Luni, 31 mai 2021, în preajma sărbătoririi Zilei Internaționale a Copiilor, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (FDG C-S) și cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița invită pe cei interesați să vină începând cu ora 16.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița pentru a vizita două expoziții dedicate zilei de 1 iunie.
Prima expoziție este cea a Nataliei Georgia Pojar, elevă în clasa a IV-a, Secția germană / Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, membră atât a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”, cât și a Formației de dansuri populare germane „Enzian / Gențiana”, ambele ale FDG C-S. Natalia este la a II-a expoziție personală, după cea organizată de asemenea în pandemie, la început de iunie, anul trecut. Între timp, anul acesta, de Sărbătoarea Bunei Vestiri, Natalia Georgia Pojar a luat premiul al III-lea în cadrul Salonului de Pictură „Arte Mici” – 2021, organizat la Motru, în județul Gorj. Despre mica artistă va vorbi criticul de artă Ada Cruceanu-Chisăliță.
Cea de-a doua expoziție reprezintă finalizarea proiectului „Cinste ție, copilărie!“ – 2021 (ediția a XIV-a). De 14 ani există o manifestare de suflet organizată la Reșița, prin care se intenționează ca prin intermediul copiilor, prin aptitudinilor lor artistice demonstrate de fiecare dată, să-i simțim mai aproape. Și anul acesta s-a dorit continuarea acestei tradiții prin organizarea unei manifestări dedicate zilei de 1 iunie, de data aceasta însă mai extinsă, una care să treacă de hotarele țării, implicând pentru aceasta o parte din teritoriul Banatului istoric: România (jud. Caraș-Severin) și Serbia (Banatul de Nord, Banatul Central și Banatul de Sud). Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Comisia de Femei în cadrul Ligii Județene a Pensionarilor Caraș-Severin, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (România) precum și Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova (Serbia) împreună cu Școala Elementară „3 Octombrie” din Lokve / Sân-Mihai, Serbia și Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița au dorit să demonstreze că împreună se pot realiza lucruri frumoase. Astfel, s-a inițiat un concurs de desene în creion sau acuarelă sub genericul „Banatul meu drag”, la care au participat copii din Banatul istoric. Au participat copii între 7 și 10 ani, iar un juriu format din Mihaela Mohan, profesor de desen, Școala Elementară „3 Octombrie” San-Mihai / Serbia, dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, critic de artă, și Livia Frunză, artist plastic, ambele din Reșița, a desemnat câștigătorii, care vor fi anunțați în cadrul vernisajele celor două expoziții. La reușita proiectului transfrontalier au contribuit prof. Maria Radu-Nowak din Reșița precum și Mădălina Mihailov & Mărioara Gean Muntean, ambele din San-Mihai / Serbia.

Erwin Josef Ţigla

O influență benefică pentru cultura populară din comuna Topleț a fost revenirea domnului Dănilă Mejdină la Întreprinderea Mecanică Topleț. Această angajare a fost posibilă datorită faptului că din Ordinul Ministerului Educației și Învățământului au fost desființate toate Școlile de Meserie la nivel național. În cazul de față Școala de Meserii din Orșova a funcționat pe lângă Liceul Mixt ”Ștefan Plavăț”-Orșova, unde domnul Dănilă Mejdină a funcționat ca profesor. Școlarizarea elevilor cu înaltă calificare pentru industria construcțiilor de mașini în meseriile de lăcătuși mecanici și electricieni.
Astfel că în anul 1964-1989, domnul Mejdină a fost angajat la Uzina Mecanică Topleț în funcția de tehnician tehnolog în compartimentul Sculer -șef, care coordona întreaga activitate și atelierul sculărie, în cadrul căruia se executau toate S.D.V.-urile necesare produselor asimilate în procesul de fabricație.
După o anumită perioadă de timp, la propunerea conducerii întreprinderii, Domnul Mejdină a fost numit în alte funcții la nivelul întreprinderii pe care cu profesionalism le-a dus la bun sfârșit, în mod onorabil.
Odată cu trecerea timpului sigur că pe plan extraprofesional a îndeplinit și alte sarcini.
Astfel că, în momentul alegerilor anuale au fost programate alegerile de sindicat și odată cu acestea a fost și el captat în comitetul sindicatului, prim vicepreședinte al comitetului sindicatului pe uzină. În urma acestora i s-a stabilit și anumite responsabilități, printre care și resortul activităților cultural-artistice la nivelul sindicatului întreprinderii.
Preluând acest resort a trecut imediat la întocmirea unor programe cu privire la repetițiile ce urmau săptămânal în anumite zile ce aveau loc în sala clubului întreprinderii, cât și în sălile celor două cămine culturale din Topleț și Bârza, cu care colabora.
În urma fuziunii acestor activități la nivel de comună s-a mărit numărul de artiști amatori, trecându-se la fondarea ansamblului folcloric ”Iorgovanul” al cărui fondator a fost.

Ansamblul de cântece și dansuri populare Iorgovanul al Clubului Sindicatului Topleț

Ansamblul avea un repertoriu variat compus din:
-orchestră de muzică populară
-soliști vocali și instrumentiști
-formație mixtă de dansuri populare ce cuprindea în repertoriul său cântece și jocuri din zona Banatului de munte cât și altor zone etno-folclorice din țară.
Calitatea și frumusețea suitelor, a costumelor, ca de altfel întreg ansamblul, s-au bucurat încă de la început de un binemeritat succes, fapt pentru care a fost invitat și solicitat la toate manifestările culturale din județ. Acest minunat Ansamblu, a început să prezinte spectacole de înaltă ținută artistică având ca titlu: ”Sus, sus, sus, la furca Cernei” reprezentând frumoasa zonă a Văii Cernei și având un repertoriu foarte bogat ce cuprindea atât cântece alese din Banat, dar și suite de dansuri populare, dansul din Oaș, dansul țigănesc ”Bata-Kanda”. Toate au fost prezentate de-a lungul anilor în comuna Topleț.

„Ansamblul Iorgovan” se bucura de un meritat succes în fața auditoriului, fiind foarte apreciat de către aceștia. Spectacolele noastre erau prezentate în mod periodic atât în localitate cât și în comunele limitrofe, unde aveam angajați în cadrul Întreprinderii Mecanice Topleț.
Menționez că în multe din spectacolele prezentate de ansamblul nostru am avut periodic și colaboratori de seamă din afara colectivului nostru, ca de ex: La casa de cultură din Orșova am avut-o colaboratoare în spectacol pe interpreta (solista) Ana Munteanu, iar în multe localități l-am avut ca invitat pe trompetistul Constantin Gherghină, Linguraru Simion, la saxofon, originar din Comuna Pârvova, Petrică Miulescu Irimică, solist vocal cât și distinsul colaborator solist vocal al ansamblului Reșițeana, interpret de doine din zona de munte, Ștefan Isac.
Apreciată fiind calitatea și frumusețea spectacolelor ansamblului Iorgovanul, am fost invitați de fiecare dată la mai multe manifestări cultural artistice de către comitetul cultural de creație și cultură Caraș-Severin Reșița, la sărbătorile câmpenești organizate de ex: sărbătoarea liliacului din localitatea Rudăria unde ne-am bucurat de succes, de asemenea sărbătoarea câmpenească din județul Mehedinți, în comuna Cireșu și peștera Topolnița, la înapoiere am prezentat mai multe spectacole în comuna Cireșu, Bahna și Ilovița.
O susținută activitate culturală a fost și nivelul clubului întreprinderii din Topleț(comitetul sindicatului), condusă de Mejdină Dănilă cu sprijinul și îndrumarea organului consiliului județean de cultură și creație prin persoana D-nei Hegheduș, periodic au fost organizate conform programului de activitate al clubului ca: dezbateri, conferințe, se desfășurau teme, mese rotunde, simpozioane cât și festivități de sărbătorire a unor membri de sindicat din cadrul întreprinderii noastre, aniversări, onomastice, etc.
Mai menționez că la cele două cămine culturale din Topleț și Bârza săptămânal se proiectau, se difuzau filme, cât și munca cu cartea prin intermediul celor două biblioteci existente. O contribuție în acest sens le-au avut și cele două învățătoare Mejdină Maria și Perjescu Eugenia- Bârza.
Iar la căminul cultural Topleț din cadrele didactice învățători și profesori desemnați iar la bibliotecă, D-na Bălteanu, soția ing Bălteanu Ion din comuna Mehadia.
Pentru activitatea depusă de membrii ansamblului ”Iorgovan” mulți au fost foarte apreciați, fapt pentru care cu ocazia mai multor sărbători aniversare au fost răsplătiți cu diplome de excelență pentru activitatea lor depusă, declară Dănilă Mejdină.

Pe lângă activitățile menționate mai sus trebuie spus faptul că periodic în sezonul cald comitetul sindicatului prin resortul cultural educativ au fost organizate pentru oamenii muncii din Întreprindere Mecanică Topleț cât și din localitate excursii ca: plimbări cu vaporul pe fluviul Dunării, cu plecare din portul Orșova până în comuna Svinița, cap de linie, unde am susținut și spectacole în sala căminului cultural din acea localitate. În acest sens s-au vizitat Clisura Dunării ( cazanele mici, cazanele mari, Pestera Ponicova și altele.
Transportul pentru deplasările noastre au fost asigurate de către Intrep. Mec.Topleț.
Menționez că la baza tuturor activităților noastre a fost : disciplina, punctualitatea, pasiunea și efortul din partea tuturor. (Mejdină Daniel)

