Astfel se intitulează proiectul educațional propus de cadre didactice de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, proiect care are drept scop dezvoltarea capacității copiilor și tinerilor de a cunoaște și înțelege obiceiurile, tradițiile, dar și oamenii de seamă din Banatul istoric, în principal tradiții culturale de pe Valea Bârzavei cât și din zona Vârșețului (Voivodina – Serbia).
Inițiativa aparține coordonatorului de proiect, prof. Ionela Vuia și echipei de implementare constituită din prof. Luminița Miloș și prof. Mihaela Țăran.
Evident că, pentru buna desfășurare și împlinirea acestui deziderat în condiții optime, inițiatorii au apelat la parteneriate viabile, astfel că în realizarea proiectului au fost implicați oameni și instituții capabile să suțină implementarea eficientă a programului, dar și să asigure seriozitate și continuitate acestui frumos proiect.
Partenerii implicați sunt: Organizația Națională a românilor din Serbia, reprezentată de Daniel Răduc, Fundația „Protopop Traian Oprea” reprezentată de Sorin Janeš, Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8, reprezentată de Marizel Kempjan, Primăria Orașului Bocșa reprezentată de primar Mirel Patriciu Pascu, Casa Orășenească de Cultură Bocșa, reprezentată de Ioan Liuț, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa reprezentată de Gabriela Șerban și, evident unitatea de învățământ organizatoare: Grădinița cu Program Prelungit Bocșa reprezentată de prof. Andreea Maria Bărbuceanu.
În data de 8 iunie 2022, o delegație a orașului Bocșa, constituită din echipa inițiatoare și partenerii de proiect, s-a deplasat la Vârșeț (Voivodina – Serbia) într-o vizită de lucru, având drept scop cunoașterea părților și semnarea parteneriatului educațional intitulat „Din Banat până-n Banat”.
Bocșenii au fost foarte bine primiți de frații din Vârșeț, mai întâi gazde fiind Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8 dimpreună cu directorul Marizel Kempjan și reprezentanții asociațiilor partenere, Daniel Raduc și Sorin Janeš, ca, mai apoi, delegația bocșană fiind invitată la o discuție cu excelența sa Dinu Gheorghe, consulul general al României la Vârșeț.
Întâlnirea de la Vârșeț din data de 8 iunie 2022 a fost una dintre cele mai izbutite evenimente educaționale bocșene, reușind să pună pe tapet activități importante și atractive, benefice ambelor părți, mai mult, reușind să lege prietenii cu oameni extraordinari, oameni dedicați și inimoși care, chiar și în condiții mai dificile, pot gândi și elabora programe și proiecte serioase și de impact în rândul copiilor și tinerilor. Trebuie să recunoaștem că sunt caracteristici care ne definesc atât pe noi, cei din Banatul Cărășan, cât și pe cei din Banatul Sârbesc!
O zi frumoasă și putem spune, fără să greșim, bogată, deoarece fiecare participant s-a îmbogățit sufletește, iar proiectul propus, pe lângă faptul că a fost semnat, a fost și completat, existând și propunerea de prelungire. Următoarea întâlnire în cadrul proiectului educațional „Din Banat până-n Banat” va avea loc la Bocșa, în data de 25 iunie 2022, atunci când partenerii din Vârșeț sunt invitați, pe lângă vizita de lucru, și la concertul din cariera de piatră din Bocșa Montană.
10 iunie 2022: 44 de ani de la trecerea în eternitate
Binecunoscutul etnograf și pedagog reșițean Alexander Tietz este reprezentantul cel mai marcant al mișcării culturale germane din secolului XX în Banatul Montan. El a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la toți locuitorii acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului, între care Scrisorile de la sălaș se disting prin acuratețea observațiilor și o impecabilă stilistică literară în limba română.
Postum i-au apărut 8 cărți, editate la Reșița și București. De asemenea, i-au fost ecranizate câteva povești pentru o înregistrare pe disc.
Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din același secol, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului. Numele său este purtat atât de Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, cât și de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din cartierul reșițean Lunca Pomostului.
Cu prilejul zilei sale de moarte, la Biblioteca Germană care îi poartă numele a fost organizată o expoziție documentară.
Alexander Tietz și familia sa
– cronologie –
n În anul 1706 (sau 1726?, 1736?) a venit în Banat de la Mânăstirea Tismana din nordul Olteniei, diaconul și pictorul de biserică Vasile și s-a așezat la Srediştea Mare de lângă Vârșeț. A fost numit Diaconu de unde i se trage și numele de Diaconovici. Vasile a fost stră-stră-stră-stră-străbunicul lui Alexander Tietz din partea mamei;
n La 19 august 1829 s-a născut, la Bocşa Montană, Adolf Diaconovich, bunicul din partea mamei al scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 27 mai 1886 în Reșița;
n La 19 mai 1833 s-a născut, la Alt-Kalken (Boemia), Franz Xaver Tietz, bunicul din partea tatălui al scriitorului Alexander Tietz. S-a stins din viață la 26 aprilie 1912 în Timișoara;
n La 28 octombrie 1833 s-a născut, la Párdány (Torontal), Margarethe Geiger, bunica din partea tatălui a scriitorului Alexander Tietz. Aceasta a murit la 25 iulie 1917 în Reșița;
n La 24 septembrie 1836 s-a născut, la Bocşa Montană, Adelaide Kostiha, bunica din partea mamei a scriitorului Alexander Tietz. Ea a murit la 26 iulie 1915 în Reșița;
n La 20 iunie 1859 a văzut lumina zilei la Timișoara (Mehala) Josef Ferdinand Tietz, tatăl scriitorului Alexander Tietz. El a fost cel de al doilea copil al lui Franz Xaver și al Margaretei (născ. Geiger) Tietz;
n La 23 ianuarie 1863 s-a născut, la Viena, Therese Lidia Diaconovici, mama scriitorului Alexander Tietz. Ea fost cel de-al treilea copil al familiei Adolf și Adelaide (născ. Kostiha) Diaconovici;
n În anul 1877 a venit la Reșița, ca proaspăt învățător, Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;
n La 28 august 1882 s-au căsătorit, la Reșița, Josef Ferdinand Tietz și Therese Lidia Diaconovici, părinții lui Alexander Tietz;
n Între anii 1886 și 1888 Cornel Diaconovici, unchiul lui Alexander Tietz, a editat la Reșița publicația „Romänische Revue” ca o publicație politico-literară, cu apariție la Budapesta – Reșița – Viena. Prin apariția acestei publicații s-a încercat propagarea culturii române în spațiul german. Publicația a apărut între anii 1885 și 1892;
n Între anii 1898 și 1904 Cornel Diaconovici a editat la Sibiu prima enciclopedie (trei volume) în limba română;
n La 9 ianuarie 1898 a văzut lumina zilei, la Reșița, Alexander Tietz, al șaselea copil (șapte au fost în total) al familiei Josef Ferdinand și Therese Lidia (născ. Diaconovici) Tietz;
n Alexander Tietz a urmat în perioada 1905 – 1908 cursurile școlii primare la Reșița;
n La 2 aprilie 1907 s-a născut prima soție a lui Alexander Tietz, Stella Maria Simic;
n Alexander Tietz a absolvit Gimnaziul Piarist din Timișoara, cu diploma de bacalaureat, la 20 iunie 1916. El a urmat acest gimnaziu în perioada 1908 – 1916. Alexander Tietz a frecventat în aceeași perioadă și Școala de Muzică din Timișoara (violoncel);
n Alexander Tietz a studiat germanistica la Cluj și Budapesta în perioada 1916 – 1920;
n În anul 1920 Alexander Tietz a efectuat stagiul militar la Regimentul 37 de artilerie de la Turnu-Severin;
n Începând cu 1 septembrie 1920, Alexander Tietz este suplinitor pentru trei ani la Gimnaziul de Băieți din Reșița;
n La 14 iunie 1922, Alexander Tietz a primit din partea Facultății de Litere din Cluj, Diploma de licență ca profesor de limba germană;
n La 20 martie 1923, Alexander Tietz a primit Diploma de profesor;
n Începând cu 1 septembrie 1923, Alexander Tietz a predat germana ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți din Reșița;
n În anul 1923 Alexander Tietz a înființat la Reșița gruparea „Wandervögel” având drept scop propagarea drumeției și a cântecului popular german;
n La 3 aprilie 1930 a murit la Reșița Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;
n La 1 aprilie 1934, Alexander Tietz a primit gradul doi ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți Reșița;
n La 26 decembrie 1938 s-au căsătorit, la Timișoara, Alexander Tietz și Stella Maria Simic;
n Alexander Tietz a debutat în limba română, în anul 1939, cu o serie de 13 articole reunite sub titlul „Crăișori din sălașul meu”, în publicația „Reșița”;
n Printr-o adresă din 7 februarie 1940 a Ministerului Învățământului din București, Alexander Tietz a fost înștiințat că a fost numit cu caracter definitiv profesor de germană principal la Gimnaziul de Băieți din Reșița, prin Decretul regal nr. 266 / 27 ianuarie 1940, începând cu 1 noiembrie 1939;
n Alexander Tietz a început în 1940 să culeagă povești populare, povestiri și legende ale germanilor din Văliug și Gărâna. Aceste prime încercări au fost continuate în 1942, adăugându-se și material cules de la români, caraşoveni și sârbi de pe întreg cuprinsul Banatului Montan;
n La 31 iulie 1948 a murit la Reșița Therese Lidia Tietz (născ. Diaconovich), mama lui Alexander Tietz;
n La Editura Tineretului din București a apărut, în1956, prima carte semnată Alexander Tietz: „Sagen und Märchen aus den Banater Bergen” („Legende și povești din Munții Banatului”);
n La 7 iulie 1956 a murit, la Reșița, Stella Maria Tietz, soția lui Alexander Tietz;
n În anul 1958 a apărut la Editura Tineretului cea de a doua carte semnată Alexander Tietz: „Das Zauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen” („Izvorul fermecat. Povești din Munții Banatului”);
n Alexander Tietz s-a pensionat în 1959;
n La 20 februarie 1964 Alexander Tietz s-a căsătorit cu Gertrude Antonia Klipsch;
n La Editura pentru Literatură a apărut, în anul 1967, cea de a treia carte semnată Alexander Tietz: „Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch” („Acolo unde fumegă furnalele printre dealuri. O carte de citit”);
n În anul 1967 i-a apărut cărticica „Der goldene Ritter. Märchen aus den Banater Bergen” („Călărețul auriu. Povești din Munții Banatului“) la Editura Tineretului din București, în cadrul colecției „Märchensäckel“;
n În anul 1974 a apărut, la Editura „Kriterion“ din București, cartea „Märchen und Sagen aus dem Banater Bergland” („Povești și legende din Banatul Montan”), ediție care a fost comercializată și în Republica Democrată Germană printr-o convenție între edituri;
n La 10 iunie 1978 Alexander Tietz a murit în urma unui accident de circulație și a fost înmormântat în cripta familiei. Ceremonia religioasă a celebrat-o mons. Paul Lackner. Au vorbit despre Alexander Tietz, Hans Kehrer, din partea oamenilor de cultură germani din România, Mircea Șerbănescu, din partea Uniunii Scriitorilor și Georg Hromadka, din partea prietenilor și a concetățenilor reșițeni;
n În anul 1980, Casa de discuri „Electrecord” a realizat un disc în limba germană, sub nr. 01564, care conține pe o parte trei povești ale lui Alexander Tietz;
n La 19 octombrie 1995 s-a inaugurat la Reșița secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;
n La 26 decembrie 1997 a murit, la Reșița ,Gertrude Antonia Tietz, a doua soție a lui Alexander Tietz;
n În ziua de 9 ianuarie 1998, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Alexander Tietz, a avut loc o comemorare la mormântul omagiatului. Despre Alexander Tietz au vorbit ing. Karl Ludwig Lupșiasca și Erwin Josef Ţigla;
n În anul 1999, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au hotărât decernarea anuală a Premiului „Alexander Tietz” ca fiind cea mai importantă distincție pe care o oferă minoritatea germană din Banatul Montan;
n La 29 martie 1999 i s-a atribuit printr-o Hotărâre a Consiliului Județean Caraș-Severin (nr. 31) Liceului Teoretic Nr. 4 Reșița numele de Liceul „Diaconovici – Tietz”. Astfel au fost apreciate două personalități: dr. Corneliu Diaconovici și Alexander Tietz;
n Consiliul Local al Municipiului Reșița a hotărât în unanimitate în ședința sa ordinară din 24 februarie 2004, si-i fie conferit lui Alexander Tietz, titlul de Cetățean de onoare post mortem al orașului său natal. Înmânarea festivă a diplomei către inițiatorii propunerii, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, a avut loc în ziua de 1 mai 2004, oficiată fiind de către Primarul Municipiului Reșița, ing. Mircea Ioan Popa, ea aflându-se în prezent la loc de cinste în cadrul Bibliotecii germane „Alexander Tietz”;
n În data de 6 octombrie 2004 a avut loc la Reșița inaugurarea festivă a noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”, în prezența a peste 400 de invitați, centru în care funcționează și secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;
n În data de 6 octombrie 2004 s-a dezvelit în fața noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz” un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de sculptorul bucureștean Horea Flămând. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul dedicat unei personalități germane din Banatul Montan.
Una dintre misiunile culturale însușite de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este cea de a reaminti iubitorilor de cultură și spiritualitate, personalitățile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spațiu de interferențe culturale.
De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate aproape uitată în Banatul Montan, dar care s-a născut la Reșița. Câteva date biografice despre cel comemorat:
Julius Meier-Graefe
Julius Meier-Graefe s-a născut la Reșița, la 10 iunie 1867. Mama lui a murit imediat după nașterea sa și a fost înmormântată în cimitirul german din cartierul Muncitoresc. În anii tinereții am mai știut locul acestui mormânt, chiar fotografiindu-l. Tatăl său, inginerul Eduard Meier, a fost pentru o perioadă angajat la uzinele reșițene. După studii inginerești la München, Julius Meier-Graefe a urmat, după plecarea sa la Berlin în anul 1890, studii de istorie și istorie a artelor plastice.
Prima sa lucrare de critică de artă, redactată în anul 1894, se referă la Edvard Munch. În anul 1895 avea să devină unul dintre întemeietorii revistei „Pan“, din a cărei redacție s-a retras după un an. Apoi, trăind mai ales la Paris, Julius Meier-Graefe s-a transformat într-unul dintre cei mai buni cunoscători ai picturii franceze din secolul al XIX-lea. În scrierea sa în trei volume (apărute: 1904, 1914 – 1924) „Istoria dezvoltării artei moderne“, a consacrat impresionismului francez un loc aparte. Această lucrare – precum și o alta, „Cazul Böcklin“ (1905) – i-a adus reproșul că ar fi polemizat la adresa artei germane. Julius Meier-Graefe a scris monografii importante despre mulți artiști plastici, printre care Paul Cézanne și Vincent van Gogh. Cu pana ascuțită și limbă ageră, el a scris și publicat multe materiale despre arta plastică contemporană lui.
Este cunoscut ca unul dintre importanții antemergători ai impresionismului. Istoricul de artă plastică și scriitorul Julius Meier-Graefe a murit la 5 iunie 1935, în Vevey, Elveția.
Anul acesta, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea a 155 de ani de la nașterea lui Julius Meier-Graefe printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată.
Trăim împreună vremuri la care nu ne-am fi așteptat nici în vis… Cu toate acestea, nu avem voie să pierdem speranța pentru un mâine ale generațiilor care vin după noi. Așa cum am preluam noi ștafeta de la antemergătorii noștri, așa suntem datori să o predăm spre cei de mâine. Toate acestea nu ar avea stabilitate, dacă nu am avea un fundament riguros, construit temeinic. Noi, reșițenii, ne putem mândri fără echivoc de un astfel de trecut, cu suișurile și coborâșurile inerente, ca toate cele din istoria apropiată sau mai depărtată a spațiului în care trăim. Îmi place să spun, de fiecare dată, că Reșița a devenit, s-a împlinit și ajuns cea de astăzi doar prin oamenii ei, cei care au fost exemplu pentru multe alte comunități din spațiul sud-est european.
Astfel de oameni întâlnim și astăzi, oameni simpli sau care au instituții și comunități în spate, care mișcă lucrurile. Acum, în zilele în care sărbătorim jubileul reșițean de 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul actual al României, ne gândim cu recunoștință la acești oameni „mișcători”, care au făcut posibilă amplasarea unui însemn al jubileului 1872 / 2022 într-un spațiu din cartierul reșițean Lunca Pomostului.
În anul 250 al istoriei industriale pe aceste meleaguri, în 2021 așadar, a avenit la mine Andrei Bălbărău, întemeietorul și curatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, cu propunerea de a marca jubileul 2022 prin montarea în spații publice a unor roți care se aflau în patrimoniul TMK-ARTROM Reșița (combinatul siderurgic de astăzi).
Anul acesta, cu prilejul deschiderii noului sezon expozițional la Salonul de Artă și Industrie din proprietatea TMK-ARTROM Reșița, fapt întâmplat în cadrul evenimentului Noaptea muzeelor din 14 mai 2022, se putea vedea pentru prima oară un bandaj de roată feroviară fabricată la Reșița, mai pe scurt o roată, care să simbolizeze de fapt trecutul fabricației feroviare pe meleagurile reșițene, pregătită pentru expunere prin grija personală a dr. ing. Romulus Vasile Ioan, directorul departamentului din Reșița al companiei.
Încă din toamna anului trecut s-a dorit ca astfel de „roți jubiliare” să fie amplasate și în spațiul public reșițean. Pentru a face posibil acest lucru, pe lângă TMK-ARTROM Reșița și unul din „motoarele” societății civile reșițene, deja amintitul inițiator Andrei Bălbărău, s-au aliat și Primăria Municipiului Reșița, prin primar ing. Ioan Popa, Direcția Generală Învățământ, Cultură, Tineret, Sport și Culte, prin dir. Liliana Dacica, și nu în ultimul rând, Direcția pentru Întreținerea și Repararea Patrimoniului Consiliului Local, prin dir. Daniel Mircea Florin Călin, precum și prin implicarea consilierului cultural al Primarului, Dorinel Hotnogu.
Având sprijinul nemijlocit al arhitectei reșițene Ioana Mihăiescu și al unui alt neobosit reprezentat al societății civile reșițene, Bogdan Andrei Mihele, instalarea unei „roți jubiliare” în spațiul verde de lângă Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a devenit o certitudine și datorită donației făcute de către Fundația „Iancu de Hunedoara” pe lângă TMK-ARTROM Reșița, deja amintită.
Roata va fi inaugurată oficial în ziua de vineri, 10 iunie 2022, începând cu ora 9.30, ceremonial fiind urmat de un simpozion organizat de Primăria Municipiului Reșița, de Fundația Uzinele și Domeniile Reșița, de Muzeului Banatului Montan din Reșița, de Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița în Sala de Conferințe a Primăriei Municipiului Reșița, începând cu orele 10.00.
Mulțumiri tuturor inițiatorilor și susținătorilor acestui demers de a amplasa acest bandaj de roată feroviară în Lunca Pomostului din Municipiul Reșița. Ea va rămâne un SEMN DE NEUITARE pentru posteritate!
UZPR CARAS SEVERIN 