Eminescu, ziaristul, sărbătorit la Lugoj

Recent, la Galeria Army a Cercului Militar din cetatea culturală a Lugojului, Filiala UZPR ,,Valeriu Braniște”, în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” și Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului Timișoara (MNADOR), a organizat Simpozionul ,,Eminescu, ziaristul” care s-a dovedit a fi o reușită prin diversitate, acuratețe și profunzime a temelor prezentate, referitoare la viața și activitatea în toate ipostazele sale a geniului eminescian, răsplătită cu aplauze intense de către participanții iubitori de Eminescu și de fenomenul cultural din urbea bănățeană.


Dintre temele prezentate reținem: Eminescu în Banat, Eminescu și Slavici – jurnaliști, Eminescu – ziaristul. Protagoniști: Ioan Medoia, Dumitru Mnerie, Gheorghe Lungu, Sylvia Hârceagă, profesori și membri UZPR.
În partea a doua a acestui moment de revelație eminesciană, poezia a fost la înălțimea așteptărilor prin cărțile lansate în premieră: Lumini și ove, autor Mirela Cocheci, Petroșani, o carte ca o călătorie de vis spre cel de-al cincilea anotimp; Picătură de iubire, autor Aurel Constantin Muntoiu, Lugoj, o carte ca o flacăra a mântuirii prin rugăciune și credință în Dumnezeu; Pandemie și patriotism, autori Dumitru Buțoi – versuri și Cristinel Vecerdea CRIV – ilustrații, o carte inspirată de concursul ,,Pandemie și patriotism” inițiat, sub egida UZPR, de cel ce a fost președintele UZPR Doru Dinu Glăvan.
Au rostit alocuțiuni referitoare la aceste apariții editoriale inedite Maria Rogobete, Nicolae Toma, Ioan I. Ionescu, membri UZPR.
Moderator: Dumitru Buțoi, membru UZPR.

Text și foto: Grigore MÂINEA / UZPR Timiș

O INIMĂ ÎNTR-O RAMĂ

București, 28 iunie 2022. O Zi festivă. O Zi Elogiu lui Mihai Eminescu. Gala Premiilor „Eminescu, ziaristul” – ediția 2022!

Am vrut neapărat să fiu și eu prezentă la această sărbătoare. Am vrut să regăsesc atmosfera și spiritul celorlalte ediții.

Vă amintiți? În 28 iunie 2019, sala „Constantin Brâncuși” din Palatul Parlamentului părea neîncăpătoare pentru confrații noștri poposiți de prin toate colțurile țării!

Amintiri! Nemuritoare amintiri?!

Să nu ne amăgim, totul trece, se transformă și-ar putea deveni perfectibil? Vom trăi și vom vedea!

Și-aud, sau mi se pare?!…

„El trece dus pe Steaua ce zboară ca un gând”, „alunecă în zbor”, și „printre nori își face drum”!…

Mirarea este „mama înțelepciunei”, glăsuiește, în „Archaueus”, Mihai Eminescu.

Precum „visătorul” Dionis, orice este posibil. Sufletul poate călători…

Câte suflete tot atâtea stele „cuprinse într-o picătură de rouă sub cerul cel limpede al nopții”.

Să nu ne mirăm. Chiar și planetele se joacă, dansând și aliniindu-se la o perioadă anume. De ce nu, și-o minusculă stea, cu voință divină, și-ar putea dori o mică abatere din traiectoria ei?! Așa, ca să se bucure de prezența noastră, de laureații ediției 2022, de un moment festiv-omagiu.

„Viața-i umbră și zilele sunt vis”!…

După circa opt luni de tăcere, o stea nu și-ar putea devia zborul?

Nu-mi luați în nume de rău fantezia. Din înaltul „locaș al pătimirei”, orice-i posibil!

În fond, au știut prietenii din juriul UZPR 2022 de ce au creat și un premiu unic în felul său. Acela a fost momentul când steaua „Dor cu Dor” a strălucit, din înalt, pentru noi, încurajându-ne.

Cinste tuturor acelora care-ți urmează și-ți întregesc Visul!…

Nobil vis: 28 IUNIE să devină OFICIAL ZIUA ZIARISTULUI ROMÂN!

Și astfel, a nu uita data de 28 iunie 1883 – și de a preamări Steaua Presei Românești „tremurând”, in aeternum, în „nemărginirea albastră a cerului”, MIHAI EMINESCU!

Merită acest efort.

Din jilțul „nepătrunsului ascuns”, Steaua EMINESCU se aprinde, christic: „Lumea nu-i decât o vecinică plătire cătră viață, o vecinică încasare din partea morții”!

Deopotrivă, și-o inimă, dintr-o ramă, șoptește, cu vădită speranță: „Fiți uniți, confraților, vom birui”!

Livia Ciupercă / UZPR

INVITAȚIE

3 iulie 2022, orele 16.00 – 18.00, Centrul German „Alexander Tietz” Reșița:

Proiectul „Reșița: 250 + 1 de ani de industrie”.

251 de ani de la aprinderea primelor două furnale la Reșița, „Josephus” și
„Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce astăzi este Reșița.

Vernisarea expoziției de fotografii „Reșița pierdută” din colecția Ioan
Mato (*13 octombrie 1932, Iersig – †27 iunie 2004, Reșița), cu fotografii
din istoria orașului vechi, parte care a fost demolată ca urmare a
extinderii uzinelor reșițene în perioada comunistă. Manifestare
expozițională organizată cu sprijinul fiului fotografului, Jancsi Mato.