Iisus este iubire, nimeni nu are iubire mai mare decât El, a murit pentru noi, iată cea mai mare expresie de iubire arătată de un Om, căci Iisus a fost Om, a dat lumii tot ce a avut mai bun. Ne-a învățat că cele mai importante lucruri despre viață le aflăm de la animale și flori, că putem oricând să vorbim cu o pisică, cu un câine, cu orice viețuitoare, sau de ce nu, cu o luncă, să învățăm ce înseamnă dragostea, mângâierea, îmbrățișarea, să ne tratăm psihicul cu acest medicament unic, binefăcător.
-Acolo locuiește Iisus!- Vocea bunicii îmi spunea să privesc cerul.
-Atinge-l dacă vrei, ochii tăi îl pot mângâia, inima ta este parfum de liliac, trebuie doar să urci muntele…Atunci am înțeles că trebuie să iubim!
Trebuie să ne păstrăm spiritul de sacrificiu, să facem totul bine și cu iubire, să admirăm tot ce ne înconjoară, să prețuim oamenii, să-i acceptăm pe toți, să punem suflet în tot ceea ce facem, să lăsăm poarta deschisă îngerilor.
Și atunci îți spun ție, Doamne Dumnezeule, ce frumos este sufletul omului, dar cât de frumoasă este viața!!!

O poveste…

Am o poveste, iar această poveste nu este a unui om care a fost opt zile în concediu într-un loc frumos, s-a simțit bine și cam atât, nu este o întâmplare petrecută pur și simplu, aceste zile sunt cele mai importante zile din viața mea, sunt opt zile care fac cât o viață, sunt opt zile care au trecut foarte repede ca timp, dar atât de încet ca trăire, sunt opt etape din lungul drum al anilor din viața mea, cu aceste opt zile pot să mă duc în orice parte a lumii, le pun în geamantan și acolo unde ajung deschid geamantanul, le mângâi, pot să recapitulez în orice moment tot ce am trăit și ființa mea se încarcă cu liniște, credință și iubire, cele opt zile petrecute pe Pământul Sfânt, în Israel, sunt bagajul vieții mele, acestea sunt bogăția mea, mă culc cu ele în gând și mă trezesc cu ele în inimă.
Cele opt zile și șapte nopți petrecute în Țara Sfântă mi-au scris încă o dată în cartea vieții că toți suntem egali pe acest pământ, nu avem niciun drept să judecăm săracii, bolnavii, leneșii, bârfitorii, răutăcioșii, invidioșii, meschinii, ipocriții, ei sunt deja judecați și plătesc pentru diferite fapte, putem doar să-i ajutăm și dacă nu primesc ajutorul nostru, atunci să ne detașăm de ei, secretul celor opt zile este ca să apreciem fiecare secundă a existenței noastre pe pământ, asta însemnând să fim prieteni cu viața, să învățăm ce înseamnă demnitate, onestitate, curaj, să luăm oamenii așa cum sunt, pe cei slabi să-i ajutăm cum putem, dacă putem, pe cei puternici să-i admirăm și să încercăm să-i ajungem. Am învățat multe lucruri de la aceste zile trăitoare, grăitoare, dar cele mai profunde învățăminte au fost date de cele șapte nopți, în tăcerea lor, în liniștea divină și-au scris în inima mea o carte.
Această carte am descoperit-o în cele mai grele momente ale omenirii și am început să citesc din ea în fiecare seară, înainte de culcare. Toate paginile au fraze care îmi spun cum să procedez în ziua ce urmează, îmi indică locul unde trebuie să ajung pentru a evita conflicte, îmi spun că nimic nu este întâmplător în drumul vieții mele și trebuie să primesc tot ce mi se oferă, dar cel mai important este că trebuie să dau mai departe tot ce primesc, asta face parte din perfecțiunea creată de Dumnezeu, face parte din Univers, dacă zâmbesc, cu siguranță o să zâmbească și cel din fața mea, dacă mă bucur, îl fac și pe cel de lângă mine să se bucure, dansez și simt fericirea, atunci și cel din preajma mea simte, nu iau saci în spate dacă nu pot să-i duc, cele șapte nopți mi-au scris în Cartea Vieții că trebuie să las lucrurile să curgă, momentele, întâmplările, să-mi încredințez sufletul Domnului Isus Hristos și să iubesc, așa cum știu eu, cum pot eu, să iubesc cu toată forța pe care am primit-o de la naștere. Citesc în fiecare seară din manuscrisul imaginar al celor opt zile și șapte nopți, până adorm, citesc cu ochii închiși, dau paginile mai departe cu sfială și bucurie, totul se continuă, ziua, noaptea, anul, viața, oamenii mor și se nasc, totul se continuă, învăț mereu, păstrez tainele și intru în somn mai curajoasă.

Simt că toate cuvintele din Carte sunt scrise de mai multe mâini, sunt multe pasaje din viață care trebuiau spuse, fiecare om are întâmplări ciudate sau mai puțin ciudate, vrem să credem, ținem cu tărie să credem, spunem celor din jur, suntem ascultați, dar repede uitați, însă mintea noastră nu uită aceste trăiri pentru că sunt semnate de Mâna plină de sânge, Mâna care a fost bătută în cuie pe cruce, Mâna Mântuitorului Iisus Hristos.

Au fost opt zile și șapte nopți în care am tot derulat banda vieții, au fost opt dimineți în care mă uitam la cer și îi spuneam ce fericită sunt că mă pot uita la el, au fost opt zile în care mă aplecam și mângâiam pământul, luam o pietricică și o frământam în mână, pe aici a trecut Mântuitorul îmi striga în urechi un gând, poate chiar în locul acesta a făcut un popas și s-a uitat ca și tine la cer, același gând vorbitor, au fost șapte seri în care respiram aerul acestui loc sfânt, în interiorul meu se nășteau atâtea dorințe și speranțe, voința își cumpărase și ea o haină argintie, au fost șapte nopți în care somnul intra în casa visului și uita de mine, acolo mă întâlneam cu părinții și bunicii mei, care îmi arătau cum trebuie sădită în noi iubirea adevărată și ce rol avem pe pământ, alarma telefonului îmi aducea realitatea în ochi, mă rupeam pur și simplu dintr-un vis în care îmi erau prezentate toate secretele vieții, acolo existând o singură lege și anume legea binelui.
De ce am fost atât de fericită în aceste opt zile petrecute în Israel? De ce în gândul meu zburda armonia, dansa bucuria, se picta liniștea? Pentru că eram foarte aproape de Fiul Domnului, știu că au existat clipe în care El ne-a luat pe fiecare în parte și ne-a sărutat pe frunte, am simțit când mi-a mângâiat obrajii, părul, Iisus ne-a trimis invitație, iar noi am venit, am simțit când ne-a mulțumit de vizită, am avut trăiri care semănau cu puterea unei raze de soare, străluceam și totodată încălzeam pământul, toate aceste minuni se adunau în gândul meu, toate aceste trăiri s-au făcut buchet de lumânări și s-au aprins în inima mea, acolo vor arde pentru totdeauna.
Opt zile în Țara Sfântă a însemnat zeci de ani în țara mea, România mea, dacă iubirea din mine a înflorit în fiecare clipă, după aceste opt zile petrecute în Israel această „iubire floare” s-a transformat în „iubire fruct”. Încă din prima zi a pelerinajului am gustat din fructul iubirii iar în următoarele opt zile l-am mâncat pe tot. Omule, ai primit o viață, tu trebuie să cunoști și să iubești pământul, dar și pe semenii tăi să-i iubești, să privești cerul ori de câte ori ești trist, să prinzi soarele în ochi atunci când te împiedici, să te odihnești la pieptul lunii când ești obosit, lasă-l pe Dumnezeu să intre în sufletul și în inima ta și roagă-l să rămână acolo pentru totdeauna.

Povestea unor povești…și din nou timpul își face apariția, niciun om nu este identic cu alt om, nicio poveste nu este la fel cu o altă poveste, nicio viață nu este la fel cu o altă viață, oamenii se află în locuri diferite, fac lucruri diferite, dar în același timp, Doamne Dumnezeule, oare câte iubiri sunt la fel sau diferite, dar în același timp!

Mia ROGOBETE (Cartea ”Pelerinaj în Țara Sfântă –Mia Rogobete)
Foto: Alin Bruznican-2019- (pelerin din Trupa ”Grupir”)

De Adriana Baghiu în 12 decembrie 2021, ora 7:07 PM

• https://expressdebanat.ro/

Referent cultural în aparatul Primăriei Băile Herculane, Dan Buru, este unul dintre numeroșii români căruia pandemia i-a dat un restart, determinându-l să-și reconsidere prioritățile! Nici în visele cele mai sumbre nu ar fi visat că va trebui să frâneze brusc, să ia decizii de pe o zi pe alta. Că va fi nevoit să-și abandoneze viața tumultoasă, plină de surprize, veselă și boemă pe care a dus-o ani de zile pe mare și să o ia de la început pe uscat. A revenit acasă, în orașul copilăriei sale, unde a avut parte de un altfel de început, de surpriza vieții!

Vorbește acum detașat și face haz de necaz de ceea ce i s-a întâmplat în martie 2020, anul de cumpănă al multor destine, când întreaga planetă intrată în panică pe motiv de COVID se oprea din mersul ei firesc. De urgență a trebuit să-și facă bagajele și să plece de pe Celestyal Crystal unul dintre vasele liniei maritime cipriote Celestyal Cruises, acolo unde lucra. Era director de croazieră, poziție de top în administrația navei, unde a ajuns după ce a trecut etape pornind de jos de la simplu host sau cum se mai spune – animator. Dar, mai era ceva: era om de show, artist! Membru în corp-ansamblu și adeseori solist în programele de divertisment sub luminile rampei. Se simțea bine la microfon, iar rolurile de entertainer i se potriveau mănușă!

Cu asemenea background se întorcea în Băile Herculane pentru a închide parcă cercul ce se cerea închis, fiindcă tot de aici a plecat în aventura vieții sale, în urmă cu aproape 15 ani. Pe vremea aceea, era director de marketing la hotelul Ferdinand, singurul hotel de patru stele din stațiune, care, pentru anii aceia de după 2000 era ceva wow! Și cu toate acestea și-a dorit să încerce și altceva. Fire curioasă și energică, a vrut să știe cum e să fii plecat pe mare cu lunile, să nu ai internet la dispoziție, să faci față stresului, vieții disciplinate, aproape militarizate și mai ales privațiunilor de tot felul. Așa că dus a fost!

In 2006, în doar trei zile cât i s-a dat termen, a reușit să ajungă la Genova, pe vremea când circulația fără vize în UE nu era la îndemâna oricui. S-a îmbarcat pe vasul MTS Coral al companiei cipriote Luis Cruises Lines unde și-a  luat în primire responsabilitățile de bază. Trebuia să se ocupe de primirea și însoțirea turiștilor la bord, socializarea cu oaspeții și asigurarea divertismentului de seară. Vasul de croazieră parcurgea distanțe lungi din Marea Egee, pe Marea Mediterană și Adriatică, până la întâlnirea cu Atlanticul din dreptul Spaniei și nordul Africii cu escale în numeroase porturi. Stagiile de muncă pe vas înseamnă între 4 și 7 luni pe mare cu două până la cinci luni acasă. Cine și-ar putea imagina că se lucrează non-stop, câte 10-12 ore pe zi?

„Nu simți oboseala, pur și simplu pe vas timpul trece altfel. Ți se setează mintea, știi că muncești în forță câteva luni după care pleci acasă cu salariul întreg. La vremea aceea 1.200 de dolari pe lună era ceva nesperat de obținut pe uscat. În plus, ai mult timp la dispoziție, pentru că sunt numeroase activități pe care acolo nu ești nevoit să le faci: nu ești ocupat cu aprovizionarea, cu gătitul, cu naveta către și de la locul de muncă. Toate sunt asigurate fără să trebuiască să te gândești la altceva decât la muncă, să ai o stare cât mai bună și să fii creativ. Există și un bar al personalului iar pe vasele mai noi, piscină sau sală de sport cu aparate de întreținere, toate cu circuit închis. La un moment dat eram la bord, un mix de multinaționali, adică 320 de persoane dintre care 55 de români care lucram pentru ca aproape 1.000 de turiști să aibă o vacanță cât mai plăcută. Am fost pe vase de croazieră mari, adevărate orașe plutitoare, cu săli de spectacole și de cinema, baruri, magazine, piscine externe și loc de petrecere a timpului liber.”

Absolvent al Universității Româno-Americane, pregătit pentru turism internațional, dar și cu un master făcut la ASE în industria ospitalității, Dan Buru, a fost timp de 12 ani, director de croaziere, activitate care presupune o serie de responsabilități pornind de la îmbarcarea pasagerilor la bord, debarcarea în orașele de escală, organizarea și desfășurarea vizitelor pe țărm dar și a programelor de divertisment, cu animație pe timp de zi și de seară. Se ocupa de informări făcute în limba engleză și în cea a naționalității pasagerilor aflați la bord. A fost nevoit astfel să își însușească mai multe limbi în care acum poate comunica destul de ușor.

„Când am plecat, în urmă cu 15 ani, vorbeam bine engleza iar franceza o știam de la școală. Între timp am învățat italiană, spaniolă, greacă și sigur că îmi doresc să pot comunica în  ucraineană. Mi-au plăcut mereu limbile străine și nu mi s-a părut deloc greu să vorbesc chiar dacă nu știam prea bine. Nu am avut rețineri din cauza nesiguranței. Lucrând în industria ospitalității, cu foarte mulți turiști din întreaga lume, știu cât de important este să te adresezi în limba țării lor, cât sunt de sensibili și de pretențioși. Mai organizam și evenimente speciale, conferințe, întâlniri private, cocktailuri și eram responsabil cu editarea știrilor de croazieră. Adică apariția zilnică a unui ziar cu informații diverse. În plus coordonam echipe de câte 24-36 de animatori, adică dansatori, cântăreți, muzicieni, echipa tehnică, DJ, de diverse naționalități. Colaboram cu scenografi, artiști de circ, magicieni pentru organizarea de evenimente multidisciplinare.”

Dan Buru spune că a avut marea șansă de a traversa de câteva ori Atlanticul pentru croaziere organizate în America centrală, mai exact în Cuba atunci când era iarnă în Europa. Își amintește cu mare plăcere de succesul spectacolelor de cabaret și a celor gândite împreună cu mari maeștri ai genului care erau foarte apreciate de turiști, primind de la aceștia, la final de călătorie, evaluări foarte bune. La fel de apreciate au fost spectacolele tematice grecești, concursurile de dans, de miss sau recitalurile muzicale. Valul 2010, cel de după criza economică din 2008, a deschis cumva apetitul pentru călătorii (inclusiv al românilor) iar industria de croazieră s-a adaptat turismului de masă. Ceea ce odată era foarte costisitor, acum a devenit accesibil ca preț oricui. De aceea au sporit nu doar ofertele ci și navele de croazieră.

Toate acestea au devenit însă amintire, odată ce s-a întors acasă, la Băile Herculane.

Iar dacă în timp ce vă plimbați prin oraș întâlniți o mămică și un tătic (care împing un cărucior) vorbind între ei în limba engleză, atunci trebuie să știți că nu sunt turiști. Ci sunt localnici! Este vorba despre protagonistul poveștii noastre: Dan Buru și soția sa Nadia, ucraineancă din Odessa, parteneră de viață și de călătorii pe mare din ultimii zece ani.

Bine se spune că „atunci când Dumnezeu îți închide o ușă, îți deschide o fereastră”. Fiindcă dacă li s-a închis calea către croaziere, li s-a deschis fereastra către o nouă viață! Au venit pe lume, nesperat și neanunțat, gemenii Bogdan și Alexandra, ei fiind cel mai de preț dar al pandemiei și cel mai puternic motiv pentru ca părinții să-și regândească prioritățile și să facă alegerile cele mai potrivite pentru viitor.

După cum vă spuneam, Dan Buru ocupă postul de referent cultural în aparatul propriu al Primăriei Băile Herculane și este pus pe fapte mari. A scos deja o revistă cultural-istorică, intitulată „Domogled” iar dacă va putea să miște cât de puțin lucrurile, se declară mulțumit: „îmi doresc ca orașul să redevină ceea cea a fost odată! Să atragem turiști străini pentru ca stațiunea să nu fie sezonieră cum este acum. Iar pentru tineri îmi doresc să aibă acces la mai multă informație, să studieze limbi străine, dans, instrumente muzicale, să aibă mai multe șanse pentru a rămâne acasă. Eu cred în viitorul prosper al orașului!”

Luni, 13 decembrie, se împlinesc 90 de ani de la nașterea maestrului emerit al sportului Werner Hirschvogel (*13.12.1931 – † 10.07.2014).

Pe situl http://autorally.ro se pot găsi informații despre multiplele valențe ale sportivului de performanță reșițean Werner Hirschvogel:

„Născut la Reșița la 13 decembrie 1931, Werner Hirschvogel a dus o viață închinată sportului cu motor, începând cu anul 1950, pe când avea 19 ani, cu motociclismul, sport în care a strălucit, obținând 12 titluri înainte de retragerea cauzată de o accidentare gravă. În 1978 trece la automobilism, iar doar trei ani mai târziu obține primul titlu de campion național, pilotând un Alfa-Romeo Alfasud, cu care și-a adjudecat titlul Categoriei 1 a Campionatului Național de Viteză pe Traseu Montan. Ultimul titlu l-a obținut în 2000, la venerabila vârsta de 69 de ani, la clasa 1.800 cmc, tot la viteza în coastă. Prima imagine care ne vine în minte când vorbim de Werner Hirschvogel trebuie să fie însă superbul prototip botezat Barcheta, bazat pe mecanica modelului Alfasud, cu care reșițeanul a obținut de două ori titlul grupei E, atât la viteza în coastă (1989 și 1990), cât și la viteza pe circuit (1988 și 1989), unde a lăsat posterității dispute memorabile cu un alt mare campion, Nicu Grigoraș și a sa Dacia Turbo.

Hirschvogel a fost și arhitectul echipei reșițene de mai târziu, fiind cel care i-a crescut în acest sport pe Lucien Hora și Mircea Pădurean, piloți pentru care a garantat atunci când conducerea UCM Reșița a decis înființarea unei secții de automobilism. Alți doi piloți ieșiți din mâna maestrului sunt Claudiu Ciucă și Christian Nistoran, și ei sportivi care au confirmat în cel mai scurt timp, obținând titluri de campioni naționali la viteza în coastă.

Werner Hirschvogel a fost răsplătit în 2012 cu titlul de Maestru al Sportului, iar din 2010 este Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița. Și echipa UCM i-a adus un omagiu, oferindu-i, tot în 2010, un frumos trofeu pentru întreaga activitate, intitulat 30 de ani de pasiune și dăruire pentru viteza în coastă la Reșița.“

Mai trebuie evidențiat faptul că în data de 10 septembrie 2015 a fost prezentată la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița cartea bilingvă „Werner Hirschvogel: O viață pentru sportul cu motorul. Autobiografie = Werner Hirschvogel: Ein Leben für den Motorsport. Ein Lebenslauf”, apărută la Editura „Graph” din Reșița, din inițiativa familiei.

Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură şi Educație a Adulților din Reșița au conceput și realizat, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Werner Hirschvogel, un plic filatelic ocazional și o ștampilă aferentă, ștampila fiind aprobată prin Federația Filatelică Română de către Poșta Română, astfel încât, întreaga corespondență care pleacă de la Oficiul Poștal Reșița 1 în ziua de 13 decembrie, să poarte această ștampila ocazională.

Reșițenii iubitori ai sportului îl vor păstra în memorie ca pe un om dedicat pasiunii și locului său natal, unde își doarme somnul de veci, chiar dacă a murit departe de casă. Werner Hirschvogel va rămâne în conștiința noastră încă mulți ani de acum înainte!Erwin Josef Țigla

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul „Accent Media” și Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, au organizat un inedit concurs internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții”.

Pe acest fond, concurenții care s-au remarcat printr-un mod literar de exprimare, comunicare și informare a materialului publicistic, dovedindu-se actori ai actului de jurnalism, au primit distincția „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor”. Printre aceștia, am notat pe: Natalia Rednic, Maria Gîrbovan (Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca), Dorina Roxana Botoș (Școala Gimnazială „Romul Ladea” Oravița), Georgiana Matieș, Marius  Scornea (Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva), Elena Medeea Munteanu Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani, Andreea Alexandra Pătcaș, Lorena Pletea (Palatul Copiilor Arad), Cătălina Cumpănașu, Cristina Petea (Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara), Dan Bădău Vlad, Maria Cătălina Roșu, Andreea Oprița (Colegiul Național „Decebal” Deva), Bianca Alexa (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia), Anisia Maria Staicu, Mihai David Staicu (Școala Europeană Nr. 1 Bruxelles), Raluca Maria Gherman (Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul  Mitropolit Simion Ștefan” Alba Iulia) și Alexandra Maria Bikfolvi (Școala Gimnazială „Aron Densușianu” Hațeg).

În contextul acestui concurs jurnalistic s-a tipărit pliantul „SĂNĂTATEA – CEL MAI DE PREȚ DAR AL VIEȚII”. S-au înființat cercuri intitulate „Prietenii sănătății”, membrii acestora fiind chiar participanți la această întrecere literară. (a se vedea foto)

După implementarea obiectivelor stabilite, am cerut în exclusivitate opinia președintelui juriului, Cornel POENAR (membru UZPR), directorul ziarului „Accent Media”, care ne-a declarat: „Întrecerea jurnalistică cu tema „Sănătatea – primăvara vieții” s-a dovedit una de suflet și entuziasm.

Participanții au dovedit un model de comportament jurnalistic, prin lucrările lor exprimându-și propria oglindă a vocației, un început de drum spre arta scrisului.

Cu toții au dovedit abilități jurnalistice, reflectând prin scris realitatea în mod obiectiv, cu expresii de calitate și conștiință – un îndemn la optimism și speranță.

De notat este și faptul că, asemenea concursuri literare sunt o adevărată poartă deschisă spre jurnalismul profesionist, dar și spre latura creativității, a gustului pentru lectură al elevilor”.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) – după cum ne spunea Veronica TOPOR (foto) director executiv al Centrului Județean Hunedoara – în cursul lunii decembrie 2021 se depun Cererile de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2022, la centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură pe raza cărora sunt situate exploatațiile agricole pentru care se solicită ajutorul de stat sau unde au fost depuse cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă.

            Beneficiarii, printre alții, sunt:

• producătorii agricoli, persoane fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale constituite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, cu modificările şi completările ulterioare care exploatează terenuri agricole, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;
• persoane juridice, grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute, după caz, care sunt înregistraţi în Registrul naţional al exploataţiilor şi care deţin, cresc sau exploatează animale, individual sau în forme de asociere conform legislaţiei în vigoare, în scopul obţinerii producţiei agricole;
• organizaţiile de îmbunătăţiri funciare şi federaţiile de organizaţii de îmbunătăţiri funciare înscrise în Registrul naţional al organizaţiilor de îmbunătăţiri funciare şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare;
• organizaţiile de cercetare, respectiv universităţile, institutele şi staţiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, al căror scop principal este de a realiza cercetare fundamentală, cercetare industrială sau dezvoltare experimentală şi de a-şi face cunoscute rezultatele prin predare, publicare sau transfer de tehnologie.

Documentele necesare depunerii cererilor de acord pentru finanţare aferente schemei de ajutor de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură pentru anul 2022 sunt publicate pe site-ul Agenției, secțiunea Formulare (http://www.apia.org.ro/ro/formulare1386829353).

Pentru a veni în sprijinul fermierilor, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Adrian Chesnoiu, a dispus ca, pentru anul viitor, să se realizeze o analiză în vederea implementării unor soluții care să vizeze renunțarea la anumite documente ce trebuie să însoțească cererile de sprijin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR 

Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum  ne informa Sorin Gabriel ISTRATE (foto) – a continuat punerea în practică a Programului propriu de acţiuni şi a desfăşurat controalele specifice.

Principalele componente asupra cărora inspectorii de muncă și-au  îndreaptat atenţia în timpul controalelor au fost: combaterea muncii nedeclarate sau subdeclarate şi respectarea prevederilor de securitate şi sănătate în muncă de către angajatori şi angajaţi.

Astfel în domeniul relaţiilor de muncă au fost efectuate un număr de 143 de controale la tot atâtea societăţi comerciale.

Aceste controale au vizat modul de respectare a prevederilor Codului muncii referitoare la munca nedeclarată, întocmirea şi înregistrarea contractelor de muncă, timpul de muncă şi timpul de odihnă, acordarea zilelor de repaus legal, a drepturilor salariale şi a sporurilor ce derivă din derularea contractelor de muncă, înregistrarea şi transmiterea contractelor de muncă prin aplicaţia ReviSal.

Au fost sancţionate 23 de societăţi comerciale cărora le-au fost aplicate 29 de sancţiuni: 13 amenzi şi 16 avertismente. La patru angajatori au fost depistate şase persoane care lucrau fără forme legale de angajare. Angajatorii au fost sancţionaţi cu câte 20.000 lei pentru fiecare persoană depistată „la negru”. Doar în luna noiembrie 2021 cuantumul total al amenzilor a fost de 157.000 din care 120.000 pentru muncă nedeclarată şi o sancţiune pentru muncă subdeclarată. La un angajator în timpul controlului s-a putut face dovada că acesta a plătit sume de bani fără a fi evidenţiate pe statele de plată, fapt pentru care a fost sancţionat cu 8.000 lei.

S-a dispus un număr de 236 de măsuri, din acestea un procent de peste 75% au fost deja îndeplinite de către angajatori.

În domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă au fost efectuate 161 controale. Un număr de 63 angajatori au fost sancţionaţi pentru neconformităţile constatate şi neremediate în timpul controalelor cu 125 sancţiuni contravenţionale. Din totalul acestora 111 au fost avertismente şi 14 amenzi, cuantumul acestora fiind de 49.000 lei. Au fost dispuse 125 măsuri la neconformităţile constatate.

Angajatorii au comunicat un număr de 13 evenimente către ITM Hunedoara. În cadrul acestor evenimente a fost confirmat un număr de 7 persoane accidentate, din care o persoană decedată.

A fost declanşată și o campanie la firmele care îşi desfăşoară activitatea în domeniile: fabricarea produselor de brutărie şi a produselor făinoase şi comerţ cu amănuntul al pâinii, produselor de patiserie şi produselor zaharoase în magazine specializate.

A fost efectuat un număr de 33 controale în domeniul relaţiilor de muncă (RM) şi 26 în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă (SSM). S-au constatat 41 de deficienţe în domeniul RM şi 16 în domeniul SSM. Au fost aplicate 2 avertismente pentru neconformităţi în sfera relaţiilor de muncă şi 16 pentru încălcări ale legislaţiei de protecţie a muncii.

Neconformităţile constatate s-au referit la: transmiterea cu întârziere a contractelor în ReviSal, lipsa evidenţei timpului de muncă sau a copiilor contractelor de muncă la punctelor de lucru, nu erau desemnaţi lucrătorii care trebuie să aplice măsurile de prim ajutor, PSI şi evacuarea lucrătorilor, neasigurarea semnalizării de securitate şi/sau sănătate la locurile de muncă, lipsa verificării periodice a instalaţiei electrice, nu s-a asigurat echipament individual de protecţie, nu au fost emise instrucţiuni scrise de către angajator privind folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locul de muncă.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Autor: FIRIȚĂ CARP

Ieri, în mai multe spații cu respirație românească, mai exact spus în numeroae lăcașuri de cult din țară și din întreaga lume, s-a desfășurat, într-o simultaneitate pe care numai Divinitatea o putea orândui, slujba de Pomenire a lui Doru Dinu Glăvan. Despre cine a fost și dâra de fascinant lăsată de Doru Dinu Glăvan în perimetrul jurnalisticii nu are rost să mai vorbesc, este pe deplin grăitoare această simultaneitate luminoasă, întâmplată ilustrativ pe atâtea meridiane ale lumii, prea multe spre a le putea enumera fără riscul vreunei netrebuitoare și nedorite omisiuni. Relatez doar că am participat, împreună cu mai mulți colegi din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, la oficierea amintitei slujbe, la biserica Zlătari din București, ctitorie a ortodoxiei noastre ce străbate vremurile din începutul secolului al XVIII-lea, lăcaș căutat de credincioși nu doar din capitală, unul dintre motive fiind și faptul că aici se află moaștele Sfântului Mucenic Ciprian din Antiohia.

Părintele paroh Nicolae Dascălu, consilier patriarhal și director al publicațiilor LUMINA ale Patriarhiei Române, a vorbit, în finalul oficierii, despre semnificațiile profunde ale acestui serviciu religios și despre personalitatea lui Doru Dinu Glăvan, precum și a altor doi iluștri jurnaliști pomeniți cu acest prilej, Ion Diaconu și Ion Marin, ambii deschizători de drumuri pe terenul publicistic românesc de anvergură.

Au mai elogiat personalitatea marelui dispărut Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, actrița Claudia Motea, director artistic al Teatrului NOSTRUM al UZPR, subsemnatul și, nu în ultimul rând, vicepreședintele UZPR Miron Manega, care a făcut o largă incursiune în harul de ziditor spiritual și unificator de frumos al celui mai eficient președinte al Asociației noastre, din întreaga-i existență seculară a acesteia.

Cred, cu convingere, că semnificațiile largi ale acestei slujbe aparte trec dincolo de puterea de oglindire a cuvintelor. Ele ne arată, inhibând orice tentativă de a presupune altceva, cât de mult a fost iubit Doru Dinu Glăvan de confrați, de publicul larg și, extrem de îmbucurător, de Dumnezeu Însuși. Asta, indiferent de ce ar crede și spune oricine dintre noi, oricât de inocentă ar părea legitima lui trimitere la dreptul liberei exprimări. Și ne arată, mai presus de toate, calea de urmat.

Prin iubire față de ceilalți și față de nobila noastră profesie, prin smerenie și credință, prin bune intenții, prin pace, înțelegere și armonie, prin ostoirea orgoliilor exagerate, suntem obligați să-i respectăm moștenirea, consolidând-o și adăugându-i noi coordonate de prestigiu.

Foto: Mădălina Corina Diaconu

Doru Dinu Glăvan – președintele Uniunii Ziariștilor Profesionști din România (UZPR) – a plecat lin către Împărăția lui Dumnezeu, duminica, 31 octombrie 2021, spre surprinderea și regretul profund al ziariștilor din țară și de pretutindeni. Colegii jurnaliști vor aminti mereu despre faptul că Filiala UZPR „Anton Davidescu” Satu Mare a fost înființată în 13 februarie 2020, în Sala „Multimedia” a Bibliotecii Județene Satu Mare…”. La acest eveniment jurnalistic istoric au participat atunci alături de jurnaliștii sătmăreni și cei doi reprezentanți de marcă ai UZPR, președintele Doru Dinu Glăvan și purtătorul de cuvânt Miron Manega.

În 11 decembrie se vor împlini 40 de zile ale plecării din viața pământeană a președintelui Doru Dinu Glăvan. Colegii bucureșteni de la UZPR ne-au transmis un mesaj din care reiese că vor avea loc slujbe de pomenire în diverse biserici din țară și din străinătate : ,,Trecut la cele veșnice în urmă cu câteva săptămâni, președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, a lăsat o amintire de neșter în inimile celor care l-au cunoscut și prețuit. Anvergura personalității sale a depășit granițele breslei și ale țării, astfel încât în ​​multe biserici de pe teritoriul României, dar și de peste hotare, vor avea loc slujbe de pomenire de 40 de zile pentru odihna veșnică și drumul spre Lumina Domnului ale celui care care a fost. și rămâne unul dintre președinții cei mai performanți ai organizației reprezentative a jurnaliștilor români, omul de radio, patriotul și ardentul susținător al culturii românești Doru Dinu Glăvan. Slujbele de pomenire vor avea loc în ziua de 11 decembrie 2021 în: Timișoara, Parohia ortodoxă Iosefin – Nașterea Maicii Domnului, preot paroh Ionel Popescu; București, Biserica Zlătari-Nașterea Maicii Domnului / Sfinții Mucenici Ciprian și Iustina, preot Nicoale Dascălu; București, Biserica Sf. Nicolae-Broșteni; Târgu-Mureș, Biserica din Corunca, preot dr. Gheorghe Nicolae Șincan; Chișinău, Catedrala Mitropoliei Basarabiei; Slobozia, Biserica de lemn Buna Vestire; Călărași, Biserica Cuvioasă Parascheva; Râmnicu Vâlcea, Biserica Toți Sfinții; Plăviceni, jud Teleorman, Biserica Sf. Arhanghel Mihail a Mănăstirii Plăviceni; Bălușești, jud Neamț, Biserica Adormirea Maicii Domnului; Reșița, Biserica Sf. Iosif cel Nou de la Partoș, Protopopiatul Reșița; Sânmihaiu Român, Biserica Ortodoxă Sf. Mucenic Gheorghe; New York, SUA, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel; Voivodina, Serbia, Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Sân-Mihai; Almeria, Spania, Biserica Sf. Ioan Rusul din El Ejido…”.

Cu siguranță, sunt foarte mulți colegi ziariști tineri, care au știut mai puțin despre personalitatea ziaristului Doru Dinu Glăvan. Poate și la acest lucru să gândit colega noastră de breaslă, ziarista Liliana Ghiță Boian Jianu, care a publicat un articol pe site-ul UZPR, prin lucrul profesional să reușească să surprindă și aspecte legate de complexitatea tenacității și consecvenței președintelui Doru Dinu Glăvan. : ,,În perioada cât a fost președintele UZPR ma impresionează activitatea sa de mobilizare a celor care care fac parte din presa scrisă la diferite acțiuni culturale, istorice și jurnalistice, înființarea filialelor UZPR județene, editarea publicațiilor proprii UZPR – „UZP”, „Cronica Timpului”. ”, „Certitudini” și punerea bazelor apariției altor ziare și reviste în toată țara sub egida UZPR, inițierea și organizarea unor festivaluri (Festivalul Internațional al Filmului Ecologist de la Craiova, Festivalul Internațional al Filmului de dragoste de la Tg. Neamț) în parteneriate consolidate cu asociațiile Inițiativa Ecologistă Europeană, Profamilia și altele. De asemenea, am constatat cu drag implicarea și participarea domniei sale la ședințele de lucru ale fiecărei filiale județene din țară și din Republica Moldova (l-am întâlnit la Chișinău, în cadrul ședinței de constituire a filialei basarabene), înființarea Galei Premiilor UZPR, sărbătorirea a 100 ani de la înființarea acestei organizații profesioniste a ziariștilor români (2019), activitatea culturală din cadrul Balului UZPR din februarie 2020, dar mai ales organizarea și susținerea celor care au avut inițiativa unor acțiuni cu caracter identitar: Miron Manega,

D-le președinte Doru Dinu Glăvan, nu este foarte greu să acceptăm că nu mai sunteți împreună cu noi pe tărâmul breslei jurnalistice. Ne place să credem că sunteți prezent în continuare la sediul UZPR din București sau undeva prin țară sau străinătate la diverse întâlniri cu jurnaliști sau evenimente jurnalistice istorice. Colegul nostru de breaslă AL. FLORIN ȚENE a reușit parcă să radiografieze regretele din sufletele noastre prin intermediul unui poem, dedicat memoriei dv., care nu îmbărbătează și nu face să cred că veți rămâne mereu viu în sufletele noastre pământene: ,,Jurnalistici nu mai niciodată,/se-ntorc. în cuvinte eterne/ vorbe încolţite-n brazdă, în frunze,/ flori şi în întoarceri din cele sfinte/sau în zborul păsărilor ce torc la stână/cântece pregătite să fie gazdă/în care să intre cu ele de mână.

Dumitru Țimerman

https://gazetanord-vest.ro/

Publicația de cultură „Mozaicul”, fondată la Craiova, îi aduce în paginile sale un omagiu președintelui UZPR, regretatul Doru Dinu Glăvan, trecut recent în neființă.

În articolele „Împreună scriem istoria clipei”, de Tudor Nedelcea, și „A nu uita, continuând…”, semnat de Mihaela Albu, sunt consemnate performanțele profesionistului Doru Dinu Glăvan, începând de la activitatea sa prestigioasă la Radio Reșița și culminând cu tot ceea ce a reușit pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pe care a transformat-o în cea mai mare organizație de breaslă din țară, dăruirea sa pentru jurnaliștii români, enorma și neobosita energie pe care a pus-o în slujba jurnalismului românesc, la a cărui imagine a contribuit din plin și permanent și pe care l-a dorit întotdeauna evaluat la justa sa valoare.

Momente personale ale celor doi autori legate de Doru Dinu Glăvan completează aceste materiale de presă care creionează motivele pentru care, pentru Tudor Nedelcea și Mihaela Albu, alături de nenumărați alții, Doru Dinu Glăvan a fost deopotrivă un profesionist dedicat, un român animat de cel mai autentic patriotism și un om remarcabil. (Roxana Istudor)

Cunoscută de zeci de ani prin emisiunile sale culturale la radio și televiziune, cu deplasări la comunități de români din spațiul euro-atlantic (unde și-a lansat nu o dată cărțile în ediții bilingve, inclusiv la saloane și târguri de carte), scriitoarea VERONICA BĂLAJ, poetă și prozatoare, este și o jurnalistă de reală vocație multiculturală. Autoarea „Jurnalului de Timișoara” (proză scurtă, 1991), a cărții de reportaje „Parisul fără mine” / Paris sans moi (Timișoara – Angoulême,1992) și a volumului de interviuri „Tentația cuvântului” (2017), și-a îndreptat atenția și asupra scriitorilor români din diaspora, realizând convorbiri de referință cuprinse în câteva cărți, din care amintim „Areopagus” (2008) și, mai recent, în coautorat cu Eva Halus, „Convorbiri cu personalități românești din Montreal (vol. 1 / 2017 și 2 / 2018, Editura HyeGrafix, Montreal).

Autoare prodigioasă cu indeniabile succese în spațiul euro-atlantic (și nu numai), Veronica Balajeste, în spațiul comunicării jurnalistice, o „arhivă vie”, din înregistrările memorabile pentru Studioul Teritorial de Radio Timișoara, plajă media de câteva decenii, rezultând și lucrarea RESTITUIRI CULTURALE BĂNĂȚENE (Ed. David Press Print, Timișoara, 2019, 170 p.). Semnatarul prezentării „Veronica Bălaj, între aniversări și comemorări”, criticul literar Cornel Ungureanu, schițând portretul proteic al scriitoare (poetă, autoare de proză scurtă și roman, reporter) relevă faptul că, prin aceste cărți de dialoguri, jurnalista ne înfățișează „lumea cunoscută sau necunoscută a literaturii din Banat”: poeta ERIKA SCHART (1929-2008), o prietenă apropiată și traducătoare a lui Franz Liebhardt, poetul deportat în 1945 într-un lagăr de muncă forțată din URSS;  jurnalista și autoarea apreciată în vreme a unui roman, scris la 26 de ani, „Iana Hoinara” ce vorbea despre cedarea Basarabiei, drept care a fost blocată editorial până în 1975, SOFIA ARCAN (1917-1992);poetul și redactorul  unor periodice literare și al Editurii „Facla”, ALEXANDRU JEBELEANU (1923-1996); poetul, dramaturgul, publicistul și coordonatorul cenaclului „Franyo Zoltan”,ANAVI ADAM (1909-2009);poetul vâlcean „timișorizat”  încununat cu Marele Premiu de Popularizare, DAMIAN URECHE (1935-1994); prof. Violeta Dumbrăveanu, fiica poetului „de marcă” ANGHEL DUMBRĂVEANU (1933-2013), supranumit, flatant, cu admirație colegială, „Condorul”, prieten al lui Nichita Stănescu, convivul familiei, și redactor-șef al „Orizontului”, fostul „Scrisul  Bănățean” din perioada 1953-1989, promotor al unor tineri talentați (George Suru, Sabin Opreanu, Robert Șerban, Nina Ceranu ș.a.); scriitoarea, traducătoarea și hispanista ANA SIMION (21 iunie 1938, Domașnea – 27 decembrie 2018, Timișoara), realizatoare a unor documentare cinematografice despre Rilke, Mircea Eliade, Brâncuși etc.; prozatoarea și publicista ANIȘOARA ODEANU/ Doina Peteanu (1912-1972), autoarea celebrului roman modernist „Într-un cămin de domnișoare” din 1934 unanim apreciat  în epocă, pentru care „scrisul e parte din ființă” (interviul este luat de colegul de radio, scriitorul Nicolae Dolângă);cernăuțeanul itinerant MIRCEA ȘERBĂNESCU, publicist și prozator,adoptat de capitala Banatului (1919-2012), „un patriarh al literaturii timișorene” vorbind despre „spiritul Timișoarei (…) deschis tuturor elementelor culturale și din alte părți ale țării”.

Față de intervievații amintiți mai sus („autori care în anumite perioade au fost în centrul atenției, apoi interziși, după care au reapărut doar cu o parte a faptelor lor literare”, „au fost interziși sau au avut parte de pagini prea multe sau prea puține în istorii scrise după 1948, după 1965, după 1989” – Cornel Ungureanu), dna Veronica Bălaj inserează și câteva interviuri care ne-au atras atenția, precum cel cu marele cărturar universitar EUGEN TODORAN (1918-1997), autorul unor studii referențiale despre Eminescu și Lucian Blaga, ajuns membrul „cel mai în vârstă” al Cercului Literar de la Sibiu, care „a avut un început la Cluj” prin 1938-39, cu „bardul” Radu Stanca („sufletul Cercului” la Sibiu) și Cornel Regman („toată generația noastră își dorea să scoată o revistă și deci acest mic grup căuta un fel de manifestare proprie”), „faza a doua” a Cercului desfășurându-se la Sibiu, din cauza împrejurărilor politice (cedarea Ardealului prin Diktatul de la Viena din 30 august 1940 și mutarea Universității clujene la Sibiu).Acolo, L. Blaga „era ca un zeu, era un simbol pentru noi, el nu se angaja direct, avea lucrările lui, și așa s-a născut o disidență, o ruptură și s-a creat al doilea Cercliterar de la Sibiu (…) Vârful acestei etape a fost scrisoarea pe care Negoițescu (considerând a face parte dintr-o a patra „generație postmaioresciană”) i-a adresat-o lui Lovinescu în primăvara lui 1943,  pentru că noi mergeam pe criteriul artei de valoare.” (numiți de unii „esteți”, „isteții de la Sibiu”, față de „ocoșii” de la Brașov etc.).

Foarte interesantă este convorbirea cu universitarul filosof GEORGE USCĂTESCU (1919-1995), marcantă personalitate a exilului românesc”, aterizat la Timișoara de unde va fi însoțit de jurnalista autoare la Cluj. Scriitorul cu origini gorjene, dar stabilit pentru o mare carieră universitară și culturală la Madrid, fusese invitat în primăvara lui 1994 la Festivalul Internațional „Lucian Blaga”, organizat de Societatea Culturală „Lucian Blaga” din Cluj. Din convorbirea cu G. Uscătescu, aflăm că acesta a fost bun prieten cu Brâncuși, căruia i-a dedicat un studiu de filosofia artei, precum lui Eminescu și Blaga, cu accent pe ideea heideggeriană a „spațiului existențial” („Satul meu natal este vecin cu Hobița, satul lui Brâncuși”, declară invitatul, ceea ce nu este tocmai adevărat, căci ar fi vorba de zeci de km, o spunem noi ca rezident al Tg.-Jiului și bun cunoscător al geografiei ținutului gorjenesc!, s.n., Z.C.).

Convorbirea cu GERDA BARBILIAN (n. Hossenfelder, în Cottbus, devenită Barbilian în 1925), soția poetului Ion Barbu, având loc la reședința familiei acestora din București, unde poetul a locuit în perioada 1929-1961 (o casă „stingheră” cu ferestrele „neluminate”, construită ca „un acoperiș”, conform remarcii acad. Gr. Moisil, prieten al matematicianului poet), este lămuritoare în privința celui care și-a cunoscut soția în timpul studiilor sale la Berlin. Profesor universitar de algebră, care a trebuit să se prezinte la concursuri, pentru ocuparea catedrei, Ion Barbu era cald în familie, dar din fire „vulcanic” și„iritabil” în discuțiile cu confrații de breaslă poetică, „foarte neliniștit, mereu în vervă, așa era firea lui (…), fire pasională (…) personalitate foarte liberă și puternică”, „un bărbat frumos și renumit” cu farmec: „Îl înțelegeam în tot ce voia să decidă”. Deși consumase droguri, soția lui mărturisește că „niciodată” nu a fost dependent. El a început „din curiozitate”, văzând pe „colegii cu el de doctorat”. Soția poetului îi arată reporterei colecția  revistei „Gazeta Matematică” și cea de ceasuri, precizându-i reporterei că matematicianul „avea drept de autor, teoria spațiilor se numea”, o revistă din America susținând o rubrică despre teoria lui. Spațiul barbilian, așa cred că se numea.” A relatat chiar episodul cu G. Călinescu venit în vizită, după care de la fereastră poetul ar fi aruncat cu „Istoria literaturii” după el („Nu i-a plăcut cum a scris despre el și poezia sa”). Și, în final, rugămintea matroanei octogenare: „Drăguță, nu vrei matale să ștergi acolo unde-am spus cu vârsta?”… Păcat că interviul nu este datat ca să putem menționa anii vieții doamnei Barbilian, de negăsit!

Sub genericul „Visul de-a trece Prutul” este reprodus interviul cu poetul GRIGORE VIERU (1935-2009), venit în Banat ca invitat de onoare (și laureat) la Festivalul de Poezie de la Făget din 2003. Din iubire pentru pământul românesc, poetul spune că „merg cu plăcere în orice colț de țară”, călătorește „mult”, gândește și simte „în versuri”. Pentru Grigore Vieru, „poezia este un har” și se simte mereu pătrund „de un flux de limbă și poezie românească”. Poetul este pentru jurnalista Bălaj dominat de „tandrețe, aer mistic, sau rememorativ, amestec de duioșie și durerea înstrăinării și, pe lângă poetul unei stări învăluitoare, vine și poetul care aduce în scenă accente de revoltă, un purtător de steag al Basarabiei supusă nedreptăților istoriei.” Fapt care vine, lămurește poetul, „din faptul că scriu ce simt, mă implic, nu sunt poetul visător mereu.” Neamul, tradiția, sentimentul matern, copilăria „sunt la rang de ființă pentru mine” – „asta îmi este structura”…

Interviul realizat, la reședința ei din București, cu LELIA RUGESCU (1905-1987), fiica Letiției (sora poetului Lucian Blaga), fostă profesoară la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, detaliază dragostea pe care poetul adolescentin Lulu i-o purta nepoatei sale micuțe la Sebeș, soră a lui Dorin Pavel, care deține amintiri de la Lucian Blaga (precum „sceneta” scrisă de elevul șagunist, adresată familiei, în vederea preschimbării hainelor uzate). Cuvintele de apreciere ale Leliei Rugescu la adresa Corneliei, soția poetului, care „l-a susținut” și „l-a ajutat să nu se piardă în preocupările mărunte ale vieții”, vin să clarifice o anumită reținere, pe care profesoara memorialistă a avut-o față de „mofturoasa” soție a lui Lulu, după cum aflasem din cartea de memorialistică documentară a acesteia, „Cu Lucian Blaga” („Dacia”, 1985). Observația a fost taxată aspru, în cartea „Tatăl meu, Lucian Blaga”, de fiica poetului, Dorli Blaga, recent decedată și înmormântată la Lancrăm (1930-2021).

Aflat la Timișoara cu prilejul lansării cărții sale „Don Quijote din Est”, „scorțosul” OCTAVIAN PALER (1926-2007) mărturisește că se consideră jurnalist numai „cu caracter provizoriu”, el fiind în fond „scriitor”, iar datoria acestora nu e „să stea deoparte” ci „să-și spună părerea”: „Articolele mele sunt mai degrabă țipete decât rezultatul unei meditații publicistice”. Conform unei spuse de Paul Valéry, evenimentele, care interesează pe jurnalist, sunt „spuma valurilor”, dar pe scriitor îl interesează „marea”… Scriitorii doritori de „literatură adevărată, vor avea un drum greu”, întrucât azi primează „literatura de consum”. Despre cartea lansată, Paler, însuși considerându-se „un Don Quijote”, declară și lămurește: „Don Quijote a emigrat în Est. Toți exilații merg cu soarele în spate. Se îndreaptă spre occident. El e singurul care merge spre Est. Spre iluzie ca spre un soare. Acea sinceritate până la naivitate…” Mărturisire la care vine replica jurnalistei Bălaj: „Mă bucur să cunosc un Don Quijote…real”, asigurându-l pe intervievat că materialul va fi difuzat întocmai („Vă rog să nu fonotecați pauzele. S-ar putea să rămână așa cum am vorbit? Ați constatat că nu sunt un vorbitor prea grozav.”)

Intervievații din „RESTITUIRI CULTURALE BĂNĂȚENE” au devenit deja amintiri, cu atât valoarea istorico-literară a acestor mărturisiri este mai pregnantă și relevantă. Iar dacă există o tehnică a „interviului”, d-na Veronica Bălaj se dovedește un încercat maestru al genului, căci domnia sa știe să se pregătească pentru asemenea „confruntări” culturale, alege momentul potrivit (chiar dacă acesta este amânat cu anii, în anumite cazuri, din diferite cauze), face prezentări clarificatoare ale persoanelor și conduce conversația pe anumite trasee, importante atât ca aspecte de viață cât și ca mărturisiri de profesie. Este, în genere, o prezență de spirit plăcută, atașată de persoana cu care conversează, dincolo de insidioase protocoale tehnice, într-un mod natural, firesc, înțelegător. În acest fel, „convorbirile” sale au un aer mai liber, neconvențional, destins, căpătând relief și rotunzime – spre deosebire de anumite proceduri scorțoase în materie de gen -, amintindu-ne de cărțile altei „maestre” a interviului, scriitoarea Rodica Lăzărescu, diriguitoarea revistei „Pro Saeculum”, de la Focșani.

Zenovie Cârlugea

1. Aflăm cu bucurie că poeta Veronica Bălaj are în curs de apariție o culegere bilingvă (româno-spaniolă) de „prozo-poeme” intitulată „Ochiul fantast/Ojofantástico”. Vom reveni.

• Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat parte, ca urmare a invitației trimise secretarului general Mădălina Corina Diaconu, la unul dintre cele mai importante evenimente de breaslă ale sfârșitului de an – masa rotundă cu tema „Libertatea de exprimare. Despre ESCul din UNESCO”
• Masa rotundă a fost organizată de CNR UNESCO în parteneriat cu Catedra UNESCO „Interculturalitate, Bună Guvernanță și Dezvoltare Durabilă” din cadrul Universității din București, Facultatea de Filosofie și cu reprezentanți ai Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, unde un colectiv de profesori a realizat traducerea manualului UNESCO „Jurnalism, fake news & dezinformare”
• UNESCO va forma un grup de lucru pentru a aprofunda temele cele mai stringente ale evoluției jurnalismului actual, care stă sub semnul asaltului știrilor false, al intrării inteligenței artificiale în lumea presei și al urmărilor nefaste ale dezinformării. Vor avea loc discuţii în şcoli, licee, facultăţi, iar UZPR se va alătura CNR UNESCO în acest demers
• În preajma celebrării Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, CNR UNESCO a dorit să transmită, prin acest eveniment, un mesaj legat de dreptul la educaţie, accesul la cultură și disiminarea informaţiilor prin intermediul presei
• Evenimentul a fost transmis live pe paginile de Facebook ale Universității din București și CNR UNESCO

Fluxul liber al ideilor prin cuvânt și imagine

Celebrarea a 65 de ani de la aderarea României la UNESCO și înfiinţarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO reprezintă ocazia de a adresa valori și principii fundamantale ale UNESCO, între care libertatea de exprimare este esențială. Într-o perioadă de transformări profunde, UNESCO și-a sporit eforturile pentru a apăra și promova libertatea de exprimare, independența și pluralismul mass-media, precum și construirea unor societăți bazate pe cunoaștere incluzivă, susținute de accesul universal la informație și utilizarea inovatoare a tehnologiilor digitale. În accepțiunea UNESCO, comunicarea și informarea, împreună formând unul dintre cele cinci programe majore ale UNESCO, sunt elemente de bază la temelia unor societăți sănătoase, democratice.
UNESCO are un mandat specific de a promova „fluxul liber al ideilor prin cuvânt și imagine”, prin mass-medie libere, independente și pluraliste. UNESCO susține și inspiră politici pentru siguranța jurnaliștilor și un jurnalism independent bazat pe etica profesională și principii de autoreglementare.
Asocierea libertății de exprimare cu celelalte domenii majore ale UNESCO, respectiv educația, științele și cultura, reprezintă provocarea pe care a propus-o masa rotundă cu tema „Jurnalism în domeniile ESCului din UNESCO” (ESC – Educație, Știință, Cultură).
În deschiderea dezbaterilor, Madlen Șerban, secratar general al CNR UNESCO, a punctat reactualizarea cadrului comunicării și informării așa cum este definit de UNESCO, cu sublinierea modalităților de abordare a știrilor false și a nevoii dezvoltării gândirii critice în favoarea combaterii dezinformării (voite ori accidentale). Dezbaterile au evidențiat repere axiologice, elemente difrențiatoare între necunoaștere, cunoașterea de tip-comun și cunoașterea științifică, dar și propuneri de operaționalizare a unor concepte relevante pentru domeniile majore ale UNESCO, respectiv Educație, Științe, Cultură, precum și pentru domeniul Dezvoltării Durabile.
În ce măsură există libertate de exprimare în jurnalismul care adresează domeniile majore ale ESCului din UNESCO? în ce măsură acesta contribuie la elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea politicilor publice din aceste domenii? Poate jurnalismul influența opțiunea cetățeanului pentru educație, știință, cultură și dezvoltare durabilă? Acestea au fost doar câteva dintre întrebările la care au răspuns, în intervențiile lor, Sorin Costreie, prorector, Universitatea din București, Viorel Vizureanu, prodecan, Facultatea de Filosofie, Universitatea din București, Romulus Brâncoveanu – șeful catedrei UNESCO pentru Interculturalitate, Bună Guvernanță și Dezvoltare Durabilă din cadrul Universității din București. Vorbitorii au subliniat rolul major al educației de calitate, baza fermă a deosebirii autenticului de fals în toate domeniile.

Dezinformare vs. modul profesionist de a verifica o informație

Moderatorul Mirabela Amarandei, de la Universitatea din București, a dat cuvântul pe rând jurnaliștilor Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință, Radio România Cultural, Costin Ionescu, EduPedu,  Andreea Archip, reporter Școala9, Vasile Hotea-Fernezan, realizator „Transilvania Culturală”, TVR Cluj,  Mona Nicollici, realizator #Misiuneaverde, Radio Europa FM,  Ioana Ene-Dogioiu, editor Spotmedia, care au relevat impactul informației online și reperele actuale ale profesiei care a intrat frontal și foarte rapid într-o eră complet nouă, cu provocări nemaivăzute. De asemenea, Constantin Vică a vorbit despre „Viața morală a informației online”, Sorin Costreie despre „Gândire critică și fake news”, Anamaria Neagu despre „Implicarea emoțiilor în producția și răspândirea de fake news”, Bogdan Oprea despre „Un model de verificare a informației”, iar Raluca Radu despre „Metodă și rezultate: manualul UNESCO pentru Jurnalism, fake news și dezinformare”, un manual necesar în facultate, dar și în școli, licee, pentru a le arăta celor tineri calea corectă de a face o meserie și modul profesionist de a verifica o informație, indiferent că este vorba despre profesia de jurnalist sau despre viața de fiecare zi. În acest context, profesorul Bogdan Oprea a arătat modelele sale de combatere a știrilor false, publicate în volumul „Fake news și dezinformare online: recunoaște și verifică. Manual pentru toți utilizatorii de internet”.

Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR: „Noile generații de jurnaliști au nevoie de o bază fermă pentru a-și păstra echilibrul și a respecta deontologia”

În intervenția pe care a susținut-o la masa rotundă „Libertatea de exprimare. Despre ESCul din UNESCO”, Mădălina Corna Diaconu, secretar general al UZPR, a subliniat faptul că dincolo de principiile jurnalismului contemporan, în continuă schimbare și într-un permanent efort de adaptare la avansul tehnologiei, există un gol între jurnaliștii consacrați și tinerii care aspiră să activeze în această nobilă profesie. „Vorbim despre mediul academic, despre tinerii pe care îi formăm, şi de talentul lor, dar şi de modul în care vor aborda presa. Să nu uităm că aceştia vor lucra în diferite redacţii, unde, de multe ori, patronul dă tonul. Indiferent cât vom dezbate despre fake news sau jurnalism de calitate, tabloide sau despre faptul că o parte a publicului citeşte doar titlul unui material, un lucru este cert: noile generații de jurnaliști au nevoie de o bază fermă pentru a-și păstra echilibrul și a respecta deontologia. Din acest motiv, vă invit să realizăm o platformă de lucru, de dezbateri, de discuţii, de dialog între mediul academic, instituții internaţionale de talia UNESCO, jurnaliştii şi redacţiile care dau tonul în presă”.
Prin prezența în premieră la un eveniment de o asemenea anvergură, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România are ocazia de a se menține permanent conectată la evoluțiile din breaslă, făcând față, prin profesionalismul membrilor săi și în numele utilității sale publice, la provocările majore pe care le pun în fața informării corecte și echilibrate știrile false, trunchiate, dezinformarea, dezechilibrul și manipularea, subiectivismul și lipsa de scrupule în elaborarea informației.

Departamentul Comunicare

Anul trecut și anul acesta am sărbătorit împreună cei 250 de ani de industrie reșițeană (3 iulie 1771 – 3 iulie 2021) și prin intermediul unui proiect expozițional sub motto-ul „Reșița 250 – Timp și contratimp”. Ne-au fost alături în acest demers Centrul Universitar din Reșița al UBB, Filiala Reșița a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Școala Populară de Arte și Meserii „Ion Românu” Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, revista „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și Filiala Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

În urmă cu câteva zile, în data de 19 septembrie, inauguram, noi cei de la Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, un nou proiect, de data aceasta dedicat unui jubileu pe care îl vom marca toți anul viitor: „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”. În acest sens lansăm invitația artiștilor plastici iubitori ai spiritului locului, ai Reșiței, de a contribui cu creații proprii la organizarea unei expoziții de artă plastică dedicată acestui nou jubileu reșițean. Se cere ca toate lucrările să aibă amprenta tematicii jubileului: locomotivele, a fabricației acestora pe meleagurile reșițene. Numărul maxim de lucrări acceptate de la un singur participant este de trei, acesta putând fi cetățean român sau de pe alte meleaguri, nefiind îngrădită participarea nimănui. Lucrările pot fi realizate în diferite tehnici, de diferite mărimi, pot fi prezentate și lucrări mai vechi, realizate după 2017. Pot fi trimise lucrări realizate de artiști plastici consacrați, cu mai multe expoziții personale la activ, dar și de către debutanți, de cei care se inițiază sau doresc să se inițieze în artele plastice. De asemenea, se acceptă și lucrări ale copiilor și elevilor până la vârsta de 18 ani, care vor fi însă prezentate separat de celelalte lucrări.

Așa cum am prezentat deja, rezultatul acestei inițiative constă în organizarea unei expoziții itinerante, care să fie prezentată pentru prima oară la Reșița, în preajma zilei de 29 aprilie 2022, ziua în care se sărbătorește împlinirea a 50 de ani de la inaugurarea Muzeului de Locomotive cu Abur din zona Triaj, urmând apoi a fi prezentată și în alte centre din țară și de peste hotare. Se va avea în vedere ca din lucrările trimise deja sau în curs de trimitere să se realizeze vederi, precum și publicarea acestor creații în cărți ce vor apărea în perioada următoare, dedicate jubileului reșițean „150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur la Reșița, 1872 – 2022”.

Termenul limită de trimitere a lucrărilor (pictură, grafică, sculptură, artă decorativă) este de 1 martie 2022, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, Bd. Revoluția din Decembrie nr. 22, 320086 Reșița, imaginile lucrărilor trimițându-se și în format electronic, format jpg, la adresa de e-mail contact@erwinjoseftigla.ro. până la aceeași dată.

Proiectul se desfășoară în continuare sub același patronaj ca și expoziția „Reșița 250 – Timp și contratimp” demonstrând, încă odată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Așteptăm așadar cu nerăbdare de la cei interesați lucrările dedicate acestei aniversări.

Erwin Josef Țigla

Autori: MIRON MANEGA / MIRCEA DOGARU

Articol apărut în CERTITUDINEA Nr. 101

Această hartă a României Mari este aproape de negăsit pe internet, prin motorul de căutare Google întrucât, din motive „misterioase”, nu apare listată. Cât privește detaliile documentare, nici atâta.

Există mai multe hărți cu același contur, este adevărat, DAR NU ACEASTA. Este vorba, așadar, despre  „Harta României și țărilor vecine”  în granițele revendicate în ajunul Conferinței de Pace de la Paris și a fost întocmită de generalul de brigadă Constantin Teodorescu, la Institutul Cartografic Iași, în anul 1918. Această hartă, care reconstituie „granițele naturale” ale României (adică teritoriile locuite majoritar de români), a participat și la „Războiul hărților”, premergător aceleiași Conferințe de la Paris din ianuarie 1919.

Și acum explicația ocultării acestei hărți în mediul online: „Harta României și țărilor vecine”, întocmită de generalul Constantin Teodorescu în 1918, la Institutul Cartografic Iași, reprezintă mărturia încălcării, la Trianon, a unor norme consacrate de drept public și drept internațional, întrucât această hartă – și nu alta! – a fost prezentată la Paris, în ajunul Conferinței de Pace, ea fiind realizată conform „Declarației de Unire cu Țara” la Adunarea Națională Constituantă de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918. Situația, sub aspect juridic, a fost amplu și în detaliu analizată de istoricul Mircea Dogaru în cartea sa „Între Alba-Iulia Și Trianon. Ungaria tuturor cauzelor și războaiele de succesiune (1918 – 1920)”, din care prezentăm un fragment.

MIRON MANEGA

______________________________

Adunarea de la Alba-Iulia – act juridic cu valoare de drept public și drept internațional

La 15 noiembrie 1918, Consiliu Național al Unității Române a promulgat ceea ce am numi astăzi „legea electorală” – coloana vertebrală a oricărei democrații autentice – adică regulamentul pentru alegerea deputaților Adunării Naționale a Românilor. Precizându-i-se caracterul reprezentativ, consultativ și implicit de constituantă, Adunarea Națională a fost convocată, prin anunțul din 20 noiembrie, pentru data de 1 decembrie 1918 la Alba-Iulia. În număr de 1.228, delegații au fost aleși în mod democratic, în cadrul circumscripțiilor electorale locale sau al organizațiilor tuturor partidelor politice, asociațiilor și organismelor economico-financiare, culturale, religioase și militare, primind fiecare mandatul susținerii Unirii „acestor români și a teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Pentru protejarea și susținerea delegaților, peste 130.000 de locuitori ai tuturor localităților românești cuprinse între Tisa și arcul carpatic s-au deplasat la Alba Iulia, constituindu-se într-o uriașă adunare de obște reprezentativă, care a certificat decizia de unire, în conformitate cu principiul autodeterminării, drept autentic act de voință națională.

Conform mandatului încredințat, președintele Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, Gheorghe Pop de Băsești, a declarat, în Cuvântul de deschidere, Adunarea, drept „CONSTITUANTĂ ȘI DESCHISĂ”, fapt care a îndreptățit-o, conform tuturor normelor de drept recunoscute, să adopte, ca act juridic, istorica „Declarație de Unire cu Țara”. În lectura lui Vasile Goldiș, aceasta făcea cunoscut că „Adunarea Națională a tuturor românilor dinTtransilvania, Banat și Țara Ungurească (teritoriile românești dintre Tisa și Carpații Occidentali – n.n.) adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al Națiunii Române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre”.

Votul în unanimitate al delegaților a constituit baza juridică, legalizarea actului, enunțat de președintele Gheorghe Pop de Băsești: „Adunarea Națională a Poporului Român din Transilvania, Banat și părțile Ungariei (Partium – n.n.) a primit rezoluțiunea prezentată prin Vasile Goldiș în întregimea ei și astfel unirea acestei provincii românești cu țara-mamă… este pentru toate veacurile decisă!”.

Adunarea Națională, având caracter de Constituantă, fiind organ legislativ și al suveranității naționale pentru poporul român trăitor în Ardeal, Banat, Crișana, Sătmar, Maramureș, etc., hotărârile sale au avut putere de lege păstrându-și până astăzi, în conformitate cu principiile de drept internațional în baza cărora au fost adoptate, o importanță covârșitoare și de netăgăduit sub aspectul juridic și politic. Ele au fost grupate pe genuri de probleme, de primă urgență fiind cele ce consfințeau Unirea cu Regatul României ca decurgând din dreptul inalienabil al națiunii române de a decide soarta sa și a teritoriului moștenit de la înaintași. Formând izvorul de drept al dreptului constituțional român, aceste hotărâri au fost ratificate prin „LEGEA DE UNIRE”, votată în unanimitate de prima Adunare Constituantă a României întregite, publicată în Monitorul Oficial nr. 206 din 1 ianuarie 1920. Din punct de vedere juridic așadar, Unirea teritoriilor românești din fost monarhie dualistă cu patria-mamă, decretată de Adunarea Națională Constituantă de la Alba-Iulia, necondiționat, în baza dreptului inalienabil al românilor din respectivele teritorii la autodeterminare și suveranitate națională, a fost cu un an și șase luni anterioară semnării tratatului de pace româno-ungar, un act legiferat, legalizat. Un acord încheiat între două entități suverane, deoarece Regatul României, ca stat suveran nu a făcut decât să aprobe, prin organul său constituțional, ca și în cazul „Basarabiei” și al Bucovinei, decizia luată de Constituanta românilor din Banat, Transilvania și Partium, teritorii ce-și redobândiseră suveranitatea. Din momentul sancționării „Legii de unire”, similar situației din celelalte state europene reunificate, provinciile care decretaseră unirea cu Țara au încetat să mai ființeze în calitate de corpuri politice suverane, devenind părți integrante ale teritoriului Regatului României.

De menționat că întregul proces a fost legalizat sub aspect juridic și de deciziile similare ale minorităților alogene (parțial ungurii, sașii, svabii, secuii, evreii, țiganii, etc. în totalitate) care, consultate, au subscris prin hotărâri luate în cadrul unor adunări cu caracter plebiscitar juridic recunoscute.

Drept urmare, Tratatul de Pace de la Trianon (4 iunie 1920), cu corectivele teritoriale în defavoarea românilor, impuse de interesele regionale ale marilor puteri, nu au făcut decât să consacre acceptul Ungariei, în calitate de stat succesor al defunctului Imperiu dualist, față de acordul încheiat și legiferat între două părți contractante suverane […].

Privită în lumina dreptului internațional, având caracterul unui adevărat plebiscit, național și reprezentativ, menit să permită manifestarea voinței colective (fundamentul cel mai puternic și titlul de drept necontestat al oricărei alcătuiri statale), Adunarea de la Alba-Iulia a consacrat ca act juridic cu valoare de drept internațional, cu aceeași valoare, așadar, ca și Tratatul de Pace de la Trianon, istorica DECLARAȚIE DE UNIRE. Astfel calificată pe plan juridic, internațional, Adunarea apare ca o formă populară de consultare neprescrisă de vreun act juridic internațional, având o valoare sporită, în ordinea morală și juridică față de simpla consultare la o zi determinată și impusă printr-un angajament prealabil […].

Caracterul de drept public al Adunării de la Alba-Iulia a fost în întregime admis și de dreptul internațional public, de Conferința de pace și de stipulațiile tratatelor de pace […].

MIRCEA DOGARU

Cu prilejul sărbătorii Sf. Ier. Nicolae, făcătorul de minuni, la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Bocșa Vasiova a fost finalizată cea de-a doua ediție a campaniei umanitare „Ghetuțele lui Moș Nicolae”.

În acest an, benficiarii darurilor venite din partea lui Moș Nicolae au fost din Vasiova, dar și din Bocșa Română, cartierul „Nufărul”, mijlocitor fiind părintele Valentin Costea.

Așadar, duminică 5 decembrie 2021, după săvârșirea slujbei Sfintei Liturghii și Împărtășirea credincioșilor cu sfântul trup și sânge al Domnului, și luni, 6 decembrie 2021, după săvârșirea vecerniei, preotul paroh dr. Daniel Crecan a cerut îngăduință enoriașilor prezenți pentru a împărți darurile Sfântului Nicolae unora dintre copiii nevoiași ai Bocșei.

Alăturându-se campaniei umanitare „Ghetuțele lui Moș Nicolae”, Centrul Catehetic „Vasiova” și voluntarii de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa au adunat aproximativ 1000 de lei din care au fost cumpărate încălțăminte, dulciuri și jucării pentru șapte copii proveniți din familii defavorizate.

De sărbătoarea Sf. Ier. Nicolae la Parohia „Nașterea Maicii Domnului”  Vasiova s-a dat startul sărbătorilor de iarnă, dar și a unei noi campanii umanitare intitulată „Darul lui Moș Crăciun”, ediția a II-a.

În prag de Sărbătoarea Sfântului Nicolae, la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” din Vasiova a fost lansat cel de-al XIV-lea volum „Gânduri către Dumnezeu”.
Așadar, duminică, 5 decembrie 2021, după Sf. Liturghie și după un excepțional cuvânt de înțelepciune împărtășit de ieromonahul Ioanichie, credincioșii prezenți au avut parte de o întâlnire a celor mici și mari implicați în proiectul „Gânduri către Dumnezeu”.
La Bocșa este deja o tradiție ca, de Sf. Nicolae, să fie lansat un volum care cuprinde cele mai reușite lucrări premiate în cadrul Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu”.
Ajuns la cea de-a XIV-a ediție, acest proiect este inițiat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în parteneriat cu instituțiile școlare din județul Caraș-Severin, cu Biserici și lăcașe de cult, cu Centre de Tineret și Centre catehetice din Eparhia Caransebeșului și adună peste o sută de participanți la fiecare ediție.
La invitația ieromonahului Ioanichie și a maicii starețe Varvara, lansarea celui de-al XIV-lea volum „Gânduri către Dumnezeu” a avut loc la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” din Vasiova.
Despre carte au vorbit preoții implicați în proiect, membrii ai juriului, pr.dr. Daniel Crecan, pr.dr. Silviu Ferciug, pr. Valentin Costea, prot. Gheorghe Șutac, ieromonahul Ioanichie și prof. Gianina Mură; alături de managerul de proiect, Gabriela Șerban, au adresat cuvinte alese invitații de la Reșița, scriitorii și editorii Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla; nu în ultimul rând, a vorbit primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, cel care, în urmă cu 14 ani, iniția, împreună cu Gabriela Șerban, acest frumos proiect pe temă religioasă, dedicat celor mai talentați dintre copiii și tinerii orașului nostru. Un proiect care, iată, a rezistat în timp, devenind un brand al orașului Bocșa.
Ultimul cuvânt l-au avut autorii, adică tinerii ale căror creații se regăsesc în acest frumos volum editat sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, în seria „Bocșa, istorie și cultură; 58”, prefațat de prof. Stela Boulescu și apărut la Editura TIM din Reșița.
Participanții și autorii au fost răsplătiți cu daruri, din straița lui Moș Nicolae primind dulciuri și cartea „Gânduri către Dumnezeu”.
Un eveniment de suflet care, la Bocșa, deschide, în fiecare an, seria evenimentelor dedicate sărbătorilor de iarnă, culminând cu frumoasa și sfânta sărbătoare a Crăciunului, a Nașterii Mântuitorului!