Cei mai reprezentativi membrii ai Ansamblului de cântece și dansuri populare ”Iorgovanul” au fost:
-Mejdină Dănilă – Directorul Clubului Sindicatului 1980-1988
-Tudorescu Dumitru – Președintele Sindicatului 1988-1990
-Ioan Rațiu – Președintele Sindicatului Club 1988-1990
-Șefi de orchestră:
-Tudorică Papavă, un virtuos al clarinetului și saxofonului care din anul 1990 a început să fie colaborator la acest Ansamblu. Simțul artistic deosebit și pasiunea l-au plasat pe Tudorică Papavă printre fruntașii instrumentiști ai muzicii populare.
De câte ori nu am plâns sau am râs de fericire atunci când sufletul nostru a fost mângâiat de un cântec, o doină bănățeană, o doină care a dăinuit peste ani și ani, ajungând la sufletele strămoșilor noștri și care acum răsună cu aceeași forță în prezentul vieții noastre, care va răsuna peste ani și ani.
Sigur, prin aceste cântece de dor, de jale, de dorințe nestăpânite, de iubire puternică, de sentimente nărăvașe, poporul român își duce crucea mai departe, oricât de obosit ar fi țăranul român, atunci când vine de la prășit, de la săpat, sau de la orice muncă a câmpului și ascultă o melodie, o doină, doina neamului românesc, plânge sufletul în el, chiar și pentru domnul de la oraș care tot de la sat a plecat, chiar și pentru acesta, doina îi aduce aminte de trecut, îi împrospătează memoria ajutându-l să-și iubească mai tare neamul. Românii nu au râvnit niciodată la tradiția altor popoare, românii s-au bucurat din plin de tradiția lor unică, de obiceiurile pure, de tot ceea ce aparține țării, a pământului românesc.
Un popor cu tradiții este un popor puternic, un popor care nu dispare niciodată , un popor care poată să strălucească peste sute, mii de ani. Tradiția a intrat în carnea, în sângele românului, strigându-i mereu că este român!
Ion Vasilescu, un mare talent, un virtuos al taragotului, a fost angajat la Clubul Sindicatului Topleț, pe perioada 1986-1990, din 1990 a rămas colaborator la Ansamblul de cântece și dansuri populare ”Iorgovanul”. A colaborat cu mai multe Ansambluri, a participat la diferite turnee internaționale. Ion Vasilescu este unul dintre fruntașii instrumentiști ai muzicii populare din Banat.
Maria Ionela Rațiu este fiica celor doi dansatori Călina și Ioan Rațiu. Ionela a primit de la părinții ei talent, ea petrecându-și copilăria înconjurată de mari artiști astfel că muzica și dansul i-au umplut anii copilăriei participând la rândul ei la diferite spectacole, festivaluri, reuniuni fiind prezentată ca pirandă mică în dansul țigănesc Bata-Kanda și mai târziu fiind prezentatoare pentru acest Ansamblu. A participat la festivaluri de muzică ușoară ca solistă. Talentată, frumoasă, cu un deosebit simț artistic, Ionela Maria Rațiu a obținut atât diplome cât și premii.
Alina Pătășanu, la fel, a participat împreună cu Ionela Rațiu la diferite spectacole fiind pirandă mică în dansul țigănesc Bata-Kanda având un succes extraordinar.
În comuna Topleț s-au organizat multe festivaluri, la baza acestora fiind Ioan Rațiu. A organizat Festivalul Județean de muzică ușoară ”Speranțe pentru mileniul III”, trei ediții, Festivalul ”Concursul de muzică populară”, la care au participat concurenți din Topleț, precum și din alte localități învecinate, a organizat concursuri de frumusețe. În aceste concursuri au fost alese cele mai frumoase fete, miss Topleț, Mărțișor, Hercules, etc…a organizat spectacole de toate genurile având muzică ușoară, populară și divertisment, toate acestea realizându-se cu ajutorul toplicenilor cu un talent foarte mare.
Aceste acțiuni culturale au fost mai mult decât reușite, ele au încântat publicul și au lăsat o amintire frumoasă în sufletele lor.
În anul 2000 , Ioan Rațiu a organizat o întâlnire de suflet cu toți membrii Ansamblului de dansuri și cântece populare ”Floarea Cernei”, într-un spectacol de excepție care s-a numit ”Lacrimi de bucurie”, aniversând 20 de ani de existență a Ansamblului. Succesul acestui spectacol l-a determinat pe Ioan Rațiu să organizeze și la 25 de ani de existență, în 2005, la 30 de ani în 2010, acesta fiind un spectacol care și-a atins ținta, mai bine spus exact la sufletul oamenilor din Topleț dar și la sufletul membrilor Ansamblului.
Cu sprijinul autorităților din comună, Ioan Rațiu a schimbat denumirea Căminului Cultural din Topleț, denumindu-l Casa Culturală ”Gheorghe Băltean”, după numele poetului Gheorghe Bălteanu.

Maria ROGOBETE

(ne vorbește medicul primar Alexandru SOMEȘAN (foto) – doctor în Științe Medicale, șef secție Cardiologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

Cu siguranță au fost, sunt și vor exista persoane suferinde de boli grave și incurabile, persoane cărora, prin logica gândirii medicale, le anticipăm un sfârșit apropiat, cărora nu le mai dăm nici o șansă de supraviețuire, despre care, odată cu trecerea timpului, suntem convinși că au încetat din viață, dar la un moment dat le revedem și nu ne vine să credem că mai trăiesc după atâta vreme și nu numai că trăiesc, dar nici măcar nu mai suferă de boala care ar fi trebuit să le provoace sfârșitul. Da, acolo unde mâna și inteligența omului nu mai pot face nimic, mâna și înțelepciunea lui Dumnezeu pot face totul. Persoane suferind de forme severe ale unei boli supraviețuiesc și se recuperează, în timp ce persoane suferind de forme mai ușoare ale aceleiași boli trec în neființă, sfidând logica omenească. Sau aceeași boală, aceeași gravitate a afectării organismului, același tratament medical, dar rezultate radical diferite. Adesea aflăm că aceia care au fost salvați și-au pus încrederea în Dumnezeu, s-au rugat și au crezut cu tărie că Dumnezeu îi poate păstra în viață și îi poate vindeca. Negreșit, credința a avut o contribuție importantă la evoluția favorabilă a acelor pacienți. E firesc ca un om aflat în suferință să caute sprijin, ajutor la Dumnezeu, la Biserică, la slujitorii lui Dumnezeu.
Din nefericire, există în prezent grupări care se pretind creștine, care promovează persoane de o calitate morală dubioasă, lideri religioși care se autoproclamă mari înfăptuitori de miracole, inclusiv de vindecări, personaje care profită de credulitatea, naivitatea sau, în cele din urmă, de dorința intensă a celor aflați în suferință de a fi vindecați de afecțiuni grave, incurabile cu resursele actuale ale științei medicale. Teleevangheliști de carnaval, predicatori de circ, aceștia își construiesc averi fabuloase înșelând oameni măcinați de boală, regizând așa-zise vindecări, interpretate de actori de o calitate jalnică, vânzând speranțe deșarte, împiedicând bieții suferinzi să beneficieze de un tratament medical care i-ar putea ajuta cu adevărat.
În cele ce urmează, aș dori să ne formăm o perspectivă creștină asupra a ceea ce înseamnă sănătate, boală și vindecare.
Trebuie să înțelegem că suferința, boala și moartea, ca realități care ne marchează existența, nu își au originea în Dumnezeu. Omul, creat de Dumnezeu, a fost plasat într-un mediu perfect și a fost înzestrat cu toate calitățile necesare pentru a-l administra. Păcatul a intrat în lume când omul a pus pentru prima dată la îndoială și apoi a respins Cuvântul lui Dumnezeu, în grădina Eden. Și moartea a venit în lume când păcatul a intrat în aceasta. Dumnezeu a fost nevoit să îi spună lui Adam: blestemat va fi pământul pentru tine (Facerea 3:17). Pasajul clasic al Noului Testament cu privire la acest subiect este Romani 8:20-22: „Căci făptura a fost supusă deșertăciunii nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu nădejde, pentru că și făptura însăși se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtașă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu. Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum.” Această robie a stricăciunii universală este tocmai principiul pe care savanții l-au adoptat în cele din urmă ca fiind a doua lege a termodinamicii. Această lege arată că Universul devine în mod constant tot mai haotic, că totul se deteriorează, se defectează, se strică, se uzează de la sine, că entropia, adică gradul de dezordine, este în continuă creștere. Prin acest mecanism, în organismele vii apar bolile și, în final, moartea. Păcatul strămoșesc poate fi considerat originea primară a bolii. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea foarte frumos: „Și moartea trăiește de atunci, făcându-ne pe noi mâncare ei însăși, iar noi nu mai trăim niciodată, fiind pururea devorați de ea prin stricăciune.”
Înțeleptul Solomon spune: „Căci Dumnezeu n-a făcut moartea și nu se bucură de pieirea celor vii. El a zidit toate lucrurile spre viață și făpturile lumii sunt izbăvitoare (Cartea Înțelepciunii lui Solomon 1:13, 14). Sfântul Vasile cel Mare afirmă că „Dumnezeu, care a făcut trupul, n-a făcut și boala, tot astfel cum El, deși a făcut sufletul, n-a făcut nicidecum și păcatul.” În acest sens pledează și miracolele providenței, de vindecare a trupurilor umane descrise atât în Vechiul Testament (11 vindecări) cât și în Noul Testament (14 vindecări). Desigur au fost mult mai multe vindecări prin credință, dar despre ele se vorbește doar la modul general, cum ar fi în Matei 8:16, 17 după vindecarea de către Domnul Iisus Hristos a soacrei Sfântului Apostol Petru: „Și făcându-se seară au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia proorocul, care zice: Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat.” Credința celui aflat în suferință și/sau credința apropiaților acestuia este cea care a motivat decizia Domnului Iisus de a-l vindeca:
Matei 9:2 – „Și Iisus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește fiule, iertate sunt păcatele tale!”
Matei 9:20-22 – „Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela.”
Marcu 10:46-52 – după ce Domnul Iisus îi redă vederea orbului Bartimeu îi spune: „Mergi, credința ta te-a mântuit. Și îndată a văzut și urma lui Iisus pe cale.”
Faptele Apostolilor 3:1-16 – după ce Sfinții Apostoli Petru și Ioan îl vindecă pe ologul din naștere care cerșea la poarta Templului numită „Frumoasă”, aceștia se adresează mulțimii spunând printre altele: „Și prin credința în Numele Lui, pe acesta pe care îl vedeți și îl cunoașteți, l-a întărit Numele lui Iisus și credința cea întru El i-a dat lui întregirea aceasta a trupului, înaintea voastră, a tuturor.”
Desigur, credem că Atotputernicul și Omniscientul Dumnezeu poate vindeca pe oricine, oricând, de orice boală, dar trebuie să facem, o precizare: dacă și numai dacă este voința lui Dumnezeu ca respectivul suferind să fie vindecat. Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa sobornicească capitolul 5:13-16 precizează: „Este vreunul dintre voi în suferință? Să se roage. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica și de va fi făcut păcate se vor ierta lui. Mărturisiți-vă deci unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru altul, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” Sfântul Apostol Ioan ne aduce însă o lămurire esențială (1 Ioan 5:14): „Și aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voința Lui, El ne ascultă. Cu certitudine, Sfântul Apostol Pavel avea o credință puternică și profundă care depășește cu mult credința oricăruia dintre noi actualmente. Totuși, deși s-a rugat de mai multe ori, nu a fost voința lui Dumnezeu ca el să fie vindecat (2 Corinteni 12:7-10): datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup (o boală trupească), un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta, de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; și mi-a zis: îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.”
Sănătatea trupească fără sănătate spirituală, duhovnicească nu ajută, în cele din urmă, la nimic, poate fi chiar dăunătoare. Chiar Mântuitorul preciza: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? (Marcu 8:36, 37). Iar Sfântul Tifon din Zadonsk spunea: „sănătatea trupului îi deschide omului ușa spre multe capricii și păcate, iar neputința trupului o închide.”
Înfăptuirea unei minuni de vindecare nu are ca scop un bine vremelnic, de moment, al celui suferind, să își poată relua acesta trăirea păcătoasă de odinioară, ci are un scop mult mai profund, de a produce o schimbare spirituală esențială, care să îl apropie de Dumnezeu, să îl transforme într-un fiu al lui Dumnezeu. „Și celor câți L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut”. (Ioan 1:12-13) Lazăr din Betania, fratele Martei și al Mariei, a fost înviat fizic de Domnul Iisus Hristos la patru zile după ce murise. Totuși, cu trecerea timpului, Lazăr a murit din nou din punct de vedere fizic. Nu aceasta este viața pe care Domnul Iisus Hristos dorește să ne-o ofere. Domnul Iisus a precizat clar: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac.” (Ioan 11:25, 26) Promisiunea acestei vieți extraordinare, fără sfârșit, ne-o face din nou Dumnezeu prin intermediul Sfântului Apostol Pavel: „Iar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Iisus din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său care locuiește în voi.” (Romani 8:11) O viață fără sfârșit, în care nu vor exista lacrimi, suferință, dureri, boală și moarte: „Și va șterge orice lacrimă din ochii lor și moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.” (Apocalipsa 21:4) Eu doresc să trăiesc o asemenea viață. Oare dumneavoastră nu ?

