Un semn de neuitare…

Trăim împreună vremuri la care nu ne-am fi așteptat nici în vis… Cu toate acestea, nu avem voie să pierdem speranța pentru un mâine ale generațiilor care vin după noi. Așa cum am preluam noi ștafeta de la antemergătorii noștri, așa suntem datori să o predăm spre cei de mâine. Toate acestea nu ar avea stabilitate, dacă nu am avea un fundament riguros, construit temeinic. Noi, reșițenii, ne putem mândri fără echivoc de un astfel de trecut, cu suișurile și coborâșurile inerente, ca toate cele din istoria apropiată sau mai depărtată  a spațiului în care trăim. Îmi place să spun, de fiecare dată, că Reșița a devenit, s-a împlinit și ajuns cea de astăzi doar prin oamenii ei, cei care au fost exemplu pentru multe alte comunități din spațiul sud-est european.

Astfel de oameni întâlnim și astăzi, oameni simpli sau care au instituții și comunități în spate, care mișcă lucrurile. Acum, în zilele în care sărbătorim jubileul reșițean de 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul actual al României, ne gândim cu recunoștință la acești oameni „mișcători”, care au făcut posibilă amplasarea unui însemn al jubileului 1872 / 2022 într-un spațiu din cartierul reșițean Lunca Pomostului.

În anul 250 al istoriei industriale pe aceste meleaguri, în 2021 așadar, a avenit la mine Andrei Bălbărău, întemeietorul și curatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, cu propunerea de a marca jubileul 2022 prin montarea în spații publice a unor roți care se aflau în patrimoniul TMK-ARTROM Reșița (combinatul siderurgic de astăzi).

Anul acesta, cu prilejul deschiderii noului sezon expozițional la Salonul de Artă și Industrie din proprietatea TMK-ARTROM Reșița, fapt întâmplat în cadrul evenimentului Noaptea muzeelor din 14 mai 2022, se putea vedea pentru prima oară un bandaj de roată feroviară fabricată la Reșița, mai pe scurt o roată, care să simbolizeze de fapt trecutul fabricației feroviare pe meleagurile reșițene, pregătită pentru expunere prin grija personală a dr. ing. Romulus Vasile Ioan, directorul departamentului din Reșița al companiei.

Încă din toamna anului trecut s-a dorit ca astfel de „roți jubiliare” să fie amplasate și în spațiul public reșițean. Pentru a face posibil acest lucru, pe lângă TMK-ARTROM Reșița și unul din „motoarele” societății civile reșițene, deja amintitul inițiator Andrei Bălbărău, s-au aliat și Primăria Municipiului Reșița, prin primar ing. Ioan Popa, Direcția Generală ÎnvățământCultură, Tineret, Sport și Culte, prin dir. Liliana Dacica, și nu în ultimul rând, Direcția pentru Întreținerea și Repararea Patrimoniului Consiliului Local, prin dir. Daniel Mircea Florin Călin, precum și prin implicarea consilierului cultural al Primarului, Dorinel Hotnogu.

Având sprijinul nemijlocit al arhitectei reșițene Ioana Mihăiescu și al unui alt neobosit reprezentat al societății civile reșițene, Bogdan Andrei Mihele, instalarea unei „roți jubiliare” în spațiul verde de lângă Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a devenit o certitudine și datorită donației făcute de către Fundația „Iancu de Hunedoara” pe lângă TMK-ARTROM Reșița, deja amintită.

Roata va fi inaugurată oficial în ziua de vineri, 10 iunie 2022, începând cu ora 9.30, ceremonial fiind urmat de un simpozion organizat de Primăria Municipiului Reșița, de Fundația Uzinele și Domeniile Reșița, de Muzeului Banatului Montan din Reșița, de Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița în Sala de Conferințe a Primăriei Municipiului Reșița, începând cu orele 10.00.

Mulțumiri tuturor inițiatorilor și susținătorilor acestui demers de a amplasa acest bandaj de roată feroviară în Lunca Pomostului din Municipiul Reșița. Ea va rămâne un SEMN DE NEUITARE pentru posteritate!

Erwin Josef Țigla

REȘIȚA 150, DRAGOSTEA MEA

Concert jubiliar

Duminică, 12 iunie 2022, ora 20:00, Centrul Civic al municipiului Reșița va fi gazda unui CONCERT JUBILIAR  sub genericul REȘIȚA 150, DRAGOSTEA MEA,  sub bagheta maestrului Sabin PAUTZA.

Vor evolua: Corul Academic al Filarmonicii de Stat din ARAD, dirijor Robert Daniel RĂDOIAȘ

Soliști instrumentiști:  Ion DOROBANȚU- chitară electrică, Voicu Sebastian HODOROABĂ- chitară bass, Mario FLORESCU- percuție, Sorin DOGARU- pian.

Cu participarea Grupului Vocal și a Corului ARMONIA al Liceului de Arte Reșița, Formației CRESCENDO: Lucia GHILEA- pian, Andrei GHILEA- chitară electrică și Carina MELUȚ- percuție. Coordonatori: Emanuela MOLDOVAN, Alina Otilia AIONESEI și Lucia GHILEA.

Vom onora Reșița în an jubiliar 150 celebrând dragostea printr-un program de șlagăre românești și internaționale sub bagheta reșițeanului Sabin PAUTZA, compozitor, dirijor și orchestrator de excepție, reîntors acasă după o carieră importantă în SUA.

Organizatori:  Primăria REȘIȚA  și METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană.

Ziua Oceanelor – s-o sărbătorim în 8 iunie și în fiecare zi!

de Raluca DONCIU

Mi-a plăcut acest îndemn de pe pagina oficială worldoceanday.org, pentru că ar trebui să sărbătorim oceanele în fiecare zi!

Oceanele ocupă 66% din planeta noastră, deci e crucial să fim conștienți de importanța protejării acestor imense suprafețe dătătoare de viață. Pentru că, să nu uităm, din adâncimile oceanelor s-au născut primele forme de viață în această lume. Trebuie să le menținem curate, pentru sănătatea întregii planete. Am scris deja despre importanța micilor alegeri ecologice din viața noastră de zi cu zi în articolele anterioare despre Ziua Balenelor, Ziua Apei sau Ora Pământului. Însă acum, fiind vară, simt nevoia să accentuez două aspecte anume: cât e de important ce loțiuni de protecție solară alegem și să renunțăm la paiele din plastic.

