Vineri, 7 mai 2021
Ingrid Kunz, autoare de scrieri cu amintiri din vremi trecute, Leverkusen / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
REȘIȚA, leagăn străbun cu furnale, sudoare și fum.
Fum purtat de vânt peste culmi cu șiraguri de case, cu acoperișuri parcă pudrate cu negru de fum. Vatră cu oameni cu viziuni, cu bătătorite mâini, cu dragoste de muncă și glie. Oameni cu identitate, cu izbânzi, cu succese, cu împliniri, cu vise, cu realități viu trăite. Inimi ce bat pentru afecțiune, iubire, tandrețe, pentru un cămin în care încolțește răsadul de mâine. Aceasta este fața Reșiței din totdeauna, cu capete pleșuve ce au cunoscut bucuria de izbândă și care poartă nu arareori adânc în suflet un cânt de doină, de dor, de dragoste trecută, de amor… Dar mai există și aceste frunți destinse, descleștate, ce poartă în ele crezul zilei de mâine și care fredonează perpetuu un murmur de izbândă. Vestitorii primăverii, ai unui nou început. Parcă apăruți ca din neant se aud pași ușori de horă ce pășesc pe poteca succesului într-o lume de bunăstare, de avânt, de armonie… Har al omului acestor meleaguri, om cumpătat, respectos și totodată hotărât, cu inițiativă de expansiune, ale cărui viziuni au prins de jur împrejur vizibile rădăcini de neignorat.
Ca și copil al Reșiței, chiar dacă pașii mei m-au dus până hăt departe de casă, până în depărtări sihastre, vorba de basm al lui Eminescu, pulsul vieții trăite pe malul bătrânei mele Bârzave mă va readuce mereu înapoi, în căutare de dealuri și văi, de păduri și poieni știute numai de mine, de vechi prietenii și prieteni, în căutarea miresmelor de ierburi și fân, de flori cu a lor paletă infinită de culori…. Voi purta în inimă mereu acest dor al cerului albastru cu spume de nori, aroma vremilor demult trecute.
Mă va rechema mereu o căutare de amintiri, o himeră de iluzii, nostalgia unei copilării în umbra de vremi din minte, parțial dispărute…
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
REŞIŢA, leagănul meu străbun. Vatra focului nestins, denumire devenită istorică, astăzi istorie trăită, de noi, cetățeni ai Reșiței, ce au cunoscut apogeul și speră într-un zbor de șoim înspre înălțimi necunoscute, nedeslușite, zbor cu sorți de izbândă, pentru a noastră cetate de foc, inedită, inegalabilă, de-a pururi vie în inimă și gând.
Istoria a arătat că locuitorii Reșiței din totdeauna sunt o specie deosebită de oameni, cu mixtura lor de naționalități conlocuitoare. Oameni cu suflete nobile, cu o inimă largă plină de compasiune, de înțelegere și bunătate, pentru vecini, prieteni, colegi, sau chiar străini, indiferent de obârșie sau culoare. Oameni mândri de ale lor rădăcini, de a lor vatră istorică milenară, de această așezare de pe malul Bârzavei.
Sunt convinsă că viața de aci va fi și în viitor tema multor scrieri, a multor subiecte în umbra istoriei trăite, într-o gamă nelimitată de fațete…
Chiar dacă astăzi sunt departe de glia natală, știu că un cer albastru nesfârșit își desfășoară infinitatea până în cel mai ascuns ungher al planetei noastre. Deci, privind prin această prismă, un colțișor al aceluiași cer al Reșiței mele dragi ajunge permanent și până la mine, oriunde aș fi. Totodată mă bucură gândul că acest cer ce se scaldă în oglinda bătrânei Bârzave, își întinde astăzi bolta peste atât de multe, frumoase realizări care au transformat vechea așezare într-un oraș cu un centru de invidiat. Un om nou, cu noi viziuni, pășește astăzi „per pedes” pe asfaltul stradal al Reșiței de azi, extinsă în toate direcțiile.
Sunt convinsă de faptul că omul de azi, chiar dacă pornește tiptil, cu pași șovăitori și nu arareori poartă pantofi cu număr mic, mâine va păși hotărât, cu pași de uriaș și succesele cât și viziunile sale vor fi aidoma pașilor… De aceea urez acestor mici și mari vizionari de azi, multă perseverență pentru ideea ce le arde în suflet, mult curaj și mult elan, izbânda este a lor!
Ca încheiere urez realizări fulminante tuturor vechilor și noilor cetățeni ai bătrânei noastre Reșițe, pentru ca această REŞIŢĂ A NOASTRĂ să ne fie mereu un colț de rai, un izvor nesecat de trai în bunăstare, un cuib de armonie și esențialul: O INSULĂ DE PACE!
Cu salutări din depărtare precum vorba vine, din suflet: MULT NOROC ŞI LA MAI MARE!
Daria Teodora Cernicica, violonistă, viitor medic, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pentru mine, Reșița înseamnă familie, prieteni, o oază de liniște, peisaje care îți taie răsuflarea, într-un cuvânt, pentru mine Reșița înseamnă acasă. Chiar dacă în prezent îmi desfășor activitatea educațională în orașul Timișoara, Reșița rămâne acel loc plin de amintiri pe care îl port în inimă, care mă așteaptă cu brațele deschise ori de câte ori vin acasă.
A crește într-un oraș precum Reșița a reprezentat un pilon important în construcția tinerei persoane care scrie aceste rânduri. Atât oamenii cu care am fost înconjurată, cu toții profesioniști, atenți, blânzi și doritori de a transmite mai departe valori morale autentice, cât și peisajele ce n-au făcut nimic altceva decât să modeleze firea artistică ce se năștea în tânărul copil reșițean, au format împreună o rampă de lansare pentru sute sau chiar mii de caractere aflate încă în proces de șlefuire și definitivare. În Reșița mi-am dezvoltat prima pasiune: muzica și am descoperit-o pe cea de-a doua: medicina, ajutată de dascăli valoroși fără de care nu aș fi fost ce sunt acum.
Mă mândresc cu Reșița oriunde merg, ori de câte ori am ocazia, atât cu peisajele din împrejurimi, unice în țara noastră, cu personalitățile care au fost modelate în acest oraș, cât și cu istoria metalului prelucrat de mâini iscusite, printre care și ale bunicului meu, care a lucrat o viață în cadrul UCMR.
Reșița rămâne pentru mine emoția primei audiții pe scena Sălii „Lira”, rămâne anii de liceu petrecuți cu a doua mea familie, rămâne mirosul îmbietor al mâncării făcute de mama, rămâne descoperirea dorinței de a-i ajuta pe cei suferinzi, rămâne locul cel mai frumos de pe pământ, rămâne ACASĂ.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Reșiței și locuitorilor ei le transmit să se implice activ în dezvoltarea acestui oraș, să creadă în potențialul lui și să se bucure din plin de frumusețile pe care ni le oferă. Le doresc să fie uniți pentru a scrie admirabil și cu demnitate istoria Reșiței, pe mai departe.
La mulți, ani oraș frumos!
UZPR CARAS SEVERIN 