Sediul UZPR “Valeriu Braniște” din Timișoara a găzduit luni, 21 martie anul curent, o veritabilă sărbătoare a cărții-eveniment “Plugova Contribuții monografice…” scrisă de Trifu-Titu Pervulescu, la care au participat profesori universitari, istorici, cercetători, scriitori, ziariști și redactori ai presei rurale, dornici să participe la acest moment cultural dedicat satului Plugova cu prilejul împlinirii a 580 de ani de atestare documentară, apărută sub semnătura unui vrednic și devotat fiu al satului, de profesie asistent medical la Băile Herculane. Cu aceeași pasiune cu care, cândva, își îngrijea pacienții, de data aceasta Trifu-Titu Pervulescu s-a aplecat cu migală asupra documentelor prăfuite din arhive și biblioteci pentru a scoate la lumină trecutul localității, faptele de ispravă ale înaintașilor, care au conferit strălucire acestor vechi meleaguri bănățene. Așa cum însuși autorul o recunoaște, cartea se dorește “o restituire pe baza multiplelor informații găsite dupa asidue căutări” în noianul de documente existente, urmărind mereu “imaginea înaintașilor și crâmpeie din trăirile copilăriei în satul drag și fără egal”. Această idee, obsedantă încă din tinerețe, se materializează mult mai târziu, la maturitate, când autorul găsește timpul necesar pentru cercetare și agonisește datele de care avea nevoie pentru a lăsa o monografie model între creațiile acestui gen literar. Bine structurată, cartea începe cu un cadru geografic natural al zonei, după introducerea de rigoare, continuă cu istoricul în detalii al satului și se oprește asupra spiritualității localității și a culturii sale, datorate bisericilor și școlilor, iar in final tratează capitole interesante despre administrație, profesii și personalități, toate având rolul lor bine definit și distinct în peisajul satului bănățean din zona de munte.

La tipărirea cărții și-au adus contribuția, după cum era firesc, Primăria comunei, în frunte cu inimosul primar ing. Grigore Barac, Consiliul local al comunei Mehadia, sponsori, profesori și alți intelectuali ai satului, care i-au furnizat date revelatoare despre localitate, în mare parte unicat, începând cu existența unor castre romane în apropriere, dar și alte vestigii concludente despre specificul acestei zone mirifice, încărcate de istorie, datini și obiceiuri, păstrate în bazinul Timiș-Cerna, amplasat în imediata vecinătate a celei mai vechi stațiuni balneare din țară- Băile Herculane. Această stațiune a oferit ospitalitate atâtor generații de intelectuali și oameni obișnuiți, veniți să-și găsească leacul în miraculoasele ape tămăduitoare ale lui Hercule, dar și în aerul puternic ionizat al stațiunii, după cum remarca fostul director al zonei, profesor universitar Ilie Cristescu, îndrăgostit de aceste meleaguri sfinte, care ține să ne convingă inclusiv prin cartea sa intitulată “Tezaurul Cernei”. Dacă tot am pomenit câteva nume, aș continua cu fostul meu amic încă din studenție, dr. Iancu Gogâltan, medic primar și fost primar al stațiunii și autor al unui cuprinzător ghid al Herculanelor. Cu manierele ospitaliere, specifice bănățeanului, m-a primit de fiecare dată și predecesorul său, Nicolae Izverceanu, care m-a invitat la camera de oaspeți a Primăriei Plugova, în calitate de corespondent pentru Banat al ziarului “România Liberă”, condus de regretatul om de cultură Octavian Paler. Aș menționa un alt nume apropiat mie, fost vecin și coleg la un doctorat, Ștefan Pârvulescu, tot din Plugova, fost procuror șef al județului Timiș, un om al legii, vertical și corect, în contradicție totală cu obediența specifică fostei “epoci de aur”. Dintre apropiații mei făceau parte și scriitorul Ion Florian Panduru, fost coleg de facultate, căruia i-am scris și o prefață la o monografie alcatuită de profesorul Ioan Nicolae Cenda, intitulată “Sub semnul muntelui”. Confidentă mi-a fost Mariana Drăghicescu, cunoscuta doinitoare a Banatului, care mă consulta tot timpul după debutul său muzical, ba m-a invitat și la nunta sa la un modern hotel din Herculane.

Revenind la monografia d-lui Trifu-Titu Pervulescu, aș mai preciza că izvoarele scrise, descoperite de autor, sunt împletite armonios cu fotografii de epocă, dar și alte simboluri, ce conferă un plus de inedit și autenticitate lucrării. Am mai notat cu toată satisfacția că discuțiile animate de la lansarea carții (deși, să recunoaștem, interesul pentru lectură este, oarecum, în dizgrație în zilele noastre!) sunt în ton cu emulația din zona Mehadiei ca fiecare sat să aibă monografie proprie. Organele locale și-au înțeles menirea de a lăsa în urma lor ceva trainic și folositor comunității, nu doar promisiuni și amăgiri politicianiste, atât de la modă astăzi! Iar pentru această optică sănătoasă și responsabilă merită toate felicitările, nu doar autorul cărții, iscusitul “cronicar” al Plugovei, ci și oficialitățile locale pentru orizontul lor clarvăzător și dătător de speranțe, care au sprijinit și susținut demersul lui scriitoricesc în folosul satului natal. Altfel, toată osteneala se putea duce pe gârlă, odată cu apele râului de pe culoarul Timiș-Cerna!…

Ion Medoia