În fiecare an aproximativ 14.000 de tone de loțiuni de protecție solară ajung în oceane! Oamenii de știință estimează că 70-90% dintre coralii din lume vor dispărea în următorii 20 de ani. Substanțele care oferă protecție UV de tip chimic distrug coralii și viața din oceane. Cu siguranță majoritatea oamenilor nu știu aceste lucruri, pentru că ar schimba cu toții o loțiune nocivă pentru corpul lor și distrugătoare pentru mediu cu una sigură pentru noi și inofensivă pentru mări și oceane, nu? Cremele cu filtru fizic, cele care conțin oxid de zinc non-nano, ne apără de razele soarelui și nu distrug mediul înconjurător.

Revenind la plastic, am văzut în 2017 această pagină și m-a impresionat. Conține un documentar scurt, de 14 minute, și un articol revelator, despre o insulă din Oceanul Pacific unde ajung tone de plastic din Ocean. Albatroși care mor din cauza plasticului înghițit. Pești care devin infertili din cauza bucăților mici de plastic, pești pe care noi apoi îi mâncăm și dezvoltăm la rândul nostru probleme hormonale. O supă de plastic în ocean care în curând va depăși ca număr animalele marine. Cât timp am vizionat documentarul și am citit articolul, contorul mi-a arătat că alte 450.000 de kilograme de plastic au ajuns în ocean. Am încercat inițial să mă grăbesc, prima reacție a fost să sper că dacă citesc repede și închid articolul, se oprește invazia plasticului… 13.000.000 de tone de plastic ajung în ocean în fiecare an. Acestea ucid 100.000 de animale marine anual.

Dar paiele de unică folosință ocupă un loc „special”. Nu doar că poluează prin simplul fapt că sunt din plastic, dar sunt faimoase că ucid broaștele țestoase din oceane, pentru că le blochează căile respiratorii. Cum putem să continuăm să folosim un obiect care știm că apoi va ucide o broască țestoasă, care va polua oceanele și le va distruge multor animale mediul de viață? Cum putem să năvălim așa și să ne batem joc și de casa lor, și de casa noastră? Înțeleg că există obiecte din plastic la care renunțăm mai greu pentru că au ajuns să ne facă viața mai ușoară. Dar dacă simți neapărat nevoia să bei lichidele cu paiul, sunt acum o mulțime de variante sănătoase pentru tine și ecologice pentru planetă (observăm că acestea merg mână în mână, ceea ce ne face nouă rău, distruge și planeta, și atunci chiar ne-ar fi ușor să facem aceste schimbări măcar pentru binele nostru…): din paste făinoase, din hârtie, din silicon, din inox, din bambus etc.

Ce puteți face de Ziua Oceanelor?

Afișând, ca de obicei, un aer competent, doamna Frizzle conduce autobuzul magic direct în valuri pentru a cerceta fundul oceanului, peștii, recifele de corali. Dar oricât o admirăm pe Joanna Cole pentru ce a realizat cu această serie, mare parte din merit îl are Bruce Degen cu ilustrațiile colorate și atractive. Ca în toate celelalte cărți din serie, ritmul este alert, informațiile științifice sunt oferite fără să pară a fi lecții. Curiozitatea copiilor este „provocată” pe parcursul cărții în așa fel încât ei să-și dorească entuziasmați să afle mai multe. Iar pentru a afla mai multe, pot oricând să cerceteze alte cărți din bibliotecă!

„Suntem conectați cu oceanul. Iar când ne întoarcem la mare, fie ca să navigăm sau ca să o privim – ne întoarcem de unde am venit.” – John F. Kennedy

(Biblioteca de vise)

https://wp.me/p1IXhl-fMc

UZPR și Asociaţia Inițiativa Ecologistă Europeană, împreună pentru un viitor verde.

Festivalul Internațional de Film Ecologist ECOFEST, ediția a XII-a, Galați

Conștientă de misiunea sa publică și pe deplin ancorată în temele majore ale prezentului, Uniunea Zariștilor Profesioniști din România, în colaborare cu Asociaţia Inițiativa Ecologistă Europeană, condusă de Lavinia Șandru, a organizat cea de-a XII-ediție a proiectului socio-cultural și educațional Festivalul Internațional de Film Ecologist ECOFEST „Pentru Sănătatea Pământului”.
Aflată în plină desfășurare la Galați, manifestarea, de o complexitate remarcabilă, reunește cineaști și filme de gen, reprezentative, din ţări de pe mai multe continente, spectacole de muzică, ateliere, concursuri.
În prezența unui mare număr de personalități publice și de membri ai UZPR, evenimentul, care are în centru una dintre cele mai importante preocupări publice contemporane, s-a deschis cu punctarea îmbinării originale a temelor culturale și artistice cu cele ecologiste, acestea din urmă urmărind informarea și conștientizarea cu privire la impactul problemelor legate de mediu și ecologie asupra calității vieții. „Sunt onorat să fiu alături de dvs. în acest minunat oraș verde, Galați, la cea de-a XII-a ediție a acestei manifestări, ceea ce este remarcabil, mai ales din perspectiva faptului că încă din urmă cu atâția ani această temă era pe agenda noastră. Am început cândva la Oradea, apoi am mers și prin Europa și iată-ne la Galați, în acest splendid teatru în care ne găzduiește directorul Florian Toma. Evenimentul este complex și extins, cuprinzând workshop-uri, proiecții cinematografie, un concurs de proiecte care privesc temele ecologiste în acest frumos municipiu; probabil că multe dintre aceste proiecte, încurajate de municipalitate, vor prinde viață aici, la Galați”, a spus Sorin Stanciu, președinte al UZPR.