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR

Oficiul Fitosanitar Hunedoara – ne spunea ing. Marinela IOJA (foto) în calitatea sa de șef birou – aparține de Autoritatea Națională Fitosanitară, cu sediul în orașul Voluntari.
În cadrul Oficiului lucrează 6 persoane, având funcția publică de consilieri superiori, dintre care 3 persoane îndeplinesc și atribuții de conducători auto. Atribuțiile acestora presupun activități ce se realizează atât în birou, cât și pe teren.
– Care sunt activitățile oficiului înscrise pe agenda sa de lucru?
• control fitosanitar în culturi, plantații, depozite de plante și produse vegetale;
• implementarea programelor de monitorizare privind organismele de carantină dăunătoare plantelor și produselor vegetale;
• controale la depozitele operatorilor economici care exportă material lemnos pentru a verifica modul în care se execută gazarea materialului lemnos cu produse de protecția plantelor din grupele de toxicitate T ȘI T+;
• la cererea operatorilor economici și a persoanelor fizice care exportă plante, produse vegetale și alte obiecte reglementate, efectuează controlul fitosanitar în vederea eliberării certificatelor fitosanitare prin care garantează că produsele respective sunt conforme cu cerințele legislației fitosanitare ale țării importatoare;
• efectuează, la solicitare, controale fitosanitare în vederea înființării pepinierelor (pomicole, viticole, dendrologice și silvice), serelor (legumicole și floricole), câmpurilor experimentale și a colecțiilor (pomicole, viticole, dendrologice și silvice);
• desfășoară activitatea de supraveghere și control cu privire la respectarea regimului de carantină fitosanitară;
• face propuneri de carantinare a suprafețelor confirmate ca fiind infestate/ infectate cu organisme dăunătoare de carantină, respectiv de decarantinare a suprafețelor, în conformitate cu legislația în domeniu;
• în cazul depistării unor organisme dăunătoare, impune și urmărește aplicarea măsurilor necesare eradicării și prevenirii organismelor dăunătoare în cauză;
• efectuează sondaje în scopul determinării arealului de răspândire a organismelor dăunătoare cu privire la densitate, frecvență, intensitatea atacului și daune;
• în baza controlului fitosanitar, în funcție de pragul economic de dăunare, recomandă și urmărește efectuarea tratamentelor chimice;
• exercită atribuții de poliție fitosanitară pe raza județului, la comercianții și utilizatorii de produse de protecție a plantelor;
• prelevează probe de plante și produse vegetale din depozitele producătorilor, supermarketuri și piețe pentru determinarea reziduurilor de pesticide, în conformitate cu planurile de monitorizare și legislația în vigoare;
• asigură asistența tehnică în domeniul fitosanitar pentru producătorii agricoli cu privire la utilizarea în siguranță a produselor de protecție a plantelor;
• face verificări în fitofarmacii și depozite în vederea autorizării operatorilor economici;
• verifică respectarea de către producătorii agricoli a normelor de eco-condiționalitate privind utilizarea produselor de protecția plantelor în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin pentru fermierii din România, în conformitate cu acordul cu Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;
• prelevează și manipulează probe vegetale supuse tratamentului excesiv cu produse de protecție a plantelor;
– Vă confruntați cu greutăți?
În realizarea inspecțiilor pe teren, personalul intră în contact cu diferite organisme dăunătoare prezente în culturile agricole, dar și în spațiile de depozitare ale produselor agricole (virusuri, bacterii fitopatogene, ciuperci, insecte, acarieni și nematozi) și cu produse de protecție a plantelor (insecticide, erbicide, fungicide, raticide etc.)
Deplasarea în teren se realizează cu mașina instituției, în unele cazuri în zone greu accesibile, teren accidentat (riscuri de accidente) sau în zone cu animale sălbatice (pajiști de munte), pe cursurile de ape pentru depistarea unor buruieni de carantină. (Ex.: pentru depistarea Ambrosiei, o plantă care conține substanțe alergene sau pentru depistarea buruienii Solanum dulcamara).

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

La inițiativa organizatorilor, prof. Irina ADAM și înv. pensionară Rodica POGEA, cu sprijinul Primăriei comunei Peștișu Mic, a Bisericii Ortodoxe ,,Adormirea Maicii Domnului” – Mănerău și a Comitetului de părinți din satul Mănerău – după cum ne spunea primarul Daniel Saul DOBRUȚCHI (foto) – în perioada 23.05.2021 – 02.09.2021, se desfășoară proiectul ,,O altfel de școală – Să știm mai multe, să fim mai buni!”.
Organizatorii proiectului doresc ca în zilele de primăvară și vară să adune copiii satului într-un mediu plăcut, atractiv și folositor în vederea organizării unor activități în care să predomine creativitatea, curiozitatea, armonia, plăcerea, relaxarea, să se dezvolte relațiile de prietenie între copiii comunei, să le formeze un comportament politicos cu cei din jur, dezvoltându-le încrederea în sine și în ajutorul lui Dumnezeu în toate demersurile noastre.
Programul urmăreşte implicarea școlarilor și preșcolarilor din satul Mănerău, a cadrelor didactice active sau la pensie din sat și a părinților în activități care să răspundă intereselor și preocupărilor diverse ale acestora și anume:
• să pună în valoare talentele și capacitățile acestora în diferite domenii;
• să susțină participarea la acțiuni variate;
• să ajute copiii la dobândirea de deprinderi, capacități și abilități în cât mai multe domenii;
• să îmbunătățească competențele sociale, cooperarea, comunicarea verbală și nonverbală, creativitatea;
• să găsească strategii și resurse pentru a crea premisele personalității unui om pregătit, liber, demn, capabil să se adapteze condițiilor sociale.
Rezultatele așteptate ale proiectului sunt următoarele: realizarea de produse artistico-plastice și practice; exersarea sentimentelor de prietenie și colaborare între copii; îmbogățirea cunoștințelor despre zona în care trăiesc și nu numai; exersarea comportamentelor ecologice, moral-civice și religioase; formarea unor abilități de lucru în echipă; exersarea deprinderilor motrice învățate.
Totul se va concretiza prin realizarea de expoziții cu lucrările elevilor, albume cu fotografii de la activitățile desfășurate, pliante cu instantanee de la activități, fișe de activitate, fișe de lucru, procese verbale, diplome, materiale PPT, un jurnal al proiectului, panouri și o revistă a satului „Aripi spre viitor”.
Iată și temele principalelor activități care se vor desfășura în cadrul proiectului: „Să ne cunoaştem satul și zonele din împrejur”, „Vechi îndeletniciri ale sătenilor – creşterea animalelor și cultivarea pământului”, „Jocurile copilăriei”, „Invenții și inventatori”, „Frumusețea plaiurilor noastre în artă”, „Matematica în versuri și în povești”, „Acordarea primului ajutor”, „Meseria – brățară de aur”, „Hristos – Lumina Lumii”, „Pe aripile cuvintelor”, „Omul și mediul înconjurător”, „Acțiunile omului în natură”, „Sfinții – prietenii noștri’’, „Praznicul Bisericii din localitate Adormirea Maicii Domnului”, „Jocurile copilăriei” etc.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

La inițiativa Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș –Severin, cu sprijinul Doamnei profesoare Lia Cătană și a administrației locale, de curând a văzut lumina tiparului un nou volum în seria „Bocșa – istorie și cultură; 55”; colecția „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa; 2”. Este vorba despre un volum mult așteptat, o carte „In memoriam prof. Ioan Cătană” (Reșița: TIM, 2021).

Și acest volum ca și precedentul, cel dedicat doamnei înv. Elena Mureșan, este coordonat și prefațat de Gabriela Șerban și înmănunchează o serie de gânduri, mesaje și amintiri legate de îndrăgitul profesor Ioan Cătană – născut în 24 iulie 1954 și plecat la cele veșnice în data de 6 mai 2019.

Șirul amintirilor purcede cu emoționante destăinuiri ale soției, prof. Lia Cătană, apoi curg mărturii și gânduri din partea unor prieteni, foști colegi, foști elevi, oameni care l-au cunoscut și l-au iubit: Stela Boulescu, Maria Cernescu, Anca Maria Chihaie, Carla Florentina Cioca, Dimitrie Costa, Maria Dobrău, Mariana Frantz, Laura Gherghinoiu, Anca Ion Coon, Nicolae Magiar, Anca Miloș, Ionela Felicia Moscovici, Diana Laura Mușa, Florin Olingheru, Mirel Patriciu Pascu, Sau Fabia, Teodora Alina Sinculeț, Cristina Vârdău și Mihai Vișan.

De asemenea, cartea conține frumoase imagini și fotografii, precum și mesajul echipei revistei „Bocșa culturală” apărut și publicat la momentul plecării domnului profesor Ioan Cătană „în lumea cea fără de dor”.

Deși nu foarte bogat, acest volum conturează portretul unui dascăl dedicat, al omului înțelept din gura căruia curgea miere când vorbea, după cum se spune în popor, al unui dascăl care întotdeauna a încurajat binele, a promovat frumosul și educația, precum și al unui om iubitor. Iubitor de familie, de profesie, de țară!

Pentru fiecare elev există un dascăl model. Acel dascăl care a lăsat amprente puternice în sufletul și caracterul discipolului, care prin stilul său, prin blândețea și doza sa de empatie a atins simțămintele elevului, i-a atins sufletul.

