În Ţara Almăjului, un colţ de Rai din grădina Maicii Domnului, la ieşirea Nerei din Munţii Semenic, se află localitatea Pătaş un mirific spaţiu românesc. Aici a vieţuit timp de aproape 300 de ani, nobiliara familie Popovici, din care au ieşit preoţi şi dascăli, care au mucenicit şi rodit, arzând întru Hristos, ocupându-se de educaţia pătăşenilor, a almăjenilor şi a tuturor românilor, mărturisind credinţă şi sădind în suflete dragostea de muncă, de semeni şi de Dumnezeu pentru purificare şi mântuire.
Continuator al familiei sale, învăţatorul şi dascălul Vasile Popovici, om al faptei, misionar de idei, a fost un agent al Proniei Cereşti, de-a lungul celor 92 de ani, pentru a răspândi Cuvântul divin printre pătăşeni, almăjeni şi printre români pe unde paşii l-au purtat. Crescut în spiritul evlaviei creştine de către familie şi a respectului pentru semeni, a mucenicit toată viaţa, a răspândit lumină din lumina strămoşilor printre sătenii săi, dându-le lumină şi frumuseţe spirituală. Dascălul şi omul Vasile Popovici a trăit în trei regimuri – cu intensitate maximă, contribuind la dezvoltarea şcolii şi bisericii româneşti şi a fost un izvor de enrgie şi lumină. A fost animat de un patriotism şi naţionalism luminat, fiind un aprig luptător pentru păstrarea valorilor culturale şi intelectuale ale românilor. Cu discreţie educată a contribuit la introducerea unei note de umanitate şi de distincţie morală în viaţa comunităţii. A fost un stâlp al tradiţiei familiale, de onestitate şi decenţă, fiind un valoros intelectual şi cu deosebită modestie, incapabil de ranchiună. Vasile Popovici a fost un dascăl socrato – cristo – haretist cu darul cel mai de preţ: smerenia, evlavia şi harul divin, iradiind lumină, bucurie şi fericire. Astfel a avut o influenţă majoră asupra evoluţiei sufleteşti a celor din jurul său. Avea credinţa că valoarea unei şcoli se măsoară prin calitatea şi ţinuta dascălilor, dar mai ales a oamenilor care ies din ea, ca dovadă zecile de generaţii ieşite din mâinile sale cu care se mândreşte. A moştenit de la familie şi a fost educat în spiritul iubirii pentru carte, ceea ce a transmis şi elevilor săi. Pentru el cărţile erau prieteni reci şi sinceri.
O altă formă de manifestare a energiei sale şi a apostolatului a fost muzica şi pictura. A pictat zeci de tablouri, în mod deosebit peisaje şi portrete. În acelaşi timp a pregătit numeroase formaţii artistice conducând coruri de copii şi adulţi ale căror prestaţii au fost apreciate de către public. Înzestrat cu darul muzicii, a învăţat copiii să cânte la vioară şi la alte instrumente, creând tarafuri şi formaţii de fete şi băieţi cu care a prezentat numeroase spectacole în zonă şi în ţară, cântând alături şi fiind apreciat de mari violonişti ca Ion Stan şi Efta Botoca.
Sub adevărul diafan al creaţiei artistice a crescut zeci de generaţii de copii transmiţându-le lumina şi căldura sufletului său. Activitatea desfăşurată de-a lungul carierei didactice a fost răsplătită cu numeroase distincţii, ordine şi medalii, în judeţ şi în ţară.
În tot ce a realizat în plan şcolar şi extraşcolar a avut un real sprijin în distinsa şi iubitoarea sa soţie, Lina Popovici. La casa lor se întâlnesc toate drumurile, toate disperările şi toate încercările. Aici a fost şi este o intersecţie de duh şi speranţă. Ei au vindecat locuitorii satelor, el sufleteşte, ea trupeşte ( fiind asistent medical ), ridicându-le moralul cu o vorbă de duh, cu un sfat, cu o pildă, luându-i drept tovarăşi de drum pentru calea vieţii frumoase – ,,îndumnezeire,,. În acest fel înţeleptul şi omul Vasile Popovici a trăit cu generozitate pentru ceilalţi. Glasul lui de clopot a sunat peste sate ca şi clopotele bisericilor înălţându-le sufletele spre ceruri.
De la el am învăţat lucruri elementare, considerate în anumite vremuri de tip burghez, iar azi de tip comunist, cum sunt: ordinea, respectarea timpului tău şi a celuilalt, respectarea cuvântului, igiena personală, respectul pentru intimitatea celuilalt, discreţia, libertatea cuvântului, libertatea de mişcare, rigoarea muncii, virtuţi care aş vrea să rămână capitale pentru tinerii noştrii colegi, pentru urmaşii care să dea valoare naţiunii noastre.
Faptele Domniei sale dovedesc că de-a lungul vieţii nu a făcut compromisuri, nici la nivel local şi nici naţional. În regimurile care au trecut s-a impus prin demnitate şi curaj, fiind un aprig apărător al legii, al identităţii neamului şi a intereselor sătenilor săi, oameni pe care îi reprezenta în diferite organisme politice şi de administraţie locală. Temerara acţiune, din anii 1980, prin care a mobilizat locuitorii comunei, opunându-se şi învingând pe Ceauşescu, deoarece nu a fost ales primar candidatul dorit de regim, l-a impus ca pe un Horea al Ţării Almăjului. Prin tot ce a făcut a dovedit că ,, este om şi este un român,,.
Neclintirea în credinţa şi iubirea sa faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu se aseamănă cu diamantul care nu poate fi zgârâiat de nicio piatră. Întreaga activitate a domniei sale a fost şi va fi pentru toţi cei ce simt româneşte o lecţie de istorie şi de viaţă.
Şi-a impus statura uriaşă în epocă şi cu siguranţă lumina lui va depăşi nu numai veacul, ci veacurile. Viaţa sa este un model de smerenie, de jertfelnicie şi de dragoste pentru pătăşeni, almăjeni, pentru români şi pentru ,, Cel care ne-a creat,,. La 92 de ani de viaţă, prin tot ce a făcut rămâne un model şi un simbol pentru afirmarea fiinţei naţionale. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze între sfinți!

Prof. PAVEL PANDURU