Festivalul are o importantă componentă educativă, prin implicarea, în baza parteneriatului cu Ministerul Educației, a școlilor și elevilor din Galați într-un concept original numit „Zona liberă de indiferență”, care, de-a lungul edițiilor anterioare, a devenit unul dintre cele mai ample programe de educație ecologistă

non-convențională desfășurate în România. Cele mai bune dintre proiectele depuse de elevii din Galați vor primi premii în cadrul Festivalului. „Veți vedea în aceste zile lucruri deosebite, utile, plăcute și interesante – un film ucrainean fără dialog, doar imagine și muzică, superb, care a avut mare succes la o ediție anterioară, de la Suceava, alte zece filme prezente în concurs, relevante prin mesajul lor, prin calitatea artistică, pelicule realizate dintr-un capăt în altul al planetei. De asemenea, aceasta este prima ediție la care folosim un detașament care funcționează pe bază de voluntariat, o avangardă de tineri relativ specializați, cunoscători în ale organizării spectacolului, festivalurilor etc. Este foarte important să învățăm unii de la ceilalți și aceasta este o practică la aproape toate festivalurile europene. Nu în ultimul rând, premiul cel mai important al Festivalului este dat de juriul elevilor, care va decide, alături de juriul format din specialiști, care producții au avut mesajul ce le-a mers cel mai repede la minte și la inimă. Voi, tinerii, sunteți destinatarii muncii noastre și mulțumesc autorităților că au înțeles necesitatea unei astfel de manifestări, care cu siguranță își va găsi un larg ecou în public”, a punctat Vladimir Marin, director artistic ECOFEST.


Cea de-a XII-ediție a Festivalului Internațional de Film Ecologist ECOFEST beneficiază de susținerea Primăriei Galați, a Consiliului Județean Galați, a Ministerului Culturii, a Centrului Național al Cinematografiei.

Departamentul Comunicare

Mesajul presedintelui fondator Dr Nistor Becia catre  jurnalista Alice Nastase Buciuta, noul presedinte al Filialei UZPR din Marea Britanie

,,Stimata doamna presedinte, am deosebita onoare şi plăcere de a vă adresa felicitările mele. Va doresc mult succes in functia de Presedinte al Filialei UZPR Marea Britanie, am convingerea că înţelepciunea şi experienţa remarcabilă pe care le aveţi pot reprezenta cu mandrie imaginea acestei organizatii si veti putea continua misiunea pe care eu am inceput-o. Deoarece filiala are mai puțin de un an de la înființare, gândul meu se îndreaptă spre viitorul acesteia. La acest început de drum, si in acelasi timpi la doar sapte luni de despartirea fizica de parintele spiritual si Presedintele Doru Dinu Glavan, cea mai mare dorință pe care o am este cea de unitate, de conlucrare, de implicare astfel incat UZPR să aibă în Marea Britanie o imagine modernă și respectabilă, asa cum el si-ar fi dorit”, trasmite Dr Nistor Becia, data fiind retragerea din functia de presedinte fondator. Acesta va ramane in continuare presedinte onorific al UZPR Marea Britanie.

Se precizeaza faptul ca extinderea responsabilitatilor profesionale și  preluarea un rol activ in intalnirile guvernului Galez prin intermediul functiei de specialist in domeniul sanatatii reprezinta o recunostere profesionala valoroasa pentru Dr Nistor Becia. In acelasi, timp acest lucru ar reprezenta un conflict de rol cu functiile de conducere din  alte organizatii.

Jurnalista Alice Nastase Buciuta este realizatoarea emisunii in limba romana TREI CEASURI BUNE la Radio London. De asemenea, este redactor șef al revistei Marea Dragoste și redactor șef a editurii Cărțile Tango, realizatoarea emisiunii „Marea Dragoste” la Canal 33 România și scriitoare, autoare a numeroase cărți de succes.

Împreună cu urările presedintelui fondator, vă rugam să primiți, asigurările profundului respect atat din partea membrilor filialei UZPR Marea Britanie, cat si al colaboratorilor si  membrilor UZPR din Romania.

Home

MONOGRAFIA LOCALITĂȚII PÎRVOVA

Despre un eveniment deosebit de frumos, necesar și important, vom face vorbire în cele ce urmează cu câteva imagini și detalii – MONOGRAFIA LOCALITĂȚII PÎRVOVA. Scrisă cu multă dăruire și pricepere de un nume ce s-a impus deja în lumea condeiului, domnul Gheorghe ȚUNEA PÎRVOVANU.

Sincere felicitări, drag și bun colaborator! Mulțumiri multe domnului Gheorghe ȚUNEA PÎRVOVANU pentru truda sa în ceea ce privește promovarea identității neamului și locului natal!!

,,Monografia satului Pârvova“

Pentru a întregi tabloul cultural al Crainei Bănăţene era imperios necesar ca satul Pârvova să aibă o monografie. Această lucrare s-a născut dintr-o iubire nemărginită faţă de locul natal şi totodată reprezintă un pios omagiu celor peste 56 de eroi pârvoveni morţi în cele două războaie mondiale.
Satul Pârvova face parte din Craina Bănăţeană, alături de alte 12 localităţi, fiind primul în ordinea numerotării acestora. De altfel, numele satului Pârvova vine de la slavonescul „pârvo“ sau pervâi , care se traduce în româneşte „primul“, adică de la faptul că Pârvova este prima localitate din Craina Bănăţeană.
Lucrarea debutează cu o Prefaţă şi cu un Cuvânt pentru cititori, cuprinde 8 capitole, acestea fiind desfăşurate pe aproximativ 407 pagini.
În capitolele I şi II sunt prezentate aşezarea geografică şi istoricul acestei localităţi. De altfel , capitolul II este cel mai complet, deoarece cuprinde 122 pagini din această lucrare. Aici sunt descrise evenimente din viaţa satului, de la urmele stăpânirii romane până la prima atestare documentară a satului de la 1440, apoi de la jertfa celor 56 de eroi pârvoveni morţi în cele două războaie mondiale până în vremurile noastre.
În capitolul III am vorbit despre administraţie şi economie, ştiindu-se faptul că satul Pârvova a fost un centru economic puternic până în jurul anului 1950, în jurul căruia gravitau şi alte sate din jur. La un moment dat, satul a avut trei fabrici de ţiglă, o bancă de credit, un han şi o melcărie. Mai mult, a existat o asociaţie particulară unde se fabricau cozile pentru unelte, patronată de familiile de unguri Franţ, Petrovici şi Mihai Nagÿ, dar şi un atelier de construcţii metalice ce a dăinuit până în anul 1990.
În capitolul IV este prezentată viaţa spirituală a pârvovenilor, care au fost păstoriţi de familia preoţească Călţun vreme de 140 de ani, din rândul căreia s-a ridicat Traian Călţun, participant la actul unirii de la Alba Iulia. La capitolul V, avem prezentată şcoala de pe băncile căreia s-au ridicat importanţi oameni de cultură.
La capitolul VI, sunt amintiţi oamenii de seamă care au adus faimă acestui sat , între care enumerăm pe: Traian Topliceanu, profesor, om de cultură şi primar al Caransebeşului. Constantin Topliceanu, frate cu Traian Topliceanu, care a fost şef serviciu Contencios la Ministerul Industriilor şi co-fondatorul Societăţii ,,Cercul Bănăţenilor“ din Bucureşti; profesorul-inginer Andrei Berzănescu , unul de pionierii fabricaţiei de hidro-agregate din România.
În ultimele capitole VII şi VIII, sunt tratate cultura şi tradiţia satului Pârvova, respectiv sănătatea şi sportul cetăţenilor acestei localităţi. Lucrarea se încheie cu un album de fotografii ce redau istoria acestui loc minunat, numit satul Pârvova.
De altfel, la numai o zi de la tipărirea acestei cărţi, în data de 22 mai 2022 a avut loc lansarea acesteia în localitatea Pârvova. La această manifestare culturală, unică în felul ei, au participat oameni de cultură din Caraş-Severin şi din Timiş, cum ar fi Gheorghe Jurma, Icoana Budescu, Pavel Panduru sau Gheorghe Rancu, dar şi aproximativ 70-80 de locuitori ai satului.
Această acţiune cultură a fost un vis împlinit pentru mine, pe care îl purtam în suflet încă din copilăria mea, dar şi o sărbătoare pentru consătenii mei, care aşteptau de mult timp ca cineva să-i ridice din ,,gaura de urs“ în care s-au înfundat.