Un astfel de profesor a fost Ioan Cătană pentru multe generații de elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” din Bocșa, iar volumul de față este o mărturie.

Mulțumiri se cuvin tuturor celor care, într-un fel sau altul, și-au adus contribuția la realizarea acestui volum reprezentativ pentru orașul Bocșa și pentru învățământul caraș-severinean.

Cine nu și-ar dori un job unde să fii plătit ca să vezi lumea? Există așa eva? sigur că da! E adevărat că muncești pe drumul spre destinația de vis, însă odată ajuns ești găzduit în hoteluri de lux, ai timpul tău liber și în plus, bani de cheltuială tocmai ca să te simți bine. Ajungi în locuri la care doar visai, respiri într-o singură lună, aerul de pe mai multe continente și poți să încerci cele mai îndrăznețe experiențe sau cele mai ciudate gusturi de mâncăruri tradiționale. Cunoști oameni noi și iți faci prieteni pe viață. Poate deveni o obișnuință ca azi să fii în Europa iar a doua zi să te afli deja în America ori pe continentul african. Marile companii au contracte cu lanțuri hoteliere de lux, așa că, după zbor, cazările sunt de cele mai multe ori în hoteluri de 5 stele cu toate facilitățile incluse, cu acces la săli de fitness, piscine, spa-uri unde ești tratată ca o prințesă, astfel că iți vine greu să renunți la o viață „în puf’. Și totuși, reșițeanca Simona Mara, a spus Stop! unei astfel de experiențe, după cinci ani de zboruri de-a lungul și de-a latul pământului! Până să îmbrace uniforma de însoțitor de zbor, a fost jurnalist de televiziune.
La vremea la care cei mai mulţi tineri, adolescenți, sunt nevoiți să aleagă şi nu sunt pe deplin hotărâţi, Simona ştia ce are de făcut. Şi asta pentru că îi plăcea nespus de mult să comunice. De mică a avut aplecare către limbi străine aşa că nu i-a fost greu să facă pasul către acest domeniu, comunicare, dar nu oricum ci în engleză. La Universitatea de Vest din Timişoara a absolvit Stiinţe Politice, secția jurnalism-engleză. Cu specializarea în buzunar şi un milion de vise la purtător, Simona, a revenit în oraşul copilăriei sale, la Reşiţa, pentru a fi jurnalist de televiziune.
Are numeroase amintiri de atunci…
„Jurnalismul, prima mea dragoste” și „Reșița, acasă” sunt două sintagme care m-au făcut ca, după patru ani petrecuți la facultate, în Timișoara, să renunț la Radio Vest și să vin, cu mare drag, înapoi în orașul copilăriei mele. Îmi plăcea mult matinalul la radioul timișorean, dar, simțeam că televiziunea îmi poate deschide noi provocări. Și atunci ce mi-am zis, hai să mă alătur echipei locale Banat Tv Reșița. O echipă mică de profesioniști de la care am invățat televiziune, cum se spune „de la A… la Z „. Teoria din facultate mi-a fost de ajutor, dar practica era cu totul altceva. Am început cu o perioadă de voluntariat încă din anul doi de facultate, după care am fost reporter, am învățat să redactez texte, să fiu crainic de știri, dar curiozitatea m-a împins să învăț și cum să țin o cameră profesională în mână sau să fac editare video. Un sentiment nosalgic, de dor, mă încearcă acum când îmi amintesc de cei șapte ani petrecuți alături de Banat Tv, cu multe evenimente, de colegii dragi sufletului meu care m-au făcut să iubesc această meserie.

Simonei i-a plăcut interacţiunea cu oamenii, altruistă din fire fiind, si-a dorit să ajute, în special pe cei aflaţi în suferinţă. De aceea a urmat și specializarea postliceală sanitară, cu liberă practică. În ce împrejurări i-au folosit studiile din acest domeniu, explică…
Fără nicio legătură cu chemarea mea de jurnalist din vremea aceea, am decis să accept o nouă provocare, aceea de a învăța cum să îi pot ajuta profesionist și mult mai implicat pe cei din jur dar și pe mine. Făcusem un curs de prim ajutor și m-am gândit să aprofundez, să urmez cursurile Școlii postliceale sanitare. Nu mă gândeam la vremea aceea cât de mult va conta această alegere și că va fi argumentul important pentru schimbarea ce urma să vină. Cei trei ani de școală sanitară m-au ajutat să înțeleg cum pot să-mi ajut profesionist semenii în caz de nevoie, să-mi ajut familia și pe mine însămi în cazul unei urgențe medicale sau de tratament îndelungat. Practica în spital mi-a folosit pentru a cunoaște lucrurile din interiorul sistemului, să privesc cu alți ochi efortul depus de medici și personalul sanitar din spitalele din România. Am vazut și conștientizez cât de greu se descurcă cu resursele pe care le au și de câtă dotare medicală este nevoie pentru a performa, dorința de a salva nefiind suficientă atunci când lupți cu însăși moartea! Cel mai mult m-am bucurat pentru că la finalul școlii eram pregătită să schimb un pansament, să administrez o injecție, să dau un sfat medical (ceea ce nu reușisem să fac în urmă cu câțiva ani pentru bunica mea, răpusă fiind de cancer). Cu toate că la vremea aceea nu puteam să apreciez dar nici să anticipez, calificarea în domeniul sanitar și meseria de jurnalist pe care o practicam în paralel, aveau să fie elementele definitorii în traseul meu profesional ulterior.
Fire optimistă şi veselă, cu trăsături delicate de top model, despre Simona Mara am aflat la un moment dat că vrea să plece în lume.
Da, aveam 29 de ani când am hotărât că a venit vremea să fac o schimbare majoră și să plec să îmi îndeplinesc un alt vis la care nici nu îndrazneam să visez vreodată, să văd toată lumea! M-am prezentat la interviu pentru a deveni însoțitoare de zbor, sau stewardesă cum se mai spune, la cea mai bună companie aeriană de 5 stele din lume, Qatar Airways. Vârsta nu mă prea ajuta să sper la o șansă, dovadă că în urma interviului au fost admiși doar 13 candidați din cei peste 350 care se prezentaseră pentru posturile disponibile. Dar experiența în comunicare, limba engleză (atestată cu diplomă) și școala sanitară, au fost atuurile care au cântărit la selecționarea mea, primind astfel o ofertă de muncă de nerefuzat, aceea de a pleca în Qatar. A urmat trainingul, pregătirea la sol și apoi marea aventură în jurul lumii, zborul de-a lungul și de-a latul pământului! În cei cinci ani, mi-am făcut prieteni în toată lumea, dar mai ales prietene din România, foste colege alături de care am lucrat în Qatar și care au visat la fel ca mine și alături de care am trăit experiența zborului.

• 

• 

• 

• 

Noua viață în Doha părea perfectă. Când am început să zbor, aveam lunar de ales printr-un sistem de bid-ing, (programare) destinațiile pentru care optez. Astfel, am ajuns să parcurg toate traseele posibile pe care zbura Qatar Airways, aterizînd în toate colțurile lumii, mai puțin în Antarctica. Eram vrăjită de tot ceea ce vedeam, trăiam fiecare zi cu toate simțurile, la intensitate maximă. La început oboseala nu am remarcat-o, diferențele de fus orar fiind la extrem, având săptămâni cu câte trei zboruri pe trei continente diferite. Practic nu mai știam cînd era zi sau noapte, trăgeam jaluzelele compartimentului și dormeam cum puteam, pe unde puteam, când imi era somn. Trăiam atât de intens încât călătoriile treceau ca un vis, marea mea șansă fiind fotografiile făcute ca mărturie a locurilor minunate vizitate. Unul dintre beneficiile postului de însoțitor de zbor este acela de a călători aproape gratuit împreună cu familia. Astfel, am avut șansa să văd și alte destinații decât cele în care opera compania mea, iar în unele am putut să merg și cu părinții și cu (pe atunci) viitorul meu soț.
Cine s-a bucurat cel mai mult dintre cei apropiaţi pentru norocul care ţi-a surâs?
Întâi de toate cred că mie mi-a picat cel mai bine experiența ca însoțitoare de zbor. Aș fi vrut să spun că părinților, dar, avînd în vedere că urma să lucrez în aer, un job expus riscurilor de te rugai să te întorci cu bine la bază, părinții mei nu prea au fost de acord cu decizia luată. S-au bucurat pentru mine, evident, dar un ochi plangea și unul rîdea. În plus, am plecat singură într-o țară arabă cu o altă cultură, o țară aflată la 5 mii de kilometri distanță, despre care nu prea se știa cît de sigură este, în contextul politic actual. În final, i-am invitat la Doha și s-au convins că eu sunt ok și că zborurile sunt unele dintre cele mai sigure, Qatar Airways neavând niciun accident aviatic în ultimii 20 de ani. Cu toate acestea mereu mă așteptau cu sufletul la gură să aterizez și să le spun că sunt bine. Și dacă e să menționăm cine s-a mai bucurat de norocul care mie mi-a surâs, atunci sunt câțiva prieteni pe care i-am ales beneficiari ai unor bilete de avion oferite de compania la care lucram. Acesta fiind, între altele, cum spuneam, avantajele însoțitorilor de zbor.
Dacă totalizezi aceste experiențe, mai este vreun tărâm neatins de tine, de pe mapamond?
Mi-au rămas în suflet numeroase destinații, unele exotice: Seychelles, Zanzibar, Nigeria, Noua Zeelandă, Brazilia, New York, Los Angeles, Osaka, Beijing. Văzusem toate destinațiile posibile, 170 la număr! Care e cel mai frumos loc vizitat? aceasta era întrebarea care-mi era cel mai des adesea adresată. Fiecare țară și destinație erau deosebite prin diferențele culturale, structuri umane, arhitectură sau peisaje. Dacă mă gândesc în urmă, nu pot spune că am un loc preferat, dar sunt cu siguranță câteva pe care le păstrez în suflet. Am aterizat în Singapore de 37 de ori, practic dacă adun zilele, am petrecut acolo două luni și cu toate acestea încă aș mai merge cu drag să vizitez grădinile suspendate, să mănânc crab picant și să mă bucur de spectacolele cu lasere de la Marina Bay. După mine, este cel mai fascinant loc din Asia și îl recomand tuturor ca destinație de vacanță. Impresionantă este și Japonia, mie mi-a plăcut Osaka, un oraș cu tradiție, mai mic decît Tokio dar deosebit. Am nimerit tocmai cînd erau cireșii în floare iar gheișele întâmpinau miile de turiști sosoiți din toata lumea pentru a admira și celebra natura. Îmi amintesc cu mare drag de Iordania, unde am petrecut câteva zile în deșert cu beduinii, am vizitat locul în care a fost botezat Isus și am urcat spre mănăstirile din Petra la granița cu Siria, unde se află al doilea sit arheologic creștin, ca mărime, după Roma.
Aș putea vorbi la nesfârșit despre Africa, un ținut al extremelor, unde luxul resorturilor contrastează cu sărăcia și realitatea de zi cu zi a locuitorilor. Gândul mă poartă acum spre cele mai luxoase resorturi din Zanzibar, Dar Es Salaam, Nigeria, Cape Town sau Namibia și îmi amintesc de straduința africanilor de a atrage turiști, unde chiar ai ce vizita! În Tanzania a fost cel mai minunat apus de soare din viața mea, în Namibia, în safari, am văzut pentru prima oară girafe și lei in libertate iar în Africa de Sud am vizitat cea mai frumoasă plajă locuită de…pinguini. Impreună cu soțul meu, Alexandru, am vizitat Seychelles și am petrecut cel mai frumos Revelion, în casa unor localnici primitori. O experiență de neuitat, ceea ce m-a făcut să mă gândesc de două ori inainte de a mai face rezervări la hoteluri. M-a convins ospitalitatea africanilor și dorința lor de a găzdui turiștii in propriile case. Ne-am reîntoarce oricând acolo, pentru o vacanță în paradisul apelor cristaline.
Am amintiri frumoase din Statele Unite ale Americii, mi-a plăcut la New Yorkul cu zgârie-norii copleșitori iar Central Park este locul în care mă regăseam plimbându-mă cu bicicleta după un zbor solicitant peste Atlantic. Mi-a plăcut și orașul Boston cu aerul său de oraș cosmoplot, european, locul ideal pentru shopping si relaxare. Cine ajunge la Huston, trebuie să viziteze Nasa Center iar în Atlanta concernul Coca-Cola și sediul CNN (una din cele mai mari și mai vechi rețele de știri americane care transmite în toată lumea prin cablu sau prin satelit).
În Rusia, am rămas înmărmurită în fața măreției arhitecturale din Piața Roșie unde sunt Palatul țarilor și catedralele ortodoxe.

Iar printre destinațiile care mi-au pătruns în suflet se află și India pentru că mi-am indeplinit un vis: am văzut Tajmahal și nu am rezistat tentației de a cumpăra un sari (port tradițional indian) în culorile drapelului românesc. Dacă veți zbura vreodată cu linia aeriană Qatar Airways, veți avea cu siguranță escală la Doha iar eu vă îndrum să vizitați orașul și să mergeți în piața arăbească Souq Wakif, de unde puteți cumpăra suveniruri și puteți degusta specialități locale. Nu ratați vizita la muzeul islamic și nici plimbarea relaxantă de-a lungul plajei. Doha, va rămâne pentru mine cea de-a doua casă, unde am legat prietenii pe viață și care m-a ajutat să mă regăsesc și să prețuiesc și mai mult ceea ce am acasă.

Așadar, după cinci ani de zbor care nu știu când au trecut, am decis să mă opresc pentru că oboseala începea să își spună cuvântul și magia de la început, se risipea ca un fum! Eram conștientă că trăiam un vis frumos care nu poate fi veșnic deși iubeam călătoriile, zborurile, fusesem promovată (cabin crew, adică șef de echipaj) dar se instalase o rutină care trebuia cumva oprită…
După cinci ani, a venit momentul să predai ştafeta şi să pui costumul de stewardesă în cui. Am înțeles de ce ai facut-o, dar există o vîrstă maximă până la care poți să zbori la Quatar Airways?
Nu există limită de vârstă pentru a fi însoțitor de zbor, aveam colege din categoria senior de peste 50 de ani. Bineînțeles că ele au aplicat la Qatar Airways când erau în floarea vârstei, au rămas, au fost promovate și erau deja senioare de cabină sau directoare de zbor, coordonatoare ale tinerelor însoțitoare de zbor care fac serviciul în cele trei cabine (economy, busines și 1’st class). Și eu am fost promovată după trei ani vechime, la business class, pe o perioadă nedeterminată și aveam perspective de a rămîne toată cariera în Doha, dar asta însemna multe alte sacrificii. În primul rând însemna să nu am familie alături de care să fiu zilnic, gând care era cel mai greu de suportat. Astfel, am luat decizia de a demisiona, fiind în ascensiune de carieră, când încă mai iubeam zborul…Am preferat să rămân cu dorul decât să continui să zbor fără să mai iubesc să fac asta.
Și m-am întors în România, la București, acolo unde locuia soțul meu, pe care l-am cunoscut tot datorită destinului, printr-o prietenă comună de la Doha. Era momentul pentru acea parte din viață care îmi lipsea, adică să îmi întemeiez o familie. Dumnezeu a fost bun cu mine și mi-a dat șansa de a trăi și acest vis, alături de soțul meu, împreună urându-i „Bun venit pe lume!”, acum șase luni, băiețelului nostru drag, Vlad. (foto cu Vlad)
Ai revenit cu picioarele pe pamânt (la propriu) fiindcă se auzea „chemarea „… vocea care spunea că de-acum te aşteaptă altă carieră. Ţii în braţe un puiuţ şi fireşte că eşti tare mîndră de asta, cariera de mamă, te prinde cel mai bine!
Da „cariera” de mamă pare acum cea mai frumoasă. Vlad este ceea ce mă motivează și mă face să iau lucrurile mai ușor, să mă bucur de simplitate, de un zâmbet, de surâsul lui și să redescopăr copilăria prin ochii lui inocenți. Atât eu, cât și tatăl lui, suntem fascinați de acest nou rol, ne uităm la el și nu ne vine să credem că în sfârșit totul capătă sens. Când ai un copil, vrei să faci totul pentru el. Iar eu, prin structura mea, sunt mereu îndrăgostită de oameni, de locuri, de împrejurări și promit să depun toate eforturile în orice voi face doar de dragul copilului meu, din dorința de a-i oferi un viitor cât mai bun.

Viitorul sună bine, acasă la Reșița, susține Simona Mara, care a revenit de curând în orașul copilăriei sale, cu intenția de a lua viața de la capăt.
Eu, când am plecat, am acceptat o provocare, am plecat pentru experiență, să mă regăsesc, alții crezând în mine că pot face treabă și în afara țării. Mereu am fos mândră că sunt reșițeancă și am știut că plec doar temporar, cât despre gândul de a ramâne într-o țară arabă, nici vorbă! Este frumos și luxos să stai la Doha, să cunoști altă cultură, să vizitezi lumea, dar eu, m-am simțit mereu ca un musafir în Qatar. Iar ca orice musafir bine tratat, oricât aș fi întârziat revenirea, până la urmă tot trebuia să găsesc drumul spre casă. Soțul meu nu a fost greu de convins, a vizitat Reșița de câteva ori (aici ne-am căsătorit și tot aici am organizat botezul fiului nostru) și a gasit aici ceea ce lipsește Bucureștiului, verdele, liniștea și oamenii zonei. Cu gândul la Vlad, că va respira un aer mai curat, va prețui mai mult simplitatea locului și vom petrece mai mult timp împreună ca familie, da, ne-am întors de curând, la Reșița. Oportunitățile de petrecere a timpului liber împreună în natură, drumeții, bicicletă, înot, schi, sunt ceea ce fac din Reșița alegerea ideală a locului în care să crești un copil. Și apoi, găsesc orașul tot mai înfloritor și mai colorat, sunt chiar surprinsă de evoluția lui și de planurile de dezvoltare viitoare, ceea ce ar trebui să convingă cât mai mulți tineri plecați să revină, să încerce să dea o mână de ajutor la împrospătarea și promovarea locului numit ”acasă”!

• 

• 

Miercuri, 26 mai 2021, sala de ședințe a Consiliului Local Bocșa a găzduit un eveniment dedicat cărții, istoriei locale și istoriei industriei locale. Un eveniment care l-a avut ca personaj principal pe ing. Victor Creangă, fost director al CMB și fost primar al orașului Bocșa.
„Creanga de aur” a Școlii Tehnice Siderurgice din Reșița a construit poduri metalice plutitoare și a semănat frumosul în orașul cu trei gări: Bocșa, afirma regretatul Nicolae Danciu Petniceanu în revista „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012, într-un articol dedicat colegului său Victor Creangă.
Iată că, la împlinirea celor 300 de ani de industrie la Bocșa, inginerul și directorul Victor Creangă simte nevoia să se mărturisească, consideră imperios necesară realizarea unei cărți-document despre ceea ce a însemnat Uzina Constructoare de Mașini Bocșa.
Volumul a apărut în anul 2020 la editura TIM din Reșița, în seria „Bocșa, istorie și cultură; 52”, se deschide cu o introducere semnată de autor și se închide cu o postfață semnată de Gabriela Șerban, care face referire la date bio-bibliografice despre autor.
O carte-document scrisă în 2019 când uzinele din Bocșa au împlinit 300 de ani, sărbătoare despre care Victor Creangă ne avertizează dintr-un început că „se desfășoară sub semnul amintirilor și sub semnul respectului și pioșeniei față de memoria și faptele înaintașilor noștri, care, prin munca și priceperea lor, au clădit aceste uzine, au realizat tot ceea ce a ieșit pe porțile lor, dar mai mult decât orice, au format acea mare tradiție industrială și civică prin care uzinele din Bocșa au intrat în istorie, fiind vârf de lance în industrializarea României.”
Evident, evenimentul s-a desfășurat respectând condițiile restricțiilor impuse de pandemie. Cu toate acestea, câțiva oameni apropiați autorului au ținut să-i fie alături. La eveniment au luat parte importanți oameni ai orașului Bocșa, autorități locale – primar, viceprimar, membrii ai Consiliului Local -, profesori, preoți, ingineri, medici, oameni de cultură, iubitori de carte, foști colegi din cadrul CMB.
Lansarea de carte și întâlnirea cu ing. Victor Creangă s-a desfășurat la inițiativa și în organizarea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, moderator fiind Gabriela Șerban. Prezentarea cărții a aparținut editorului Gheorghe Jurma, viceprimarului dr. Mirel Patriciu Pascu și inginerului Virgil Minda. Iar deschiderea evenimentului a aparținut unui reportaj realizat în uzină, în anii ’80, de regizorul Ioan Cărmăzan, reportaj intitulat „Bocșa, un oraș cu inima cât o uzină”.

Evenimentul din 26 mai 2021 a fost unul mult așteptat de bocșeni, deoarece cartea lui Victor Creangă circula încă de anul trecut, iar în septembrie 2020 a fost lansată la Centrul Cultural German „Alexander Tietz” din Reșița, la invitația inimosului om de cultură Erwin Josef Țigla. Așadar, o prezentare la Bocșa era mai mult decât binevenită!

Victor Creangă s-a născut în 27 noiembrie 1934 în comuna Godeanu, jud. Mehedinţi. Din fragedă vârstă începe şcoala la Reşiţa, termină gimnaziul, urmează Şcoala Tehnică Siderurgică pe care o absolvă în 1953 obținând Diploma de technician, specialitatea laminoare. În această perioadă a avut dascăli de la care să deprindă sentimentul de responsabilitate în perioada în care a lucrat ca lăcătuş la Secţiile CFU şi Laminoare ale Uzinelor Reşiţa. În perioada 1954 – 1955 urmează cursurile Școlii Divizionare de Ofițeri de rezervă Roman, iar în 1956 îşi începe activitatea de technician la U.C.M. Bocşa. Este anul în care se căsătoreşte cu bocşanca Bontilă Florentina.
Între 1960-1966 este student bursier la Facultatea de Construcţii din cadrul Politehnicii Timişoara. Revenit la Bocşa, tânărul inginer parcurge etapele fireşti ale carierei. Neacceptând sloganul “Merge şi aşa”, nemulţumindu-se cu puţin şi cu superficialitatea, se impune, iar după 16 ani de muncă îi sunt recunoscute meritele de organizator şi adept al modernităţii fiind numit director general al I.C.M. Bocşa.
În perioada 1982-1990, timp cât Victor Creangă a condus Uzina Bocşa şi a deţinut puterea de decizie, aceasta a “înflorit” din toate punctele de vedere: curată, eficientă, cunoscută peste hotare, foarte bine cotată la nivel naţional şi internaţional, cu multe comenzi, cu un substanţial spor de profit şi de calitate a produselor. Tot în această perioadă Victor Creangă a susţinut activitatea culturală desfăşurată prin Clubul Muncitoresc, a modernizat stadionul şi a creeat condiţii optime pentru desfăşurarea activităţilor sportive: fotbal, handbal, lupte, automobilism, box – de unde a pornit faimosul Francisc Vaştag.
Schimbările din anul 1990 l-au determinat să se pensioneze, dar omul de acţiune nu poate sta deoparte pentru multă vreme. În perioada 1996-2000 îl găsim primar, iar implicarea domniei sale în viaţa culturală a Bocşei este de remarcat în perioada în care a diriguit destinele orașului: restaurarea unor edificii, amplasarea unor sculpturi în oţel sau lemn, înfiinţarea revistei “Bocşa culturală”, organizarea multor activităţi culturale la care au participat personalităţi din întreaga ţară, realizarea unor reportaje privind promovarea Bocșei.
Astăzi managerul Victor Creangă are o afacere proprie, omul Victor Creangă are nepoţi de care se ocupă cu atenţie; gospodarul Victor Creangă şi-a renovat casa şi, mai tot timpul, are de lucru pe lângă casă, iar omul de cultură Victor Creangă citeşte cu regularitate revista “Bocşa culturală”, rodul ideeii sale. În 2009, la aniversarea a zece ani de la apariţia revistei “Bocşa culturală”, Biblioteca a propus conferirea Titlului de Cetăţean de Onoare al Oraşului Bocşa dlui. Victor Creangă, pentru tot ceea ce a realizat într-o viaţă de om pentru acest oraş şi, mai ales, pentru viaţa culturală a oraşului.
În anul 2020 a publicat volumul „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019” la Editura TIM din Reșița, în seria „Bocșa – istorie și cultură”.
Referinţe: Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Bocşa culturală. An. X nr. 4(67)/ 2009; Cărăşeni de neuitat XII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2009; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2010; Revista de cultură românească „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Personalități formate în școlile tehnice cărășene/ Ilie Rogobete.- Arad: Carmel Print, 2015.- p. 72-73; Viețile noastre/ Paul Back.- Germania, 2016 (volum editat cu prilejul aniversării celor 50 de ani de la absolvirea Institutului Politehnic Timișoara, Facultatea de Construcții, promoția 1966).

(dialog cu topograful Marian Samir MAIER)

• Pe scurt, date biografice.
  • Am urmat Școala Primară în localitatea natală Balata, clasele V-VIII la Școala Gimnazială Șoimuș, liceul la Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” din Deva, studiile superioare la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia secția de Topografie-Cadastru și Organizare a Teritoriului. Stagiul de pregătire l-am făcut în Alba Iulia la firma de topografie, împreună cu alți colegi. Am fost angajat al echipei Belevion Deva din anul 2004 până în anul 2020, cu o mică escapadă între anii 2006-2007 în care am fost salariat al unei alte instituții, actualmente colaborez cu o echipă mai tânără și am un contract de prestări servicii cu Primăria Teliucu Inferior.
• De ce topografie și nu altă profesie?
  • Topografia este o știință care îmbină atât munca de birou, cât și munca de teren, fapt pentru care nu ai timp să te plictisești.
• Care sunt calitățile ce vă ajută în desfășurarea activității profesionale?
  • Mă consider o persoană sociabilă drept pentru care colaborez cu destulă ușurință cu majoritatea beneficiarilor.
• Punctați o satisfacție deosebită în meseria aleasă.
  • În principal mă bucur că pot să ajut oamenii cu care lucrez sau nu pot să-i ajut, pot să-i îndrum la alte instituții competente pentru a soluționa problemele fiecăruia.
• Greutăți ați întâmpinat?
  • În meseria aleasă fiecare lucrare este cu greutățile ei, sunt cazuri particulare la fiecare persoană în parte.
• Care este agenda de lucru a unei zile?
  • Verific situația lucrărilor în portalul de specialitate, urmăresc care din lucrări au probleme tehnice sau juridice, după caz, instituția de Cadastru și Publicitate Imobiliară mai are unele cerințe la lucrările de specialitate efectuate de către topografi care încerc să le efectuez.
    Partea a doua a zilei o dedic măsurătorilor și întocmirii documentațiilor în vederea demarării unor noi lucrări.
• Care sunt în această perioadă obiectivele concrete ce trebuie finalizate?
  • La Primăria Teliucu Inferior la care colaborez, obiectivele pricipale sunt: emiterea Titlurilor de proprietate locuitorilor comunei; lucrări de specialitate aparținătoare domeniului public; eliberarea de adeverințe în vederea demarării a unor lucrări specifice situațiilor existente.
• Despre gândurile de viitor ale activității, ce puteți spune?
  • Sper să am putere și sănătate să pot asigura traiul și bunăstarea familiei, să pot ajuta cu sfaturi și soluții persoanele care mă contactează.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

A intrat în tradiție, ca ziarul „Accent Media” (director jurnalistul Cornel POENAR, membru al UZPR) să organizeze și să sponsorizeze concursuri literare pe diferite teme și ocazii, atrăgând astfel tineri și elevi spre arta jurnalismului.
Așa se face că, a fost organizat și desfășurat online un concurs de jurnalism pe tema „Mândria de a fi român” dedicat memoriei jurnalistului Valeriu Bârgău.
Miza și esența unei viitoare profesii a făcut ca acest concurs să fie interesant, atractiv și apreciat.
Pe acest fond, zilele acestea la Liceul Tehnologic „Constantin Bursan” din Hunedoara (director prof. Daniel ARDELEAN) într-un cadru festiv, bine organizat a avut loc premierea câștigătorilor, cu diplome și cărți care a fost făcută de către directorul ziarului „Accent Media”, de data aceasta în calitatea sa de președinte al juriului.
În cuvântul său, Cornel POENAR a punctat printre altele: „Lucrările pentru concurs au evidențiat stilul fiecărui autor, devenit o voce a dragostei de neam și țară, de căldură și încredere în viitorul acesteia”.
Tot cu această ocazie, poeta Mariana Pândaru a oferit bibliotecii liceului un tablou cu poza regretatului Valeriu Bârgău și care va fi așezat într-un loc de cinste bine stabilit.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) – după cum ne-a spus doamna Veronica TOPOR (foto), directorul executiv al Centrului Județean Hunedoara – aduce la cunoștința opiniei publice încheierea Campaniei de depunere fără penalități a Cererilor unice de plată pe anul 2021.
Astfel, în perioada 01 martie – 17 mai 2021, au fost depuse un număr de 802956 cereri unice de plată pentru o suprafață de 9823979 hectare.
La o analiză comparativă a datelor, se observă că față de anul anterior numărul cererilor a scăzut cu 24008 cereri, în timp ce suprafața agricolă a crescut cu 9041 ha. Avem astfel confirmarea că de la an la an fermierii sunt tot mai conștienți de importanța comasării terenurilor pentru a crește productivitatea și competitivitatea pe piață.
APIA a demonstrat încă o dată că profesionalismul, forța și unitatea echipei sunt cheia succesului, iar fermierii români conectați la tehnologia actuală reprezintă viitorul unei agriculturi moderne.
La nivelul județului Hunedoara pentru o suprafață agricolă de 132618 ha au depus cereri unice de plată 16660 fermieri.
În conformitate cu prevederile comunitare și naționale în vigoare, Campania de primire a cererilor unice de plată continuă până la data de 11 iunie 2021 inclusiv, cu aplicarea de penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• 

• 

• 

• 

Între colaboratorii importanți ai bibliotecii bocșene și ai revistei ”Bocșa culturală” se află și renumitul muzicolog de la Marga, Dumitru Jompan, profesor universitar doctor, folclorist, compozitor și dirijor, important promotor al culturii tradiționale bănățene.
Săptămâna care încheie luna mai a anului 2021 este dedicată cărților muzicologului Dumitru Jompan, aniversat de curând.

