Una dintre cele mai importante preocupări ale Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România este atragerea tinerilor pasionați de profesie spre reperele jurnalismului profesionist, de la teorie la practică. Într-o lume marcată de dezinformare și propagandă, rolul presei este nu doar extrem de pregnant și de relevant în prezent, ci și crucial pentru viitor, iar tinerii care se pregătesc pentru a informa publicul sunt pregătiți pentru provocările pe care le au în față.

Conștientă de misiunea sa și de utilitatea publică pe care o are pe frontispiciu, UZPR a încheiat un parteneriat cu Fundația Maria Club pentru UNESCO, propunându-și să elaboreze împreună proiecte pentru tinerii jurnaliști. Uniunii i-a revenit misiunea de a se implica, prin exemplul membrilor săi de marcă, în componenţa de presă a acestui parteneriat, al cărui prim workshop a avut loc cu ocazia Zilei Internaționale a Libertății Presei.

Continuând activitățile pe care le-a inițiat, joi 30 iunie 2022, UZPR a organizat, la sediul central din București, un prim studiu tematic în cadrul workshop-ului organizat în parteneriat cu Fundația Maria club pentru UNESCO, cu tema „Jurnalismul o provocare pentru studenți sau studenții o provocare pentru jurnalism?”. S-a dat astfel startul unor serii de întâlniri la sediul UZPR a studenților la jurnalism, ocazii cu care au fost și vor fi dezbătute diverse teme din breaslă, probleme stringente de actualitate, propuse în urma unor experiențe în teritoriu, ca și întâlniri cu jurnaliști consacrați, membri ai UZPR, care se pot constitui în modele ale tinerilor aspiranți la această nobilă profesie, grație unor cariere și realizări de excepție.

Studenții s-au întâlnit cu Sorin Stanciu, președinte UZPR, cu binecunoscutul jurnalist Dan Constantin, redactor șef al revistei UZP, președintele Comisiei de atestare a UZPR, cu omul de radio Viorel Popescu, membru în Comisia de atestare profesională a UZPR, cu jurnalistul Radio România Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, inițiatorul întâlnirilor și dezbaterilor.

Foarte interesați de anvergura profesională a interlocutorilor și de vasta lor experiență, studenții s-au angajat într-o sesiune dinamică de întrebări-răspunsuri, acest prim atelier de lucru constituindu-se într-un episod cu intensă încărcătură profesională, marcată de curiozitatea tinerilor viitori jurnaliști, care s-au dovedit astfel persoane cu vocație, pe deplin implicate în viitorul profesiei pe care și-au ales-o.

În cadrul proiectului a avut loc și o vizită în studiourile TVR, organizată de profesionistul de televiziune Răzvan Onesa, membru în Consiliul Director al UZPR. Turul studiourilor a fost asigurat de Dan Obadă, de la TVR.

A doua zi, vineri 1 iulie 2022, la sediul UZPR a avut loc un nou studiu tematic în cadrul atelierului de Jurnalism organizat de UZPR în parteneriat cu Fundația Maria Club pentru UNESCO. Același interes din partea studenților, noi dezbateri pe marginea temei „De ce vocile studenților trebuie ascultate?”, alte serii de întrebări și de răspunsuri din partea unora dintre cei mai reputați membri ai UZPR, care nu doar și-au construit un renume bine consolidat în mass-media, dar continuă să activeze, pregătind generațiile viitoare de jurnaliști prin exemplu personal.

Departamentul Comunicare

linkuri audio

https://radiouzpr.podbean.com/e/jurnalismul-o-provocare-pentru-studen%c8%9bi-sau-studen%c8%9bii-o-provocare-pentru-jurnalism/

https://radiouzpr.podbean.com/e/de-ce-vocile-studen%c8%9bilor-la-jurnalism-trebuie-ascultate/

Astăzi se sărbătoresc 251 de ani de la aprinderea primelor două furnale la
Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce
astăzi este Reșița.

Acum trei ani am primit din partea arhivistului Diecezei Romano-Catolice
Timișoara, dr. Claudiu Sergiu Călin, copia înregistrării în matricolă a
sfințirii celor două cuptoare. Înregistrarea se găsește la: „Matricula
Baptisatorum, Copulatorum, Defunctorum 1758-1773 [et Conversorum, cum Status
Animarum et informationes historicae] Paroeciae Karassova” (pagină
nenumerotată, spre finalul volumului).

