Duminică, 17 iulie 2022, pe Insula „Paradis” de la Bocșa Izvor, s-a încheiat cea de-a doua ediție a Festivalului de Film „Bocșa Film Festival”.

Timp de patru zile orașul Bocșa a fost în sărbătoare! O sărbătoare a cărții, o sărbătoare a oamenilor de cultură și de condei, o sărbătoare a celor care iubesc natura, literatura și filmul!

Cea de-a II-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa s-a desfășurat sub motto-ul „Promovăm Cartea, Filmul și Ținutul Natal”, organizatorii dorind să îmbine armonios literatura și filmul, arta cinematografică și alte arte.

În același timp, s-a dorit promovarea orașului, a zonelor turistice și de agrement, precum și a oamenilor de seamă din Bocșa de ieri și de azi.

Evenimentul a debutat joi, 14 iulie 2022, în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa, deschiderea evenimentului aparținând primarului orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, și regizorului Ioan Cărmăzan.

 Scriitori din Timișoara, Reșița, Lugoj și Bocșa au fost invitați pentru a-și prezenta cărțile, editurile și revistele, precum și diversele proiecte culturale. Iar punctul forte al evenimentului a fost întâlnirea cu maestrul Ioan Cărmăzan și cărțile acestuia![1]

Au răspuns invitației scriitori importanți și dragi prieteni ai bibliotecii bocșene: Nina Ceranu (Timișoara) a prezentat Editura „Eubeea”, dar și volumele „Clubului de la Timișoara” în care semnează o serie de scriitori timișoreni coordonați de bagheta magică a regizorului Ioan Cărmăzan (București)[2]; de asemenea, scriitoarea Nina Ceranu a ales câteva dintre volumele proprii, însă cel mai „discutat” a fost romanul „Cele trei fețe ale orașului”[3], la acesta făcând trimitere și Maria Nițu, dar și Rodica Pop.

Scriitorul Vasile Bogdan (Timișoara), unul dintre cei mai apropiați timișoreni de Bocșa, și-a prezentat atât cărțile, cât și proiectele editoriale care, evident, nu ocolesc acest mirific oraș de pe Bârzava. Vasile Bogdan a vorbit despre proiectul „Jurnalele lui Tata Oancea” pregătind cel de-al V-lea volum, și-a prezentat cel mai recent roman intitulat „Cumpăna”[4]; a prezentat volumul „Roțile curajului”, dedicat lui Vasile Stoica…[5], precum și cel de-al doilea volum al mamei sale, Margareta Bogdan.[6]

Profesorul și prozatorul Titus Suciu (Timișoara) a depănat amintiri legate de Bocșa, orașul tinereții sale, și a recitat „Șoapte… pentru alintul Alenei”[7]. La fel a procedat și muzicologul Constantin-Tufan Stan (Lugoj), bocșeanul căsătorit la Belinț și trăitor la Lugoj, care a povestit, alături de colegul său Ioan Cărmăzan, amintiri din Bocșa de altădată. De asemenea, cercetătorul Constantin-Tufan Stan a adus în atenția publicului prezent familia Bredicenilor, o carte[8] care face parte din categoria restituirilor biografice ale unor personalități care au jucat un esențial  rol politic și cultural în Banatul secolelor XIX-XX.

Excepționale au fost intervențiile scriitoarelor Manolita Dragomir-Filimonescu (Timișoara) și Rodica Pop (Timișoara), precum și prezentările Mariei Nițu (Timișoara), una dintre cele mai talentate realizatoare de cronici literare, un critic care, după cum scria maestrul Cornel Ungureanu, „cartografiază cu acuratețe literatura din imediata apropiere, e un cărturar mobil, interesat de document, de confesiune, de paginile uitate ale provinciei literare.”[9]

De asemenea, Maria Nițu a recitat din cel mai recent volum de versuri care-i poartă semnătura, introducând publicul, cu sensibilitate și talent, în „sertarul umbrei”.[10]

Încântătoare a fost, și de această dată, poeta Silvia C. Negru (Timișoara), o prezență vie și dinamică, o voce distinctă care, după cum scria Gheorghe Secheșan, „construiește un spațiu poetic amplu, un tărâm imaginar mito-poetic propriu, în care aduce la rang de zeități și instanțe divine absolute, sentimente proprii, gânduri, idei.”[11]

Silvia C. Negru și-a prezentat câteva cărți de poezie – Flacăra cu trup de gând (Timișoara: David Press Print, 2021) și Carte ce-o deschizi cu inima:  antologie de poezii pentru copii (Timișoara: Eurobit, 2021) – iar surpriza a fost cel mai recent volum care-i poartă semnătura și care este o antologie de proză scurtă și povestiri, prefațată de conf. univ. dr. Otilia Sârbu: Pașii Nereidei (Timișoara: David Press Print, 2022).

Doamna prof. Irina Goanță (Liebling/Timișoara) a acceptat invitația bibliotecii bocșene și, însoțită de prof. Nicoleta Mărghitaș, a participat la evenimentul din 14 iulie 2022 de la Bocșa prezentând două volume recente: Liebling înainte de finală (Timișoara: David Press Print, 2020) și Tradiții, Arte și Literatură – vol VII  (Timișoara: David Press Print, 2021). Ca excepțională susținătoare și succesoare a muncii profesorului și scriitorului Ștefan Goanță, Irina Goanță desfășoară o extraordinară activitate cultural-editorială prin Fundația Ateneul Cultural „Ștefan Goanță”. De altfel, Simpozionul Național de Literatură și Arte „Colocviile de la Liebling: Convergențe culturale” a devenit un eveniment cu tradiție, în acest an urmând a se desfășura cea de-a XII-a ediție.

Remarcabilă a fost și prezentarea cărții „Arhanghelul” din Birda. 10 ani în slujba comunității parohiale, coordonatorul volumului, preot dr. Valentin Bugariu (Birda, Timiș), susținând un expozeu elevat și interesant cu privire la activitatea culturală ca misiune a slujitorilor Domnului, precum și cu privire la propovăduirea Bisericii prin intermediul presei scrise.

Pentru că în data de 14 iulie este sărbătorită și în instituțiile de cultură din România Ziua Franței, întâlnirea de la Bocșa s-a încheiat cu versuri recitate în limba franceză de frumoasa și talentata Manolita Dragomir-Filimonescu, o poetă sensibilă și o excepțională traducătoare de limbă franceză. De asemenea, a fost prezentată revista L’agora, revista Societății Poeților Francezi la un număr aniversar – 100 -, precum și un volum de versuri al unei poete din Japonia – Shizue Ogawa. Un suflet la joacă. Timișoara: ArTPress, 2015 – volum realizat după o ediție franceză, în traducerea Manolitei Dragomir-Filimonescu.

Ziua de 15 iulie 2022 a debutat tot cu o întâlnire a oamenilor cărții alături de publicații, volume, reviste și proiecte cultural-editoriale din Reșița, Timișoara, Lugoj, Anina și Bocșa.

Cea care a deschis seria evenimentelor din ziua de vineri, 15 iulie, a fost Doamna Culturii Cărășene, dr. Ada D. Cruceanu Chiseliță (Reșița), cea care, după o excepțională incursiune în istoria Bocșei culturală și industrială, a prezentat cel mai recent număr al revistei „Reflex” (An XXIII (serie nouă), nr. 1 – 6 (256-261) – ianuarie – iunie 2022), revista de artă, cultură și civilizație a județului Caraș-Severin. De asemenea, Ada D. Cruceanu a făcut referire la volumele Doinei Gârboni și Ana Kremm, precum și la cărțile jurnalistului-scriitor Victor Nafiru.

Astfel, „microfonul” a fost transmis, într-un fel sau altul, spre Victor Nafiru (Reșița) și cele două volume supuse atenției publicului de la Bocșa: romanul „Boschetarul” (Timișoara: Gordian, 2017), postfațat de Ada D. Cruceanu și clasificat ca fiind cel mai bun dintre cele șapte cărți scrise de Victor Nafiru până acum, și „Președinte în derivă”, o carte de „pamflete de citit dimineața la cafea”.[12]

Tot în cadrul acestui eveniment au fost prezentate volumele talentatelor surori dăscălițe Ana Kremm și Doina Gârboni.

Prof. Ana Kremm (Reșița) este o voce tot mai prezentă atunci când vorbim despre evenimentele literare de la Bocșa și Reșița. Domnia sa a dovedit în timp că poate fi nu doar un valoros poet[13], ci și un veritabil critic literar, iar cronicile cărților, pe care le citește și consemnează, se regăsesc în pagini de ziare și reviste. De curând, datorită editorului Gheorghe Jurma, acestea s-au adunat într-un volum intitulat sugestiv Descifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână.[14]

Prof. Doina Gârboni (Bocșa) a îndrăznit să-și publice versurile destul de târziu și, evident, a cerut opinia criticului Ada D. Cruceanu și a acceptat încurajările surorii sale, Ana Kremm.[15]

De astă dată, Doina Gârboni și-a prezentat volumul Tăcerea din cuvinte, o plachetă de versuri postfațată de Ada D. Cruceanu și apărută sub egida revistei „Reflex” (Reșița, 2018), autoarea mărturisind cu emoție: „Mi-am confiscat propria viață adunând de pe calea ei cioburi colorate pentru a întruchipa un tablou mărginit de o ramă. L-am atârnat într-un loc, semănând a casă, cu un singur perete.”

Rămânând în același registru al oamenilor cărții cu rădăcini la Duleu, trecerea la o nouă carte și un nou autor a fost la-ndemână, Ana Kremm fiind cea care a făcut trimiterea la Gheorghe Ioanovici de Duleu și Valea Mare și la cei 200 de ani de la nașterea acestuia marcați, într-un fel sau altul, în anul 2021. Așadar, în modul cel mai firesc s-a trecut la prezentarea volumului realizat de Ioan Moisa (Reșița) și dedicat memoriei personalității Gheorghe Ioanovici de Duleu și Valea Mare la 200 de ani de la naștere.[16]

Volumul a fost prezentat de scriitorul și editorul Gheorghe Jurma (Reșița), precum și de prof. Ana Kremm și istoricul Mihai Vișan, autorului Ioan Moisa revenindu-i misiunea de a explica, de a merge pe firul acestei importante operații de recuperare a unor documente, studii, cercetări, pentru a-l repune în valoare pe omul politic, academicianul Gheorghe Ioanovici, personalitate de seamă a Banatului, care în perioada 1865 – 1881 a fost deputat al circumscripției electorale Bocșa în parlamentul maghiar de la Pesta.

Tot criticului și editorului Gheorghe Jurma i-a revenit frumoasa misiune de a-i prezenta pe poeții Iulian Barbu și Nicolae Sârbu.

Iulian Barbu (Reșița) este unul dintre cei mai harnici și talentați scriitori ai Reșiței, un fidel și important colaborator atât al revistei „Bocșa culturală”, cât și a multor alte reviste din Banat și din țară. Volumul prezentat la Bocșa a fost cel intitulat atât de frumos „Raiul de acasă”[17], volum din care Iulian Barbu a recitat câteva poezii care trimit deopotrivă la ținutul natal, cât și, după cum spunea Gheorghe Jurma, la „opțiunea poetică a visului mereu înălțat spre Poezie.”

Nicolae Sârbu (Reșița), important scriitor român, jurnalist, poet și manager cultural, un obișnuit al evenimentelor de la Bocșa, de astă dată a ales să prezinte un volum omagial, un volum care a văzut lumina tiparului când Nicolae Sârbu aniversa 75 de ani de viață. „Cum am ajuns conte de Ohaba”[18] este o carte care înmănunchează texte apărute de-a lungul vremii în diverse publicații. Sau, cum ar spune, poetic, autorul: „…depun în fața cititorilor și în azapiana „bocceluță cu plăpânde” a timpului, aceste mărturii din viața-mi de hârtie. Într-un fel de bildungsroman spiritual, cu bucuriile și dramele lui. Drept care fac această mărturisire, cum aș murmura o rugăciune privind spre cerul Ohăbii.”

Veniți special pentru evenimentul din 15 iulie 2022, scriitorii Daniel Luca, Nicolae Toma și Camelia Monica Cornea și-au prezentat cele mai recente apariții editoriale, dar și activitatea și proiectele culturale.

Daniel Luca (Timișoara), bibliotecar, doctor în filologie, scriitor și editor, drag prieten al bibliotecii bocșene și al revistei „Bocșa culturală”, și-a prezentat cu mândrie Editura „Castrum de Thymes” de la Giroc, precum și cele mai recente cărți sub semnătură proprie: „Recuperarea umbrei”[19] (versuri) și, tot un volum de versuri realizat în colaborare cu Adela Conciu – „Iubire cu gust de mir” – volum prefațat de Ioan Romeo Roșiianu și postfațat de Daniel Marian.[20]

Poetul și jurnalistul Nicolae Toma (Timișoara) a recitat din versurile proprii apărute în câteva volume, de asemenea și-a prezentat „Foaia Săcoșană”, un periodic al comunității din Sacoșul Mare, afiliat Asociației Publiciștilor Presei Rurale în Banat.

Prezenți la eveniment, poeții Ion Reșinaru (Anina) și Costel Simedrea (Reșița) au încântat publicul printr-un recital poetic, iar Mihai Chiper (Anina) și-a prezentat cel mai recent număr al revistei „Arcadia”.

Bocșeanul Remus Marcel Humă, un pasionat al literaturii dialectale, el însuși cochetând cu scriitura în grai,  a dorit să aducă în atenția participanților și spiritul lui Tata Oancea, recitând câteva versuri proprii în grai bănățean, iar muzicologul Constantin-Tufan Stan (Lugoj) a reamintit apariția volumului „Ioan Vidu: Creația literară” – o culegere de studii, articole, amintiri, discursuri, pamflete și eseuri întocmită de Viorel Cosma – o ediție adăugită și îngrijită de Constantin-Tufan Stan (Timișoara: Eurostampa, 2019).

Începând cu orele 21.00, în 15 iulie 2022, pe Insula „Paradis” de la Bocșa Izvor, în prezența regizorului Ioan Cărmăzan, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, alături de Ioan Cojocariu și Gabriela Șerban, a dat startul celei de-a II-a ediții a Festivalului de Film de la Bocșa – „Bocșa Film Festival” – o ediție care s-a derulat sub motto-ul „Promovăm Cartea, Filmul și Ținutul Natal!”

Iubitorii de film au putut viziona un scurtmetraj intitulat „Negustorul de amintiri”, realizat în anul 2009 la Bocșa de regizorul Ioan Cărmăzan; filmul a fost proiectat In memoriam Valentin Uritescu, deoarece rolul principal este jucat de regretatul actor; cel de-al doilea film a fost o surpriză pentru publicul de la Bocșa. La invitația organizatorilor, tânărul regizor Bogdan Dunăreanu, absolvent al Universității din Essex, Anglia, și-a prezentat lucrarea de licență, un film artistic intitulat „Weekend”. Seara s-a încheiat cu un film artistic românesc de colecție, o comedie din seria „B.D-urilor” (Brigada Diverse) – „B.D. la munte și la mare”, un film de 102 minute, din 1971, în regia lui Mircea Drăgan, avându-i în rolurile principale pe regretații actori: Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Iurie Darie, Puiu Călinescu și Jean Constantin. 

Debutul Festivalului de Film de la Bocșa a fost unul cu succes, Insula „Paradis” fremătând de lume, oameni tineri sau mai puțin tineri au ales să se bucure de peisaj, de film și, evident, de întâlnirea cu Ioan Cărmăzan. Însă răcoarea serii, frigul neașteptat de puternic, i-a gonit spre casă, de sfârșitul proiecțiilor bucurându-se foarte puțini curajoși.

Sâmbătă, 16 iulie 2022, întâlnirea cu scriitorul Erwin Josef Țigla (Reșița) a fost una extrem de intimă. O putem cataloga precum o întâlnire de lucru deoarece, împreună cu dl. primar Mirel Patriciu Pascu și cei câțiva foarte puțini participanți, am discutat și am pus la cale proiecte cultural-editoriale pe care le putem realiza împreună. Dincolo de toate, a fost o întâlnire necesară, care, cu siguranță, va avea continuitate și rezultate mulțumitoare.

Seara a fost prezentat un documentar semnat de Vasile Bogdan și Diana Trocmaier de la TVR Timișoara, care-l are în prim-plan pe sculptorul Tiberiu Bottlik. „Culorile singurătății” este documentarul care prezintă personalitatea și arta artistului plastic bocșean, Tiberiu Bottlik, iar filmul s-a bucurat de succes.

Proiecția de film a continuat cu 88 de minute de comedie românească realizată în anul 1983 de regizorul Virgil Calotescu – „Buletin de București”, în rolurile principale fiind mari actori români precum Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu, Octavian Cotescu sau Draga Olteanu-Matei.

Ultima seară a Festivalului de Film de la Bocșa a fost dedicată, într-un fel, memoriei artistului plastic bocșean Viorel Coțoiu, prima proiecție din seara de 17 iulie 2022 fiind un reportaj In memoriam Viorel Coțoiu,realizat de Vasile Bogdan de la TVR Timișoara în anul 2010, acasă la artistul plastic.

