Anca Fusariu, originară din comuna Topleț, județul Caraș-Severin, este născută pe 15 septembrie 1942, ea și-a început cariera în presa audiovizuală în 1971, la TVR. Este angajată în TVR în 1971, la redacția –Tineret- condusă pe atunci de Ionel Bucheru.
În primii ani ai carierei a realizat sute de reportaje și emisiuni, printre care ”Ritm, tinerețe, dans” și ”La sfârșit de săptămână”. În anii 1980 ea a fost unul dintre reporterii de succes descoperiți și pregătiți de celebrul realizator Tudor Vornicu.
A semnat împreună cu Carmen Dumitrescu și Alexandru Stark reportaje pentru emisiunile ”Fotograme din realitate”, ”Fotograme pe 16 mm”, ”Album duminical”, ”De la A la infinit”, iar mai târziu ”Reflector”, ”Studio A” și altele. A dat emisiunilor titluri care au rămas până în prezent, printre care ”Cu ochii în patru”.
A fost o femeie plină de viață, care râdea foarte mult și care nu și-a uitat niciodată locul în care a copilărit, frumosul sat Topleț.
În perioada 1994-1998 a fost în echipa care a creat Tele 7 ABC, unde a fost realizator de emisiuni și redactor-șef al postului.
Anca Fusariu a format generații de jurnaliști pentru mai multe posturi TVR, Kanal D și Antena 1. Din 1999 până în 2004 a fost producător delegat al postului TVR1, iar în ultima perioadă a fost consultant de specialitate pentru aceeași instituție.(1)
Anca Fusariu a făcut parte din comisiile care au evaluat angajații TVR,
o femeie frumoasă, directă, fermecătoare, desigur o cuceritoare în anii de glorie.
Era traducătoare, s-a prezentat de curiozitate la concursul organizat de o instituție deja în vogă.
La începutul anilor 80 este ajutată de Tudor Vornicu, de la munca de propagandă exclusivă, fiind inclusă în echipa reporterilor de la -Fotograme în realitate-, un avatar al -Transfocatorului-(magazin de reportaje) difuzat joi seara (1983- alături de Carmen Dumitrescu, Alexandru Stark, Tudor Vornicu).
A lucrat apoi la -La sfârșit de săptămână”, alături de cel care i-a fost mentor. A realizat și reportaje de propagandă, în era ”intermediară” a TVR, multe din ele în țară, în emisiuni de genul- ”Călătorie în țara mea”.
A filmat la sfârșitul anilor 1980, și reportaje omagiale, despre care a povestit amuzată – acum- că trebuiau însoțite de un comentariu preluat adesea integral din articole publicate în Scânteia. La un moment dat, cu câteva săptămâni înainte de căderea regimului, a fost chemată de ultimul director al TVR dinainte de 1989, Petre Constantin, care îi reproșează că numele Nicolae Ceaușescu nu apare citat de suficiente ori.
Ajunsă acasă, recitește textul și își dă seama că numele nu mai putea fi repetat în respectivul text fără ca frazele să își piardă complet sensul.
Mai tânără decât colegele ei de redacție, dintre cele mai cunoscute rămân: Carmen Dumitrescu și Anca Arion, dar și Rodica Rarău sau Cornelia Rădulescu. Anca Fusariu a fost o figură vitală a televiziunii, o vedetă potențială într-o vreme în care televiziunea nu mai avea voie să lanseze vedete. A rămas în instituție până la sfârșitul vieții și rămâne una dintre realizatoarele -TVR – . (2)
A fost realizator de reportaje și anchete în cadrul Redacției Emisiunilor pentru Copii și Tineret a TVR și reporter în echipa lui Tudor Vornicu, a fost unul dintre cei mai valoroși profesioniști ai postului public de televiziune.
A fost pe rând realizator, moderator și consultant de specialitate, la TVR.
În 2010 a publicat la editura Nemira cartea „Culoarea norocului” apărută în colecția Damen Tango.
”Munceam cu toții mult și munceam mult și râdeam mult. Ritmul era imprimat de Tudor Vornicu – boss-ul!”, spunea Anca Fusariu.
Contaminarea se petrecea cu iuțeala fulgerului, căci starea era comună și pentru blonda și mereu în viteză Carmen Dumitrescu și pentru mucalitul timid și neobositul Alexandru Stark, și pentru mine, intrată ultima în grupa lor. Starea era comună: starea de ”reporter” povestea Anca Fusariu în cartea ”40 de ani de televiziune!”
În perioada 1994-1998 a fost în echipa care a creat Tele 7ABC, unde a fost realizator de emisiuni și redactor-șef al postului.
Îi plăcea să participe la ”pornirea lucrurilor” și imprima tuturor un ritm inconfundabil. Reporterii formați de Anca Fusariu știau că: dacă nu m-ai prins pe mine, telespectator, cu ce îmi spui în primele minute, m-ai pierdut”.
A pregătit mai apoi generații de jurnaliști pentru mai multe posturi de televiziune -TVR-, Kanal D, Antena 1. (3)
A murit în urma unei boli cumplite, înainte de a împlini 71 de ani, rămâne o personalitate pentru comuna Topleț și nu numai, curajul și devotamentul de care a dat dovadă ne spun că Anca Fusariu a fost un exemplu pentru toți tinerii care doreau să urmeze cariera de jurnalist.

1. Sursa: Adevărul.ro – Entertainment- TV
2. In memoriam Anca Fusariu, Autor: Alexandru Matei, Sursa: http://www.observator cultural.ro
3. știri.tvr.ro

MIA MARIA ROGOBETE

Duminică, 9 mai 2021

Gheorghe Megelea, sportiv medaliat olimpic, Canada
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița este orașul meu natal, orașul în care am copilărit, în care am început să fac atletism sub îndrumarea marelui antrenor Daniel Mayer. În anii ᾽70, anii în care eu am devenit sportiv de performanță, Reșița nu era doar un mare oraș industrial, ci și un important centru sportiv. Cred că marea tradiție industrială a Reșiței se îmbina, încă, perfect cu tradiția sportivă, în ciuda condițiilor restrictive ale statului comunist. Jubileele a 250 de ani de industrie reșițeană și 95 de ani de activitate sportivă organizată, deși se petrec în vremuri de libertate și democrație, sunt mai degrabă încărcate de nostalgia a ceea ce a fost, fără a fi prea mult împlinite de bucuria a ceea ce este în prezent, atât în industrie cât și în sport.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Transmit locuitorilor Reșiței să nu își piardă speranța că vor veni și vremuri mai bune! Să facă sport, orice fel de sport! Să își îndrepte copiii spre practicarea sporturilor fundamentale, cele care formează nu doar corpuri sănătoase ci și caractere minunate, înot, gimnastică, atletism, sporturi în care reșițenii au scris pagini de glorie națională și internațională!

Claudiu Keller, inginer, manager de firmă, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița, înseamnă copilăria și adolescența mea, alături de fratele meu. Am fost doi copii liberi, care au iubit sportul și s-au bucurat de bazinul de înot, terenurile de tenis și activitățile de la Prietenii Munților, toate sprijinite de uzinele reșițene. Pentru mine Reșița înseamnă Cercul Foto, LMF, Forumul German și o mulțime de prieteni. Toate acestea m-au format ca om și au un loc în sufletul meu chiar și astăzi.
Reșița este locul în care mi-am întemeiat o familie și au crescut cei doi copii ai mei.
Familia mea, asemenea multor familii din Reșița, a lucrat într-una din cele două uzine reșițene. Asemenea lor, începutul carierei mele profesionale a fost la Uzina Constructoare de Mașini, perioadă de care îmi amintesc cu drag. Viața m-a purtat pe o cărare interesantă, astăzi activând în propria firmă, pe care am înființat-o acasă, la Reșița.
Îmi amintesc din copilărie aniversarea a 200 de ani de industrie la Reșița, chiar dacă la vremea aceea nu realizam exact ce înseamnă.
Acum, Reșița sărbătorește 250 de ani de industrie…, e impresionant acest lucru, demonstrând importanța acestui oraș multicultural în regiune. Din cele două mari uzine reșițene, care au reprezentat un fanion al siderurgiei și construcțiilor de mașini din Estul Europei, a rămas activă o mică parte, care menține flacăra aprinsă și marchează o frumoasă istorie.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Schimbările din ultimii ani și planul strategic de dezvoltare a orașului dau din nou încredere reșițenilor și în special tinerei generații.
Am convingerea că investițiile în turism și deschiderea spre dezvoltarea industriei, a noilor tehnologii, prin Parteneriate zonale și internaționale cu firme interesate în dezvoltare, vor revigora orașul. În paralel, dezvoltarea infrastructurii, legăturile rapide cu autostrada și aeroportul din Timișoara, construcția de centre comerciale moderne, coroborate cu frumusețea zonei și evenimente culturale, vor ridica interesul pentru investiții în oraș și nu în ultimul rând al atractivității de relocare în acesta.
Doresc multă sănătate tuturor locuitorilor Reșiței!