Așadar, seria expozițiilor de carte de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, continuă, în perioada 24 – 28 mai 2021, cu volume semnate de maestrul Jompan, volume de și despre această personalitate a Banatului.
Dumitru Jompan s-a născut la Marga, județul Caraș-Severin, în 13 mai 1938 și este unul dintre importanții cercetători ai culturii bănățene, cu precădere din domeniul etnografic-folcloric.
Nu puține sunt volumele semnate de istoricul cultural Dumitru Jompan ori de muzicologul Dumitru Jompan, cărți de referință în domenii precum: etnografie, folclor, dialectologie, și deosebit de interesante și necesare monografii ale unor locuri sau personalități din Banat.
”Născut și crescut la Marga, comuna situată sub poala Măgurii, din fragedă vârstă am cunoscut, până în cele mai ascunse detalii, toate elementele de cultură rurală, materială și spirituală: casa cu vatra focului, ”cuina” de vară cu ”țăstul” sub care mama cocea mălaiul și ”targa” pe care tata usca poamele, grajdul cu animale, ”țarcul” cu ”clănile” de fân ș. a. În acest spațiu mirific, crescând mare, am învățat să mă joc cu jucării pe care eu însumi știam să le construiesc; să joc și să cânt; să mă exprim în dulcele grai local și să dialoghez cu cei de seama mea în acest registru lingvistic.” mărturisește maestrul Jompan, un veritabil cercetător și un autentic bănățean.
Absolvent al unor importante instituții de învățământ – Școala Normală de Învățători din Caransebeș, Școala Populară de Artă din Lugoj, Conservatorul din București la Facultatea de compoziție-dirijat-profesori de muzică și, din 2002, doctor în muzică – Dumitru Jompan s-a impus, în timp, între animatorii de frunte ai județului: mai întâi ca învățător, apoi ca profesor, ca director, ca profesor universitar, ca dirijor și inițiator al unor reprezentative coruri și ansambluri folclorice și, nu în ultimul rând, ca scriitor și publicist, desfășurând o intensă activitate publicistică în domenii culturale, publicând articole, studii, recenzii, monografii, culegeri de folclor, interviuri, corespondență, etc.
În toate demersurile sale a avut-o alături pe minunata sa soție, Aurelia Jompan, dascăl ales și important om de cultură, bucurându-se de sprijin sub orice formă din partea acesteia. De altfel, au văzut lumina tiparului câteva volume semnate de soții Jompan, volume esențiale pentru Banat și, în special, pentru Valea Bistrei.
”Atras de frumusețea obiectelor cu valoare etnografică, de folclorul literar și muzical al locului, presărat cu seama de cuvinte și expresii atât de dragi mie, mi-am format un obicei: acela de a nota toate aceste perle ale graiului local în jurnalele zilnice. Am trecut apoi la publicarea creațiilor populare anonime și la explicarea cuvintelor rare în ”glosarele” de la sfârșitul respectivelor antologii. Această manieră de a descoperi, culege și înțelege folclorul și graiul local a adoptat-o și învățătoarea Aurelia Jompan, soția mea. Împreună am adunat peste o mie de cuvinte și expresii cu circuit închis.” povestește prof.univ.dr. Dumitru Jompan în postfața Glosarului de cucuvinte și expresii dialectale din Comuna Marga, județul Caraș-Severin (Caransebeș: Dalami, 2016), cu bucuria de a reuși ”să ducă la bun sfârșit un proiect izvorât din dragoastea pentru locurile, oamenii și înfăptuirile lor”.

Colaborarea Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa cu acest minunat om și cu această minunată familie a început cu ani în urmă (2003), familia Jompan fiind unul dintre donatorii de cărți pentru completarea și îmbogățirea fondului de documente al bibliotecii; de asemenea, muzicologul Dumitru Jompan este unul dintre colaboratorii fideli ai revistei ”Bocșa culturală”, semnând articole importante și interesante pentru istoria culturală a orașului Bocșa și nu numai.
Mai mult, în anul 2011, când îl omagiam pe Tata Oancea la 130 de ani de la naștere, prof. dr. Dumitru Jompan a avut inițiativa alăturării acestui proiect prin realizarea unui volum, cel de-al 25-lea al seriei ”Bocșa – istorie și cultură”, volum intitulat Folclorul și etnografia în revista ”Vasiova” (Reșița: TIM, 2011), cu o prefață de Gheorghe Jurma și o postfață de Gabriela Șerban, volum care completează fondul documentar ”Tata Oancea” și pune în valoare revista ”Vasiova” și mulțimea referințelor etnografic-muzicale din această publicație. Astfel, muzicologul Dumitru Jompan demonstrează, prin documentarea sa minuțioasă și riguroasă, cât de prețioase sunt colecția revistei și contribuțiile lui Tata Oancea.

Se cuvine ca, în final, să consemnăm măcar câteva dintre titlurile semnate de prof.dr. Dumitru Jompan, unele dintre volume aflându-se în fondul special al bibliotecii bocșene datorită unor dedicații și autografe care le înnobilează: ”Găteala capului la femei în Valea Bistrei” (împreună cu Aurelia Jompan, Reșița, 1972), ”Folclor din Marga” (Reșița, 1979), ”Marga 1902-1992, cronologie culturală” (Reșița, 1992), ”Nicolae Ursu – corespondență” (Reșița, 1994), ”Coruri și fanfare din Banat. Caraș-Severin” (Timișoara: Mirton, 2003), ”Antoniu Sequens (1865 – 1938) (Reșița: Intergraf, 2003), ”Coruri din Banat: Lexicon” (Reșița: Banatul Montan, 2006), ”Corul Catedralei ”Sf. Gheorghe” din Caransebeș” (Caransebeș: editura Diecezana, 2008), ”Folclorul și etnografia în revista ”Vasiova” (Reșița: TIM, 2011), ”Glosar de cuvinte și expresii dialectale din Comuna Marga, județul Caraș-Severin” (împreună cu Aurelia Jompan, Liliana Mihuț și Firuț Mihuț, Caransebeș: Dalami, 2016) și altele.
Muzicologul Dumitru Jompan semnează articole în multe și diverse publicații: ”Actualitatea muzicală”, ”Studii și cercetări de etnografie-istorie”, ”Tibiscum”, ”România literară”, ”Semenicul”, ”Flamura”, ”Timpul”, ”Drapelul roșu”, ”Orizont”, ”Renașterea bănățeană”, ”Reflex”, ”Foaia diecezană”, ”Bocșa culturală” etc, iar volumele sale de ”Corespondențe” sunt ”cu atât mai valoroase cu cât fiecare document este autentificat prin note și sublinieri pertinente, însoțit de trimiteri la viața muzicală contemporană și truditorii ei”, consemna regretatul dr. Constantin Catrina (Brașov) pe unul dintre volume.

Scriitorul și muzicologul Dumitru Jompan, președinte și membru al numeroaselor jurii ale unor renumite concursuri, se bucură de recunoaștere și prețuire fiind recompensat, de-a lungul vremii, cu distincții și titluri precum: Ordinul Meritul Cultural cl. a V-a (1968), Crucea Patriarhală (2003), Cetățean de Onoare al Caransebeșului (2005), Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin (2009) etc.

Cea mai recentă contribuție la descoperirea și valorificarea Bocșei cultural-muzicală venită din partea maestrului Jompan este dăruirea manuscrisului reprezentând „Monografia corurilor din Bocșa” realizată de înv. Achim Gherga, manuscris care apare ca serial în paginile revistei „Bocșa culturală” (începând cu nr 4 (111)/ 2020).

Cu bucurie și aleasă prețuire ne alăturăm celor care i-au transmis Dlui. prof.dr. Dumitru Jompan calde urări cu prilejul zilei de naștere și-l asigurăm de toată dragostea și considerația noastră! Azi și întotdeauna îi mulțumim pentru colaborarea deosebit de onorantă, pentru prietenia și căldura pe care le simțim la fiecare revedere din partea acestor aleși oameni – Dumitru și Aurelia Jompan.
Dumnezeu să vă țină sănătoși, voioși, întru mulți și buni ani!

Bibliografie:

1. Bitte, Victoria, Chiș, Tiberiu, Sârbu, Nicolae. Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin. Reșița: Timpul, 1998 (Dicționare);
2. Dicționar de evenimente și personalități din Banatul istoric. Ed. îngrijită de Vasile Ioniță. Reșița: Banatul Montan, 2007. Vol. I
3. Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin. Întocmit de Gheorghe Jurma. Reșița, 1976;
4. Tomi, Ioan. Lexicon. Muzicieni din Banat. Timișoara: Eurostampa, 2012. Vol. I.

Orasul Anina – colt de rai in “Gradina Maicii Domnului”, zona magica prin ea insasi -este o marturie si o restituire a fiintei divino-umane in Europa, de raspandire a cuvantului in limba romana. Marturie a comuniunii dintre romani si austrieci antrenati in lupta comuna pentru cultura si civilizatie. Este un templu al naturii, care face parte din paradisul romanesc, un miracol al zilelor noastre.
La Anina s-a dovedit putere de exceptie in stradania intelectualilor, a tuturor locuitorilor de a spune nespusul care zace in noi. Am aflat ca la acesti oameni este o metafizica impotriva raului, impotriva iubitorilor de arginti si a tradatorilor de tot felul. Aici se gasesc personalitati cu o dragoste netarmuita fata de neam si limba romana, fata de credinta si adevar. Pentru ei cultura desavarsita este cultivarea limbii si a legii stramosesti. Atenti la istoria neamului, la legendele populare si la obiceiurile stramosesti au scos minunata revista de cultura “ARCADIA”, o tribuna pentru cultura neamului nostru care reuseste cu succes sa conserve, intre copertile ei, adevarate comori de spiritualitate romaneasca.
Editata sub patronajul cenacului literar “Virgil Birou” si cu sprijinul Primariei orasului Anina, revista “Arcadia” este condusa de Mihai Chiper, redactor sef, o personalitate cu o delicatete neobisnuita si cu finete sufleteasca rara si profunda, cu o bunatate ce vine din bunul simt al poporului roman si cu rol esential in cultura si spiritualitatea orasului. Cu un harnic colectiv de redactie, format din: Mihai Chiper, Maria Chiper, Ion Rasinaru și alții, revista are in program deviza: “Sa descoperim trecutul care ne poate lumina viitorul” pentru redescoperirea valorilor culturale. Aceasta revista este o publicatie fanion, atat prin modul cum sunt tratate temele din fiecare numar, cat si prin greutatea semnaturilor a unor personalitati din Banat si din tara.
Redactorii scot in evidenta personalitati romanesti care vin din profunzimea neamului. Ei se daruie acestei activitati fara a astepta recompense materiale de la nimeni. Ei s-au legat sufleteste de obiectivele propuse, de cititori cu dorul cunoasterii istoriei neamului, ducand mai departe spiritul de la inceput, sporind renumele revistei.
Aceasta publicatie serveste, sub diferite teme si titluri, scoala, cultura banateana, afirmandu-se ca o constiinta vie a marilor traditii romanesti si locale si ca o fereastra larg deschisa catre spiritul european. Ea cultiva cultul prieteniei, al respectului fata de om, iubirea fata de munca si de Dumnezeu. Este un indrumator si un prieten a zeci si sute de cititori din Banat si de pretutindeni contribuind la purificarea sufletului si luminarea mintii. Este o arena vie si activa a schimbului de opinii despre educatie, istorie, folclor, cultura si traditie – prin studii si articole, eseuri si recenzii etc. Este o tribuna a banatenilor pentru pastrarea identitatii romanesti si a demnitatii, a unitatii nationale.
Revista, prin activitatea ei, prin continut, scrie una din cele mai luminoase pagini din istoria presei romanesti. Ea apara legea si credinta strabuna. Este pilda vietii noastre, care ne aduce mereu aminte ca la inceput a fost “cuvantul”. Ea reuseste sa recreeze lumea, citind revista vom fi naturali, vom fi oameni, vom fi fericiti.
Revista “Arcadia” aduce flori ale recunostiintei si neuitarii. Este un reper pentru orientarea constiintei romanesti in aceste vremuri. Este asemenea unei candele cu lumina lina, tainica, binefacatoare, primita din lumina lui Hristos-Domnul, care a luminat si va mai lumina multe suflete aflate in intuneric. De aceea putem spune ca este o bucurie si un privilegiu pentru romanii banateni sa aiba o asemenea revista care face sa patrunda ideile ei in interiorul cititorului, acolo unde se patrunde greu. Este important de subliniat ca revista s-a tinut, in acesti ani de framantari, departe de valtoarea politica atat de nociva acestei linisti binecuvantate in care trebuie sa se desavarseasca personalitatile tinere, exprimandu-se cu deplin respect pentru cultura romaneasca si oamenii ei.
Revista “Arcadia” respira duhul evlaviei. De aceea eu pretuiesc nespus de mult staruinta redactorilor de a atrage cititorii si a-i obisnui cu un capitol al vechii noastre culturi, care asa isi dezvaluie tainele.
Pretuiesc munca redactorului coordonator, innavutit in cucernicie si in intelepciune, care a dat si da pilda de mare destoinicie oamenilor. De altfel, aceleasi calitati le intalnim si la ceilalti redactori. Cu totii trudesc pentru a arata valoarea celor din trecut, de a fi modele pentru cei de azi.
Am marea bucurie ca am cunoscut acesti oameni de exceptie cu fapte pentru eternitate.
Prin revista se pune in evidenta rolul Bisericii si familiei, doua institutii milenare in viata romanilor. De asemenea sunt evidentiate marile figuri ale istoriei neamului, oameni politici, conducatori, carturari etc, care au aparat valorile spirituale romanesti. Astfel, prin aceste personalitati se creeaza aici – o Romanie tainica – formata din familii de crestini unde credinta in Dumnezeu este cosubstantiala. Revista sporeste renumele Banatului in tara si in lume pentru ca este citita de oameni din tot rotundul romanesc.
In incheiere rugam pe milostivul Dumnezeu sa binecuvinteze pe toti cei care scriu la aceasta revista si pe cei care o patroneaza, facand posibila aparitia ei. Sa fie stele care stralucesc deasupra Romaniei, aratand timpului istoric pe unde sa curga.

Prof. PAVEL PANDURU/UZPR

• 

• 

• 

• 

• 

În partea de sud-vest a României, se află Țara Almăjului – o depresiune între munții Almăjului și munții Semenic, străbătută de la nord la sud de râul Nera (Niergăni). Deoparte și de alta a Niergănului se află 15 sate, asemenea unui colier cu pietre prețioase. Unul din aceste nestemate este satul Gârbovăț, aflat la poalele munților Almăjului – o gură de Rai. La frumusețea locurilor, se adaugă trăsăturile umane ale locuitorilor ca: ospitalitatea, omenia, cinstea, hărnicia și credința. De-a lungul timpului, aici, au răsărit ca florile primăvara, un număr mare de intelectuali cu alese virtuți, care au slujit comunității locale și întregii țări. Dintre aceștia s-au detașat:

1. familia de preoți Novacovici
2. profesorul universitar doctor Iosif Ciortuz – Universitatea Silvică din Brașov
3. inginerul Otto Surulescu – ministrul Minelor și Energiei
4. preotul Dănilă Puia – primul doctorand în Țara Almăjului
5. generalul Tiberiu Lopatiță – inginer și director al serviciilor de telecomunicații speciale la preșidenție, bunul nostru coleg și prieten.
6. Învățătorul, director al școlii, Petru Pistrilă
7. partizanul Emil Purdelea – condamnat la închisoare pe viață pentru că s-a opus bolșevizării României.
8. academician Ion Păun Otiman – profesor universitar doctor, fost rector la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, membru în Parlamentul României și secretar general al Academiei Române, doua legislaturi.

Ilustrul academician a invitat pe Înaltul Prelat, să-i facă o vizită privată la Gârbovăț în satul în care a fost născut și a crescut domnia sa. La întâlnire au participat autoritățile locale, neamuri și câțva prieteni, ca invitați: Primarul Albu Alexandru Vichentie, viceprimarul Ciortuz Păun și contabilul Surulescu Dănilă, familia Maria și Gheorghe Cristea, Iosif Goga și profesorii și autori de cărți: Icoana Budescu, Iosif Băcilă, Gheorghe Rancu și Pavel Panduru.
Domnul prof. univ. Dr. Ioan Păun Otiman este iubitor al zonei almăjene încărcate de istorie și spiritualitate cu virtuți ca dragostea de glie, vitejia, aspirația de libertate și neastâmpărul creației. Distinsul academician a adresat un cuvânt de salut Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan Selejan fiind însoțit de iubitoarea sa soție și distinsa profesoară Diana Otiman, de copii, de nepoți și strănepoți.
ÎPS Mitropolit al Banatului un ierarh înțelept, luminos și aproape de ”aproapele” fiecăruia dintre noi a evocat personalitatea și opera academicianului cât și frumusețea și zestrea culturală a zonei. A scos în evidență strânsele relații a almăjenilor cu românitatea prin nevăzute fire de legătură cu aproape toate zonele etnografice ale țării și că aici s-au păstrat valorile străbune: respectul și dragostea pentru identitate, pentru familie și pentru copii. De asemenea a scos în evidență promovarea acțiunilor culturale cu scopul păstrării valorilor și tradiției românești, a apărării creației străbune. Această întâlnire a evidențiat iubirea și respectul pentru cei ce au fost, cât și pentru cei de azi, pentru a le crea pilde de viață și muncă, un mod de existență în care se îmbină cele sfinte cu cele pământești, ca o contrapondere în calea defăimătorilor, distrugătorilor de tradiții și valori românești.
Noi, cei care am participat la acest minunat eveniment cultural și spiritual am văzut aici o frumusețe mistică, din afara lumii acesteia, care se adaugă slavei lui Dumnezeu. Am văzut arhitectura omenească a satului și cea dumnezeiască a muntelui. Am văzut la gazde și la invitați alese calități umane și am simțit că acest eveniment a lăsat o puternică amprentă culturală și spirituală în viața comunității și în istoria neamului.

Prof. Pavel Panduru/UZPR

În comuna Topleț, județul Caraș-Severin, Apa Izvorului constituie, pentru populația satului bătrân, singura sursă de alimentare cu apă potabilă. Ca toate pâraiele de munte, Apa Izvorului (Pârâul Morilor sau Bigăr) este un șuvoi sprințar cu albia puțin adâncită în roca dură, cu un debit redus, dar constant.
La distanța de circa 200 m de la obârșie, apele izvorului cad de pe platou cu mare zgomot într-o vâltoare, de unde, apoi, o ia năvalnic spre matca Cernii.
În drumul lor, toplicenii au construit iazuri și mori cu ciutură, denumite râșnițe, la care, de veacuri, populația Toplețului își aduce la măcinat puținele grăunțe adunate cu multă trudă.
Din informațiile culese de la cei bătrâni, reiese că existau, pe ”Pârâul Morilor” (până în preajma ultimului război mondial) 20 de râșnițe cu ciutură, din care, în 1969 mai funcționau doar 8. Una din râșnițele părăsite a fost achiziționată de Muzeul Banatului și remontată în Muzeul Satului Timișoara.
Deși morile cu ciutură în Banat au existat cu multe veacuri în urmă, o confirmare scrisă ne parvine abia în secolul al XIV-lea, prin intermediul unui inventar al moșiei Valea din Caraș-Severin, redactat la 30 mai 1377. În cuprinsul actului respectiv, printre bunurile imobile este menționată și o moară cu palete ( inferius pelleus), situată pe râul Caraș. S-ar crede că această moară era acționată cu ajutorul ciuturii.
Pe un alt document, scris în 12 august 1389, cu ocazia reglementării unei succesiuni privind urmașii nobililor români Nicolae și Petru de Egerszeg (Iersig) sunt amintite: o moară pe apa Bârzavei și alte două mori pe apa Pogăniciului, se știe că pe aceste ape, până în ultima vreme, au existat exclusiv mori cu roata fixată pe ax orizontal, adaptate la ape cu debit mare.
Din informațiile culese de la bătrânii din Topleț aflăm că cea mai veche moară pe Pârâul Morilor este ”Râșnița Turcului”, situată chiar în gura străzii prin care pârâul își face intrarea în localitate. Această moară se zice că ar fi fost construită pe la sfârșitul secolului al XVI-lea de un turc stabilit în partea locului, în vremea stăpânirii otomane. Respectiva instalație, cu valoare de prototip, poate fi ușor recunoscută în arhitectura adăpostului și în mecanismul rudimentar al tuturor râșnițelor de pe ”Pârâul Morilor”.
Elementul definitoriu în arhitectura acestor râșnițe îl constituie ”cinda”, un mic foișor construit pe două grinzi, în fața ușii de acces în moară.

În luna iunie a anului 2015, două mori din patrimoniul Muzeului ASTRA, una de apă şi alta pe tracţiune cabalină, au fost repuse în funcţiune de către muzeografi cu ajutorul unor specialişti europeni în mulinologie. Muzeul ASTRA a devenit primul şi unicul muzeu din Europa de Est care deţine în patrimoniu două mori funcţionale. Munca de cercetare a continuat, pietrele de moară au fost restaurate, iar acum instalaţia de morărit din Moara de apă din Topleţ este pregătită să macine cereale.
„Moara de apă din Topleţ, judeţul Caraş Severin, se află în patrimoniul Muzeului ASTRA de la sfârşitul anilor ’60. Este o moară construită 100% din lemn de fag şi susţinută de piloni din piatră. Moara are o roată orizontală prevăzută cu ciutură din lemn şi este funcţională după ce am restaurat pietrele neferecate. Practic, apa acţionează pietrele de moară din punct de vedere mecanic, iar aducţiunea apei se face pe un canal şi pe un jgheab de lemn”, a declarat Lucian Robu, muzeograf C.N.M. ASTRA
Moara de apă din Topleţ este unul dintre monumentele reprezentative ale Muzeului ASTRA. Satul de unde provine este din Banatul de Munte, o zonă cu tradiţie în morărit. Pentru început, sâmbătă şi duminică, 7 şi 8 mai, între orele 11 şi 16, la Moara din Topleţ vor fi măcinate în jur de 20 de kilograme de porumb. Făina rezultată va fi folosită pe viitor în demonstraţiile culinare de la Târgul de ţară.
Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului deţine în patrimoniul propriu un total de 23 de mori tradiţionale din toate zonele etnografice şi istorice ale României.”

MARIA ROGOBETE (MONOGRAFIA COMUNEI TOPLEȚ)