 Cea de-a II-a ediție „Bocșa Film Festival” 2022 s-a încheiat cu proiecția filmului artistic  de 87 minute, din 1976, „Mere roșii”, în regia lui Alexandru Tatos, avându-i în rolurile principale pe îndrăgiții actori Mircea Diaconu și Carmen Galin, un film de colecție.

Așadar, cea de-a II-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa s-a încheiat cu succes! Evident, întotdeauna există loc de mai bine! Și noi recunoaștem că putea fi și mai bine. Însă, calculate la rece plusurile și minusurile acestei ediții putem afirma că cele bune au fost mai multe decât cele slabe. Altfel spus, noi am oferit din suflet acest eveniment complex, iar cei care au știut să-l primească s-au bucurat de el și l-au apreciat!

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” și primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, cu sprijinul Serviciilor Primăriei Orașului Bocșa și în parteneriat cu Uniunea  Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Casa de Cultură „George Suru” din Caransebeș și Asociația Dacin Sara București.

Se cuvin mulțumiri tuturor celor care, într-un fel sau altul, au sprijinit organizarea celor patru zile de evenimente: mulțumiri Doamnei Anca Pascu pentru toată munca depusă în amenajarea spațiului de proiecție, mulțumiri Domnului Mircea Rămneanțu pentru voluntariatul din cele patru zile; mulțumiri muncitorilor de la SPG și celor doi vrednici coordonatori: Daniel Nechita și Ilie Brancu;  evident, mulțumiri colegilor Maria Purdea, Tiberiu Șerban și Cristian Purdea și mulțumiri tuturor participanților, de aproape și de mai departe, iar celor care au înfruntat frigul și ne-au fost alături pe Insula „Paradis” seară de seară, mulțumiri infinite!

---

[1] Ioan Cărmăzan. Filmul nepot al Renașterii. Arta regiei de film. București: Editura Universitară, 2011.

[2] Vasile Bogdan. Descifrând codul Cărmăzan. Timișoarai: Editura Eubeea, 2018.

[3] Nina Ceranu. Cele trei fețe ale orașului. Timișoara: Eubeea, 2021.

[4] Vasile Bogdan. Cumpăna. Reșița: TIM, 2021.

[5] Vasile Bogdan. Roțile curajului. Vasile Stoica, primul în istoria omenirii, singur, în jurul lumii, în fotoliu rulant. Timișoara: David Press Print, 2021.

[6] Margareta Bogdan. Viața pe muchie de cuțit. Timișoara: David Press Print, 2022.

[7] Titus Suciu. Șoapte… pentru alintul Alenei. Timișoara: Eubeea, 2022.

[8] Constantin-Tufan Stan. Bredicenii: studii și articole. Timișoara: Eurostampa, 2021.

[9] Maria Nițu. Sesiune de autografe. București: Palimpsest, 2010 și Maria Nițu. Lecturi la fileu. Timișoara: Eubeea, 2007.

[10] Maria Nițu. În sertarul umbrei. București: Semne, 2020.

[11] Silvia C. Negru. Poeme în Andoria. Timișoara: David Press Print, 2019.

[12] Victor Nafiru. S.O.S. Președinte în derivă: pamflete de citit dimineața la cafea! București: Editura U.Z.P. R., 2021.

[13] Ana Kremm. Rădăcini de poem. Reșița: Banatul Montan, 2022.

[14] Ana Kremm. Descifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână. Reșița: TIM, 2022.

[15] Doina Gârboni. Dincolo de tăcere. Timișoara, 2014.

[16] Ioan Moisa. Gheorghe Ioanovici de Duleu și Valea Mare. 200 de ani de la naștere. Reșița: TIM, 2021 (Bocșa – istorie și cultură; 57)

[17] Iulian Barbu. Raiul de acasă. Reșița: TIM, 2021.

[18] Nicolae Sârbu. Cum am ajuns „Conte de Ohaba”. Reșița: TIM, 2020.

[19] Daniel Luca. Recuperarea umbrei. Giroc: Castrum de Thymes, 2022.

[20] Daniel Luca și Adela Conciu. Iubire cu gust de mir. Giroc: Castrum de Thymes, 2022.

Originar dn satul Scorila, comuna Vlădaia, judeţul Mehedinţi, Ioan Mitucă s-a născut la 29 august 1919, fiind unul dintre cei opt copii ai familiei învăţătorului Gheorghe Mitucă. La vârsta adolescenţei, între 1931-1939 a frecventat Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. În anul 1941, ajunge pe meleagurile Mehadiei, în urma căsătoriei sale cu Zoia Colojoară, fiica preotului din localitate (M. Demetriade, S. Moldovan, Ion Mitucă de la rezistenţă la dizidenţă, în Caietele CNSAS, p.78, în http://www.cnsas.ro/documente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_2_2008.pdf.)

Absolvent, cu gradul de sublocotenet şi şef de promoţie, al Şcolii Militare din Timişoara,  Ion Mitucă, timp de trei ani (1941-1944), a luptat pe frontul de Est, fiind încorporat în Regimentul nr.37 Artilerie Turnu Severin (Ibidem, p.78-79). De remarcat este faptul că, în această etapă a războiului, a primit mai multe distincţii, de la ordinul „Mihai Viteazu”, clasa a III-a, la „Crucea de fier”, clasa I şi a II-a până la ridicarea la gradul de căpitan, pe scara ierarhiei militare (Ibidem). Nu a lipsit nici de pe frontul antihitlerist, după ce România a întors armele împotriva armatei germane, la 23 august 1944, luptând alături de Regimentul nr. 42 Artilerie Lugoj până la sfârşitul conflagraţiei, în Cehoslovacia şi Ungaria (Ibidem, p.79). 

