Parcurgem o perioadă în care ne situăm pe panta descendentă a celui de-al patrulea val al pandemiei SARS Cov2 – ne-a declarat recent, în exclusivitate, medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto), doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie, Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara – și sperăm să îl depășim cu bine, cât mai repede și cu cât mai puține victime. Cardiologia este una dintre specialitățile medicale cele mai afectate de creșterea numărului de cazuri cu infecție SARS Cov2.
Aceasta deoarece, pe de-o parte, pacienții cu probleme cardiovasculare grave, semnificative, cum sunt cei cu insuficiență cardiacă de orice cauză, cu cardiomiopatii dilatative, cu boală coronariană ischemică, după infarct miocardic, cu probleme valvulare severe, cu tulburări de coagulare, cu predispoziție la tromboze fac, în general, forme mult mai grave de boală consecutiv infecției cu acest virus. De aici și necesitatea respectării cu strictețe a măsurilor de prevenire a răspândirii infecției la pacienții cardiaci, ca și utilitatea vaccinării pentru prevenirea formelor severe de boală și pentru scăderea mortalității în urma infecției COVID 19. Avem o mortalitate prin SARS Cov2 care o depășește cu mult pe cea din țările occidentale și o incidență destul de mare a formelor severe. Am avut pacienți cu probleme cardiovasculare mari, care inițial au făcut o formă ușoară de infecție COVID 19, fără nici o leziune pulmonară la evaluarea tomografică inițială. La un moment dat mă întrebam ce rost are faptul că au fost spitalizați. Dar după trecerea a doar câtorva zile, starea acestora s-a deteriorat progresiv, saturațiile oxigenului au scăzut, au necesitat administrare de oxigen la debite din ce în ce mai mari, iar la repetarea tomografiei pulmonare apăruseră temutele arii cu aspect de sticlă mată, într-o proporție atât de mare, încât pacientul se încadra deja în forma severă de boală. Tocmai din cauza riscului de a dezvolta forme severe de boală, cu mortalitate crescută, pacienții cu patologie cardiovasculară semnificativă, dacă sunt diagnosticați cu infecția SARS Cov2 în primele 7 zile de la debutul acesteia și dacă prezintă la momentul respectiv o formă ușoară de boală, cu saturații de oxigen de peste 93%, fără necesar de oxigenoterapie, beneficiază de tratamentul cu anticorpi monoclonali, disponibili acum și în spitalul nostru. Deocamdată nu am avut un număr foarte mare de pacienți tratați cu anticorpi monoclonali, dar toți cei tratați au avut o evoluție foarte bună, nici unul dintre ei, indiferent de comorbiditățile prezente, nu a dezvoltat forme severe de boală, nici măcar nu au necesitat administrare suplimentară de oxigen și au supraviețuit cu toții. Dar, încă o dată subliniez necesitatea prezentării cât mai precoce după debutul simptomatologiei la medicul de familie sau la spital, medicul de familie putând îndruma pacientul către o unitate spitalicească în care să poată beneficia de tratament cu anticorpi monoclonali.
Pe de altă parte, infecția cu SARS Cov2 poate fi văzută în cele mai multe cazuri și ca o boală cardiovasculară, chiar și la pacienții fără afectare cardiovasculară preexistentă infecției. Prezența acestui virus predispune la evenimente tromboembolice atât direct prin anumite componente virale, cât și indirect prin modificările produse în organism, de exemplu, de hipoxie și de tulburările echilibrului acido-bazic și hidro-electrolitic care apar la pacienții cu forme severe de boală. Am avut pacienți care au dezvoltat tromboze venoase profunde, trombembolism pulmonar, accidente vasculare cerebrale, infarct miocardic acut, ischemie acută de membre inferioare în perioada acută/subacută a infecției virale și în unele cazuri chiar și în perioada de recuperare după COVID. De asemenea, în mecanismul de apariție și progresie a leziunilor de la nivelul plămânilor se pare că un rol semnificativ îl au microtrombozele din vasele pulmonare. Au fost și cazuri de miocardită și pericardită la pacienții cu infecție SARS Cov2.
Legat de vaccinarea la pacienții care urmează anumite tratamente cardiologice, respectiv antiagregante plachetare (aspirină, clopidogrel, ticagrelor, prasugrel) am constatat din practica zilnică faptul că se comit erori, unii pacienți fiind sfătuiți greșit să întrerupă administrarea acestei medicații cu câteva zile premergător vaccinării. Antiagregantele plachetare nu trebuiesc întrerupte deoarece există riscul agravării afecțiunilor pentru care au fost prescrise și oricum nu există riscuri semnificative de a dezvolta hematoame la locul injectării. Pacienții aflați în tratament anticoagulant cu Sintrom sau Trombostop, cu condiția ca INR-ul să se situeze în limitele terapeutice, între 2-3, pot fi vaccinați, cu condiția utilizării unui ac fin și a administrării lente a serului. După inoculare se va aplica presiune locală timp de 3-5 minute, pentru a evita sângerarea, fără a masa zona. Pacienții tratați cu anticoagulante noi (dabigatran, rivaroxaban, apixaban) nu necesită determinarea INR-ului. Doza din ziua respectivă va fi administrată după efectuarea imunizării. Pacienții vor fi supravegheați timp de 15-30 minute pentru a observa dacă nu dezvoltă un hematom la locul injectării. Pentru a nu comite erori, este de dorit ca pacienții aflați în tratament cu anticoagulante să ceară sfatul unui cardiolog anterior administrării vaccinului.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR