„Și le-a zis Pilat: Iată Omul!”
(Ioan 19:5)

Îi este dat omului, de-a lungul timpului, să întâlnească și să parcurgă o mulțime de cărți frumoase, captivante, cărți care îl călătoresc și îl fac să (se) descopere, să știe cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă. Fie că este vorba despre proză, despre poezie ori jurnale, corespondență, memorii, cărțile au fost și vor fi un mijloc prin care omul se va defini și împlini totodată. Fie că vorbim despre marile jurnale cum sunt, de pildă, cele ale lui Mircea Eliade, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, F. M. Dostoievski, André Gide și multi alții, fie că vorbim de marile corespondențe ale culturii universale (istorie, filosofie, religie, știință), de însemnările zilnice ori de călătorie, cărțile care conțin trecut sunt, de fapt, cărțile care construiesc viitor.
O astfel de carte este și cartea Gabrielei Șerban – Shalom from Israel! Pagini din jurnal de pelerin (Editura TIM, Reșița, 2019) –, o carte care nu numai că oferă detaliile unei călătorii a sufletului, ci împărtășește o călătorie pe dalele de piatră unde cu secole în urmă au fost așezați stâlpii Dreptății și Adevărului, o călătorie la Zidurile Cetății Omenirii, a însuși Omului: „Cu inima strânsă de emoție, însă suficient de încăpătoare pentru a așeza fiecare persoană din viața mea într-un colțișor anume, purtând în suflet un amestec de stări – de teamă, de durere, de bucurie, de pace, de satisfacție, de fericire – am lăsat totul în urmă și am purces în călătoria inimii mele, într-o călătorie a rugăciunii și a curățirii sufletului, într-un pelerinaj pe care orice om ar trebui să-l facă măcar o dată în viață: să calce pe urmele Mântuitorului în ținuturile Israelului și Palestinei.” (1)
Cu descrieri bogate și, totodată, deloc stufoase și un vocabular accesibil, cartea Gabrielei Șerban se păstrează și trăiește(!) la fel de simplă cum, de fapt, ar trebui să trăiască orice om dinaintea lui Dumnezeu chiar dacă lucrurile sunt completate treptat cu pasaje biblice (dar și versuri eminesciene!) care într-un final dau cărții un colorit aparte devenind astfel un fel de cărare presărată cu chemări către ceea ce omul trebuie să devină.
A-ți plimba privirea și mâna, inima și gândul printre milenii de istorie și cultură, de tradiție și credință este de fapt o petrecere a ta – Omul – și a esenței ființei tale prin timpurile care în curgerea lor îți păstrau venirea tocmai pentru ca atunci, la momentul potrivit, să ți se dezvăluie, să îți arate ce este, cum este și cât este și mai mult de atât, aici, nu poate fi: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina la strică și unde furii le sapă și le fură, Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” (2)
Dincolo de dorința autoarei de a vizita Țara Sfântă și dovedind împlinirea-i prin simțămintele relatate în volumul Shalom from Israel! …, marea miză a cărții constă în a aduna la un loc toate privirile ochiului, atingerile mâinii și trăirile sufletului și a convinge cititorul cel puțin să cugete în sinea sa asupra marilor întrebări ale omenirii din rândul căreia se desprinde. Într-o lume în care accentul cade tot mai mult pe căutarea și acumularea de iluzoriu tocmai aceasta este marea dimensiune a cărții Gabrielei Șerban: întoarcerea la rădăcini, la o etică și la Adevărul unic, lucruri ce par tot mai străine lumii zilelor noastre. „Fiecare om, fiecare neam în contextul său dezvoltă o relație personală cu Dumnezeu; acest caracter personal și național nu înseamnă relativizare a adevărului absolut și veșnic al lui Hristos, Dumnezeu-Omul Care îl face din nou pe om prieten al lui Dumnezeu și prin Care omul învinge moartea. Atât timp cât persoana sau națiunea sau contextul acestora nu sunt așezate mai presus de acest mesaj valabil pentru toți oamenii, pentru toate neamurile și pentru toate contextele. Contextul este sfera Cezarului și a Imperiului; Cezarul operează în sfera provizoriului, pentru care are funcția să administreze mijloacele supraviețuirii în această lume guvernată de legile morții. Dimensiunea religioasă cuprinde și transcede provizoriul, pentru că administrează căile vieții veșnice. Orice perturbare a ierarhiei lezează taina persoanei în relația ei cu Dumnezeul personal, cu celelalte persoane umane și lumea creată.” (3)
Credința, religia, divinul, umanul, istoria, trăirea sunt teme complexe asupra cărora marii gânditori de-a lungul timpului au construit întrebări și, totodată, au încercat să ofere răspunsuri. Cele două paliere – Evoluționismul și Creația – au creat și ele categorii și subcategorii care la rândul lor au adus noi întrebări, noi interpretări, noi răspunsuri totul constând într-o continuă regeometrizare. „De un secol încoace, să spunem de la anarhismul nietzschean, distrugerea idolilor în general și a moralei în particular trecea drept calea regală de emancipare a individului. Am ajuns în mod brutal într-o configurație în care morala a redevenit centrală pentru autoconsituirea individului. Nu morala ca doctrină a sacrificiului și sistem al datoriei. Ci morala ca putere de a-ți da ție însuți socoteală de motivele în funcție de care să-ți orientezi comportamentul, ținând cont de condiția și de destinația proprii.” (4)
Shalom from Israel. Pagini din urnal de pelerin, poate la modul cel mai simplu cu putință, înglobează și pune laolaltă ceea ce înseamnă Om/Societate, Istorie și Divinitate creând astfel o simbioză între cititor și scriitor, între știință și religie, între ateu și credincios: «Nu putem să nu ne numim creștini”, pentru că lumea în care Dumnezeu a murit – s-au destrămat metanarațiunile și s-a demitizat, din fericire, orice autoritate, chiar și aceea a cunoștințelor „obiective” – singura noastră posibilitate de supraviețuire umană mai rezidă în preceptul creștin al carității.» (5)

1) Șerban, Gabriela – Shalom froms Israel! Pagini din jurnal de pelerin – Editura TIM, Reșița, 2019, p. 11
2) *** – Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, f.a. (2008), p. 1103 (Matei 6:19-21)
3) Petrache, Tatiana, în Religia și contextele cultural-politice; în volumul Flonta, Mircea (coordonator),
Keul, Hans-Klaus (coordonator), Rüsen, Jörn (coordonator) – Religia și societatea civilă –
Editura Paralela 45, Pitești, 2005, p. 214
4) Gauchet, Marcel – Ieșirea din religie. Parcursul laicității – Editura Humanitas, București, 2006, p. 121
5) Vattimo, Gianni – în Epoca interpretării; în volumul Rorty, Richard / Vattimo, Gianni – Viitorul
religiei. Solidaritate, caritate, ironie – Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 70 (publicat anterior în
Eidos, nr. 1, 2003, pp. 17-23) / volum îngrijit de Santiago Zabala

Cristian-Paul MOZORU