În Sfânta Duminică a Tuturor Sfinților, 19 iunie 2022, la Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” Bocșa, s-a desfășurat un eveniment complex dedicat memoriei istoricului Nicolae Bocșan de la a cărui plecare în veșnicie s-au împlinit 6 ani.

Iată că, într-o Biserică proaspăt primenită, trecută printr-un amplu proces de restaurare și împodobită cu picturi demne de titulatura primită în mod neoficial – „Voronețul Banatului” -, o mare de oameni a participat la Sfânta Liturghie, închinându-se în rugăciune alături de harnicul și talentatul paroh dr. Silviu Ferciug, precum și bucurându-se de înălțătoarele voci ale membrilor corului „Armonia”.

După Sfânta Liturghie și Împărtășirea cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului, credincioșii prezenți au luat parte la un seminar intitulat „Pictorii iconari din Banatul de munte în sec. XVII-XIX” susținut in memoriam prof. dr. Nicolae Bocșan.

În cadrul acestui seminar a fost vizionat un reportaj mai vechi, realizat de Vasile Bogdan și TVR Timișoara în anul 2007, intitulat „Filip Matei și școala de pictură de la Bocșa” (pus la dispoziție de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”), material care face parte din ciclul „Bocșa din inimă” inițiat de scriitorul și reporterul Vasile Bogdan împreună cu Gabriela Șerban și Mirel Patriciu Pascu, primarul orașului Bocșa, proiect în cadrul căruia, în perioada 2008 – 2011, au văzut lumina tiparului trei volume și au fost realizate mai multe documentare și reportaje evocând oameni și fapte din Bocșa.

Personalitatea istoricului Nicolae Bocșan a fost evocată succint de către  Gabriela Șerban printr-o expunere intitulată „Oameni ce dau onoare orașului: istoricul Nicolae Bocșan, in memoriam”, iar oamenii care l-au cunoscut au avut posibilitatea să și-l amintească și să-l pomenească pe acest vrednic fiu al urbei.

Deosebit de interesantă a fost intervenția pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu, reprezentat al Episcopiei Caransebeșului, care a vorbit la modul excepțional despre icoane, iconari, isihasm și mistici metafizice.

Gazda evenimentului, pr. dr. Silviu Ferciug, a prezentat în câteva cuvinte chipuri de oameni dăruiți care au adus o contribuție importantă Bisericii, referindu-se, în principal, la regretatul pr. Constantin Miloș, dar și la Eremia Profeta și pictura Bisericii „Sf. Nicolae” din Bocșa Română.

Acest frumos și bogat eveniment a fost inclus în seria de evenimente organizate în baza protocolului de colaborare între Episcopia Caransebeșului și Parohia Ortodoxă Română Bocșa 2, în cadrul Planului de Marketing, pentru promovarea obiectivului de investiții și a fost organizat în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Liceul Teoretic „Tata Oancea” și Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa.

Filiala UZPR „Valeriu Braniște” Timiș și Biblioteca Academiei Române – Filiala Timiș organizează marți, 21 iunie, în Aula din Timișoara a Academiei Române, Simpozionul științific cu tema „Presa din Banat în oglinda vremii”.
Filiala UZPR „Valeriu Braniște” Timiș ilustrează, prin derularea Simpozionului științific național cu tema „Presa din Banat în oglinda vremii”, puterea și utilitatea publică a presei.
În calitatea sa de entitate profesională emblematică și cea mai mare organizație de breaslă din România, UZPR este, ca întotdeauna, în măsură să reflecte importanța mass-media pentru societate. Uniunea este omniprezentă în societatea românească, contribuind la conștientizarea extinsă vizavi de cele mai stringente provocări contemporane, jurnaliștii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România demonstrând că își îndeplinesc pe deplin misiunea asumată de a acționa în folosul și interesul opiniei publice.
Simpozionul științific național cu tema „Presa din Banat în oglinda vremii”, care reunește personalități publice remarcabile, prezintă lucrări de anvergură, ilustrând tradiția de excepție a uneia dintre cele mai importante profesii pentru orice societate democratică. „Adresez distinșilor participanți la această selectă adunare profesională salutul conducerii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România”, a transmis Sorin Stanciu, președintele UZPR.
Evenimentul va fi moderat de conf. univ. dr. Ioan David, director al Bibliotecii Academiei Române – Filiala Timișoara.

Vineri, 17 iunie 2022, Sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa a găzduit un eveniment dedicat unei doamne de poveste și cărților acesteia: Zahara Onel Stanzel, dascăl și director al Casei Pionierului în perioada 1973-1990.

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa în cadrul proiectului „Să ne prețuim valorile!” și a avut menirea de a  reașeza pe harta cultural-literară a orașului numele  unei doamne care a slujit cu dăruire, curaj și înțelepciune pe tărâmul cultural-educațional al unei Bocșe dintr-o perioadă grea, urâtă, de tristă amintire.

La eveniment s-au alăturat autoarei Zahara Onel Stanzel editorul Gheorghe Jurma și îngrijitorul cărților, Marcu Mihail Deleanu, dar și foști elevi ai profesoarei Zahara Stanzel și foști colegi și colaboratori ai directoarei Casei Pionierului, Zahara Stanzel.

Cuvântul de bază al acestei întâlniri a fost „emoția”!

Participanții au rememorat amintiri, întâmplări, evenimente, unele hazlii, altele mai puțin plăcute, din acea perioadă în care, împreună, au muncit și au răzbit.

De asemenea, au fost prezentate cele trei cărți ale Zaharei Onel Stanzel: „Mă ascund în cuvânt”, volum apărut în anul 2017 la Editura TIM din Reșița, sub atenta supraveghere a scriitorului Gheorghe Jurma, cu o în loc de postfață, o discuție a autoarei cu filologul Marcu Mihail Deleanu; „Lumini în amurg”,volum apărut la Editura TIM din Reșița, în anul 2019; cel de-al treilea volum, intitulat „O plasă de vise”, a apărut recent (2022) la Editura TIM din Reșița, tot sub îngrijirea celor doi filologi: Gheorghe Jurma și Marcu Mihail Deleanu, înnobilat fiind de reproducerea unor picturi semnate de artiști bocșeni: Tiberiu Bottlik, Iosif Vasile Gaidoș, Minerva Oance, Leu Zeno Munteanu, Peter Kneipp și Viorel Coțoiu.

Alături de amintiri, versurile sensibile și nostalgice ale Zaharei Stanzel au reușit să încarce atmosfera cu emoție și bucurie, cu optimism și umor sănătos.

Despre autoare au vorbit la modul superlativ: editorul Gheorghe Jurma, publicistul Titus Crișciu, scriitorul Erwin Josef Țigla, filologul Marcu Mihail Deleanu, prof.  Mina Șoșdeanu, prof. Stela Boulescu, ing. Victor Creangă, prof. dr.  Mihai Vișan, ec. Dan Liuț și scriitorul Nicolae Preda.

Deși absent (motivat!) de la eveniment, primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a ținut să transmită gânduri bune și alese sentimente doamnei Zahara Stanzel și să-i ofere o Diplomă de Excelență în semn de recunoștință și prețuire pentru prodigioasă activitate pe tărâm cultural și educațional, misiune împlinită cu succes de dl. Cristian Coman.

De asemenea, o Diplomă de Cinstire în semn de aleasă prețuire și calde mulțumiri pentru rodnică și frumoasă colaborare a fost înmânată dnei. prof. Stanzel și din partea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” și a revistei „Bocșa culturală” prin directorul acesteia, Gabriela Șerban.

Evenimentul a fost unul de suflet, iar sărbătoarea acestei doamne de poveste și a cărților sale a continuat sub cupola bibliotecii bocșene, la umbra cărților și în ambianța culorilor oferite de tablourile artistului plastic Nik Potocean prin expoziția personală intitulată „Emoții în culori”, realizată special pentru acest eveniment.

