verde, dacă nu aștepți să se coacă și vrei să-i iei repede miezul, te murdărești pe mâini, mâinile lui Dumnezeu, care, plămădind lutul, au născut Nuca, adică viața.”

O carte remarcabilă care dovedește, încă o dată, câtă dreptate avea criticul Călin Chincea când scria astfel: „Cărțile lui [Cărmăzan] te vrăjesc. Este acolo o structură a frazei extrem de armonioasă, o înlănțuire de cuvinte aparent banale, dar care prin structura aceasta de povestaș te trimit într-o lume antologică, acolo unde omul prin forța sa existențială devine un mit, devine ceva care are capacitatea de a te seduce și de a te vrăji, are acea magie a vorbirii.”  

Scriitorul Ioan Cărmăzan ne-a dăruit o carte frumoasă, bine scrisă, care se citește dintr-o suflare, apoi se reia cu răbdare, deoarece trebuie neapărat „simțită”, pătrunsă și reinterpretată, reevaluată. Prefața teologului Victor Constantin Măruțoiu înnobilează acest volum, iar ilustrația realizată de graficianul Mircia Dumitrescu asigură plusvaloare.

Este o carte care oricând poate deveni un film și este un film care oricând își poate transforma imaginile în veritabile povești. Iar lecția pe care ar trebui s-o învățăm în urma lecturării acestei cărți este una simplă: „nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat!”