„Iar Isus i-a chemat la Sine, zicând: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia. Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea.” (Luca 18, 16-17)

Când o idee prinde contur în amintire – cum este, de exemplu, un concurs – și când amintirea prinde contur în palpabil – cum este, de exemplu, o carte – înseamnă că ideea a prins viață, că atât cei de acum cât și cei care vor veni se vor putea bucura de trecutul păstrat și adus în prezent(ul de atunci, de peste timp). Exact acest lucru s-a întâmplat prin inițierea concursului Gânduri către Dumnezeu, un concurs care odată cu trecerea anilor s-a extins atât din punct de vedere al categoriei de vârstă cât și ca mod de expresie prin faptul că versurilor li s-au adăugat mini-eseuri și proză scurtă, dar și creație artistică (desen, grafică, pictură, etc.).

Fără a mai specifica de fiecare dată că textul de față face referință atât la concurs cât și la seria volumelor însoțitoare acestuia, după cum chiar titlul o spune, seria Gânduri către Dumnezeu (vol. I-XIV / Editura TIM, Reșița, 2008-2021) este dedicată temei Divinității atât prin Cuvânt cât și prin Imagine: Cuvântul din care toate s-au născut – „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.” (1) – și Imaginea – „Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul nostru și după asemănare și să stăpânească peste peștii mării, peste zburătoarele cerului, peste animale, peste tot pământul și peste toate târâtoarele de pe pământ. Și Dumnezeu l-a făcut pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.” (2) Privitor la acest al doilea aspect, discursul ar intra într-un alt câmp al cunoașterii și interpretării și anume că, de fapt, Duhul Sfânt este cel care ne face după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar numeroasele studii biblice și trimiteri la diferite pasaje ale Sfintei Scripturi ar înlătura prea mult de la tema noastră. Este, probabil, de-ajuns ca noi înșine să reușim să vedem chipul și trăirea icoanelor întru Duhul Sfânt pentru a înțelege, în cazul nostru, reușita interpretării și expunerii esenței divine de către autorii lucrărilor ce se regăsesc în paginile volumelor Gânduri către Dumnezeu.

Fără a lăsa neobservată vârsta autorilor, valoarea scrierilor nu poate fi foarte mult înclinată pe șlefuirea cuvântului, pe camuflarea sensului, ci – important pentru descoperirea și modelarea posibilelor viitoare condeie – pe mesajul direct, lipsit de abstract. Creațiile ar trebui privite pornind de dincolo de ele însele, de acolo de unde stă așezată originea mesajului, gândului. A gândului către Dumnezeu! Este, vreau să cred, o experiență aparte șansa lecturii unor gânduri exprimate într-o formă nu neapărat brută, dar cu siguranță pură chiar în lipsa unui finisaj.

Un alt aspect al seriei ce nu ar trebui trecut cu vederea este acela al caracterului de carte-oglindă, iar aici mă refer că dacă până acum „cei mari” scriau pentru copii de această dată cei mici scriu pentru cei dintâi. Literatura pentru copii își ocupă locul aparte și binemeritat în întregul literaturii la fel cum un asemenea loc îl ocupă și literatura religioasă. De data aceasta, cu rolurile inversate, cei mari, pe de o parte, devin spectatorii unui spectacol atât de poezie cât și de imagine, iar pe de altă parte li se oferă rolul de elevi, de învățăcei, cei mici încercând să îi învețe cum văd ei lumea și pe Dumnezeu prin prisma simplității și chiar a neprihănirii. Se asistă așadar la o încercare de (re)apropiere de Dumnezeu, de ideea de Bine, încercare ce ar putea fi asosciată și cu ideea de Pace în lume, între oameni și – de ce nu? – de pace în noi înșine.

De-a lungul parcurgerii unor astfel de creații – de liniste, as spune – precum cele din volumele amintite, nu ai cum să nu te întorci, de exemplu, la scrierile unor scriitori cum au fost Constantin Noica ori Ernest Bernea, dar cu siguranță și alții: „E surprinzător și totuși explicabil faptul că oamenii nu știu cum să se poarte în fața bogăției. Ați observat că bolnavii, oamenii săraci, oamenii cu viață puțină și posibilități puține de viață în ei știu ce vor? Ei au un sens al lor, un idealism al lor și știu în ce Dumnezeu să creadă. Pe cînd oamenii bogați în viață, oamenii sănătoși, oamenii puternici întîrzie în bunurile lor și nu mai dau nimic. Creația, sensul, ideea sînt ale omului sărac.” (3) ceea ce completeaza/continuă „Adevărata bucurie vine din prisos de omenie, vine din bogăție interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Ești mare și puternic prin ceea ce poți dărui altora nu prin ceea ce poți lua de la ei. Ești câtă putere de depășire, câtă putere de jertfă ai. Numai cel ce dă dovedește că este cu adevărat bogat.” (4). Iar Gânduri către Dumnezeu și cei care simțindu-le și trăindu-le, le-au scris și transmis tocmai asta fac: dăruiesc și îmbogățesc.

1) *** – Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, f.a. (2008), p. 1204 (Ioan 1:1-3)

2) *** – Septuaginta I (Geneza. Exodul. Leviticul. Numerii. Deuteronomul) – Colegiul Noua Europă, București / Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 54-55 (Geneza 1:26-27) / volum coordonat de Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Dan Slușanschi în colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu

3) Noica, Constantin – Mathesis sau bucuriile simple – Editura Humanitas, București, 1992, ediția a II- a, p. 30

4) Bernea, Ernest – Preludii (Îndemn la simplitate / Cel ce urcă muntele / Treptele bucuriei) – Editura Predania, București, 2011, ediție electronică, pp. 60-61

Cristian-Paul MOZORU