Eram în Cimitirul Nr. 2 / 3 din Reșița, pregătind mormântul familial pentru Ziua de pomenire a tuturor credincioșilor răposați, conform calendarului creștin romano-catolic (2 noiembrie), când telefonul mi-a adus o știre pe care mi-aș fi dorit-o ca fiind neadevărată: Doru Dinu Glăvan, prietenul meu și al nostru, a trecut „bariera” spre o lume fără de suferințe…

Am încercat să-mi aduc aminte când l-am întâlnit pentru prima oară pe Doru Dinu Glăvan, dar nu am putut găsi în memorie un eveniment, un loc, o dată anume. Îl cunoșteam sigur de pe vremea în care lucra la Reșița – Renk, apoi în timpurile schimbărilor politice în Reșița, în decembrie 1989. Dar momentul cheie a venit odată cu constituirea Radioului Reșița, prima transmisie în eter fiind realizată în data de 12 iunie 1996, în 8 august 1996 devenind post public al Societății de Radiodifuziune din România.

Încă de la început dorea ca radioul reșițean să fie deschis tuturor acelora care trăiau și respirau acest aer unic al Banatului Montan, indiferent de limba maternă, de cultura și spiritualitatea fiecăruia în parte. Și așa a și conceput programele, printre care și cele ale minorităților naționale care trăiau în acest spațiu, între acestea, și în limba germană. I-am fost alături atunci, în primii pași, ajutându-l la primele emisiuni. Amintiri, amintiri…

Multe au fost evenimentele culturale organizate de noi de-a lungul anilor, care, prin intermedierea sa, au fost făcute cunoscute nu doar în spațiul bănățean, ci mult mai departe, pe toate meleagurile românești, în țară și peste hotare… Au fost evenimente care, prin intermedierea sa și a radioului reșițean, au fost popularizate chiar și în Europa Centrală, de unde primeam ecouri pozitive.

Plecarea sa la București, unde a devenit președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România în 2012, a făcut ca relațiile noastre să nu se destrame, ci să continue pe multiple planuri, mai ales având în vedere faptul că am devenit membru al acestei organizații în anul 2013.

Întâlnirile la București cu prilejul primirii a două premii ale UZPR (pentru albumul „Semmeringul Bănățean: calea ferată Oravița – Anina” în 16 mai 2014, Premiul al III-lea pentru anul 2013 al UZPR, categoria: cartea de presă; „Monumentele Mihai Eminescu”, autori: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla – pentru acest volum autorii au primit în 19 iunie 2019 Premiul pentru anul 2018 al UZPR, categoria: cartea de presă), dar și primirea Diplomei de Excelență „Vasile Goldiș” de la Doru Dinu Glăvan, în calitate de președinte al UZPR, în aprilie 2019, au fost momente pe care nu le voi putea uita atât de ușor…

Ultima, cine credea că va fi ultima…, a fost cea de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, din 20 septembrie a.c., când, prezent la Reșița, mi-a înmânat Distincția „Credință și Loialitate” din partea UZPR, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de viață. Cu amintirile de atunci, atât vizuale, cât și auditive, vom trăi mai departe fără Doru Dinu Glăvan, Banatul Montan și Reșița rămânând mult mai sărace fără el…

Aveam de gând să-l cuprind într-o nouă realizare editorială, dedicată oamenilor Reșiței, nenăscuți aici, dar care și-au adus o contribuție majoră la ceea ce înseamnă Reșița astăzi, dar mini-interviul propus nu mai poate avea loc… Dumnezeu le-a orânduit altcumva, într-o ultimă zi de octombrie a anului 2021… Doru Dinu Glăvan, născut la Timișoara în 7 iunie 1946, avea să plece duminică, 31 octombrie 2021, spre veșnicie. Din Reșița, care i-a fost atât de dragă, în anul jubileului…

Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace! Iar familiei îndoliate, sincere condoleanțe!

În amintirea clipelor frumoase trăite împreună și mulțumindu-i pentru fiecare din ele,

Erwin Josef Țigla

Reșița, la 31 octombrie 2021