• 

• 

• 

• 

• 

În partea de sud-vest a României, se află Țara Almăjului – o depresiune între munții Almăjului și munții Semenic, străbătută de la nord la sud de râul Nera (Niergăni). Deoparte și de alta a Niergănului se află 15 sate, asemenea unui colier cu pietre prețioase. Unul din aceste nestemate este satul Gârbovăț, aflat la poalele munților Almăjului – o gură de Rai. La frumusețea locurilor, se adaugă trăsăturile umane ale locuitorilor ca: ospitalitatea, omenia, cinstea, hărnicia și credința. De-a lungul timpului, aici, au răsărit ca florile primăvara, un număr mare de intelectuali cu alese virtuți, care au slujit comunității locale și întregii țări. Dintre aceștia s-au detașat:

1. familia de preoți Novacovici
2. profesorul universitar doctor Iosif Ciortuz – Universitatea Silvică din Brașov
3. inginerul Otto Surulescu – ministrul Minelor și Energiei
4. preotul Dănilă Puia – primul doctorand în Țara Almăjului
5. generalul Tiberiu Lopatiță – inginer și director al serviciilor de telecomunicații speciale la preșidenție, bunul nostru coleg și prieten.
6. Învățătorul, director al școlii, Petru Pistrilă
7. partizanul Emil Purdelea – condamnat la închisoare pe viață pentru că s-a opus bolșevizării României.
8. academician Ion Păun Otiman – profesor universitar doctor, fost rector la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, membru în Parlamentul României și secretar general al Academiei Române, doua legislaturi.

Ilustrul academician a invitat pe Înaltul Prelat, să-i facă o vizită privată la Gârbovăț în satul în care a fost născut și a crescut domnia sa. La întâlnire au participat autoritățile locale, neamuri și câțva prieteni, ca invitați: Primarul Albu Alexandru Vichentie, viceprimarul Ciortuz Păun și contabilul Surulescu Dănilă, familia Maria și Gheorghe Cristea, Iosif Goga și profesorii și autori de cărți: Icoana Budescu, Iosif Băcilă, Gheorghe Rancu și Pavel Panduru.
Domnul prof. univ. Dr. Ioan Păun Otiman este iubitor al zonei almăjene încărcate de istorie și spiritualitate cu virtuți ca dragostea de glie, vitejia, aspirația de libertate și neastâmpărul creației. Distinsul academician a adresat un cuvânt de salut Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan Selejan fiind însoțit de iubitoarea sa soție și distinsa profesoară Diana Otiman, de copii, de nepoți și strănepoți.
ÎPS Mitropolit al Banatului un ierarh înțelept, luminos și aproape de ”aproapele” fiecăruia dintre noi a evocat personalitatea și opera academicianului cât și frumusețea și zestrea culturală a zonei. A scos în evidență strânsele relații a almăjenilor cu românitatea prin nevăzute fire de legătură cu aproape toate zonele etnografice ale țării și că aici s-au păstrat valorile străbune: respectul și dragostea pentru identitate, pentru familie și pentru copii. De asemenea a scos în evidență promovarea acțiunilor culturale cu scopul păstrării valorilor și tradiției românești, a apărării creației străbune. Această întâlnire a evidențiat iubirea și respectul pentru cei ce au fost, cât și pentru cei de azi, pentru a le crea pilde de viață și muncă, un mod de existență în care se îmbină cele sfinte cu cele pământești, ca o contrapondere în calea defăimătorilor, distrugătorilor de tradiții și valori românești.
Noi, cei care am participat la acest minunat eveniment cultural și spiritual am văzut aici o frumusețe mistică, din afara lumii acesteia, care se adaugă slavei lui Dumnezeu. Am văzut arhitectura omenească a satului și cea dumnezeiască a muntelui. Am văzut la gazde și la invitați alese calități umane și am simțit că acest eveniment a lăsat o puternică amprentă culturală și spirituală în viața comunității și în istoria neamului.

Prof. Pavel Panduru/UZPR

În comuna Topleț, județul Caraș-Severin, Apa Izvorului constituie, pentru populația satului bătrân, singura sursă de alimentare cu apă potabilă. Ca toate pâraiele de munte, Apa Izvorului (Pârâul Morilor sau Bigăr) este un șuvoi sprințar cu albia puțin adâncită în roca dură, cu un debit redus, dar constant.
La distanța de circa 200 m de la obârșie, apele izvorului cad de pe platou cu mare zgomot într-o vâltoare, de unde, apoi, o ia năvalnic spre matca Cernii.
În drumul lor, toplicenii au construit iazuri și mori cu ciutură, denumite râșnițe, la care, de veacuri, populația Toplețului își aduce la măcinat puținele grăunțe adunate cu multă trudă.
Din informațiile culese de la cei bătrâni, reiese că existau, pe ”Pârâul Morilor” (până în preajma ultimului război mondial) 20 de râșnițe cu ciutură, din care, în 1969 mai funcționau doar 8. Una din râșnițele părăsite a fost achiziționată de Muzeul Banatului și remontată în Muzeul Satului Timișoara.
Deși morile cu ciutură în Banat au existat cu multe veacuri în urmă, o confirmare scrisă ne parvine abia în secolul al XIV-lea, prin intermediul unui inventar al moșiei Valea din Caraș-Severin, redactat la 30 mai 1377. În cuprinsul actului respectiv, printre bunurile imobile este menționată și o moară cu palete ( inferius pelleus), situată pe râul Caraș. S-ar crede că această moară era acționată cu ajutorul ciuturii.
Pe un alt document, scris în 12 august 1389, cu ocazia reglementării unei succesiuni privind urmașii nobililor români Nicolae și Petru de Egerszeg (Iersig) sunt amintite: o moară pe apa Bârzavei și alte două mori pe apa Pogăniciului, se știe că pe aceste ape, până în ultima vreme, au existat exclusiv mori cu roata fixată pe ax orizontal, adaptate la ape cu debit mare.
Din informațiile culese de la bătrânii din Topleț aflăm că cea mai veche moară pe Pârâul Morilor este ”Râșnița Turcului”, situată chiar în gura străzii prin care pârâul își face intrarea în localitate. Această moară se zice că ar fi fost construită pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de un turc stabilit în partea locului, în vremea stăpânirii otomane. Respectiva instalație, cu valoare de prototip, poate fi ușor recunoscută în arhitectura adăpostului și în mecanismul rudimentar al tuturor râșnițelor de pe ”Pârâul Morilor”.
Elementul definitoriu în arhitectura acestor râșnițe îl constituie ”cinda”, un mic foișor construit pe două grinzi, în fața ușii de acces în moară.

În luna iunie a anului 2015, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune cabalină, au fost repuse în funcţiune de către muzeografi cu ajutorul unor specialişti europeni în mulinologie. Muzeul ASTRA a devenit primul şi unicul muzeu din Europa de Est care deţine în patrimoniu două mori funcţionale. Munca de cercetare a continuat, pietrele de moară au fost restaurate, iar acum instalaţia de morărit din Moara de apă din Topleţ este pregătită să macine cereale.
„Moara de apă din Topleţ, judeţul Caraş Severin, se află în patrimoniul Muzeului ASTRA de la sfârşitul anilor ’60. Este o moară construită 100% din lemn de fag şi susţinută de piloni din piatră. Moara are o roată orizontală prevăzută cu ciutură din lemn şi este funcţională după ce am restaurat pietrele neferecate. Practic, apa acţionează pietrele de moară din punct de vedere mecanic, iar aducţiunea apei se face pe un canal şi pe un jgheab de lemn”, a declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M. ASTRA
Moara de apă din Topleţ este unul dintre monumentele reprezentative ale Muzeului ASTRA. Satul de unde provine este din Banatul de Munte, o zonă cu tradiţie în morărit. Pentru început, sâmbătă şi duminică, 7 şi 8 mai, între orele 11 şi 16, la Moara din Topleţ vor fi măcinate în jur de 20 de kilograme de porumb. Făina rezultată va fi folosită pe viitor în demonstraţiile culinare de la Târgul de ţară.
Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului deţine în patrimoniul propriu un total de 23 de mori tradiţionale din toate zonele etnografice şi istorice ale României.”

MARIA ROGOBETE (MONOGRAFIA COMUNEI TOPLEȚ)