Un an școlar încheiat de curând. Un an în care am încercat – după cum ne spunea în exclusivitate prof. Raul SPĂTARU (foto), în calitatea sa de director al Colegiului Economic „Emanuil Gojdu” Hunedoara – să reconstruim acel împreună viu, în lumea reală, pe care îl rătăcisem cât timp ne-am văzut și ne-am auzit în cea virtuală.
Știm cu toții, copiii pun temelie lumii lor când primesc răspunsuri convingătoare.
Am încercat să răspundem și să lămurim întrebările, uimirile, exclamațiile, protestele, curiozitățile, plictiselile, nerăbdările, nedumeririle lor.
I-am ajutăm să descopere rosturi. Ei au curajul copilăriei sau impetuozitatea adolescenței. Am reușit să redevenim acel împreună dorit, acel împreună al familiei Gojdu.
Ne mândrim cu Drângă Daria – premiul I și Gherghel Eduard Andrei – premiul II, la Olimpiada Națională a Disciplinelor din Aria Curriculară Tehnologii, etapa județeană (profesori Kati Cernat, Nadia Merce, Violeta Saulea, Carmen Solomon, Dana Cioară, Luis Boroacă).
Locul I au obținut Răduțiu Spiridon și Telman Bogdan Ioan, din clasa a XII-a, coordonați de prof. Nadia Merce, la prima ediție a Concursului „Anton Saimac”, organizat de Facultatea de Inginerie din Hunedoara – Universitatea Politehnică Timișoara, la secțiunea Economie și sustenabilitate. Tot locul I la același concurs a obținut și Nicula Denis Ștefan, clasa a XII-a, coordonat de prof. Anișor Pârvu, secțiunea Electrotehnică și electronică aplicată.
La concursul pe meserii – ospătar – s-a obținut o mențiune la etapa județeană (prof. Maria Pașca).
Ne bucură rezultatele de la Olimpiada de limba și literatura română, unde, la faza județeană, s-au obținut un premiu I – Larisa Maria Gîdei, (prof. Mariana Stoica) și două mențiuni (prof. Anca Mureșan), sau mențiunea de la faza județeană a Olimpiadei de matematică (prof. Cristina Florea). În numerele 11, 12 și 13 ale revistei „Ordinul Povestitorilor” sunt publicate și povestiri ale unor elevi din clasa a VII-a. Premiul I la clasa a VII-a la Olimpiada Poveștilor a fost obținut tot de olimpica națională, Larisa Maria Gîdei.
La Olimpiada de limba engleză – faza județeană, s-au obținut un premiul III și o mențiune la gimnaziu (prof. Lorina Poenar) și o mențiune la liceu (prof. Cristina Kallai).
O mențiune a fost obținută și la etapa județeană a Olimpiadei de religie ortodoxă (prof. Dalia Albu), iar la cea de religie Alianța Evanghelică, două premii II, liceu (prof. Jozsef Csontos).
La alte concursuri internaționale sau naționale – disciplina religie – „Împreună cu Hristos în lume la început de mileniu III”, „Rugăciunea, scară spre cer”, „Rugăciunea în viața mea” – s-au obținut premii I, II, III și mențiuni, la nivel de clase primare și gimnaziale (prof. Dalia Albu).
În cadrul concursului „Memoria Holocaustului” s-au obținut un premiu III și două mențiuni (prof. Bogdan Ciort).
La concursul „Invitație la ilustrație” elevii au obținut un premiu I, două premii II și două premii III (prof. Adina Iovan).
Tot premiul I a fost obținut la concursul „Despre pădure, prin artele vizuale” (prof. Geta Pascu).
Elevi ai clasei a IV-a au obținut premiul I și premiul II la Comper Matematică și premiul I la Comper Comunicare – faza națională a concursului „Comper” – (prof. Melania Rusu).
Faza județeană a concursului Prietenii pompierilor a fost câștigată de echipa coordonată de prof. Tania Paliu.
Locul I a obținut și echipa de fotbal băieți – gimnaziu la etapa județeană, în cadrul Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar, iar la etapa zonală, locul III (prof. Raul Spătaru).
După ce urcaseră pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la etapa județeană, performanțe de excepție au obținut la etapa națională de cros Pop Adelin Daniel, clasa a XI-a, locul II, categoria băieți – liceu și Gîdei Larisa Maria, clasa a VII-a, locul VIII, categoria fete – gimnaziu.
Menționăm și locul II obținut la prima ediție a Cupei UPT | FIH, organizată în parteneriat de Facultatea de Inginerie din Hunedoara, Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara și ACS WEST DEVA.
Performanțe sportive au obținut mulți alți elevi ai Colegiului, la fazele județene, fie individual, la tenis de masă sau cros, fie în echipe, la baschet, handbal sau fotbal, liceu sau gimnaziu (profesori Tania Paliu, Raul Popa).
Educația elevilor de la Colegiul nostru se realizează și prin proiectele Erasmus +. Anul acesta, 32 de elevi din clasele a X-a, a XI-a liceu și școala profesională au efectuat un stagiu de pregătire practică de trei săptămâni în Italia, la hotelurile companiei Della Vista SRL, precum și la agenții de turism din Rimini.
În scopul de a răspunde provocărilor apărute în urma evoluției rapide a generației digitale de elevi, pentru îmbunătățirea calității și creșterea eficienței procesului educațional și stoparea fenomenului de părăsire timpurie a școlii, în contextul incluziunii europene, 18 cadre didactice de la Colegiul nostru au participat la proiectul „Împreună facem școala mai bună” – cursurile de formare desfășurându-se în Italia, Malta, Portugalia și Spania.
Trebuie să amintim faptul că unitatea noastră școlară este una dintre cele șapte entități din Europa care formează consorțiul pentru dezvoltarea proiectului de educație financiară intitulat EQAFIT (Enhanced Quality Assurance in Vocational Education Training), care își propune să sprijine furnizorii de Educație și formare profesională inițială în FSS (Sectorul serviciilor financiare) pentru a-și îmbunătăți oferta de calitate prin implementarea principiilor „Asigurării calității”.
Prin toate activitățile noastre, în clasă sau în competiții, vrem să-i pregătim pentru viață pe toți elevii, căci și cei care nu se află în topuri trebuie să fie oameni, trebuie să simtă că sunt prețioși, că valorează pentru noi, că suntem mândri de ei.
Suntem încrezători că examenele – Evaluarea Națională, pentru elevii de clasa a VIII-a – care a început, urmată de bacalaureat – vor dovedi valoarea familiei Gojdu.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

După cum ne informa prof. Rodica Pleșa (foto), directorul Palatului Copiilor Deva, orașul reședință de județ găzduiește a XXI-a ediție a Festivalului Internațional de Folclor „CARPATICA-DEVA”, eveniment organizat de Palatul Copiilor Deva, aprobat de către Ministerul Educației în Calendarul Național al Activităților Educative.
Coorganizatori în acest an ai evenimentului sunt: Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, Primăria Municipiului Deva și Centrul Cultural „Drăgan Muntean” Deva.
Partenerii implicați sunt: Primăria Orașului Hațeg, Primăria Comunei Șoimuș, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Consiliul Județean Hunedoara, Centrul de Cultură și Artă al Județului Hunedoara, Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva, Liceul cu program Sportiv „Cetate” Deva, Liceul Teoretic „Teglas Gabor” Deva.
Festivalul reunește la această ediție, ansambluri folclorice din Bulgaria, Macedonia de Nord, Serbia, județele: Arad, Caraș-Severin, Cluj, Iași, Maramureș, Timiș și Hunedoara, aproximativ 250 de dansatori, soliști de muzică populară și instrumentiști.
Deschiderea festivalului va avea loc la Deva, pe platoul Centrului Cultural „Drăgan Muntean”, continuând cu spectacol în orașul Hațeg, iar festivitatea de închidere va avea loc în comuna Șoimuș.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Se înserase, vântul șoptea printre frunzele merilor din grădina copilăriei mele, ea este de fapt grădina timpului, aici am fost și sunt mereu fericită, poate de aceea i-am pus numele Grădina Fericită. Nea Petru, vecinul meu îmi auzise pașii prin iarba udă și își făcuse apariția în poarta dintre grădini, niciodată încuiată, așa sunt oamenii la sat, prietenoși, cinstiți, săritori și cu credință în Dumnezeu.

– Bine ai venit acasă!

– Bine te-am găsit nea Petre!

Și poveștile își deschideau porțile, poate că erau aceleași povești, dar cu un alt prezent, mult mai sărac decât cel care trecuse. Mirosul de tei ne trimitea în lumea bunicilor, aceleași flori de cireși, același cântec de cuc, chiar și smochinul avea aceeași haină cusută în coate, cel mai sincer din Grădina Fericită, el renaște ori de câte ori este nevoie și o face numai pentru noi…Undeva, în vale, se auzea clinchetul unui clopot, era o vacă ce își ducea laptele proaspăt acasă, hrănită bine, cu ochi mari și blânzi ciulea urechile la șuieratul trenului, era obișnuită, am simțit mâna bunicii în mâna mea…se contopeau gândurile vremurilor, noi suntem cei de ieri, devenim cei de mâine, parcă aceleași fețe în spirite diferite. Deodată m-a fulgerat un sentiment, nimeni nu va schimba lumea satului, niciodată! Suntem prea puternici, avem rădăcinile înfipte adânc, chiar și părul alb, mâinile brăzdate și ochii mereu înlăcrimați ai lui nea Petru, scriu câteva pagini în Cartea Timpului.

Întunericul din jur ne ținea lumânarea aprinsă de magica lună, cum să nu savurez liniștea trecută bine de prima tinerețe? Cum să nu îmi umplu pieptul cu parfum de tei? Cum să nu mângâi un gușter ce făcea tumbe pe picioarele obosite ale vecinului meu, fericită că o băgăm în seamă și-a chemat și prietena, Doamne…câtă dragoste de viață în Grădina Fericită din satul cărășan, satul meu drag, Topleț.

Dar bucuria abia acum își deschidea aripile, în fața mea se întindea un covor ca o pictură, petale de trandafiri roz îmi spuneau că se apropie Rusaliile cunoscute și drept Pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Miros de ”mișpais”, așa spunem noi la prăjitură, miros de sarmale, voie bună pe sub porți, în curțile caselor, uși larg deschise pentru a primi musafiri, râsete de copii pe străzi, apoi muzica de joc  ce se auzea din depărtare. În această zi de sărbătoare oamenii satului, astăzi mai puțini e adevărat, sunt îmbrăcați în costume populare, cum să nu lași tot și să nu fugi spre mulțimea care plângea de bucurie ascultând doine?