După război, pentru scurt timp, a îndeplinit funcţia de comandant de baterie în Centrul de instrucţie Cincu Mare din Făgăraş (Ibidem). În contextul politic al bolşevizării ţării, ca fost ostaş pe frontul antisovietic, a fost trecut pe lista duşmanilor regimului comunist, care se instaura atunci în România. În consecinţă, la sfârşitul anului 1947, a fost scos din rândul cadrelor active ale armatei române. În noua situaţie, se stabileşte în Mehadia, localitatea natală a soţiei sale, împreună cu aceasta şi cei doi copii ai lor, Ioan şi Carmen, în casa socrului său, preotul Aurel Colojoară (Ibidem).

Aici intră în atenţia organelor statului, astfel că, la 17 aprilie 1948, Legiunea de Jandarmi Severin, semnala activitatea conspirativă a fostului ofiţer Mitucă. Acesta ar fi fost convins de o veche cunoştinţă, Răutu Constantin, gazetar din Turnu Severin, fost membru al Comitetului de conducere a filialei PNŢ- Mehedinţi, acum membru în Comitetul Central al Mişcării Naţionale de Rezistenţă, să se implice în formarea unei organizaţii locale de luptă anticomunistă (Arhiva Tribunalului Militar Timiş, F.P., Dos. 4/1948, vol.2, f.188).

Drept dovadă că Ion Mitucă a reuşit să contacteze mai multe persoane din localităţile învecinate sau apropiate Mehadiei (de la Băile Herculane, Mehadica, Plugova până la Teregova şi Armeniş) sunt informaţiile provenite din notele informative de urmărire ale subiectului. Spre exemplu, Serviciul de Siguranţă din Lugoj, fusese informat, prin structurile sale, că la 4 august 1948, Mitucă Ion şi socrul său, preotul Colojoară, duc o propagandă din comună în comună(Arhiva Tribunalului Militar Timiş, F.P., Dos. 4/1948, vol.2, f.168). Prin urmare, în vara anului 1948, Mitucă a pus bazele unui nucleu de rezistenţă anticomunistă în Mehadia, cu scopul de a interveni în războiul dintre Est şi Vest, preconizat a începe în toamna aceluiaşi an, format din Popa Ştefan, învăţător în comuna Mehadia, Stoica Miron, învăţător în comuna Mehadica, Constantinescu Emil, învăţător în Topleţ, Rudolf Cristian, un apicultor care locuia în Valea Bolvaşniţei, Belba Valeriu, domiciliat în Pecinişca, care se ocupa cu comerţul, Cumpănaşu Ioan, învăţător în Pecinişca şi Păun Teodor, electrician de meserie, domiciliat în Mehadia (Gabriela Bica, Teza doctorat, Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Munţii Banatului în perioada 1948-1964 în memoria colectivă, Cluj- Napoca, 2006, p.367) .

În ciuda planurilor ambiţioase, căpitanul Ion Mitucă s-a confruntat de timpuriu cu problemele privind siguranţa personală, dar şi loialitatea membrilor recrutaţi. Tocmai de aceea, acţiunile pe care le plănuia a fi înteprinse, în perioada august-septembrie 1948, au eşuat. Astfel, Mitucă, în colaborare cu Răutu, intenţiona să multiplice şi să răspândească manifestele „Fraţi Români” şi „Deşteaptă-te, române”, dar din cauza lipsei de mijloace tehnice şi a sabotării activităţii de către informatorii infiltraţi în grupul său, acţiunea a fost zădărnicită (Ibidem, p.368). De asemenea, plănuia răpirea la mijlocul lunii septembrie a ministrului de interne, Teohari Georgescu şi a Anei Pauker, cunoscută pentru poziţia ei importantă în statul comunist, în timpul unei vizite a acestora la Băile Herculane, dar, începând cu 9 septembrie 1948, membrii grupului coordonat de la Mehadia de Mitucă au început să fie arestaţi (Ibidem, p.369).

Metodele folosite de autorităţile comuniste pentru anihilarea şi lichidarea acestuia s-au dovedit eficiente. De pildă, în schimbul unor sume de bani sau a unor compromisuri, organele de urmărire primeau informaţii despre activitatea, membrii şi intenţiile organizaţiei. Prin urmare infiltrarea unor agenţi sau recrutarea altora din rândul membrilor sau colaboratorilor lui Mitucă au netezit calea spre capturarea nucleului anticomunist de la Mehadia. Conform fişei matricole penale (sursa:https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*M*M%2007.%20Misa%20-%20Moisuc*Mituca%20Ioan), fostul ofiţer Ion Mitucă a fost arestat la 12 septembrie 1948 şi apoi condamnat de Tribunalul Militar Timiş, în baza Art. 209, C.p., la 5 ani închisoare corecţională pentru uneltire, fiind găsit vinovat pentru răspândirea de manifeste subversive.

Gabriela Bica

https://cronicamehadiei.wordpress.com/author/cronicamehadiei/

https://cronicamehadiei.wordpress.com/2022/01/30/cronica-mehadiei-anul-i-nr-1-2022-pdf/