Gheorghe ŢUNEA PÎRVOVANU
Reşiţa, 5 iunie 2022

Foto – arhiva personală Gheorghe ŢUNEA PÎRVOVANU. Mulțumiri!

https://www.facebook.com/cjcpct.carasseverin.73

( https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fcjcpct.carasseverin.73%2Fposts%2F1168338540631732&show_text=true&width=500 )

Mari provocări din fața jurnaliștilor: dezinformarea și viteza relatării

Raportul Cision, din Canada, privind starea mass-media pentru 2022 subliniază faptul că, în timp ce accesul la jurnalism de înaltă calitate și reportaje credibile nu au fost niciodată mai răspândit, rolul presei nu a fost niciodată mai dificil, deoarece domeniul se confruntă cu o presiune crescândă în care intră necesitatea ca jurnaliștii să crească producția editorială, de a produce conținut convingător, care iese în evidență într-un ciclu de știri de 24 de ore și stimulează implicarea.
Cision, o platformă cuprinzătoare de comunicații care ajută profesioniștii în relații publice și marketing din întreaga lume să înțeleagă, să influențeze și să-și amplifice poveștile, a lansat raportul anual Starea mass-media cu răspunsuri din partea a peste 3.800 de jurnaliști din 17 piețe globale, pentru a înțelege provocările cheie cu care se confruntă o piață care evoluează rapid și modul în care relațiile publice pot sprijini raportarea de prim rang și de încredere.
Potrivit raportului, cea mai mare provocare în fața jurnaliștilor este menținerea credibilității ca sursă de știri de încredere (32%) și combaterea „știrilor false” și dezinformării. În al doilea rând, jurnaliștii menționează impactul pe care personalul mai mic și mai puține resurse îl au asupra volumului lor de muncă – trei din zece jurnalişti (29%) depun zece sau mai multe articole pe săptămână, notează newswire.ca.
Când vine vorba de sursele pe care jurnaliștii le consideră cele mai utile pentru a genera povești sau idei de povești, mai mult de o treime (37%) au citat comunicatele de presă. Mai mult de trei sferturi (76%) doresc să primească comunicate de presă de la mărci și profesioniști de PR. Tendințele și datele pieței ocupă locul al doilea (63%) și aproape jumătate (49%) doresc invitații la evenimente. „Comunicatele de presă încă domnesc supreme și reprezintă metoda preferată de a transmite știri către mass-media într-un mod legitim, atent și urgent”, susține raportul.

GABRIELA ȘERBAN: Dascăli de frunte: prof. ZAHARA ONEL STANZEL

Doamna Stanzel, o doamnă de poveste!

… Iar povestea este cu atât mai atrăgătoare, cu cât dezvăluie o lume, un loc, o anume perioadă de timp!

Știu că unii vor reclama faptul că acea „perioadă” despre care vorbim este cea comunistă. Da! Așa e! Doar că, unii dintre noi ne-am născut și am crescut în acea „perioadă”, în acea „epocă de aur”. Și nu avem cum să ștergem din trecutul nostru acest lucru.

Dar nu despre politică și comunism îmi propun să scriu, ci vreau să readuc în memoria și atenția bocșenilor o doamnă profesoară care, în acea „perioadă de tristă amintire”, a ales să lupte și nu să se plângă, iar puterea oamenilor de a depăși cu fruntea sus obstacolele și de a-și împlini măcar o parte din vise, întotdeauna ne inspiră și ne încurajează!

Această doamnă se numește Zahara Stanzel și nu cred că există bocșean din generația mea (și nu numai!) să nu fi auzit, măcar, de Doamna Stanzel, directoarea Casei Pionierilor!

Cunoaștem cu toții că, după anul 1948, odată cu consolidarea regimului comunist în România, în Republica Populară Română, Comitetul Central a trasat UTM-ului sarcina de a crea și conduce organizația de pionieri, după modelul organizației de pionieri din Uniunea Sovietică, iar în 30 aprilie 1949, la București apăreau primii pionieri din R.P.R.

În documentele de partid se arăta că aceste organizații de pionieri conțineau copii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani și că „principalul rol al organizației  de pionieri era acela de a ajuta școala în crearea omului nou, în crearea unui om legat de partid, unui om devotat clasei muncitoare, devotat patriei.”

În anul 1973, prin Dispoziția nr. 60 din 1 oct.1973, Consiliul Popular al județului Caraș-Severin, prin Inspectoratul Școlar Județean dispunea înființarea Școlii Speciale și a Casei Pionierilor din orașul Bocșa și numea directorii acestor instituții nou înființate: „Cu data de 1 septembrie 1973 tov. Orbu Petru, profesor titular la Școala Generală Tirol, se transferă pe postul de director la Școala Ajutătoare de elevi din orașul Bocșa și se încadrează ca profesor cu universitate, gr. II, vechime în învățământ 15 – 20 ani, salariu anual de încadrare 2550 lei (majorat cu două clase) plus indemnizația de conducere lunară de 250 lei. I se rezervă catedra de limba română la Școala Generală din Tirol.”