– Anul acesta e an bun, se fac mere multe, dar și prune, avem un an rodnic. Și vocea lui nea Petru se contopea cu noaptea pierdută-n liniștea Iorgovanului. Unde se duc licuricii când se luminează de ziuă? Mereu mi-am întrebat părinții, bunicii, dar niciodată nu am primit răspuns, un lătrat de câine bucuros se auzi prin gard, apoi ca și cum nu ar fi vorbit cu mine, nea Petru a răspuns:

– Se duc de unde au venit, la Dumnezeu!

Atât de adevărat! Noi suntem identitatea satului românesc, satul este suflul din noi, ne pierdem în primăveri jucăușe pentru a ne regăsi în ierni geroase,  colindăm munți, păduri, pentru a simți bucuria tuturor viețuitoarelor, ne aruncăm în iarba din poieni și rămânem cu ochii lipiți de cer pentru a primi dragoste și bunătate, bucurie și veselie, astfel încât pe drumul vieții noastre să nu ducem lipsă de modestie, iubire, smerenie, demnitate.

Miros de timp, miros de tei, miros de pământ și iarbă, toate s-au adunat într-un gând ce îmi tot spunea înainte de culcare: Iubește românește, numai așa vei primi cadou ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”!

Maria ROGOBETE/UZPR   07.06. 2022   TOPLEȚ,  CARAȘ-SEVERIN

Urmare solicitării primite de la R.M. din Hunedoara, căruia i s-a implantat o valvă biologică cu un rezultat final bun.

Pentru grija și menținerea acesteia în condiții de o bună funcționare și eficiență, l-am rugat pe dr.
Sándor Szamosi, medic primar cardiolog – șef secție la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, să ne ofere amănunte.

– La pacienții cu proteze biologice, ca dealtfel și la cei cu proteze mecanice sau cu valve native (valvele naturale, proprii) cu stenoze sau insuficiențe valvulare semnificative se recomandă profilaxia endocarditei infecțioase în situațiile care pot determina bacteriemie, adică trecerea bacteriilor în sânge în urma unor manevre medicale. În cazul intervențiilor stomatologice sau în sfera ORL se recomandă administrarea pe cale orală a două grame de Amoxicilină (4 capsule de 500 mg sau două de 1000 mg odată) cu o oră înaintea intervenției. Ca o alternativă la Amoxicilina simplă se poate folosi combinația de Amoxicilină cu Acid Clavulanic, în aceleași doze, având un spectru mai larg decât Amoxicilina singură (adică acționează asupra mai multor categorii de microbi). La pacienții care urmează să suporte intervenții chirurgicale în sfera digestivă sau genito-urinară, dar și la pacienții care urmează să fie supuși unor manevre de tipul endoscopiei digestive (colonoscopie, rectoscopie, gastroscopie) sau cistoscopiei se recomandă administrarea intravenoasă, cu 30 de minute înaintea intervenției sau manevrei, a 2 grame Ampicilină plus 80 mg Gentamicină, iar la 6 ore după, se va mai administra 1 gram de Ampicilină intravenos. Trebuie remarcat faptul că apariția unei endocardite infecțioase este o mare dramă pentru pacient, punându-i viața într-un serios pericol, de aici și importanța respectării cu conștiinciozitate a recomandărilor pentru prevenirea endocarditei.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Astfel se intitulează proiectul educațional propus de cadre didactice de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, proiect care are drept scop dezvoltarea capacității copiilor și tinerilor de a cunoaște și înțelege obiceiurile, tradițiile, dar și oamenii de seamă din Banatul istoric, în principal tradiții culturale de pe Valea Bârzavei cât și din zona Vârșețului (Voivodina – Serbia).

Inițiativa aparține coordonatorului de proiect, prof. Ionela Vuia și echipei de implementare constituită din prof. Luminița Miloș și prof. Mihaela Țăran.

Evident că, pentru buna desfășurare și împlinirea acestui deziderat în condiții optime, inițiatorii au apelat la parteneriate viabile, astfel că în realizarea proiectului au fost implicați oameni și instituții capabile să suțină implementarea eficientă a programului, dar și să asigure seriozitate și continuitate acestui frumos proiect.

Partenerii implicați sunt: Organizația Națională a românilor din Serbia, reprezentată de Daniel Răduc, Fundația „Protopop Traian Oprea” reprezentată de Sorin Janeš, Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8, reprezentată de Marizel Kempjan, Primăria Orașului Bocșa reprezentată de primar Mirel Patriciu Pascu, Casa Orășenească de Cultură Bocșa, reprezentată de Ioan Liuț, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa reprezentată de Gabriela Șerban și, evident unitatea de învățământ organizatoare: Grădinița cu Program Prelungit Bocșa reprezentată de prof. Andreea Maria Bărbuceanu.

În data de 8 iunie 2022, o delegație a orașului Bocșa, constituită din echipa inițiatoare și partenerii de proiect, s-a deplasat la Vârșeț (Voivodina – Serbia) într-o vizită de lucru, având drept scop cunoașterea părților și semnarea parteneriatului educațional intitulat „Din Banat până-n Banat”.

Bocșenii au fost foarte bine primiți de frații din Vârșeț, mai întâi gazde fiind Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8 dimpreună cu directorul Marizel Kempjan și reprezentanții asociațiilor partenere, Daniel Raduc și  Sorin Janeš, ca, mai apoi, delegația bocșană fiind invitată la o discuție cu excelența sa  Dinu Gheorghe, consulul general al României la Vârșeț.

Întâlnirea de la Vârșeț din data de 8 iunie 2022 a fost una dintre cele mai izbutite evenimente educaționale bocșene, reușind să pună pe tapet activități importante și atractive, benefice ambelor părți, mai mult, reușind să lege prietenii cu oameni extraordinari, oameni dedicați și inimoși care, chiar și în condiții mai dificile, pot gândi și elabora programe și proiecte serioase și de impact în rândul copiilor și tinerilor. Trebuie să recunoaștem că sunt caracteristici care ne definesc atât pe noi, cei din Banatul Cărășan, cât și pe cei din Banatul Sârbesc!

O zi frumoasă și putem spune, fără să greșim, bogată, deoarece fiecare participant s-a îmbogățit sufletește, iar proiectul propus, pe lângă faptul că a fost semnat, a fost și completat, existând și propunerea de prelungire. Următoarea întâlnire în cadrul proiectului educațional „Din Banat până-n Banat” va avea loc la Bocșa, în data de 25 iunie 2022, atunci când partenerii din Vârșeț sunt invitați, pe lângă vizita de lucru, și la concertul din cariera de piatră din Bocșa Montană.

10 iunie 2022: 44 de ani de la trecerea în eternitate

Binecunoscutul etnograf și pedagog reșițean Alexander Tietz este reprezentantul cel mai marcant al mișcării culturale germane din secolului XX în Banatul Montan. El a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la toți locuitorii acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului, între care Scrisorile de la sălaș se disting prin acuratețea observațiilor și o impecabilă stilistică literară în limba română.

Postum i-au apărut 8 cărți, editate la Reșița și București. De asemenea, i-au fost ecranizate câteva povești pentru o înregistrare pe disc.

Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din același secol, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului. Numele său este purtat atât de Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, cât și de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din cartierul reșițean Lunca Pomostului.

Cu prilejul zilei sale de moarte, la Biblioteca Germană care îi poartă numele a fost organizată o expoziție documentară.

Alexander Tietz și familia sa

– cronologie –

n În anul 1706 (sau 1726?, 1736?) a venit în Banat de la Mânăstirea Tismana din nordul Olteniei, diaconul și pictorul de biserică Vasile și s-a așezat la Srediştea Mare de lângă Vârșeț. A fost numit Diaconu de unde i se trage și numele de Diaconovici. Vasile a fost stră-stră-stră-stră-străbunicul lui Alexander Tietz din partea mamei;

n La 19 august 1829 s-a născut, la Bocşa Montană, Adolf Diaconovich, bunicul din partea mamei al scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 27 mai 1886 în Reșița;

n La 19 mai 1833 s-a născut, la Alt-Kalken (Boemia), Franz Xaver Tietz, bunicul din partea tatălui al scriitorului Alexander Tietz. S-a stins din viață la 26 aprilie 1912 în Timișoara;

n La 28 octombrie 1833 s-a născut, la Párdány (Torontal), Margarethe Geiger, bunica din partea tatălui a scriitorului Alexander Tietz. Aceasta a murit la 25 iulie 1917 în Reșița;

n La 24 septembrie 1836 s-a născut, la Bocşa Montană, Adelaide Kostiha, bunica din partea mamei a scriitorului Alexander Tietz. Ea a murit la 26 iulie 1915 în Reșița;

n La 20 iunie 1859 a văzut lumina zilei la Timișoara (Mehala) Josef Ferdinand Tietz, tatăl scriitorului Alexander Tietz. El a fost cel de al doilea copil al lui Franz Xaver și al Margaretei (născ. Geiger) Tietz;

n La 23 ianuarie 1863 s-a născut, la Viena, Therese Lidia Diaconovici, mama scriitorului Alexander Tietz. Ea fost cel de-al treilea copil al familiei Adolf și Adelaide (născ. Kostiha) Diaconovici;

n În anul 1877 a venit la Reșița, ca proaspăt învățător, Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;

n La 28 august 1882 s-au căsătorit, la Reșița, Josef Ferdinand Tietz și Therese Lidia Diaconovici, părinții lui Alexander Tietz;

n Între anii 1886 și 1888 Cornel Diaconovici, unchiul lui Alexander Tietz, a editat la Reșița publicația „Romänische Revue” ca o publicație politico-literară, cu apariție la Budapesta – Reșița – Viena. Prin apariția acestei publicații s-a încercat propagarea culturii române în spațiul german. Publicația a apărut între anii 1885 și 1892;

n Între anii 1898 și 1904 Cornel Diaconovici a editat la Sibiu prima enciclopedie (trei volume) în limba română;

n La 9 ianuarie 1898 a văzut lumina zilei, la Reșița, Alexander Tietz, al șaselea copil (șapte au fost în total) al familiei Josef Ferdinand și Therese Lidia (născ. Diaconovici) Tietz;

n Alexander Tietz a urmat în perioada 1905 – 1908 cursurile școlii primare la Reșița;

n La 2 aprilie 1907 s-a născut prima soție a lui Alexander Tietz, Stella Maria Simic;

n Alexander Tietz a absolvit Gimnaziul Piarist din Timișoara, cu diploma de bacalaureat, la 20 iunie 1916. El a urmat acest gimnaziu în perioada 1908 – 1916. Alexander Tietz a frecventat în aceeași perioadă și Școala de Muzică din Timișoara (violoncel);

n Alexander Tietz a studiat germanistica la Cluj și Budapesta în perioada 1916 – 1920;

n În anul 1920 Alexander Tietz a efectuat stagiul militar la Regimentul 37 de artilerie de la Turnu-Severin;

n Începând cu 1 septembrie 1920, Alexander Tietz este suplinitor pentru trei ani la Gimnaziul de Băieți din Reșița;

n La 14 iunie 1922, Alexander Tietz a primit din partea Facultății de Litere din Cluj, Diploma de licență ca profesor de limba germană;

n La 20 martie 1923, Alexander Tietz a primit Diploma de profesor;

n Începând cu 1 septembrie 1923, Alexander Tietz a predat germana ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți din Reșița;

n În anul 1923 Alexander Tietz a înființat la Reșița gruparea „Wandervögel” având drept scop propagarea drumeției și a cântecului popular german;

n La 3 aprilie 1930 a murit la Reșița Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;

n La 1 aprilie 1934, Alexander Tietz a primit gradul doi ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți Reșița;

n La 26 decembrie 1938 s-au căsătorit, la Timișoara, Alexander Tietz și Stella Maria Simic;

n Alexander Tietz a debutat în limba română, în anul 1939, cu o serie de 13 articole reunite sub titlul „Crăișori din sălașul meu”, în publicația „Reșița”;

n Printr-o adresă din 7 februarie 1940 a Ministerului Învățământului din București, Alexander Tietz a fost înștiințat că a fost numit cu caracter definitiv profesor de germană principal la Gimnaziul de Băieți din Reșița, prin Decretul regal nr. 266 / 27 ianuarie 1940, începând cu 1 noiembrie 1939;

n Alexander Tietz a început în 1940 să culeagă povești populare, povestiri și legende ale germanilor din Văliug și Gărâna. Aceste prime încercări au fost continuate în 1942, adăugându-se și material cules de la români, caraşoveni și sârbi de pe întreg cuprinsul Banatului Montan;

n La 31 iulie 1948 a murit la Reșița Therese Lidia Tietz (născ. Diaconovich), mama lui Alexander Tietz;

n La Editura Tineretului din București a apărut, în1956, prima carte semnată Alexander Tietz: „Sagen und Märchen aus den Banater Bergen” („Legende și povești din Munții Banatului”);

n La 7 iulie 1956 a murit, la Reșița, Stella Maria Tietz, soția lui Alexander Tietz;

n În anul 1958 a apărut la Editura Tineretului cea de a doua carte semnată Alexander Tietz: „Das Zauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen” („Izvorul fermecat. Povești din Munții Banatului”);

n Alexander Tietz s-a pensionat în 1959;

n La 20 februarie 1964 Alexander Tietz s-a căsătorit cu Gertrude Antonia Klipsch;

n La Editura pentru Literatură a apărut, în anul 1967, cea de a treia carte semnată Alexander Tietz: „Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch” („Acolo unde fumegă furnalele printre dealuri. O carte de citit”);

n În anul 1967 i-a apărut cărticica „Der goldene Ritter. Märchen aus den Banater Bergen” („Călărețul auriu. Povești din Munții Banatului“) la Editura Tineretului din București, în cadrul colecției „Märchensäckel“;

n În anul 1974 a apărut, la Editura „Kriterion“ din București, cartea „Märchen und Sagen aus dem Banater Bergland” („Povești și legende din Banatul Montan”), ediție care a fost comercializată și în Republica Democrată Germană printr-o convenție între edituri;