Cenzura rusă în legătură cu războiul pe care la declanșat în Ucraina a dus la prăbușirea jurnalismului independent în țară, izolând publicul rus de restul lumii. O modificare a Codului penal rus, care incriminează difuzarea de „informații false” despre armata federației, a fost adoptată la opt zile după invadarea Ucrainei și prevede că jurnaliştii trebuie să respecte descrierile militare oficiale ale conflictului. Cei despre care se consideră că au transmis „informații în mod deliberat false” riscă o amendă de la 3 milioane de ruble (20.600 de lire sterline) la 5 milioane de ruble sau zece ani de închisoare. Dacă aceste presupuse informații false se referă la armata rusă, pedeapsa cu închisoarea crește la maximum 15 ani.
De când legea a fost adoptată, peste 30 de instituții media ruse independente au fost forțate să se închidă, inclusiv Meduza, The Moscow Times, TV Rain, Znack sau The Bell. Ziarul independent Novaya Gazeta, editat de câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace în 2021, Dmitri Muratov, și-a suspendat operațiunile în urma avertismentelor repetate din partea Roskomnadzor, autoritatea rusă de reglementare a mass-media, în timp ce Echo of Moscow, unul dintre puținele posturi de radio independente din Rusia, a fost scos de la difuzare.
Alec Luhn, corespondent Vice News care se afla în Rusia când a fost lansată invadarea Ucrainei, a declarat pentru Press Gazette că „puținul jurnalism independent rămas în țară a dispărut. După invazie a devenit foarte clar că nu va mai fi tolerat jurnalismul independent, deoarece miza era prea mare. Aceasta este o invazie care a fost foarte costisitoare. Kremlinul nu a vrut ca oamenii să se gândească și nici măcar să pună la îndoială motivațiile acestui război, costul acestui război, necesitatea acestui război. Ei au vrut doar să mobilizeze populația și să nu aibă niciun fel de jurnaliști curioși, care să ridice vreo îndoială. În timp ce jurnaliștii ruși transmit în continuare de peste granițe, jurnalismul independent din interiorul Rusiei a murit”.
Samuel Greene, directorul Institutului Rusiei de la King’s College, din Londra, a declarat pentru Press Gazette: „Este o pastilă destul de greu de înghițit pentru oricine se consideră jurnalist independent, așa că unii au decis că, dacă nu-și pot face meseria cu onestitate și în siguranță, atunci nu o vor face deloc. Alți jurnaliști au fugit din țară pentru a putea continua să relateze în siguranță”.
Schimbarea rapidă și natura strictă a regulilor, atât scrise, cât și nescrise, a făcut ca multe organizații străine să se simtă inconfortabil să opereze în Rusia. BBC, CBC, Bloomberg, CNN, CBS, ABC, New York Times și Conde Nast și-au suspendat parțial sau total acoperirea din interiorul Rusiei după adoptarea „legii știrilor false”.
Această eliminare rapidă a știrilor independente a avut un impact dramatic asupra percepției ruse despre războiul din Ucraina și a decuplat publicul din Rusia de adevărul asupra a ceea ce se întâmplă. „Este greu să fii optimist când fiecare jurnalist rus independent pe care îl cunosc a părăsit Rusia. Desigur, dacă și când războiul se termină, situația se va schimba, dar… având în vedere erodarea lentă a libertății de exprimare de-a lungul anilor în Rusia, este foarte greu de imaginat că se va reveni”, punctează Luhn, citat de pressgazette.co.uk. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com

Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița organizează în data de 20 iulie 2022, începând cu ora 17.00, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, adunarea de bilanț al celui de-al 35-lea an de activitate.

Președintele asociației, Erwin Josef Țigla, va prezenta un rezumat al bilanțul acesteia pe perioada 9 iulie 2021 – 20 iulie 2022, perioadă în care au fost organizate sau co-organizate 317 de manifestări în Banatul Montan, în țară și chiar peste hotare. Din rândul acestora se remarcă cele din cadrul „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan” (în octombrie 2021, cea de-a 31-a ediție), „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (în august 2021, cea de-a 31-a ediție), precum și concursul cu caracter internațional „Copiii desenează ținutul natal” (cea de-a 16-a ediție). În prim-plan s-au aflat desigur cele dedicate celor două jubilee reșițene din 2021 / 2022: 250 de ani de istorie industrială și 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul de azi al României. În cele 317 de manifestări desfășurate în perioada evidențiată, sunt cuprinse și cele 30 cu caracter religios precum și 132 de diferite expoziții.

Din 19 noiembrie 1987, de când asociația funcționează, au fost organizate sau co-organizate până în prezent în total 5.873 de manifestări.

În acest an de activitate, asociația a editat un număr de 8 titluri de carte, un CD-ROM, 45 de plicuri filatelice ocazionale și a realizat, de asemenea, 45 de ștampile poștale ocazionale, dedicate diferitelor evenimente deosebite.

Revista „Echo der Vortragsreihe“ („Ecoul Asociației“) apare neîntrerupt începând cu 1 februarie 1990. De asemenea au apărut până în prezent ediții speciale dedicate diferitelor evenimente deosebite ale etniei germane din Banatul Montan. Buletinul informativ „Info“ a apărut în decembrie 2021 și în iunie 2022, numărul total de apariții ale acestuia fiind de 25.

După prezentarea bilanțului va urma un program cultural-artistic cu formația de dansuri populare germane „Enzian”, copii și adulți (coordonatori: Marianne și Nelu Florea), cu Corul german „Franz Stürmer“ (care a împlinit, în luna mai, 31 de ani de activitate), dirijat de Elena Cozâltea, acompaniat la orga electronică de Angela Kovacs, dar și cu grupurile muzicale „Intermezzo” (Marianne Chirilovici & Lucian Duca), Marianne & Petru Chirilovici precum și „Banater Bergland“ (George Gassenheimer & Janny Zelko). De asemenea vor fost expuse desene / picturi și sculpturi realizate de către cele două cercuri: de pictură, condus de Doina și Gustav Hlinka („Deutsche Kunst Reschitza”), respectiv, de sculptură, condus de George Molin („Jakob Neubauer”), ambele funcționând în cadrul organizației germane din Reșița.

Erwin Josef Țigla

Se împlinesc cinci ani de la crearea Editurii UZP, deziderat al membrilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. În condițiile în care presa scrisă începe să devină o rara avis, în care hârtia cu iz de literă de plumb își trăiește cu tristețe ultima suflare, creatorii fideli Galaxiei Gutenberg au văzut în apariția editurii o ancoră de salvare în oceanul învolburat de existența presei electronice, omniprezentă și acaparatoare.

Cartea în format clasic (copertă, hârtie, ilustrații), în care numele autorului, titlul și editura sunt elementele de identitate vizuală, de legitimitate  a valorii intrinseci a conținutului cărții, devine cu atât mai prețioasă și mai căutată de jurnaliști, în condițiile în care presei scrise i s-au restrâns aparițiile, o parte din ea trecând în mediul online. În acest context istoric frământat, guvernat de schimbări radicale, în care comunicarea interumană este subsumată păcatelor originare ale unui veritabil Turn Babel, populat de milioane de voci anonime, de păreri și opinii disjuncte, scrisul tipărit devine un pilon încă rezistând în fața sfidărilor grave contemporane (creșterea prețului energiei, a materiilor prime etc).

Vom face o analiză pe orizontală între activitatea unei edituri sau a unei publicații de nivel academic și activitatea unei redacții de ziar, pe de o parte și, pe plan vertical, între o editură din trecut și o editură din prezent.

Observăm o serie de asemănări, dar mai ales deosebiri în ceea ce privește primul aspect evocat. Elementul comun este exigența de ordin profesional, care nu acceptă nici un rabat, sub raportul corectitudinii și al caracterului științific al materialelor publicate. Așadar, colegiul de redacție al unei reviste de prestigiu nu va accepta subiecte extravagante, aducătoare de cititori flămânzi de conținut dubios, nu va admite nici erori de exprimare, lacune de ordin stilistic, erori gramaticale. Există un număr de lecturi prealabile, aparținând unor experți avizați, care își dau girul în ceea ce privește publicarea unui anumit material în revistă. Aceasta nu înseamnă cenzură ci o sită exigentă, de ordin valoric, garanție a menținerii caracterului academic, de mare probitate științifică a unei reviste. De asemenea, din punct de vedere strict tehnic, editurile specializate, ca și redacțiile unor reviste cu profil științific, apelează la profesioniști având o certă experiență într-un domeniu anume: corectorul de carte își va face cu rigurozitate meseria, așa cum un traducător specializat în domeniul matematicii va fi contactat pentru o revizuire a textului oferit de un autor, care își redactează lucrarea în limba engleză, de exemplu. Sub acest aspect, și în redacția unui mare cotidian, avem o certă diviziune a muncii. Așadar, cele două entități redacționale: editură profesionistă/revistă academică păstrează un nivel ridicat de exigență sau profesionalism, încât materialele de slabă factură nu vor avea șanse să treacă de analiza critică a colegiului redacțional. În schimb, în redacția unui ziar, unde avem două categorii de materiale, unele provenite de la corespondenți sau colaboratori, respectiv de la propriii redactori, pe primul loc se află celeritatea, adică publicarea în regim de urgență a unei știri, dezbaterea unei probleme stringente. De aceea, un articol de natură științifică, sau textul unei cărți propuse unei edituri profesioniste poate aștepta în redacție săptămâni sau luni bune până va fi publicat, pe când în redacția unui ziar, cu cât este mai „fierbinte”, aducător de cititori, cu atât este mai binevenit. Prin urmare, referitor la un material trimis unei reviste de prestigiu sau unei edituri de renume orice autor trebuie să se aștepte la o gestație de lungă durată până ce articolul, respectiv cartea sa vor vedea lumina tiparului.

În ceea ce privește analiza pe verticală, între o editură de altădată și una modernă, observăm câteva deosebiri esențiale. Astfel, din motive ce țin de eficiență, lipsă de personal specializat, majoritatea editurilor nou apărute au schimbat regulile clasice ale activității. În domeniul editorial, orice SRL, ONG poate desfășura activitate în domeniul editării de ziare, reviste sau cărți, pur și simplu trecând în Actul Constitutiv sau adăugând, ulterior, în Statut, activitatea aceasta, declarând la Biblioteca Națională a României faptul că dorește să editeze cărți, primind pentru aceasta un număr de 10 ISBN -uri și, cu asta, activitatea poate să se desfășoare nestingherit. De aceea, au apărut un număr de edituri particulare în fiecare cătun, sat sau oraș al țării noastre, care se străduiesc să publice orice, pe oricine, doar să scoată ceva profit. Cum nu există încă un inventar oficial al acestor edituri, ne vom raporta doar la cele aproape 100 de edituri tradiționale, care au depus bilanțul contabil la Ministerul de Finanțe, în anul 2020, dintre care circa 70 sunt în activitate.

Editurile mici, de apartament, cum se spune, au apărut în număr foarte mare. Cele care nu au angajați de specialitate le cer autorilor să predea textul gata editat, corectat, cu Bun de Tipar, încât ceea ce mai rămâne este doar găsirea unei tipografii care să prelucreze fișierul primit, încheierea unui contract comercial, stabilirea tirajului și găsirea unei maniere de difuzare a lucrării, cel mai adesea pe cont propriu de către autorii înșiși. Aceste condiții concrete fac din activitatea de editare a unei lucrări o adevărată aventură, un risc asumat. Sunt autori de valoare cărora li se cere să suporte din propriul buget prețul de tipărire, să se ocupe de difuzare, de publicitate, în timp ce lucrări de factură îndoielnică, care însă se vând bine pe piața așa-zisă a „chioșcurilor de trotuar”, inundă piața cărții.

Dacă înainte vreme existau edituri specializate pe domenii bine definite, multe din editurile particulare din zilele noastre tipăresc aproape orice. În aceste condiții, calitatea cărții, nivelul și valoarea textului sunt trecute pe plan secund. Prin urmare, ținând cont de aceste aspecte critice privind activitatea editorialistică, apariția Editurii UZP este o entitate binevenită pentru breasla jurnaliștilor, o garanție de profesionalism. Aici se tipăresc doar lucrări de certă valoare, semnate de nume prestigioase ale culturii române. Până în prezent s-au editat peste 130 de titluri, din care 45 doar în anul 2021. Coordonatorii Editurii, Teodora Marin și Ovidiu Zanfir, ne mărturisesc că majoritatea celor care își publică creațiile la Editura UZP sunt membri ai Uniunii, aceștia intrând în contact prin email la adresa editura@uzp.org.ro sau direct la sediul UZPR.

Să facem cunoștință cu modul de lucru de la Editura UZP. În baza activităților de editare finalizate până acum, durata maximă în care scriitorul își poate ține publicația în mâini de la momentul trimiterii fișierului pe adresa editurii este, în medie, de circa două săptămâni, complexitatea lucrării fiind dată de coperțile dorite, tehnoredactarea și punerea în pagină realizându-se la tipografie în formatul solicitat de autor. Din exemplarele tipărite, șapte se distribuie la Biblioteca Națională, conform cerințelor legale, iar trei exemplare rămân la sediul Editurii UZP, care nu comercializează cărți. ISBN-urile sunt alocate Editurii UZP de către Biblioteca Națională. După ce se face pagina de titlu, se solicită CIP-ul, care face parte din volum și se aplică pe coperta 2. Se asigură gratuit promovarea publicațiilor de către Editura UZP, prin propria pagină de Facebook, precum și prin intermediul site-ului UZP, care găzduiește promovări de carte.

Neagu Udroiu, Corneliu Vlad, Ion Marin, Mihai Milca, Nicolae Dan Fruntelată, Ioan C. Popa, Nicolae Rotaru, Viorel Popescu, Pavel Lică, Dumitru Țimerman, Eugen Doga sunt doar câțiva din monștrii sacri ai jurnalismului sau culturii cu lucrări tipărite la Editura UZP.

          Tanța Tănăsescu / UZPR

Sub egida publicației „Observatorul”, din Toronto, Canada, s-a desfășurat recent un eveniment cu profunde conotații spirituale românești, o după-amiază cu poezie, muzică si cărți la Câmpul Românesc de la Hamilton, situat la 70 km de Toronto. Echipa redacției a dorit astfel să așeze un strop de relaxare și un șuvoi de gând românesc în calea apăsărilor cotidiene. Au fost ore de emoție pură, în compania unora dintre cele mai frumoase opere ale spiritualităţii naționale.

http://observatorul.com/events_main.asp

Fondat în 1982, USA Today rezistă. Arhicunoscuta publicație își continuă marșul prin era digitală, a ținut pasul cu vremurile și cerințele publicului la exterior bazându-se pe scheletul interior deontologic solid și reflectă în continuare pulsul națiunii americane, oferind conținut captivant, de înaltă calitate, prin material de presă unice, difuzate pe toate platformele. Un inovator media, USA Today ajunge astăzi la peste 100 de milioane de vizitatori unici în fiecare lună pe platformele digitale, cu peste 25 de milioane de descărcări ale aplicației proprii, care a câștigat numeroase premii. Ziarul are o circulație medie tipărită care îl situează pe locul al treilea pe lista de ziare din Statele Unite.
Brandul care demonstrează că se poate chiar și în vremuri de declin accentuat al presei print a anunțat lansarea campaniei de brand „To the point”, în semn de marcare a celei de-a 40-a aniversări. Poziţia pe care se află astăzi publicația confirmă că stilul pe care l-a imprimat în presa americană este durabil: jurnalism concis, abordabil și condus de specialiști.
USA Today a introdus culoarea în industria ziarelor, împreună cu infografice și povești de cultură populară care reflectă oamenii, locurile și perspectivele națiunii. Brandul a continuat moștenirea inovației pe platformele digitale cu experiențe captivante și Realitate Augmentată (AR). „Este remarcabil să ne gândim la toate lucrurile care au evoluat în cei 40 de ani de când USA Today a fost publicat pentru prima dată. În timp ce modurile în care oferim jurnalism de calitate s-au schimbat de-a lungul anilor, misiunea noastră nu s-a clintit niciodată. Suntem neclintiți în angajamentul nostru față de comunitățile pe care le deservim și vom continua să oferim relatări îndrăznețe, unice, inovatoare, cu conținut succint și captivant pentru cititorii noștri fideli”, punctează Maribel Perez Wadsworth, președintele Gannett Media, care deține ziarul.
USA Today își are rădăcinile în jurnalismul de încredere și demonstrează că a estimate corect ce dorește publicul – știri ușor de citit, dar care să informeze cu adevărat, la țintă și în esență. Pe acest fundament, USA Today a inovat încontinuu, ținând pasul cu vremurile: a introdus caracteristici experienței digitale și tipărite, explicații scrise și vizuale, povești stilizate „What We Know”, bloguri live, liste și rezumate ale punctelor cheie din anumite conținuturi. În plus, experiența utilizatorului aplicației native USA Today va fi optimizată cu funcții, inclusiv o față „Pentru tine”, cu subiecte de tipul „Ascultă această poveste” și „Urmărește”. Aceste atribute vor ajuta la definirea consumului de știri pentru următoarea generație de cititori și abonați ai USA Today.
USA Today a dat startul campaniei de brand în colaborare cu Schafer Condon Carter, o agenție independentă cu servicii complete, subliniind mesajul că, indiferent de modul în care cititorii aleg să consume știri, ar trebui să rămână întotdeauna cu o imagine mai clară a ceea ce se întâmplă. Campania va include reclame pe canalele deținute și operate de Gannett, rețelele de socializare prin TikTok și Twitter, canalul TV de streaming USA TODAY și afișaje din afara piețelor cheie. Pentru a sărbători cea de-a 40-a aniversare, USA Today va găzdui activări pe tot parcursul anului, inclusiv lansarea unei oferte speciale unice pe 15 septembrie, pentru ca noii clienți să se bucure de un abonament anual cu preț special. Revista USA Today va dezvălui, de asemenea, o colecție comemorativă de ediții retro și coperți speciale.

„Ne-am mândrit întotdeauna cu amploarea și profunzimea acoperirii noastre, fiind totodată experți în jurnalism scurt. A fi la obiect oferă cititorilor conținut de încredere și accesibil”, punctează Nicole Carroll, redactor șef al USA Today.

(redacția UZPR)