Citește articol întreg:

GABRIELA ȘERBAN: Dascăli de frunte: prof. ZAHARA ONEL STANZEL

Gabriela Șerban: Bocșa literară s-a îmbogățit cu un nou volum!

În anul 2019, la Bocșa, asistam la debutul editorial al unei bocșence, pe numele ei Adina Cotorobai, pe care unii dintre mulții invitați la eveniment au cunoscut-o deja, domnia sa fiind una dintre vrednicele fiice ale urbei noastre.

Întâlnirea din 31 mai 2019 a avut menirea de a aduce acasă, la Bocșa, nu doar omul și profesorul Adina Cotorobai, ci, mai ales scriitorul Adina Cotorobai, fostă Iuga, născută în 12 februarie 1953 la Bocșa, absolventă a Liceului Teoretic „Tata Oancea” din localitate, apoi a Facultății de Litere a Universității de Vest Timișoara.

Stabilită la Cluj, este profesoară și, mai nou, scriitoare, și a fost  invitata Bibliotecii publice „Tata Oancea” din Bocșa alături de volumul său de debut.

Adina Cotorobai a surprins plăcut publicul bocșean cu un roman intitulat Privind peste umăr”, volum apărut în anul 2018 la editura „Limes” din Cluj (coord. scriitorul Mircea Petean), un roman bine scris, o cronică de familie, care abundă în personaje și întâmplări și care reușește să contureze o epocă, acea epocă dinainte de 1989. Un roman autobiografic, o carte de familie, dar și o carte a Bocșei și a Banatului, și, în aceeași măsură putem spune, a dascălilor, autoarea redând excepțional atmosfera din școlile perioadei comuniste, statutul dascălului și al elevului acelor vremi, pledând în permanență pentru noblețea profesiunii de slujitor al catedrei. Un roman frumos, cald, accesibil, cu secvențe umoristice savuroase.

Iată că, sâmbătă, 4 iunie 2022, dna. Adina Cotorobai se întoarce la Bocșa pentru un eveniment de suflet – întâlnirea promoției 1972 a Liceului Teoretic ”Tata Oancea” – , prilej cu care scriitoarea Adina Cotorobai își lansează cel de-al doilea volum de proză, de astă dată proză scurtă, volum apărut recent la aceeași editură clujeană, sub îngrijirea aceluiași Mircea Petean – „Sanatoriul (Limes, 2022).

Evenimentul a fost găzduit de holul Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa și organizat în parteneriat cu Casa de Cultură și Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”.

După cuvântul de salut venit din partea directorului gazdă, prof. Dragoș Vasile, s-au spus frumoase cuvinte despre scriitoarea deja cunoscută și despre cărțile domniei sale. Au vorbit: Gabriela Șerban (directorul bibliotecii), prof. Ana Kremm, istoricul Mihai Vișan, iar evenimentul a fost moderat de Dan Liuț (directorul Casei de Cultură).

„După debutul cu un roman de o mare complexitate, Adina Cotorobai revine cu această culegere de povestiri scrise în registre diferite, dinspre umoristic până înspre dramatic, cu accente de un eticism bine argumentat.” consemnează pe coperta a IV-a scriitorul și editorul Mircea Petean, conchizând: „ Dăscăliță de meserie, autoarea are o vervă ironică și autoironică de-a dreptul inepuizabilă, dar nu rezistă nici tentației de a sancționa cu o tandră asprime mentalități, atitudini, gesturi nefirești, mizerabile ori de-a dreptul incalificabile.”

Și de această dată, omul Adina Cotorobai a reușit să cucerească prin bună dispoziție și volubilitate, prin sinceritate și firesc, iar scriitoarea Adina Cotorobai a surprins printr-o proză incitantă, uneori tragică, alteori comică, linia dintre cele două fiind extrem de subțire, o carte care se citește dintr-o suflare sau cu sufletul la gură, însă extrem de serioasă, autoarea dovedindu-se a fi un fin observator al problemelor și trăirilor ( uneori dramatice!) din societatea actuală. Coperta cărții este sugestivă și este realizată de ing. Virgil Cotorobai.

Evenimentul din 4 iunie, dedicat cărții, s-a încheiat cu o sesiune de autografe și alta de fotografii, iar evenimentul dedicat celor 50 de ani de la absolvirea liceului a continuat într-o altă locație, cu muzică, dans și voie bună.

Nistor, „galezul” cu sânge almăjan

DALBOȘEȚ – „Oamenii sunt mai sănătoşi şi mai puternici cu cât sunt mai ataşaţi de rădăcinile lor pentru că ele sunt parte din identitatea fiecăruia. De aceea, a-ţi pierde legătura cu rădăcinile e un mare pericol”. N-o spunem noi, ci dr. Nistor Becia, psiholog originar din Dalboşeţ, din 2008 stabilit în capitala Ţării Galilor!

Ajungea acolo după ani de zile în care îmbrăcase uniforma militară şi apoi pe cea de jandarm. Numai că, curios din fire, se-apucase să studieze psihologia la „Spiru Haret” şi să buchisească limba engleză în cursuri on-line, căci multe cărţi de psihologie erau scrise în engleză.

Unii ar putea zâmbi citind asta căci… ce faci c-o diplomă de la Spiru Haret? Însă învăţământul britanic are multe universități private, iar britanicii sunt interesaţi de ceea ce ştii. Nistor s-a convins vizitând Cardiff-ul la invitaţia unei cunoştinţe şi depunându-şi cv-ul la un spital pentru deţinuţi cu afecţiuni mentale. Nu mică i-a fost surpriza când s-a trezit angajat ca asistent psiholog, deşi nu-şi dădea multe şanse. I-au deschis drumul experienţa de militar şi cea de jandarm, engleza buchisită on-line şi… diploma de la Spiru Haret.