n La 10 iunie 1978 Alexander Tietz a murit în urma unui accident de circulație și a fost înmormântat în cripta familiei. Ceremonia religioasă a celebrat-o mons. Paul Lackner. Au vorbit despre Alexander Tietz, Hans Kehrer, din partea oamenilor de cultură germani din România, Mircea Șerbănescu, din partea Uniunii Scriitorilor și Georg Hromadka, din partea prietenilor și a concetățenilor reșițeni;

n În anul 1980, Casa de discuri „Electrecord” a realizat un disc în limba germană, sub nr. 01564, care conține pe o parte trei povești ale lui Alexander Tietz;

n La 19 octombrie 1995 s-a inaugurat la Reșița secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;

n La 26 decembrie 1997 a murit, la Reșița ,Gertrude Antonia Tietz, a doua soție a lui Alexander Tietz;

n În ziua de 9 ianuarie 1998, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Alexander Tietz, a avut loc o comemorare la mormântul omagiatului. Despre Alexander Tietz au vorbit ing. Karl Ludwig Lupșiasca și Erwin Josef Ţigla;

n În anul 1999, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au hotărât decernarea anuală a Premiului „Alexander Tietz” ca fiind cea mai importantă distincție pe care o oferă minoritatea germană din Banatul Montan;

n La 29 martie 1999 i s-a atribuit printr-o Hotărâre a Consiliului Județean Caraș-Severin (nr. 31) Liceului Teoretic Nr. 4 Reșița numele de Liceul „Diaconovici – Tietz”.  Astfel au fost apreciate două personalități: dr. Corneliu Diaconovici și Alexander Tietz;  

n Consiliul Local al Municipiului Reșița a hotărât în unanimitate în ședința sa ordinară din 24 februarie 2004, si-i fie conferit lui Alexander Tietz, titlul de Cetățean de onoare post mortem al orașului său natal. Înmânarea festivă a diplomei către inițiatorii  propunerii, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, a avut loc în ziua de 1 mai 2004, oficiată fiind de către Primarul Municipiului Reșița, ing. Mircea Ioan Popa, ea aflându-se în prezent la loc de cinste în cadrul Bibliotecii germane „Alexander Tietz”;

n În data de 6 octombrie 2004 a avut loc la Reșița inaugurarea festivă a noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”, în prezența a peste 400 de invitați, centru în care funcționează și secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;

n În data de 6 octombrie 2004 s-a dezvelit în fața noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz” un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de sculptorul bucureștean Horea Flămând. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul dedicat unei personalități germane din Banatul Montan.

Erwin Josef Țigla

Una dintre misiunile culturale însușite de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este cea de a reaminti iubitorilor de cultură și spiritualitate, personalitățile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spațiu de interferențe culturale.

De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate aproape uitată în Banatul Montan, dar care s-a născut la Reșița. Câteva date biografice despre cel comemorat:

Julius Meier-Graefe

Julius Meier-Graefe s-a născut la Reșița, la 10 iunie 1867. Mama lui a murit imediat după nașterea sa și a fost înmormântată în cimitirul german din cartierul Muncitoresc. În anii tinereții am mai știut locul acestui mormânt, chiar fotografiindu-l. Tatăl său, inginerul Eduard Meier, a fost pentru o perioadă angajat la uzinele reșițene. După studii inginerești la München, Julius Meier-Graefe a urmat, după plecarea sa la Berlin în anul 1890, studii de istorie și istorie a artelor plastice.

Prima sa lucrare de critică de artă, redactată în anul 1894, se referă la Edvard Munch. În anul 1895 avea să devină unul dintre întemeietorii revistei „Pan“, din a cărei redacție s-a retras după un an. Apoi, trăind mai ales la Paris, Julius Meier-Graefe s-a transformat într-unul dintre cei mai buni cunoscători ai picturii franceze din secolul al XIX-lea. În scrierea sa în trei volume (apărute: 1904, 1914 – 1924) „Istoria dezvoltării artei moderne“, a consacrat impresionismului francez un loc aparte. Această lucrare – precum și o alta, „Cazul Böcklin“ (1905) – i-a adus reproșul că ar fi polemizat la adresa artei germane. Julius Meier-Graefe a scris monografii importante despre mulți artiști plastici, printre care Paul Cézanne și Vincent van Gogh. Cu pana ascuțită și limbă ageră, el a scris și publicat multe materiale despre arta plastică contemporană lui.

Este cunoscut ca unul dintre importanții antemergători ai impresionismului. Istoricul de artă plastică și scriitorul Julius Meier-Graefe a murit la 5 iunie 1935, în Vevey, Elveția.

Anul acesta, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea a 155 de ani de la nașterea lui Julius Meier-Graefe printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată.