• 

• 

Memoriile medicului veterinar Cornel OLARIU, consemnate în cartea „O viață închinată vieții” sunt dedicate „părinților, fraților, soției, profesorilor de mare ținută, … colegilor” și ne oferă o paletă diversă de întâmplări din toate etapele vieții sale.
Traseul său educațional a fost încununat de succes, culminând cu absolvirea Facultății de Medicină Veterinară din București.
A fost pasionat de disciplina Controlul Sanitar Veterinar al produselor de origine animală.
Și-a ales această meserie din dragoste pentru animalele în preajma cărora a crescut, recompensând în acest fel pasiunea tatălui pentru necuvântătoare, în special cabaline.
Pe parcursul activității ca medic veterinar, cu firea sa deschisă, a făcut față oricăror provocări la locurile de muncă: abatoarele Hațeg, Arad, Comtim Timișoara, Circa de Control Produse de Origine Animală Hunedoara, militând pentru „apărarea principiilor profesiei și garant al consumatorului”. În deciziile sale a luat în considerare circumstanțele relevante fără a aplica vreun interes personal sau o influență externă.
În activitatea sa profesională a acționat cu bunăvoință, onestitate și integritate în relațiile cu oamenii.
A manifestat dorință permanentă de a evolua, voință, responsabilitate, răbdare, călăuzându-se după moto-ul „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea”. (Louis Pasteur)
După 44 de ani, a trebuit să se obișnuiască să trăiască fără soția sa, Marinela.
Ca să scape de această cumpănă, autorul s-a apropiat de divinitate. Și-a descoperit harul de-a participa la Sfânta Liturghie, cântând la strană, în Biserica Silvașului.
„Sunt un creștin ortodox practicant”, ne mărturisește acesta, după ce a redescoperit Sfânta Mănăstire Prislop.
Rugăciunea și încrederea în Dumnezeu sunt soluția viabilă în cazul durerilor sufletești ale autorului. Încrederea în puterea divină l-a ajutat în mod cert la depășirea durerii pierderii soției dragi.
Apreciem minialbumul de la sfârșitul cărții, care ne-a familiarizat cu familia, prietenii și colegii autorului.
De asemenea, remarcăm aprecierile despre carte ale prof. univ. dr. Ioan Popa, coleg de școală primară și de liceu cu autorul, cu care a păstrat o vie legătură: „… ne-am întâlnit de multe ori, ne-am redescoperit, i-am cunoscut frumoasa familie și așa a început prietenia care a evoluat ascendent, fără nicio fisură, s-a statornicit în timp și de care încă ne bucurăm”.
Vă invităm cu deosebită plăcere să citiți cartea ca să descoperiți mai multe detalii, care credem că vă pot surprinde cu aspecte inedite din viața unui medic veterinar.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR