Marți, 11 mai 2021

Herbert Strama, dr. med., Wellheim / Germania

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Pentru mine, Reșița anului 2021 înseamnă nostalgia pentru un grup etnic complex născut prin contopirea mai multor culturi europene, cu un grai specific, rezultatul conviețuirii în lungul secolelor, grai ce avea scheletul limbii germane punctat cu expresii și cuvinte din limba română, maghiară, slovacă, italiană…, de asemenea, nostalgia pentru un grup social harnic, demn, corect, care a reușit să trăiască secole în concurență și colaborare cu forțele industriale ale vremii, nostalgia unui loc geografic deosebit, în care se întâlnește calcarul balcanic cu granitul carpatin și ca atare, cu o floră și faună complexă, nostalgia locului în care m-am născut, am crescut și m-am format ca om și cetățean, nostalgia trecutului pierdut, a unei Reșițe ce nu mai este.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Reșițenilor rămași le doresc puterea de a privi în trecut spre o Reșiță puternică, vie, funcțională și de a păstra, ca și mine, măcar în amintire focul nestins ce nu mai arde și energia de a se putea mobiliza pentru o Reșiță nouă, modernă și competitivă, care să ofere generațiilor viitoare ceea ce ne-a oferit acest loc nouă.

Daniel Mic, medic, membru Médecins Sans Frontières, Grenoble / Franța

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

La acest moment aniversar, prima imagine care îmi apare când mă gândesc la trecutul industrial al Reșiței este o veche fotografie, de la începutul secolului trecut, cu o vedere aeriană a furnalelor văzute dinspre Dealul Crucii, un lac de fontă incandescentă în valea „Reschitzei”, cu explicații în limbile maghiară și germană. O evocare limpede a două caracteristici reșițene: „Foc nestins la cuptoare” și multiculturalism.

Mărturisesc că, în timpul adolescenței mele din perioada comunistă, eu nefiind înclinat spre inginerie, am dat mai multă importanță dezavantajelor vieții într-un oraș industrial: poluarea importantă în vecinătatea furnalelor și viață culturală destul de frugală… Totuși, cu vârsta și experiența, am învățat să apreciez și apoi să întrețin acest „foc”, pe durata lungilor studii de medicină și apoi, în paralel, de teologie laică.

Un alt aspect al originilor mele reșițene a fost caracterul multicultural al mediului în care am copilărit și m-am dezvoltat, cu prieteni și profesori germani, maghiari, sârbi, croați și evrei, părinții mei chiar locuind între Biserica catolică și Sinagogă. Această deschidere intelectuală și acceptare naturală a aproapelui, indiferent de origine, m-a ajutat să mă integrez spontan în echipele internaționale ale Medicilor fără Frontiere, în timpul misiunilor mele în Africa, Asia și America Centrală și cu care continui să activez punctual, chiar și acum, la 22 de ani de la prima mea misiune în Sierra Leone.

Deși acum sunt concentrat pe viața de familie și pe gărzile într-un serviciu de urgențe din Alpii francezi, încep să mă gândesc la proiecte de viitor, când timpul îmi va permite mai mult, pentru a putea, într-un fel sau altul, să restitui Reșiței din fructul acestor privilegii cu care m-a dotat din copilărie.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Nu voi fi prea original, voi ura simplu o aniversare frumoasă a celor 250 de ani și aș dori să împărtășesc cu ei părerea mea optimistă despre viitorul orașului. Poate încă nu e tot timpul ușor în viața de fiecare zi, dar sunt numeroase schimbări evidente în bine, pe care le observ regulat de fiecare dată când vin acasă, iar tinerii sunt prezenți și se implică din ce în mai mult în viața orașului.

Păstrați „flacăra nestinsă”!