Textul în original în latină și traducerea în limba română și germană:

Annô ut Supra [1771] die 3ia Julÿ primavice benedictae sunt Cæ[sare]o
Regiæae ustrinæ seu Hochöfen in Neo-erecto loco Montano Reschiza dicto per
me Patrem Michaëlem Grosdich Administratorem Parochiæ Carashoviensis

(În anul de mai sus [1771], ziua 3-a a lui iulie, au fost binecuvântate
cuptoarele cezaro-crăiești sau Hochöfen în nou întemeiatul loc montan Reșița
[binecuvântare] rostită de mine Pater [=preot-călugăr] Michaël Grosdich,
administrator parohial [=paroh] de Carașova)

(Im oben angegebenem Jahr [1771], am 3. Juli wurden die
Kaiserlich-Königlichen Hochöfen im neu-gegründeten Montanistischen [Berg-]
Ort Reschitza von mir Pater Michaël Grosdich, Pfarradministrator in
Karaschowa gesegnet)

Tot astăzi se împlinesc 151 de de ani de la inaugurarea Parcului „Josefin”,
actualula Grădina Zoologică „Ioan Crișan” a Primăriei Municipiului Reșița.
Demersurile creării acestui parc s-au realizat acum 151 de ani pentru a
marca împlinirea la 3 iulie 1871 a 100 de ani de industrie la Reșița.

Pentru a marca cei 251 de ani, Forumul Democratic al Germanilor din județul
Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a
Adulților Reșița au editat un plic filatelic ocazional. De asemenea au
realizat și o ștampilă ocazională, aprobate de Federația Filatelică Română
și de Poșta Română. Întreaga corespondență care a plecat sâmbătă de la
Oficiul Poștal Reșița 1, a fost obliterată cu această ștampilă.

Ad multos annos, REȘIȚA 251!

Erwin Josef Țigla

După cum ne-au relatat prof. dr. Valeria Lazăr și prof. dr. Daniel Lazăr de la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” din orașul de pe Cerna – Hunedoara, Examenul Național de Bacalaureat – sesiunea iunie-iulie 2022 a fost o provocare… emoții… încredere în sine… trăiri… împlinire a sufletului…

Ambii susțin că mentorii – profesioniști ai Colegiului sunt implicați în formare, explorare, descoperire, participare activă, încurajarea gândirii critice, studiu, reflexivitate, flexibilitate, creativitate, devenire…,vizând faptul că discipolii reprezintă actori ai triadei predare – învățare – evaluare, țintele strategice fiind:

P – PREGĂTIRE, PROFESIONALISM, PROGRES

E – ECHILIBRU

R – RĂBDARE PENTRU CIZELAREA CARACTERELOR

F – FORMAREA DEPRINDERILOR ȘI A ABILITĂȚILOR

O – OBIECTIVE SMART

R – RIGUROZITATE

M – METICULOZITATE

A – AUTOCUNOAȘTERE, AMBIȚIE, ABNEGAȚIE

N – NOUTATE

Ț – ȚELURI COMUNE

E – EMPATIE

A învăța să înveți… a simți, a gândi, a comunica, a interacționa… Elevul răspunde la o situație așa cum o trăiește și o înțelege, în funcție de propria experiență și de însușirile sale de personalitate. Asumarea responsabilităţii pentru propria învăţare, autoorganizarea, monitorizarea progresului personal în cadrul realizării unei sarcini, gestionarea eficientă a timpului, cunoaşterea şi înţelegerea strategiilor de învăţare preferate, a punctelor tari şi slabe, identificarea oportunităților de învățare reprezintă factori care au contribuit la obținerea rezultatelor remarcabile în această sesiune a Examenului Național de Bacalaureat: promovabilitatea – 94,74% și o medie de 10 – elevul CRISTESCU Rami (foto).

Școala ne învață să fim proprii dascăli, este locul unde ne țesem norocul, iar didactica este arta de a-i învăța pe alții.

Echipa elev – profesor – părinte menține tradiția – performanța – excelența, în familia Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din municipiul Hunedoara.

„Vivat academia,/ Vivant professores,/ Vivat membrum quodlibet,/ Vivant membra quaelibet,/  Semper sint in flore!”

Învățăm pentru viață! Viața este școală!

Zbor lin, dar înalt, spre prestigioasele universități din țară și din străinătate, dragii noștri absolvenți! Urmați drumul desăvârșirii profesionale, iar când simțiți, pășiți, o clipă, pe treptele școlii, pentru a ne induce nouă, dascălilor voștri, impulsul de „a merge” mai departe…

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Sub genericul „Siderurgia hunedoreană – trecut, prezent și viitor”, am primit o scrisoare de la ing. Petru VAIDOS, fost președinte al Sindicatului „Siderurgistul” Hunedoara, aceasta cu ocazia împlinirii a 138 de ani de la inaugurarea, în orașul de pe Cerna, a primelor două furnale cu volum de 110 mc și din care am spicuit.

„Hunedoara și împrejurimile au fost binecuvântate de o puternică încărcătură milenară atât în istorie, cultură și civilizație, cât și în ceea ce privește frumusețile naturii care ne înconjoară.

