de Gelu DRAGOŞ, U.Z.P.R.

Marți, 28 iunie, maratonul literar, cum am îndrăznit să-l numesc, s-a încheiat cu prezentarea cărţii-album „Monumentele Mihai Eminescu”, autori Gheorghe Jurma şi Erwin Josef Ţigla din Reşiţa, un album de colecţie editat de „Banatul Montan” Reşiţa şi finanţat de către Forumul Democrat al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. 

Moderatorul evenimentului, dr. Teodor Ardelean, într-o vervă deosebită, a mulţumit oaspeţilor pentru cadoul oferit şi faptului că în periplul lor cu lansarea cărţii (prima dată la Botoşani, aşa cum era şi normal) s-au oprit şi la Baia Mare.

Erwin Josef Ţigla a vorbit despre cei peste 25.000 km parcurşi în descoperirea monumentelor închinate Poetului Naţional, despre piedicile întâmpinate, dar şi despre satisfacţiile morale avute la ducerea la îndeplinire a proiectului. A vorbit de asemenea despre dorinţa de a continua acest proiect cu tipărirea unei noi cărţi, care să completeze informaţiile ce le-au scăpat în primul volum.

Scriitorul, editorul şi jurnalistul Gheorghe Jurma a vorbit pe larg despre „fenomenul Eminescu”, ne-a recitat din lirica Voievodului Stelar, ne-a vorbit despre busturile, efigiile şi statuile realizate pentru aducerea-aminte a Poetului Nepereche.

Din sală au luat cuvântul preot Gheorghe Pop, Mihai Cosmin Pop, inspector şcolar general, prof. Ioana Cadar, dr. Ilie Gherheş, conf. univ. dr. Florian Roatiș ş.a.

Ceea ce este interesant sau dacă vreţi paradoxal, e faptul că cei doi autori sunt din Reşiţa, oraşul care nu are  nici un monument Eminescu! Poate după tipărirea în 2018 a acestei cărţi-TEZAUR lucrurile se vor schimba în bine.

Din cuprins, reţinem:

– Monumentele Mihai Eminescu; – Despre autori, în câteva cuvinte; – Poezia „La steaua care-a răsărit”; – Muşat şi ursitorile; – „Ai să aduni toată Moldova”; – Pe drumurile Transilvaniei; – Banatul şi Eminescu; – Cum se apără o graniţă; – „De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră”; – Viaţa, iubirea, moartea şi eternitatea; – „Porni Luceafărul. Creşteau În cer a lui aripe”; – Chipul geniului; – „Dă orizont nemărginit singurătăţii mării”.

De remarcat, faptul că pagina 78 este dedicată Băii Mari şi monumentului din faţa Colegiului Naţional „Mihai Eminescu”, mai concret, bustului realizat de dr. Ioan Marchiş în anul 2000 Poetului Naţional.

Felicitările noastre sincere.

********

prof. Gelu Dragoș

https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com

         Motto: „Timpul nu poate fi împachetat, să îi pui fundiță și să îl lași apoi sub Pomul de Crăciun. Timpul nu poate fi dat. El trebuie împărțit cu ceilalți” (Cecelia Aherm, Dublin, Irlanda).

Dacă suntem sau nu o colecție de momente de timp, am să încerc să răspund cu un leit- motiv care va însoți acest eseu evocativ și anume „Ce-aș fi spus dacă…”

Așadar… dacă nu era toamna unei zile cu nori urcători, ca pentru o ultimă rugare aș fi preferat albul! Deși nici iarna nu-mi place! Are giulgi de fulgi! Și, când ne pleacă Domnul Timp, totul e alb! Prapori, hlamide, batiste, lumini! Până și vulcanul alb irumpe acel halou la fel ca și floarea de cireș la care sebișanul poet, Mihai Beniuc, se ruga („În drumul lui către Înalt”).

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că „lumea nu este decât un pustiu” (Fr. Bacon) și Cerul nu ar fi primit stele? Nu știu cât a cerut Doru Dinu Petru Glăvan retras în curata, dar esențiala sa  existență, dar și în cumințenia și civilizata sa generozitate.

Ce-aș fi spus dacă… nu aș fi știut că lumea cu adevărat e cea a esențelor și a dăruirii!  Nu știu cât a cerut, dar știu cât a dăruit  Doru Dinu Petru Glăvan! Pentru că,odată, din (Ne)timpul său s-a îndurat să-mi asculte un grăunte din timpul mei! În puținele dăti, așadar, la ore aleatoriu alese, i-am cerut să asculte colecția mea de povești, deloc acre, ci aniversare ori anotimpurale și mai apoi am primit feedback!

Ce-aș fi spus dacă… vorbele sale șoptite despre Prietenie (pentru că liriza scriind și recitând) nu semănau a adevărate Poeme, doar de el știute!

Nu am vorbit de multe ori față în față, dar se făcea că sunt în fața unui Pom cu poame din care, în surdină, îmi cădea, câte una, molcom, în poala sufletului!

Așa doream să mă apropii, ci modestia și stângăcia cuvintelor în fața unui om, doar din spatele emoțiilor!

Ce-aș fi spus dacă… nuanța sensibilității sale nu o purta în valiza plecărilor-veniri și la Arad cu atâta tandrețe și măsură a încurajărilor? Deși părea un om al tăcerilor de catifea, impresiona prin disponibilitatea de a purta pe umeri, ca pe un manșon, timpul întrevederilor!

Ce-aș fi spus dacă… nu îi era timpul acel Modus-vivendi care inspira bonomia ființei sale, umane și omenoase de o căldură de jad!

Dorința scurtă de a asculta, pentru că NeTimpul îi persecuta și îi decroșeta Rozeta momentelor, îi era personală și particulară!

Ce-aș fi spus dacă… aerul de viță nobilă inspirat nu era un iz exotic, nespulberat de ultima bătaie de vânt… Consumator de presă și de vești nebun de bune se baza pe un anume Timp al său. Care nu-l certa ci îi oferea „minutul” ca un fel de open-sourcing coroborativ și relațional, neapărat asortat la papillon, butoni la manșete și microfon!

Ce-aș fi spus dacă… acum, din casta jurnaliștilor stele vor cădea și lacrimi vor seca…

Bun causeur și jovial cu priviri de lumini căzătoare, Doru Dinu Glăvan avea o expresie unlimited! A la longue…

Și, din foarte puținele întâlniri, își asorta  îmbrățișările cu un mimetism aparte! Ca o spovedanie fără preot!

Acum, din fortăreața sa fără de lumină, la imperativul-vocativ, se impune o altă stare!

Update!

Ce-aș fi spus dacă… Etica sa aparte nu era molipsitoare? Cât un reper, cât un Set de Majore Modele… pentru un Alt Timp! Alegoric! Cât un (eventual) Manual de Jurnalistică! Cât o Monedă, dacă vreți, de schimb!

Ce-aș fi spus dacă… La Ceasul Marii Sale Treceri, tăcerile noastre să ne fie cât reflecții interioare de amintiri dintr-un alt Netimp! Prezentul continuu ca o mărturie a harului său inconfundabil.

Ce-aș fi spus dacă… „Prezentul este acel timp în care timpul  atinge eternitatea” (C. S. Levis).

Ce-aș fi spus dacă… Acum, conceput a fi un Construct aș numi timpul de acum simplu: Doru Dinu Petru Glăvan! Sau Apostol!

Ce-aș fi spus dacă… timpul lui Doru Dinu Glăvan este, acum, Eternitate?…

Florica R. Cândea/ UZPR /Filiala Arad

Acasă

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a organizat din nou unul dintre evenimentele de referință ale organizației: Premiile „Eminescu, ziaristul”.
În prezența unui public care a umput până la refuz sala AGIR din București, într-o atmosferă de caldă emoție, invitații și cei premiați s-au bucurat să fie din nou împreună sub auspiciile presei profesioniste.

UZPR marchează de mai mulți ani ziua în care Mihai Eminescu, cel dintâi redactor în deplinătatea termenului din presa românească, a fost scos din viața publică din cauza unui articol despre libertatea presei. Mult mai mult decât o comemorare, această zi are simbolistica specială sub semnul căreia stă de atunci încoace gazetăria din România și pe care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România o celebrează și o slujește în fiecare zi, ca pe un câștig al societății românești: neprețuita libertate de exprimare.
Sub aceste auspicii faste, UZPR a distins din nou excelența în jurnalism de Ziua Ziaristului Român, 28 iunie, inițiativă a regretatului președinte al UZPR Doru Dinu Glăvan, în memoria căruia cei prezenți au ținut un moment de reculegere și despre care președintele Sorin Stanciu a mărturisit că „Doru va rămâne mereu ca un DOR în inimile noastre”.
Premiile „Eminescu, ziaristul” au răsplătit activitatea jurnalistică a unor colegi de breaslă care s-au remarcat prin vocație, constanță și dăruire pentru profesie. Au urcat pe scenă, rând pe rând, pentru a-și primi premiile, Alina Florescu – Kanal D, Adrian Artene – Gândul, Bogdan Comaroni – Ziua News, Alexandru Răducanu – Canal 33, Anca Mazilu – TVR 1, Mădălin Ionescu – Metropola Tv, Val Vâlcu – DCNews, Mirel Curea – Evenimentul Zilei, Flavia Voinea – București FM, Tudor Barbu – Tvr 3, Adrian Ursu – Antena 3, Denis Ciulinaru – Național FM, Nicoleta Popa – Centrul Național Media, Marius Ghilezan – România Liberă, Andrei Păunescu, Claudiu Popa – EuroNews România, Lavinia Șandru – Canal 33 și Impact.ro, Dumitru Constantin – Top Business.

În cadrul aceluiași eveniment, componenta dedicației pentru opera eminesciană a fost ilustrată de premiile acordate unor personalități care s-au remarcat în cercetarea operei eminesciene, dăruind astfel și jurnalismului românesc un adevărat tezaur. Premiile UZPR „Eminescu, ziaristul” pentru activitatea eminesciană le-au revenit cunoscuților Dan Toma Dulciu, unul dintre cei mai activi promotori ai personalității lui Mihai Eminescu, Mihai Costin,  președintele Grupării Colecționarilor de Medalii Eminesciene din cadrul Societății Numismatice Române, prof. univ.  Florin Cristian Gheorghe, precum și prof. univ. Tiberiu Spircu, In memoriam.

Unul dintre momentele încărcate de emoție ale evenimentului a fost decernarea unui Premiu special „Eminescu, ziaristul” In memoriam lui Doru Dinu Glăvan, „pentru devotamentul total și necondiționat de recuperare a personalității de jurnalist a lui Mihai Eminescu”.
Evenimentul a beneficiat de aportul artistic remarcabil al pianistului Alexandru Burcă și al sopranei Ana Stănescu, de la Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”, precum și de un recital susținut de Andrei Păunescu, care a entuziasmat întreaga asistență.
Bucuroși să se revadă, apreciind la justa valoare inițiativa UZPR de a-i premia și, prin acest gest, de a-și manifesta prețuirea pentru efortul și cariera celor care trudesc în una dintre cele mai complicate și mai solicitante profesii, jurnaliștii prezenți au umplut cu personalitatea lor spațiul în care s-au reunit, o dată în plus, sub auspiciile celei mai mari organizații de breaslă din România, care îi susține, îi reprezintă și le recunoaște meritele.

Departamentul Comunicare
Foto: Florin Eșanu, Mădălina Corina Diaconu