Un lucru ce nu-l înțeleg în aceste zile: îngrijorarea în fața unui nou val de infectare!?  Virusul de indiferență și incompetență ce stăpânește de multă vreme clasa noastră politică încă nu îngrijorează pe nimeni?? Chiar ne-am pierdut in întregime abilitatea de tâlcuire a tot ceea ce se produce în jurul nostru, inclusiv pe scena politică? Cât timp vom asista amorțiți în pasivitate la acest spectacol grotesc al politicienilor și al guvernanților noștri? Știm cu toții că poporul român este un popor foarte răbdător, poate că multă vreme în politica noastră s-a mizat pe acest aspect. S-a ajuns azi ca în politică să fie prezenți oameni care au cu totul alte aspirații, divergente intereselor obștei. Îngrijorător este că acest virus este transmis și noilor generații de politicieni, tineretul fiind atras de politică în perspectiva unui loc călduț sau a unor facilități personale oferite de acest mediu, fără a fi animați de idealuri, sau ideologii, nici măcar de credință sau teamă de Dumnezeu! În anumite conjuncturi favorabile, aceștia pot ajunge, desigur în lipsa unor deosebite merite de natură profesională, în funcții importante, pe cele mai înalte trepte ale politicii, cu rang înalt în organismele legislative sau guvernamentale. Din păcate acesta este momentul pe care îl parcurgem azi. Perspectiva unei carantinări a acestui virus din păcate nu se întrezărește în nici un fel de scenariu. Fără speranțe, fără perspective, ne căznim să supraviețuim, drămuindu-ne cu îngrijorare și migală puținele resurse materiale personale. Suntem oglinda celui mai dur paradox: un popor sărac într-o țară bogată! Oare ce fel de orologiu mai poate trezi simțurile acestui popor, sau somnul lui a intrat într-o regretabilă veșnicie?

Constantin VLAICU/UZPR