Greul abia acum începea căci, pentru a fi psiholog acolo, e musai să ai doctoratul. Iar asta, la britanici, presupune practică la greu. În 2018, almăjanul nostru îşi lua doctoratul, iar acum e „Chartered Psychologist”, cel mai înalt grad în Societatea Psihologilor din Marea Britanie, unde e membru din 2008. Este şi psiholog principal cu atribuţii de manager în consiliul de sănătate pe zona Cardiff-Swansea. Ca o recunoaştere a meritelor sale, recent, guvernul galez l-a cooptat pentru a activa în proiecte legate de migraţie.

La toate acestea trebuie adăugat că, în iulie 2021, sub conducerea sa, a luat fiinţă filiala britanică a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR). Pe când era în ţară, fusese invitat de câteva ori la microfonul Radio Reşiţa, cunoscându-l astfel pe şeful UZPR, regretatul Doru Dinu Glăvan. După plecare, legătura a continuat, Nistor scriind articole pe diverse teme atât pentru a nu uita limba română, cât şi pentru că articolele lui stârneau interesul. Până când şeful UZPR i-a sugerat să pună bazele filialei britanice, care acum numără 15 membri şi mulţi colaboratori.

S-au adunat multe pe capul lui Nistor. Aşa încât, de puţin timp, a lăsat-o la cârma UZPR-ului britanic pe Alice Năstase Buciuta, jurnalistă originară din Bucureşti şi stabilită de ani buni la Londra, a cărei voce a devenit familiară ascultătorilor Radio Londra. Cum însă sângele apă nu se face, Nistor nu şi-a uitat satul natal.

Recent, dr. Nistor Becia şi-a lansat acasă cartea „Autismul şi viaţa pe spectrul autismului”. Este un ghid practic, al treilea pe care-l publică, inspirat de unul dintre proiectele pe care le conduce în Ţara Galilor şi pe care-l vrea replicat cu colegii din România întrucât, în ţară, acest domeniu este la început. „Vin destul de des în ţară deoarece am o colaborare strânsă cu Centrul Internaţional de Dezvoltare Personală «Otilia Todor» şi Asociaţia Feuerstein din România. La Dalboşeţ, m-am simţit ca atunci când eram elev şi se dădeau premiile la căminul cultural. I-am avut alături pe dascălii mei. Dan Stoinel, cel care m-a învăţat să scriu şi să citesc, a fost moderatorul evenimentul. D-na prof. Icoana Budescu mi-a fost dirigintă”, aflăm de la Nistor. În sală au fost şi colegi de la Braşov, printre care Otilia Todor şi Camelia Băncilă, alături de care a publicat în mai multe rânduri. Au mai participat Alina Mondoc, directoarea şcolii din Dalboset, şi alţi cinci directori de şcoală din zonă.

Nistor l-a invitat şi pe Marius Săndulescu, purtătorul de cuvânt al jandarmilor cărăşeni, care n-a putut să ajungă deoarece era în misiune la… Braşov. Acolo unde urma să meargă şi Nistor împreună cu colegii săi. Văzându-se cu Săndulescu, avea să afle că acesta vorbise despre Nistor cu col. Marius Militaru, şeful serviciului de comunicare al Jandarmeriei Române, care  vroia să-l întâlnească. Aşa s-a dezvoltat o colaborare. Cei doi vor să publice împreună o lucrare care combină cunoştinţe teoretice şi practice din România şi Marea Britanie.

Mi-am construit o viaţă în Marea Britanie, dar menţin legături puternice cu România. Mi-e dor de prietenii din România cu care ţin legătura, mi-e dor să mă plimb şi să văd anumite locuri, dar Marea Britanie e precum a doua mea mamă. Îmi place să cred că sunt la începutul carierei şi mai sunt multe de realizat. Unul dintre obiective este să construiesc cât mai multe legături între cele două lumi”, încheie Nistor.

Românii din ţară îl fac mândru pentru că au arătat lucruri frumoase, dovedind Europei bunăvoinţa şi spiritul românesc. Pentru românii din lume e important să-şi înţeleagă rădăcinile şi să nu le uite. Aşa cum el însuşi nu le uită.

JCS-Ionel Ivaşcu  

GABRIELA ȘERBAN: Artă și credință la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova

La invitația părintelui duhovnic, Protosinghel Ieromonah  dr. Ioanichie, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în parteneriat cu Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova, au organizat duminică, 5 iunie 2022, o expoziție de sculptură, care poartă semnătura cunoscutului artist George Molin.

Vernisajul expoziției s-a desfășurat după Sfânta Liturghie și a fost găzduit de Paraclisul interior al Mănăstirii vasiovene.

Ținând cont de prezența numeroasă, putem afirma că evenimentul a fost unul așteptat și bine primit de către credincioșii apropiați acestui important lăcaș de credință și cultură, artă și civilizație. Pentru că, trebuie să precizăm, duhovnicul acestei mănăstiri, Protosinghel Ieromonah dr. Ioanichie Petrică, este unul dintre erudiții orașului Bocșa, care a reușit, de-a lungul vremii,  să adune în acest mirific colțișor de Rai adevărate „comori” cultural-spirituale: de la carte rară, la opere de artă; de la importanți scriitori, la compozitori și artiști de seamă! Iar evenimentele inițiate de către acest duhovnic-cărturar și găzduite în acest loc de poveste sunt dintre cele mai frumoase, complexe și diversificate!

Iată că, în această caldă și senină duminică a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic, dar și în ziua în care românii își sărbătoresc dascălii (Ziua învățătorului), părintele Ioanichie a propus bocșenilor (și nu numai!) o picătură de cultură și artă!

De astă dată a fost invitat sculptorul bănățean George Molin de la Ticvaniu Mic, care a adus 70 de lucrări, sculptură în lemn, pe teme generoase și diverse, participanții la vernisaj putând admira lucrări complexe reprezentând fie chipuri de sfinți, chipuri de eroi, scene religioase, fie  artă naivă, simboluri mitologice, figuri inspirate din basme sau din universul țăranului român. Toate acestea șlefuite în lemn cu răbdare, meticulozitate și talent de către artistul George Molin.

Despre artist și lucrările sale au vorbit: Protos. Ierom. Dr. Ioanichie, moderatorul Gabriela Șerban, dr. Mirel Patriciu Pascu, primarul orașului Bocșa, artist plastic Viorica Ana Farkaș și cărturarul Gheorghe Jurma.

Cu toții au avut cuvinte de laudă la adresa inițiatorului și artistului, dar pentru cercetătorul Gheorghe Jurma acest eveniment a fost unul deosebit de important prin întâlnirea cu artistul George Molin și lucrările sale.

În anul 2012, în urma unor cercetări și studii, Gheorghe Jurma dedica o carte familiei Molin, celor patru fii ai învățătorului Sava Molin (1865-1948) din Cârnecea: Romulus S. Molin (1886-1946), Cornel Molin (1888 – 1948), Gheorghe Molin (1892 – 1976) și Virgil Molin (1898 – 1968), personalități culturale ale Caraș-Severinului cu importante contribuții în gazetărie, tipar, grafică românească, istoria și cultura Banatului ori alte domenii.[1]   

Iată că, pentru cercetătorul Gheorghe Jurma, vernisajul propus de părintele Ioanichie în data de 5 iunie 2022 și întâlnirea cu sculptorul George Molin,  s-au dovedit a fi  întâmplări deosebit de importante, deoarece a putut cunoaște un descendent al familiei Molineștilor, propunându-și, împreună, o nouă carte dedicată acestei familii atât de înzestrată de Dumnezeu cu talent și măiestrie!

Sculptorul George Molin este pensionar, trăiește la Ticvaniu Mic, județul Caraș-Severin, coordonează Cercul de sculptură în lemn „Jacob Naubauer” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin și răspândește în jurul său frumusețe și talent.

Jacob Neubauer (1922- 2001) a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai etniei germane din Banatul de Munte și a fost fondator al cercului de sculptură în lemn de pe lângă Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, cerc preluat, după decesul inițiatorului, în 2001, de discipolul său – George Molin.

 Din anul 2007, în semn de respect, cercul poartă numele ”Jacob Neubauer” și adună în componența sa oameni talentați și creativi, dornici să împărtășescă valori artistice.

La vernisajul din 5 iunie 2022 de la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova au participat, alături de credincioși ai locului, și elevi sau colaboratori ai lui George Molin, artistul care a reușit să cucerească publicul prin căldura și lumina pe care le emană, prin sinceritatea sa și măiestria artistică!

Un eveniment care s-a încadrat exemplar în acest spațiu al Mănăstirii „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova!


[1] Gheorghe Jurma. Molineștii. Reșița: Editura TIM, 2012 (Personalități culturale din Caraș-Severin)

IOAN TALPEȘ * ÎNTR-UN SPIRIT DE CURAJ*

În adierea unui vânt jucăuș, un vânt cu miros de Cerna și ochi de floare de tei, am simțit spiritul curajului, pur și simplu, era lângă mine și îmi vorbea, iar eu îi sorbeam orice cuvânt, pentru că de mic copil am fost impresionată de evoluția, învățăturile și sfaturile acestui om pe nume Ioan Talpeș, un român care  a trecut prin viață cu multă demnitate, dar și multă învățătură, un om care astăzi poate să dea sfaturi oamenilor, să ofere idei multora, pentru a avea un mers bun și liniștit în viață. Un adevărat istoric, spun adevărat pentru că acest om minunat este prin excelență unul din cei mai buni și cunoscuți istorici români, învățat, cu educație primită de la părinți, de la bunicii lui din comuna în care s-a născut pe nume Topleț. În această comună au trăit oameni simpli, dar harnici, cinstiți și inteligenți, cu credință în suflet și iubire în inimă, țărani sau muncitori, unii cu școală, mulți fără școală, dar cu respect și iubire pentru pământul strămoșesc, pentru rădăcinile neamului nostru. Iată că  aceste calități, născute din suflete sincere și puternice, și-au făcut loc în sufletul omului Ioan Talpeș, care a văzut lumina zilei la data de 24 august 1944, în comuna Topleț (județul Caraș-Severin).

E adevărat că și-au pus amprenta în anii copilăriei sale minunata natură, dealurile, luncile, câmpiile, apele, pădurile, floarea de liliac de pe Iorgovan, izvoarele cu apă dulce și curată, iar mintea sa limpede și sănătatea au fost hrănite din mâncarea sănătoasă din acele vremuri considerate de mine cele mai pure. Istoricul Ioan Talpeș a înțeles de mic copil pe ce drumuri trebuie să pășească, și într-adevăr visul său a fost împlinit, însă cu multă muncă, învățătură, speranță și iubire față de cei din jur, mai ales față de oamenii care l-au crescut.

Cum locul copilăriei te strigă mereu oriunde ai pleca în lumea aceasta mare, istoricul, generalul, politicianul,scriitorul Ioan Talpeș se regăsește de multe ori, în liniște și pace, în curtea casei din Topleț, lângă smochinul vorbitor ce îl așteaptă cuminte, ca un copil, să-i culeagă roadele…un dar de la Dumnezeu.

O femeie inteligentă, dar și frumoasă, doamna Zoe, a ținut pasul cu onorabilul domn, politicianul Ioan Talpeș, mai mult de atât cred și sunt convinsă că doamna este mâna de fier din spatele generalului. Înțeleaptă, calmă, cu frumusețe interioară, dar și exterioară, această doamnă m-a impresionat prin eleganța, decența și finețea cu care trăiește și dăruiește.

Sunt multe de spus despre acest istoric, despre cărțile sale pe care le-am citit cu interes și uimire și din care pot spune că adevărat am învățat lucruri care îmi sunt necesare în multe momente ale vieții și care mă ajută să îmi refac gândirea atunci când am nevoie.

Ioan Talpeș a absolvit Liceul Traian Lalescu din Orșova, apoi a urmat Facultatea de Istorie din Cluj, ultimul an fiind făcut la București, astfel că în 1970 a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universității București.


Vezi: Ioan Talpeș – Wikipedia

Cugetările, reflecțiile, abordarea prezentului prin racordare la trecut, subtilitățile puse în fața noastră, chiar în paginile cărților BREVIAR LAIC, m-au făcut să folosesc foarte multe gânduri scrise transformându-le în citate, folositoare astăzi pentru mulți români și nu numai.

Forma sub care se adresează cititorul este foarte concentrată, am simțit de multe ori că am parte de morală, alteori de manifest, îmi vorbește despre manipulare, dar și despre speranță, despre trăire și iubire de neam, ideea este că în toate aceste gânduri vii, cum îmi place să le spun, există un curaj, de aceea am spus că stând față în față cu acest personaj foarte interesant, am intrat în lumea celor neînfricați. Este foarte ciudat momentul când asculți un om cu bagaje pline de istorie, realitate și duritate chiar, într-un trecut, prezent și viitor pe care nu le-ai înțeles pe deplin, dar care astăzi ți se prezintă atât de limpede, de multe ori ireal sau poate chiar ai știut unele etape ale istoriei, dar nu ai crezut sau nu ai fost interesat atunci. Toate au un sens și nimic nu este întâmplător, important este să îmi felicit prezentul că mi-a făcut cadou cea mai importantă lecție de istorie în care adevărul, dreptatea, importanța unor gânduri, sunt benefice pentru modul meu de supraviețuire, spun acest lucru pentru că citind din toate Breviar laic am constatat că totul este atât de limpede, trebuie doar să intri în miezul gândurilor- cuvinte- din paginile cărților și înțelegi tot ce se petrece în viața noastră, în țara noastră, în întreaga lume. Dar aceste trimiteri și abordări scrise de un om care privește perspectiva abordând-o prin prisma retrospectivei sunt născute din știință, mult studiu, întrebări și răspunsuri, iar cel mai important pot spune că din mult curaj. Nu poți să nu te încarci cu sentimente de toate felurile, când vezi și auzi cum sună realitatea, o atingi, îi spui: ”Bine ai venit!”, apoi intri din nou în lumea ta mai luminată astăzi față de ieri. Citind cărțile scrise de domnul Talpeș am avut mereu senzația că mă trimite în antichitate pentru a putea să trăiesc mai liniștită în prezentul globalizat, am trecut printr-un deja-vu ce mi-a dat de multe ori stare de amuzament, câteodată tristețe, de multe ori normalitate, din când în când frică, pentru că nu poți să nu te întrebi oare ce urmează? De ce suntem așa cum suntem? De ce nu am putea să fim altfel?

Dar timpul le va rezolva pe toate, într-o bună zi o să înțelegem ”materia de reprezentare a calificării pe care viața ne-a dat-o” așa cum a spus în cadrul unui eveniment cultural istoricul Ioan Talpeș.

Maria ROGOBETE/UZPR

Românii vor trebui- o dată și o dată- să-și precizeze ce se doresc a fi: neam; populație; popor; nație;

Națiune nu poți fi fără propria țară.

Popor poți rămâne, în administrarea și guvernarea altora.

Populație poți redeveni și prin transhumanță vei hălădui.

***

Prea multă vorbărie omoară orice idee; doar…și abia gândul mai provoacă Cuvântul.

***

Toți trăim cu iluzia că există oameni, lucruri, valori care ne aparțin. Indiferent de natura și legalitățile ce ne conferă „drepturile” de proprietate, nu ne aflăm decât în jocul unor iluzii, ca toate senzațiile și sentimentele cu care viața, în starea ei primordială, ne gratulează părelnic.

Suntem expresia inconștientă a condiției legii lui Lavoisier, aflați în tentația unei perpetuări posibile doar prin Spirit și Cuvânt.”

 ( Ioan TALPEȘ )

Festivitate sub deviza „Pe căi aspre către stele!”

Castelul Corvinilor din orașul de pe Cerna a fost recent gazdă ospitalieră a unei inedite festivități dedicate absolvirii elevilor din clasele a XII-a, din cadrul Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”, (director, prof. dr. Adela-Ioana Mateș)


Amănunte în acest sens, am obținut de la prof. dr. Valeria Lazăr.
– Absolvenții claselor a XII-a, Filiera teoretică, profil Real – specializările Matematică-Informatică și Științe ale naturii, și profil Uman – specializarea Filologie bilingv, Limba engleză, ai Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”, promoția 2018-2022, au participat, la Festivitatea de Absolvire, care a avut loc în curtea Castelului Corvinilor, în prezența reprezentanților locali, a cadrelor didactice, a părinților, a bunicilor și a prietenilor.


Au luat cuvântul în ordine: doamna director, prof. dr. Adela-Ioana Mateș, domnul primar al municipiului Hunedoara, Dan Bobouțanu, diriginții claselor a XII-a și șefii de promoție.
Orientare profesională, clădirea încrederii, decizie, realizare, performanță, înnoire, tradiție – excelență – toate acestea au vibrat în cadrul Festivității de Absolvire, sub deviza Per aspera ad astra! („Pe căi aspre către stele!”).
Festivitatea de Absolvire reprezintă o trecere prin timp, când se încheie o etapă din sufletul vieții noastre, pentru a face loc alteia.
Trecut… Prezent… Viitor… Profesori și absolvenți!


De-a lungul celor patru ani petrecuți împreună, ne-am asumat rolul și responsabilitățile pentru a ne autodepăși, întrucât, pe baza experienței și a expertizei, am intuit potențialul viitorilor absolvenți și am dorit să împărtășim din dedicarea noastră, astfel încât să clădim o relație dintre mentori și discipoli bazată pe încredere, să evoluăm împreună. Am avut același ideal: interacțiunea eficientă, în vederea atingerii performanțelor. Am fost determinați, dat fiind contextul pe care l-am traversat cu toții, să ne adaptăm trăirilor acestor vremuri!
Acum, absolvenții vor avea din nou de înfruntat necunoscutul, cu scopul de a-și urma drumul, de a explora și mai mult lumea, de a fi liberi, de a-și autodepăși limitele, motivați să își continue viața, păstrând în suflet și în gând amintirea clipelor în care s-au format pentru a deveni, în primul rând, OAMENI!
Parafrazându-l pe Lucian Blaga, avem și noi convingerea că cei care cred în zbor vor deveni stăpâni peste zare. Le dorim absolvenților să aibă un zbor nu întotdeauna lin, dar cât mai înalt, pentru a cuceri cele mai îndepărtate zări. Cu cât se vor înălța mai sus, cu atât vor vedea mai departe, fiindu-le călăuză dorința de a-și urma chemarea, pentru a găsi drumul către sine.
Iată și un îndemn: absolvenți ai Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”, din familia Hunedoarei, îndrăzniți să fiți voi înșivă, furișați-vă, tiptil, în savoarea leagănului anilor de liceu, rezonați cu cromatica curcubeului vieții voastre, după fiecare ploaie și trăiți clipa, fie ce-o fi!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR