Astăzi, în această tristă după-amiază a zilei de duminică 31 octombrie 2021, Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a părăsit, cu multă demnitate, spre regretul tuturor celor care au avut onoarea de a-l cunoaște, această aspră lume, pășind pe calea eternității.

Așa cum spunea un alt mare ,,făptuitor”, care și-a purtat cu vrednicie pașii în această lume, cărturarul Artur Silvestri, pe care am avut onoarea de a-l sluji, că moartea este neînsemnată în fața ,,faptei” și a ,,urmei” lăsate după noi, Doru Dinu Glăvan, asemeni-un făptuitor, prin faptele sale a lăsat o amprentă puternică în actul jurnalistic, în întreaga medie din această țară, în toate momentele vieții, de la începuturile de colaborator în presă locală și regională, până la finalul ei, în calitatea de președinte al celei mai mari uniuni profesionale din țară: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România. De aceea regretul nostru se îndreaptă atât spre încetarea ființei, cât și spre neputința zămislirii faptelor, a continuării lor, a celor multe și minunate proiecte ce au luat naștere prin osârdia și sudoarea sa, și a echipei sale, create la vârful și în interiorul acestei reprezentative asociații de breaslă.
Negreșit sufletele, răvășite acum de durere, ne vor fi copleșite mai departe de eternitatea ființei și faptei sale, în această lume și în cea viitoare! Dumnezeu să-l primească cu brațe deschise în Împărăția Sa! Cu siguranță i se cuvine și acolo, ca și în această lume, un loc de cinste!

Constantin VLAICU/UZPR

P.S. O amintire personală, sfâșietoare în aceste triste momente, dar care găsesc de cuviință să o expun în acest tulburător context: Îmi spunea odinioară, la începuturile mele ezitante pe tărâmul jurnalistic, cu multă empatie, pentru a înțelege mai lesne, un soi de definiție a creativității jurnalistice, de o profunzime și o relevanță în pătrundere, ce mi-a marcat tot restul vieții, privitor la creația jurnalistică, ce conținea în esența ei constatarea că ea este o artă. O artă ce poate fi zămislită din cele mai sărace izvoare, putând să relateze orice moment, având ca punct de plecare și cea mai măruntă observație: o pasăre care s-a așezat pe o creangă – jurnalistul, prin înzestrarea și îndemânarea sa asupra condeiului, poate creea o minunată relatare, care să fascineze cititorul. Grandios!

• 

•