În aceste condiții, în zonă s-au dezvoltat puternic mineritul și siderurgia. Nu întâmplător la Muzeul Tehnicii și Tehnologiei de la Londra este expusă macheta cuptorului de reducere a minereului de fier din secolul IX – X, descoperit la Valea Caselor, lângă Ghelari, în anul 1895.

Data de naștere a siderurgiei moderne la Hunedoara, sub denumirea Uzinele de fier Hunedoara este la 12 iunie 1884 când au fost inaugurate primele două furnale cu volum de 110 mc.

Înainte de construcția Combinatului Siderurgic de la Galați, Hunedoara era cel mai mare producător de oțel din România, iar orașul Hunedoara era cel mai mare oraș industrial din țară, cu o populație de cca 90000 locuitori.

Momentul decembrie 1989 a găsit Hunedoara în cea mai dificilă situație din siderurgia hunedoreană, tehnologii vechi (tehnologia nemaifiind îmbunătățită din anul 1970), resursele de minereu de fier la Teliuc și Ghelari în faza de epuizare, poziția geografică dazavantajoasă (distanța de cca 600 km față de cea mai apropiată cale de transport pe apă).

În aceste condiții platforma siderurgică de la Hunedoara a parcurs cel mai amplu și mai dur program de restructurare din țară.

În toată această perioadă Sindicatul „Siderurgistul” s-a implicat activ în toate etapele procesului de restructurare și privatizare a platformei.

În continuare voi prezenta pe scurt concluziile unui studiu realizat la Hunedoara pe tema Restructurarea responsabilă social la Siderurgica Hunedoara, finanțat de Comisia Europeană.

Situată într-un oraș mono-industrial cu aproape 90000 de locuitori la începutul anilor 1990, Întreprinderea Siderurgică Hunedoara avea peste 20000 de angajați. În anul 2002, firma mai avea  8500 de angajați, iar la sfârșitul anului 2003 – 2200 de angajați.

Compania a fost privatizată în anul 2004, când a fost achiziționată împreună cu Petrotub Roman de compania Mittal Steel, devenită ulterior ArcelorMittal.

Principalele instrumente utilizate de partenerii sociali din metalurgie (Federația Sindicală Metarom și Organizația patronală Metalurgia au fost: Convenția de acompaniament social al restructurării siderurgiei semnată în 1996, acordurile sociale (ca anexe la contractele de privatizare) și contractele colective de muncă.

Sindicatul „Siderurgistul” a abordat cu multă maturitate toate problemele firmei și a aplicat toate mijloacele legale de acțiune pentru a-și apăra membrii de sindicat, dar și pentru a obține maximum de protecție socială pentru cei concediați.

În lipsa unor resurse care să permită finanțarea măsurilor din  Convenția de acompaniament social al restructurării, Sindicatul „Siderurgistul” a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Iancu de Hunedoara,  organizație neguvernamentală care a oferit servicii de ocupare și consiliere în afaceri persoanelor disponibilizate și familiilor acestora.

Asociația a fost finanțată din fonduri europene, ale Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare și ale sindicatului, în perioada 1997 – 2005; a găzduit centrul regional de instruire al Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa; a înființat în anul 2001 Centrul de Reconversie Profesională care oferă servicii șomerilor, dar și angajaților companiei (în anul 2006 a oferit cursuri de formare profesională unui număr de 680 de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă și cursuri de formare continuă unui număr de peste 1200 de angajați ai Mittal Steel); a creat mai multe firme care au oferit peste 300 locuri de muncă pentru persoanele disponibilizate din întreprindere (producție și servicii); a devenit acționar al Parcului Industrial, alături de Primăria Hunedoara; a luptat pentru finanțarea activității Clubului Siderurgistul (casa de cultură), clubului sportiv, bibliotecii și a altor facilități sociale care oferă zeci de locuri de muncă și a constituit primul sindicat de platformă industrială pentru a păstra membrii de sindicat după scindarea companiei în 9 firme distincte. Sindicatul de platformă reprezintă o inovație în materie de strucruri sindicale, ca reacție la constrângerile legislației românești în vigoare la acel moment cu privire la organizațiile sindicale.

În final voi sublinia cele mai importante 3 etape cu influență puternică asupra viitorului siderurgiei din Hunedoara: realizarea investiției la Turnarea continuă – care a reprezentat un succes tehnologic la Hunedoara – în anul 1998; finalizarea instalației la Cuptorul electric nr. 3 – 100 tone – în anul 2002 (dacă nu se finaliza această investiție, Hunedoara nu avea tehnologie pentru producerea oțelului, practic nu mai exista obiectul privatizării la Hunedoara); aprobarea, după privatizare, în anul 2009, a investiției la laminor și finalizarea ei în anul 2012.

Fără construcția unui laminor, astăzi, nu mai făcea parte din familia europeană a producătorilor de profile economice, fiind transformată într-un punct de lucru pentru țaglă țeavă la Petrotub Roman”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR