O personalitate reprezentativ culturală a comunei Topleț a fost pictorul Nicolae Hașcă care a trăit între anii 1843-1929.

Nicolae Hașcă s-a căsătorit cu fiica renumitului pictor Dimitrie Turcu din Oravița, Eufemia, stabilindu-se acolo.

Acest pictor era originar din comuna Topleț, județul Caraș-Severin, a învățat pictura în școala socrului său, Dimitrie Turcu, cu care a colaborat la zugrăvirea multor biserici.

Între cele pictate numai de Nicolae Hașcă, amintim Pârvova (1860), Cornea (1864), Lăpușnicul mare (1878), Borlovenii noi (1879), Gârbovăț (1886), Bănia (1897), Pătaș (1901) și Pecinișca (1903). El a restaurat la 1872 pictura socrului său din biserica de la Topleț, care datase din 1856. Tot Nicolae Hașcă l-a ajutat pe Dimitrie Turcu la pictarea bisericii din Rudăria, în anul 1840, deci ca foarte tânăr ucenic, și în anul următor la pictarea bisericii din Lăpușnicel, pe care a restaurat-o apoi mai târziu, în 1862 Nicolae Hașcă (1).

Dimitrie Turcu (1810-1883) a fost o personalitate încă din timpul vieții ca „pictor academic”, unul  dintre primii care deschide cu adevărat drumul picturii moderne, Dimitrie Turcu prezintă, prin ruptura de imaginea vechiului zugrav de biserici, cât și prin cea socială, susținând procesul de devenire al artei românești spre o artă laică națională. Primele noțiuni le primește de la profesorul de desen Kremer, apoi învață cu pictorul sârb Arsenie Petrovici, deschizându-și, foarte de tânăr, atelier la Oravița, asociindu-se la început cu Dimitrie Popovici, iar mai apoi cu ginerele său, Nicolae Hașcă.

Urmând tradiția tinerilor cărora lipsa de mijloace materiale și accesibilitate la educație le îngăduie doar acest fel de învățământ, Nicolae Hașcă vine să învețe în atelierul lui Dimitrie Turcu. Nu reușește să se ridice la nivelul maestrului său, dar strădaniile sale artistice aduc totuși acel element ce-i situează pe acești obișnuiți pictori bănățeni în centrul atenției noastre – surprinderea vieții și a mentalității contemporane, apărută spontan în mai toate lucrările artiștilor acelei vremi. Și nu putem să nu remarcăm o lucrare care, deși, ca realizare artistică, este mediocră prin subiectul ei – figura lui Mihai Viteazul, – ne relevă cunoașterea trecutului nostru și a idealului său de unitate. Centrul de la Oravița s-a impus astfel, de-a lungul secolului al XIX-lea, ca un important focar de cultură românească, era și cel mai prolific, lucrările realizate aici împânzind satele din zonă. (2)

„Pictorul Nicolae Hașcă a răposat la Oravița  în etate de 86 ani. „Pe lângă vârsta  patriarhală ne surprinde vestea morții lui Taica Hașcă, deoarece îl știam voinic și până în ultimile clipe ale vieții sale lucrând cu preotul în arta sa, ușor și voios, înfrumusețând interiorul bisericii noastre și casele creștinilor, cu icoane sfinte, în cari turna viață și evlavie din evlavia sa însăș. Era de naștere din Topleț, de unde a intrat ca ucenic la neuitatul pictor Dimitrie Turcu, care i-a devenit apoi ginere.

În unul din umerele viitoare ale foii noastre ne vom ocupa mai pe larg cu viața acestui brav fiu al neamului și bisericei noastre. Dumnezeu să-i facă parte de fericire!” (3)

(1) Aurel Cosma – PICTURA ROMÂNEASCĂ DIN BANAT- de la origine până azi, Timișoara 1940. pag. 23.

(2) Vârtaciu Rodica – Considerații asupra centrelor de pictură românească în Banat în secolul al XIX-lea. III. Centrul de pictură de la Bocșa. ( Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național a județului Timiș -Tradiție și Postmodernitate)

(3) Foaia Diecezană , Caransebeș, 21 iulie 1929. Nr.29. Pag.5

 MARIA MIA ROGOBETE 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

În perioada 12 – 16 aprilie 2021, la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, va fi organizată o expoziție de carte semnată Nicolae Danciu Petniceanu.

Colaborator apropiat al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, prozator, gazetar, editor, important om de cultură al Banatului, Nicolae Danciu Petniceanu s-a născut la 11 aprilie 1936 în Petnic, jud. Caraş-Severin și s-a stins în 9 septembrie 2020 la Timișoara, județul Timiș.
Studii primare si gimnaziale la Petnic şi Iablaniţa, apoi liceul la Reşiţa şi Universitatea din Bucureşti.
Cariera sa este cea unui luptător: muncitor, apoi profesor, apoi ofiţer în M.A.I. la raionul Orşova şi Timişoara, şi la PCTF Stamora-Moraviţa.
Din 1973 a fost angajat al Serviciului de Paşapoarte Timiş, până în 1982, apoi comandant adjunct al Aeroportului Internaţional Timişoara până în 1986 când se pensionează.
A înfiinţat şi a condus Societatea Literar-Artistică „Sorin Titel” din Banat, şi multe reviste şi publicaţii („Vrerea”, „Eminescu”, „Vestea”, „Muntele”, „Icoane bănățene” etc.) Era, după cum scria scriitorul Gheorghe Jurma, „făcător de icoane adică de reviste și tipărituri în care se străduie cu toată însuflețirea să descrie cât mai bogat și mai documentat Banatul obârșiilor sale” („Bocșa culturală” anul XVII, nr. 1 (92)/ 2016, p. 32).
A debutat literar în revista „Orizont” cu o schiţă numită Jocul, în 1969. A colaborat la mai toate revistele literare din ţară („Familia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Semenicul”, „Libertatea” din Yugoslavia, „Pentru Patrie”, „Patria”, „Almanahul oștirii”, „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Viitorul”, „Fapta”, „Timpul”, „Gazeta de Caransebeș”, „Lumină Lină”,„Foaia Oraviței”, „Altarul Mitropoliei Banatului”, „Almăjul”, „Almăjana”, „Grănicerul”, „Ad-Mediam”, „Reflex”, „Bocșa culturală” etc.) şi a fost răsplătit cu premii, titluri şi distincţii.
A fost un scriitor prolific, mărturie rămânând numeroase volume scrise sau coordonate de el. „O adevărată surpriză acest Nicu Danciu Petniceanu! Povestește frumos, are, din când în când, un dialog sclipitor, un «auz» de zile mari, știe a construi din câteva linii un personaj, are haz când trebuie și când nu trebuie.” (Cornel Ungureanu)
Dintre volumele sale amintim:

1. Apa de duminică (schiţe şi povestiri) – Timişoara: Facla, 1982;
2. Cantonul galben (roman). Timişoara: Facla, 1983;
3. Când caii dorm în picioare (roman), Timişoara: Facla, 1987;
4. Tango la Piave (roman). Bucureşti: Editura Militară, 1990;
5. Tango imperial (teatru). Timişoara, 1991;
6. Adio în septembrie: mărturisiri. Timişoara, 1995;
7. Stănuica: nuvele. Timiţoara: Mirton, 1995;
8. Tot ce am pe suflet: roman. Baia Mare: Gutinul, 1995;
9. Drumul de sănii: povestiri. Timişoara: Mirton, 1996;
10. La Ţebea cerul este tricolor: însemnări. Timişoara: Eurobit, 1997;
11. Octavian Goga şi mesianismul.- Timişoara: Eurobit, 1998;
12. Legământul împăratului Băl-Alion.Basme pentru mici și mari. Timișoara: Mirton, 1999;
13. Domnul Eminescu soseşte iarna (contribuţii documentare şi puncte de vedere originale). Timişoara: Mirton, 2000;
14. Lacrimă de taragot. Viața romanțată a lui Luca Novac. Timișoara: Mirton, 2000;
15. Cântece de pe spada Iancului. Timişoara: Eurostampa, 2002;
16. Peregrin prin Siberia. Timișoara: Eurostampa, 2003;
17. Orfeu s-a născut în Banat: viaţa romanţată a lui Ion Luca Bănăţeanul, Timişoara: Eurostampa, 2003;
18. Mantu: scenariu. Timişoara: Eurostampa, 2004;
19. Vrăjitorul din Almăj. Viața romanțată a lui Ion Stan Tănănacu. Timișoara: Gordian, 2005;
20. Rapsodul din Ţara Almăjului: viaţa romanţată a rapsodului Dumitru Popovici Iena. Timişoara: Gordian, 2005;
21. Bigamul: roman în 2 vol. Timişoara: Gordian, 2006;
22. Pripon pentru calul meu. Proză scurtă, 2007;
23. Lumina de la Vărădia. Timişoara: Gordian, 2008;
24. Comandorul. Timişoara: Gordian, 2008;
25. Un căţelandru muşcând dintr-un nor: povestiri pentru Daria. Timişoara: Gordian, 2010;
26. A sosit domnul Eminescu: monografia revistei Eminescu 2000-2008. Timişoara: Gordian, 2010;
27. Ortodoxie, istorie şi tradiţie în Banatul de munte. Timişoara: Gordian, 2010;
28. Voievodul Mihail. Timișoara: Eurostampa, 15 iunie 2011;
29. „Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. I. Timișoara: Gordian, 2013;
30. Prizonierul ringului. Viața romanțată a campionului și antrenorului Gheorghe Fiat. Timișoara: Eurostampa, 2014;
31. Trupa Pascaly și logojenii. Timișoara: Gordian, 2014;
32. Cei trei din Piața Amzei. Timișoara: Gordian, 2015;
33. Stele-n Panteon. Istorie culturală din Banat. Timișoara: Mirton, 2016;
34. „Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. II. Timișoara: Mirton, 2017;
35. Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018. Timișoara: Mirton, 2017;
36. Mehadia. Anul de foc 1918. (coautor) Mehadia: Editura Cetatea Cărții, 2018;
37. Nașul lui Eminescu. Timișoara: Legart, 2020.

Bunul Dumnezeu a rânduit să-l întâlnesc pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu în anul 1997, fiind prezent la Bocșa la invitația primarului de la acea vreme, ing. Victor Creangă, fost coleg de liceu al prozatorului.
Din 1997 până la momentul plecării din această viață, ne-a legat o frumoasă prietenie și colaborare organizând evenimente culturale de excepție, derulând importante proiecte culturale fie la Bocșa, fie la Topleț, fie la Timișoara și, de cele mai multe ori, la Mehadia, deoarece „scribul de Banat” se retrăsese în această frumoasă comună unde a găsit înțelegere și drag de carte și act cultural.
De aici, din Mehadia, a continuat frumos activitatea Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” prin editare de tipărituri, prin amplasare de plăci omagiale și comemorative, prin dezvelire de monumente și alte astfel de activități derulate în tot Banatul la inițiativa și sub coordonarea neobositului scriitor Nicolae Danciu Petniceanu. Din postura de președinte al acestei societăți culturale, omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a reușit să reașeze pe harta culturală a Banatului nume aproape uitate, a scos la iveală fapte și personalități care fac cinste țării și culturii acesteia, dedicând, în acest scop, numeroase plăci omagiale sau comemorative confecţionate, montate şi dezvelite creştineşte în memoria unor importante personalități sau evenimente din localitățile Banatului nostru.
Iubitor de Eminescu și un mare patriot, un mare iubitor de limbă, neam și țară, Nicolae Danciu Petniceanu dedică tomuri întregi Poetului național, precum și actelor culturale românești, reale mărturisiri de credință literară.
Iubitor de carte, Nicolae Danciu Petniceanu a înființat, sub egida Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, prima bibliotecă privată numită „Casa Cărții – Casa Daria” în Mehadia. Aduna cărți de la autori prieteni și le împrumuta doritorilor, în mod gratuit.
Dimitrie Grama îl numea „reprezentant al spiritului bănățean” ; iar Pavel Panduru observa lirismul prozei lui Danciu Petniceanu, care „decurge din însăși trăirea faptelor” și subliniază crezul scriitorului „în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor de la sat, în puterea etică și estetică a valorilor materiale ale neamului nostru.”
Miron Țic scrie că „Nicolae Danciu Petniceanu rămâne unul dintre cei mai doriți autori, extrem de viabil și surprinzător de autentic în rostirea graiului bănățean”.
Pentru noi „scribul de Banat” NDP (cum îl numeam între prieteni) rămâne un model de perseverență, de curaj, de iubire de neam, de țară și de cultura acesteia. De iubire de Oameni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și lumină! Veșnică fie-i memoria!

Vineri 02 aprilie 2021, în județul Caraș-Severin și îndeosebi în municipiul Reșița – reședința județului, s-au comemorat victimele pandemiei în mijlocul căreia ne aflăm, la un an de la înregistrarea primul caz de deces asimilat virusului Covid-19 în această parte de țară. Din păcate, fără a putea întoarce timpul înapoi, constatăm că am rămas în această perioadă mai săraci deoarece oameni apropiați nouă, părinți, bunici, frați, membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoscuți, au pierdut lupta cu virusul ucigător…

Noi, cei doi inițiatori ai  proiectului  societății civile pentru comemorare, Erwin Josef Țigla (președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița) și dr. Felicia Quint (președinte pe zona 2 vest a Districtului 124 România, membră a Clubului Lions Onix Reșița) mulțumim tuturor acelora care ne-au fost aproape în derulare si fără implicarea cărora omagierea nu ar fi fost o activitate împlinită.

Mulțumim în primul rând Primăriei Municipiului Reșița pentru faptul că a făcut posibilă întreruperea iluminatului public, la ora 21:00, în locurile esențiale ale urbei. De asemenea, mulțumim Protopopiatul Ortodox Român din Reșița și bisericilor arondate, precum și bisericilor romano-catolice de pe raza municipiului, Asociației Tineretului Ortodox Român (ATOR) Banatul de Munte și membrilor Cluburilor Lions din Reșița pentru deosebita implicare în organizare și desfășurare. 

Dorim în continuare să amintim câteva dintre acțiunile care au avut loc in cadrul proiectului, precizând faptul că acestea sunt doar câteva exemple pe lângă multe altele care au fost realizate în această zi de către cetățeni, de instituții și ONG-uri, care au răspuns afirmativ apelului inițiatorilor.

În Biserica Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” Reșița Română, PO părinte protopop icon. stav. Gheorghe Adrian Şuveţi împreună cu părinții coslujitori pr. icon. Gheorghe Cristian Manole și pr. sachelar Cosmin Florin Cosma au oficiat, în prezența celor doi inițiatori ai proiectului și ai altor enoriași aflați în sfântul locaș, o slujbă de pomenire pentru toți cei trecuți la cele veșnice din cauza coronavirusului în județ și țară. În încheiere, PO părinte protopop Gheorghe Adrian Şuveţi a adresat cuvinte de încărcătură spirituală pentru cei prezenți în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Totodată el a mulțumit atât inițiatorilor cât și celor prezenți pentru rugăciunea desfășurată  împreună.

În Biserica Ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Moniom, părintele icon. stav. Mihai Cătălin Ciucur, împreună cu membrii Asociației Tineretului Ortodox Român (ATOR) Banatul de Munte (fiind prezentă și președinta acesteia – Anita Radics) au participat, la ora 21:00, în biserica neiluminată electric, cu lumânări aprinse, la o slujbă de pomenire pentru toți cei trecuți la cele veșnice din cauza SARS-COV-2.  În încheiere, părintele icon. stav. Mihai Cătălin Ciucur a adresat cuvinte cu încărcătură spirituală pentru cei prezenți în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Totodată a mulțumit inițiatorilor și celor prezenți. Înainte de slujba de pomenire au fost aprinse lumânări și s-au pus flori la intrarea în sfântul locaș. La rugăciune au participat, pe lângă numeroșii tineri și cei doi inițiatori ai proiectului precum și alți enoriași.

Având în vedere faptul că în calendarul romano-catolic ziua de 02 aprilie a reprezentat, anul acesta, Vinerea Sfântă, în Bisericile romano-catolice din Reșița „Maria Zăpezii” (începând cu ora 15:00)  și  „Preasfânta Treime”  (începând cu ora 18:00) s-au celebrat misterele pătimirii, morții și înmormântării Domnului nostru Iisus Cristos. În aceste biserici s-au rostit rugăciuni și s-a amintit despre proiectul aflat în desfășurare, la ambele slujiri participând alături de credincioși și inițiatorii.

La ora 21:00, membrii Cluburilor Lions din Reșița au aprins lumânări în piața din Centrul Civic al Reșiței pentru comemorarea victimelor Covid-19, unde, pentru câteva minute, în mod simbolic, a fost întrerupt iluminatul public, în același context.

Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a fost împodobită cu lumânări electrice în memoria celor trecuți la cele veșnice din cauza coronavirusului în județ și țară. Lumânări au fost aprinse și la geamurile multor locuințe ale reșițenilor, care au răspuns astfel printr-un gest simplu dar plin de semnificație și afecțiune. Tot la chemarea proiectului, în numeroase apartamente s-au stins luminile pentru câteva minute la ora 21:00.

Nu în ultimul rând, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Asociația Filateliștilor Caraș-Severin a realizat un plic filatelic ocazional cu acest prilej. Având aprobarea CN Poșta Română SA și a Federației Filatelice Române, cele doua organizații a realizat și o ștampila, ocazională de zi, cu care a fost obliterată întreaga corespondență trimisă de Oficiul Poștal Reșița 1 în data de 02 aprilie 2021, ducând astfel în lume inițiativa noastră din Reșița.

Alături de inițiatori au luat parte, în cadrul acestui proiect, următoarele structuri, nominalizate în ordine alfabetică:

–   Asociația Caritativă „Sfântul Vincenţiu de Paul” Reșița;
–   Asociația Culturală „Platanus” Reșița;
–   Asociația Filateliștilor Caraș-Severin;
–   Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița;
–   Asociația Medicilor Catolici „Sfinții Cosma și Damian” Reșița;
–   Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „A.I. Cuza”, Filiala Caraș-Severin;
–   Asociația Tineretului Ortodox Român (ATOR) Banatul de Munte;
–   Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin;
–   Biblioteca Maghiară „Sándor Bácsi” Reșița;
–   Centrul de Tineret Moniom;
–   Centrul Universitar al UBB Reșița;
–   Club Lions Onix Reșița;
–   Club Lions Reșița Kindness;
–   Club Lions Reșița Montană;
–   Club Rotary Reșița;
–   Crucea Roșie Caraș-Severin;
–   Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin;
–   Fundația Comunitară Banatul Montan;
–   Fundația pentru Promovarea Prevenției și Sănătății – HelpPrevent Reșița;
–   Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin;
–   Mass-media din județul Caraș-Severin, în ordine alfabetică: „Argument”, „Banat FM”, „Banat TV”, „eCronica”, „Jurnal de Caraș-Severin”, „Radio România Reșița”, „Reșița.ro”, UZPR C-S și alții; din București: „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien“;

–   Muzeul Banatului Montan Reșița;
–   Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița I;
–   Parohia Romano-Catolică „Preasfânta Treime” Reșița II;
–   Primăria Municipiului Reșița;
–   Protopopiatul Ortodox Român Reșița;
–   SC Calor Group SRL Reșița;
–   SC Coda Vinci SRL Reșița;
–   SC ElectroEchipament Industrial SRL Reșița;
–   Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița;
–   Spitalul Județean de Urgență Reșița;
–   Teatrul de Vest Reșița;
–   Uniunea Croaților din România, Carașova;
–   Uniunea Sârbilor din România, Organizația Locală Reșița;
–   Uniunea Ucrainenilor din România, Organizația Locală Reșița;
–   Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Ștefan Naciu” Caraș-Severin.

Tuturor le exprimăm public recunoștința si mulțumirile noastre!

Inițiatorii

Nu cred că mai există cineva în Banatul de Munte care să nu fi auzit măcar de Dana Bălănescu!

Omniprezentă, neobosită, eficace, vivifiantă, Dana Bălănescu este „argintul viu” al fiecărui eveniment cultural din Banatul Montan! Dana Bălănescu se hrănește cu actul cultural! Trăiește fiecare eveniment și-l aspiră prin toți porii!

Dragă prietenă și veche colaboratoare a Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, Caraș-Severin, scriitoarea și cercetătoarea Dana Bălănescu face parte deja din echipa „Bocșei culturale”, face parte din echipa celor care iubesc frumosul în toată complexitatea lui.

Astăzi, prietena și colaboratoarea noastră se află la ceas aniversar!

În urmă cu câțiva ani, la împlinirea unei sume rotunde, în sala de ședințe a Consiliului Local Bocșa o sărbătoream pe Dana Bălănescu. Ar fi fost frumos să ne sărbătorim prietenii scriitori în fiecare an prin întâlniri festive; din păcate… nu reușim întotdeauna să facem ce s-ar cuveni. Viața și evenimentele vieții ne tăvălesc planurile și ni le disipează…

Dana Antoaneta Bălănescu s-a născut la Reșița, în data de 5 aprilie 1955, este numismat cu un doctorat în istorie, este publicistă și scriitoare, cunoscută, mai ales, ca autoare de literatură pentru copii și tineret.

Semnează studii în diverse publicații de specialitate, dar și în diverse reviste de artă, literatură și cultură (vezi „Reflex” – Reșița, „Bocșa culturală” – Bocșa, „Arcadia”- Anina, „Confluențe” – Oravița etc.); este membră a Societății Numismatice Române din anul 1981 (președinte secția Reșița), a Societății de Studii Clasice (Filiala Cluj) și a Asociației Istoricilor din Transilvania și Banat (Filiala Caraș-Severin).

Editorial, Dana Antoaneta Bălănescu debutează în 1990 la editura „Facla” din Timișoara cu volumul „Taina dealului”: proză pentru copii, un volum frumos ilustrat de Petru Comisarschi; în 1998 îi apare cartea „Monede în Banatul antic” la editura Modus P.H. din Reșița, precum și un volum de literatură „O seară ca-n povești” (Reșița: Modus P.H., 1998).

Despre cărțile Danei Bălănescu au scris Ionel Bota, Liubița Raichici, Oana Andrei și, evident, prozatoarea Dana Bălănescu e fost cuprinsă în „Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” (Reșița: Timpul, 1998, volum coordonat de Nicolae Sârbu), precum și în „Reșița literară” a lui Gheorghe Jurma (Reșița: TIM, 2016).

Într-o anumită perioadă, Dana Bălănescu a colaborat cu Radio Reșița susținând o emisiune pentru copii intitulată „Micul basm”.

Plină de viață și într-un continuu studiu, este cunoscătoare a mai multor limbi străine, este pasionată de limba și civilizația greacă, pasionată de călătorii și noi descoperiri, devenind o foarte bună traducătoare.

Un hobby important în existența Danei Bălănescu este teatrul, idolatrizând actorii și munca și talentul acestora. Iar, o altă mare pasiune a fost și continuă să fie muzica, arta muzicală. Dana Bălănescu demonstrează tuturor că educația nu are vârstă, că pasiunile trebuie urmate în orice perioadă a vieții, ea însăși fiind elevă a Școlii de Artă din Reșița, studiind pianul.

Dana Bălănescu este o minune de om! Și este colaboratoarea noastră! Este inteligentă, spirituală, iubitoare de frumos, receptivă la nou, este un veritabil personaj de basm în care zâna bună și iubitoare de bine îi dăruiește tinerețe fără bătrânețe!

La mulți ani, draga noastră Dana! Spor la lucru și mult succes în toate proiectele tale și, evident, așteptăm noul tău volum!

Condeierul diasporei se dorește a fi o revistă deschisă – în paginile ei cultivăm respectul pentru adevăr, pentru valorile culturale şi civice, cordialitatea şi prietenia.  Ca absolventă a Facultății de Comunicare și Relații Publice, am remarcat faptul că, încă de la începuturi, mulţi dintre scriitori au publicat în paginile diverselor ziare şi reviste, încât originea comună și strânsa conexiune a condeiului cu presa, a jurnalismului cu literatura au reprezentat un argument de neocolit al asocierii evocate. Atât scriitorii cât și jurnaliștii sunt mânuitori ai condeiului, având o țintă comună: trezirea scânteii rare în adâncul sufletelor celorlalţi. Plămădesc același material: verbul, divinul verb, despre care cu atâta vibrantă pasiune vorbea Caragiale.  Pentru mine, scrisul este o altă formă de rugăciune sau de spovedanie. Și mai îndrăznesc să cred că nu putem ajunge în marea cultură a lumii decât cu o carte în mână. Presa înseamnă obiectivitate, informație, acțiune. Literatura presupune subiectivitate, contemplare, inacţiune. „E un meșteșug greu, gazetăria, mă! Să mă întrebați pe mine cât de greu e! Ca să luminezi pe oameni, trebuie să fii întâi tu luminat. Să cunoști multe, să cugeți adânc, să alegi, să cerni și să dai publicului gând bun, în fraze bune, care să slujească de model. Așa înțeleg eu gazetăria! […] Am cerut bani ca să înființez în București un mare ziar. Nimeni n-a vrut să m-asculte. Și ați pierdut mult, să mă credeți. Cinste și gramatică – acestea sunt cele dintâi condiții ale unei prese bune. Cine vrea poate să aibă și idei. Dar nu e obligator…” spuneaI.L.Caragiale Scrisul reprezintă manifestarea unor profunde necesităţi culturale ale popoarelor de elită, constituind cele mai puternice instrumente pentru propășirea şi răspândirea culturii, demonstrând că temelia existenței unui neam şi a unei țări constă nu numai în prosperitatea economică, ci şi în lumina pe care o dăruie cultura…Astfel, după numeroase convorbiri și consultări, grație receptivității și amabilității Domnului  Preşedinte Doru Dinu Glăvan, am realizat un parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care a  luat ființă în urmă cu peste 100 de ani de la înființare, și al cărei membru am marea onoare de a mă număra. Prin această revistă  – Condeierul diasporei, am reuşit sǎ construim în timp un renume, o prezențǎ culturalǎ, capabilă să garanteze şi să sporească utilitatea ca sursă indispensabilă a dialogului intercultural pentru cititorii români din ţară şi din străinătate.O revistǎ care prezentă activitatea comunitǎții românești din Austria și a altor comunitǎți romȃnești din lume. De asemenea aceastǎ revistǎ are rolul de a cultiva simțul estetic al cititorului, fǎcȃnd cunoscute, cultura, literatura si civilizația romȃneascǎ peste hotare. 

În paginile revistei Condeierul diasporei sunt prezentate cronici literare, comentarii, proză, poezie, comunicate, evenimente culturale, recenzii și traduceri apărute sub semnăturile scriitorilor înscriși în Asociația Scriitorilor Români din Austria şi nu numai. Pentru românii care au ales să drumul străinătății, este cu atât mai important să păstrăm legăturile între noi, între noi și România, să fim uniți, să nu ne pierdem identitatea națională. Să încercăm să predăm mai departe copiilor noștri dragostea față de neam și țară. Când eu am plecat în Israel, mama mi-a spus să nu uit un lucru: „ Fiecare om are o mamă, un tată și o țară. Oricât ai încerca și vei reuși să te integrezi într-o altă țară, oricâte limbi, dialaecte și accente vei stăpâni, pe certificatul de naștere va fi mereu scris țara ta de origine pe care nu ai dreptul să o uiți sau să nu o respecți.”Suntem convinși că prin arta cuvântului, putem contribui permanent la promovarea înțelegerii în lume, în sprijinul ideii de prietenie și pace. Trebuie să ne apărăm drepturile condeiului, să facem lobby pentru legislația în domeniul cărții, presei, al culturii scrise, să asigurăm vizibilitate și promovare autorilor români din țară și de peste granițe, să stimulăm lectura şi dorința de informație. 

Daniela Gumann / UZPR

Virusul, acum știe toată lumea, este „un agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase”. În calculatoare este programul intrus care încearcă să distrugă sistemul invadat. Figurativ, este „sursa unui rău moral”. Nu știm care dintre aceste explicații i se potrivește mai bine lui Mihai Șora, dar Raportul oficial al Parlamentului României privind evenimentele dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează explicit drept „factorul detonator” al crizei măsurile arbitrare întreprinse de Mihai Șora, pe atunci Ministru al Învățământului, în dauna elevilor români și în favoarea celor maghiari.

Dacă am fi tratat autorii și actorii loviturii de stat din decembrie 1989 drept ceea ce au fost – viruși – și am fi găsit rapid și remediul extirpării pandemiei de agenți sovietici România nu ar fi fost atât de infectată astăzi. Privind retrospectiv, peste ani, istoria trăită chiar de noi, acum analizată pe baza documentelor și a informațiilor acumulate în 30 de ani de presă, putem face liniștiți observația că toate firele Operațiunii Târgu Mureș duc la Budapesta și Moscova. Studiul personajelor implicate, după cum vom prezenta mai jos, dovedește, încă o dată și fără tăgadă, aserțiunea noastră. 

Raportul pus la rece

La fel ca și Raportul Comisiei Senatului privind evenimentele din Decembrie 1989, pe care nici Parchetul nu îl avea mai an deși susține că cercetează de 30 de ani lovitura de stat mascată în revoluție, nici Raportul Comisiei parlamentare de anchetă care a investigat evenimentele din Martie 1990 nu a fost dat publicității, deși, chipurile, parlamentarii sunt reprezentanții noștri. Mai mult, copia Raportului intrată în posesia noastră poartă explicit indicația NU SE ÎMPRUMUTĂ. O altă asemănare cu cele două situații este legată de opiniile separate ale celor care s-au ocupat de anchete. Dacă în cazul Decembrie 1989, senatorul țărănist Șerban Săndulescu a simțit nevoia să conceapă un Raport separat, cu mai multe informații despre conspirația și rolul sovieticilor în lovitura de stat, la fel, în privința Comisiei pentru Târgu Mureș, Ioan Mânzatu, inventator în domeniul farmaceutic și om politic independent de garda fesenistă, ca fondator al Partidului Republican, a făcut public, „pe surse”, propriul Raport-sinteză. 

Din Raportul Mânzatu rezultă că operațiunea a fost realizată printr-o dinamică în crescendo, prin etape provocatoare și tehnici subversive stabilite profesionist, începând cu decembrie 1989. Mânzatu amintește crimele bestiale săvârșite de unii maghiari asupra personalului român din structurile Ministerului de Interne din județele Harghita, Covasna și Mureș și apoi pașii care au dus la ridicarea tensiunii în martie 1990 cu tendințele secesioniste ale unei părți a populației maghiare instigată de factori interni și externi. 

În martie 1990 au intrat în România

94.372 de cetățeni ai Ungariei

Cifrele afluxului de cetățeni ai Ungariei, prezentate aici pentru prima oară în presă, sunt revelatorii pentru caz și depășesc cu mult chiar și estimările fostului premier Petru Roman privind agenții ruși prezenți în România pe parcursul evenimentelor din 1989 și în decursul anului 1990. Astfel, potrivit datelor din Raport, în luna martie 1990 au intrat în țară 94.372 de cetățeni ai Ungariei, dintre care 43.895 între 10 și 15 martie, majoritatea veniți pentru sărbătorirea zilei maghiarilor în Transilvania. Dar românii transilvăneni nu puteau și nu pot uita că ultimul și cel mai drag punct pentru maghiari al Proclamației Revoluției de la Budapesta din 1848 era tocmai unirea Transilvaniei cu Ungaria. Așa cum, pentru cei care nu știu maghiara, intonarea „Imnului secuiesc” la manifestațiile maghiarilor poate părea ceva normal, deși conține văicăreala „Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul!”, care nu poate cădea bine pentru nici un român. Sărbătorirea cu fast, pentru prima oară, a Zilei maghiarilor, cu steagul Ungariei fluturat în toată Transilvania, a pus pe jar sensibilităților românilor din zonă deja incitați prin acțiuni instigatoare anterioare, ca profanarea statuii lui Avram Iancu în Târgu Mureș și a celei a lui Bălcescu în Sovata. 

Mihai Șora, virusul care a stârnit conflictul de la Târgu Mureș

Dar „factorul detonator” a fost un Ordin dat de ministrul FSN Mihai Șora, transmis printr-o telegrmă în 3 februarie 1990, prin care toate cele 14 clase cu predare în limba română de la Liceul Bolyai Farkaș din Târgu Mureș au fost eliminate, conform dorințelor conducerii maghiare a CPUN- FSN – Târgu Mureș, dominată de maghiari. Ordinul suna sec: „Clasele cu predare în limba română de la liceul F. Bolyay se constituie într-un liceu care va funcționa începând cu trimestrul al doilea, provizoriu, în localul instititutului de subingineri din Târgu Mureș” 

Și-atât. Cu alte cuvinte, liceul Bolyay să fie purificat de români și să rămână doar pentru maghiari. Decizia arbitrară de segregare pe criteriu etnic, luată fără nici un fel de discuții anteriore cu părinții și profesorii români, a declanșat protestul spontan al elevilor alterând rapid viața comunitară inter-etnică din oraș.

În același timp, studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (actuala UMF) au cerut aceeași purificare etnică, revendicând institutul și solicitănd profesori exclusiv maghiari. Aberația a fost taxată de Liga Studenților printr-un protest adresat Ministerului Învățământului și FSN în care se ridica întrebarea unde ar putea duce toată această segregare. „Studenții maghiari vor examina numai pacienți maghiari tratați numai de medici maghiari? Foaia de observație va fi scrisă în limba maghiară? Vor exista secții (sau spitale) separate pentru români și maghiari?”, întreba Liga Studenților din Târgu Mureș, pentru a contesta în final competența reprezentantului Consiliului FSN Mureș, Kincses Elöd, de a decide arbitrar în această cauză și a sublinia, în încheiere, că „IMF Târgu Mureș nu pregătește nici actori, nici păpușari… ci MEDICI, care trebuie să trateze oamenii, indiferent de naționalitate, prin statutul și menierea meseriei lor.” 

Smaranda Enache, tovarășa lui Șora de PCR și GDS

Referirea la păpușari era făcută la adresa Smarandei Enache, fostă directoare a Teatrului de Păpuși din Târgu Mureș, dar și fostă activistă PCR și informatoare a Securității, conform documentelor apărute în presă, colegă de GDS (Grupul de Dialog Social) cu Mihai Șora și care, potrivit memoriilor lui Kincses Elöd, era cea care scria pe-atunci comunicatele UDMR. Potrivit jurnalistul târgu-mureșan Dorin Suciu, aceasta a jucat un rol important în tensionarea situației din oraș iar după amorsarea și dezamorsarea conflictului a contribuit la dezinformarea mass media occidentale cu privire la rănitul român mutilat pe viață, Mihailă Cofar, despre care a susținut că este ungur maltratat de români chiar și mult timp după demascarea falsului. Ulterior, sub Emil Constantinescu, ministrul de Externe de la acea vreme, Adrian Severin, a încercat să o impună ambasador la Budapesta dar după respingerea ei de către Comisiile parlamentare a fost trimisă în Finlanda. Enache a fost și rămâne o activistă înfocată a autonomiei „ținutului secuiesc”, ca și toți participanții maghiari de vârf la operațiunea din martie 1990, demonstrând practic că atunci când susțineau cu fervoare că nu acesta a fost scopul acțiunilor din 1990 și-au ascuns prost adevăratele intenții. 

… Citește în continuare

La inițiativa președintelui Curții de Apel Alba Iulia, dl. judecător Liviu Gheorghe ODAGIU (foto), a fost derulată în premieră o activitate de sondare a opiniei publice privind percepția asupra activității instanței, prin intermediul unui chestionar propriu. Principalele obiective ale chestionării participanților la activitatea de judecată au fost: identificarea tipurilor de servicii accesate de publicul instanței, furnizarea unui feedback din partea beneficiarilor referitor la calitatea serviciilor furnizate, stabilirea gradului de încredere în actul de justiție realizat la nivelul Curții de Apel Alba Iulia, identificarea modalităților de îmbunătățire a activității la nivelul instanței.

În urma procesării și analizării celor 101 chestionare completate, majoritatea în format electronic, au rezultat aspecte relevante, atât pentru evaluarea managerială a activității instituției și a personalului, cât și pentru implementarea unor soluții administrative concrete de îmbunătățire a funcționării instanței și a calității serviciilor oferite, prin raportare la așteptările directe ale principalilor beneficiari.        

Este important de remarcat că – după cum susținea dl. judecător Liviu Gheorghe ODAGIU, în calitatea sa de președinte a Curții de Apel Alba Iulia – activitatea de sondare a opiniei publice, prin numărul de respondenți, dar mai ales prin diversitatea categoriilor de persoane care și-au exprimat punctul de vedere și implicarea acestora în formularea răspunsurilor, inclusiv prin critici constructive și propuneri concrete de îmbunătățire, și-a atins scopul inițial de a reprezenta un instrument relevant de referință, o radiografie utilă a percepției publice față de activitatea Curții de Apel Alba Iulia.

La fel de important este ca datele rezultate din procesarea chestionarelor să fie avute în vedere în mod concret la organizarea și îmbunătățirea activității instanței. În acest sens, dar și în  semn de mulțumire și respect față de persoanele care au participat voluntar la activitatea de sondare a opiniei publice subliniem că toate propunerile exprimate au fost centralizate și analizate corespunzător, o parte dintre ele fiind deja implementate sau în curs de aplicare, în funcție de resursele disponibile în prezent:

• Activitatea de digitalizare și facilitare astfel a accesului la justiție la nivelul Curții de Apel

Alba Iulia continuă, la începutul acestui an fiind implementată, cu sprijinul colegilor de la Tribunalul Arad, o nouă aplicație foarte utilă, LISTA DE ȘEDINȚE, accesibilă la toate instanțele din circumscripția teritorială pe Portalul http://portal.just.ro/. Referitor la problemele sau lipsurile sesizate la scanarea documentelor în aplicația Dosar electronic, reamintim că la Curtea de Apel Alba Iulia a fost introdusă deja o procedură de identificare și remediere a problemelor de acces la Dosarul electronic, în condițiile în care, dat fiind volumul suplimentar de muncă necesar pentru scanarea și procesarea tuturor documentelor, e foarte posibil să apară și erori. Prin urmare, recomandăm ca atunci când se constată o problemă de acces sau alte dificultăți legate de funcționarea aplicației, persoanele interesate să se adreseze direct și imediat (telefonic sau prin        e-mail) Biroului de informare și relații publice din cadrul instanței, urmând ca problema să fie verificată și remediată în cel mai scurt timp.

• O observație interesantă ce se desprinde din analiza unor răspunsuri din chestionar este că,

pentru succesul procesului de informatizare și un efect pozitiv, inclusiv asupra duratei procedurilor judiciare, este nevoie și de implicarea participanților la actul de justiție și de asumarea deopotrivă a acestui progres tehnic inevitabil.

Astfel, un procent semnificativ dintre respondenți (aproximativ 30%) și-au exprimat nemulțumirea cu privire la durata termenelor acordate cu ocazia amânărilor sau a perioadei de timp scurse de la data înregistrării acțiunii  până la primul termen de judecată. În același timp, doar 25% dintre respondenți declară că au optat până în prezent pentru procedura electronică Transmitere Document Securizat, care ar permite inclusiv transmiterea citațiilor, a întâmpinărilor și a altor documente în format electronic și astfel ar determina în cauzele respective o economie de timp importantă față de comunicarea în format hârtie prin intermediul serviciilor poștale. Altfel spus, creșterea nivelului de utilizare al aplicației Transmitere Document Securizat la nivelul la care este de exemplu utilizată în prezent aplicația Dosar Electronic (peste 70% dintre respondenți) ar putea avea un impact pozitiv asupra scăderii duratei procedurilor judiciare.

            În concluzie, recomandăm tuturor persoanelor care au procese pe rol și doresc proceduri mai rapide și termene mai scurte să opteze pentru procedura de citare și comunicare electronică prin aplicația Transmitere Document Securizat.

• Cu privire la propunerile de îmbunătățire a procedurii de stabilire a intervalului orar de

judecare al cauzelor menționăm că, în acest scop, din inițiativa conducerii Curții de Apel Alba Iulia, a fost finalizat recent „Ghidul pentru stabilirea de ore diferenţiate în vederea judecării cauzelor la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia şi a instanţelor din circumscripţia teritorială” realizat în urma unui dialog interprofesional judecători-grefieri-avocaţi și care va fi implementat în perioada următoare la nivelul tuturor instanțelor din circumscripția teritorială.

• Accesul la practica judiciară a instanței este o preocupare constantă a Curții de Apel Alba

Iulia, iar în acest sens recomandăm persoanelor interesate să acceseze secțiunea special creată pe site-ul propriu www.curteadeapelalbaiulia.ro unde pot fi vizualizate inclusiv recursurile în interesul legii promovate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, dar și sesizările adresate ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sau cererile preliminare adresate CJUE. De asemenea, recent a fost relansată realizarea Buletinelor de Jurisprudență anuale ale Curții de Apel Alba Iulia menționate de unii respondenți și care vor fi publicate în curând prin toate mijloacele de informare. 

Privind facilitarea accesului la compartimentele publice și sălile de judecată aflate majoritatea la etajul II al Palatului de Justiție, precizăm că în prezent la Curtea de Apel Alba Iulia se află în derulare proiectul de „Montare a două ascensoare de persoane pe structură metalică proprie lipite de clădire”, care sperăm să fie finalizat în acest an, după ce anul anterior s-a reușit contractarea serviciului de proiectare și s-au obținut avizele și autorizațiile necesare.

• Referitor la situația spațiului de care dispune Curtea de Apel Alba Iulia, este o realitate

observată și de respondenți că în prezent acesta este insuficient şi impropriu utilizării corespunzătoare, prin raportare la standardele din domeniu și așteptările justițiabililor. Cu toate eforturile întreprinse în ultimii ani, de modernizare, refuncționalizare și optimizare a spațiilor disponibile, proiectul managerial al conducerii instanței de reorganizare (astfel încât clădirea să redevină cu adevărat un Palat al justiţiei, cu mai mult spațiu pentru Arhivă și celelalte compartimente, inclusiv pentru un birou al avocaților și al consilierilor juridici) va putea fi finalizat doar pe măsura eliberării clădirii de către instituţiile cu care împărțim în prezent folosinţa imobilului.

             Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Biblioteca „VALERIU BÂRGĂU” din cadrul Liceului Tehnologic „Constantin Bursan” din orașul de pe Cerna – Hunedoara (director prof. Daniel ARDELEAN) urmare a inițiativei prof. Gabriela BOGDAN (foto 1) a fost gazda lansării concursului online, de jurnalism, cu tema „Mândria de a fi român”.

Acțiunea, susținută de ziarul „Accent Media” (director Cornel POENAR) și Comisia pentru activități științifice, învățământ, sănătate, cultură, protecție socială, sportive și de agrement din cadrul Consiliului local al Primăriei Hunedoara, coordonată de prof. Maria CRISTEA, a fost dedicată memoriei lui Valeriu BÂRGĂU (foto 2) scriitor, jurnalist, poet și director al săptămânalului „CĂLĂUZA”, plecat mult prea devreme dintre noi, pământul lacom cerând parcă în grăbire „împrumutul” înapoi.

Printre concurenții detașați în cadrul acestei întreceri jurnalistice se numără în ordine: Robert BARBONI (foto 3), Sebastian GHERMAN, Denisa IONESCU și Alina Ioana MONACU.

Câștigătorii primesc diplome din partea ziarului „Accent Media”, iar premiile în cărți au fost oferite de către Asociația Română pentru Patrimoniu și Editura „Carpathia” din București.

În cadrul acestei activități intitulată metaforic „Valeriu Bârgău – flacără ce-a ars ascunsă” am cerut gânduri în exclusivitate în amintirea lui Valeriu BÂRGĂU:

Cornel POENAR – Firul vieții lui Valeriu Bârgău s-a rupt mai devreme decât s-ar fi așteptat cineva, cortina trăirii lui pe pământ lăsându-se parcă prea brusc. El a făcut din viață o chemare, o misiune, îndeplinindu-și rostul de-a lungul anilor care i-au fost hărăziți.

Prof. Daniel ARDELEAN – Omagiem prin această activitate strădania pilduitoare al unui om al scrisului care a lăsat în urmă o moștenire bogată de virtuți alese în slujba semenilor.

Prof. Maria CRISTEA – Valeriu Bârgău este plecat spre veșnicie, dar i-au rămas faptele pilduitoare. A fost un luptător în arena vieții și a scrisului, cu accent pe o puternică vigoare morală.

Din mesajul trimis de Doru Dinu GLĂVAN, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, am spicuit: Activitatea jurnalistică de la Hunedoara, cu sprijinul neobositului jurnalist Cornel POENAR, directorul ziarului „Accent Media” și membru al  UZPR, a dovedit că pentru Valeriu Bârgău trăirea pe pământ a fost o vocație, el știind cu profesionalism să aducă lumină și bucurie în sufletul iubitorilor de literatură, de jurnalism.

Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

AL  FORUMULUI  DEMOCRATIC  AL  GERMANILOR  DIN  JUDEŢUL  CARAŞ-SEVERIN

ŞI  AL  ASOCIAŢIEI  GERMANE  DE  CULTURĂ  ŞI  EDUCAŢIE  A  ADULŢILOR  REŞIŢA

Sărbători fericite!

Ne mai desparte puțin timp de Ziua cea mare, prin care primim speranță. Speranță în mântuire!

Duminică, creștinii apuseni de pretutindeni, fie ei romano-catolici, evanghelici sau reformați, sărbătoresc cu toții praznicul Învierii Domnului nostru Isus Cristos!

Fie ca această sărbătoare să ne umple sufletele de bucurie, să putem uita măcar pentru puțin timp de viața cotidiană impregnată de coronavirusul care ne-a invadat planeta și de tot ceea ce implică aceasta într-o lume în permanentă căutare și neliniște!

Dorim tuturor celor care sărbătoresc duminică Învierea Domnului har și binecuvântare, multă sănătate și pace sufletească, iar celor care se regăsesc în Postul Mare, tuturor creștinilor răsăriteni, le adresăm aceleași gânduri curate: har și binecuvântare de la cel Atotputernic!

Cristos a înviat, aleluia!

Frohe Ostern!

Kellemes Húsvétot!

Happy Easter!

Buona Pasqua!

Feliz Pascua!

Erwin Josef Ţigla,

președintele Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin

AȘA NU SE MAI POATE!

În doar câteva luni – 6 pădurari agresați de hoții de lemne!

În urmă cu doar o lună, Federația Sindicatelor Silva trăgea un semnal de alarmă, anunțând că, pe fondul creșterii presiunii asupra pădurii, trei silvicultori aflați în timpul serviciului de pază a fondului forestier național au fost agresați de hoții de lemn, iar de atunci, alți trei pădurari din județele Bacău, Hunedoara și Vâlcea, au devenit victime ale infractorilor surprinși în timp ce tăiau ilegal sau sustrăgeau material lemnos.

Aceste noi cazuri vin să completeze tabloul sumbru al agresiunilor îndreptate împotriva personalului silvic, în urma cărora, în ultimii ani, apărând pădurea, 6 pădurari au fost omorâți de hoții de lemn, iar peste 700 de silvicultori au fost atacați de infractori, suferind agresiuni și vătămări corporale grave, amenințări cu moartea, precum și distrugerea unor bunuri (autovehicule, locuințe, anexe gospodărești, sedii administrative, etc).

Federația Sindicatelor Silva a atras atenția încă din anul 2019, în nenumărate rânduri, că personalul silvic de teren se confruntă cu o presiune tot mai ridicată asupra pădurii și face față cu dificultate acestei presiuni, în principal din cauza lipsei dotărilor absolut necesare în cadrul acțiunilor pentru asigurarea pazei și a integrității fondului forestier (armament de serviciu, mijloace de comunicare, de intervenție și de apărare, uniforme de serviciu, echipament individual de protecție precum și mijloace de transport adecvate).

În prezent, situația este una cel puțin alarmantă, jumătate din cei peste 7000 de silvicultori (pădurari și șefi de districte din cadrul administratorului fondului forestier proprietate publică a statului român), care au ca obligație de serviciu paza pădurilor și asigurarea integrității fondului forestier, nu sunt dotați cu armament de serviciu așa cum prevede legea (Codul silvic și Statutul personalului silvic), desfășurându-și activitatea doar sub protecția divină. Lipsirea de armament a personalului silvic a fost posibilă printr-o decizie absolut aberantă a Guvernului, care prin Hotărârea nr. 11/2018, a interzis utilizarea anumitor  categorii de armament, între care și cel cu care era dotat o bună parte a personalului silvic din România.

În afara lipsei de armament și de dotări, la această situație îngrijorătoare a agresiunilor asupra personalului silvic s-a ajuns și din cauza dimensionării insuficiente a personalului silvic cu atribuții de pază, precum și din cauza dimensionării cantoanelor și districtelor silvice, fără a se ține seama de complexitatea și specificul activității de pază a pădurilor la nivel local și regional.

Urmare acestor noi cazuri de agresare a personalului silvic, în data de 31.03.2021, Federația Sindicatelor Silva a solicitat oficial, din nou, sprijinul și intervenția conducerii Ministerului Mediului, Apelor si Pădurilor și a conducerii Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva pentru urgentarea dotării personalului silvic, ce are ca responsabilități paza pădurilor, cu armament de serviciu, cu uniformă de serviciu, cu mijloace de apărare și de intervenție, cu mijloace de comunicație și mijloace de deplasare, așa cum sunt prevăzute de lege, astfel încât riscul de producere în viitor a unor astfel de evenimente nedorite, să se reducă cât mai mult posibil.

Pentru descurajarea actelor de agresiune asupra silvicultorilor, a fost solicitată intervenția d-lui Tánczos Barna, Ministrul mediului, apelor și pădurilor în vederea modificării și completării Codului penal, prin includerea personalului silvic în categoriile prevăzute la art. 257, alături de polițiști și jandarmi, în cazul cărora faptele de amenințare, lovire și vătămare corporală comise asupra acestora se sancționează cu pedepse mult mai aspre.

Totodată, în data de 01.04.2021, Federația Sindicatelor Silva a solicitat sprijinul Procurorului General al României pentru monitorizarea actelor de cercetare şi urmărire penală ce se efectuează în cazurile de agresiune îndreptată împotriva personalului silvic şi dispunerea de măsuri în scopul efectuării cu celeritate a cercetărilor pentru identificarea, anchetarea și pedepsirea autorilor acestor agresiuni.

Federația Sindicatelor Silva va susține în continuare, prin toate mijloacele legale, respectarea prevederilor Statutului personalului silvic, modificat și completat prin Legea nr. 234/2019, dimensionarea cantoanelor, districtelor și ocoalelor silvice în funcție de activitățile specifice și de realitățile din teren, precum și dotarea personalului silvic conform legislației în vigoare.

FEDERAȚIA SINDICATELOR DIN SILVICULTURĂ ”SILVA”

BUCUREȘTI, 1 APRILIE 2021

Există oameni care, prin faptele și acțiunile lor, sfințesc locul în care trăiesc, îl înnobilează și îi dau plusvaloare. Acești oameni, prin râvnă și strădanie, realizează lucruri remarcabile, devenind, la rândul lor, modele pentru cei tineri și nu numai.

Un astfel de om este profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog,  dascălul de la Șopotu Vechi, inimosul scriitor, editor și om de cultură din Țara Almăjului.

Născut în 2 aprilie 1946 în localitatea Hodoș Bodrog din județul Arad, Gheorghe Rancu este absolvent al Institutului Pedagogic Arad, iar, din 1969 și până în 2010, când devine tânăr pensionar, îndeplinește nobila profesie de dascăl la Școala din Șopotu Vechi.

Filologul chinez Lin Yutang spunea că „Speranța este ca un drum de țară: nu a existat niciun drum la început, dar când oamenii au mers pe el, drumul a devenit realitate.” Așa s-a întâmplat și în cazul profesorului Gheorghe Rancu-Bodrog  de la Șopotu Vechi. Prin muncă susținută, prin ambiție și speranță, prin dragoste și respect pentru oameni, a reușit, de-a lungul vremii, să întreprindă planuri și proiecte importante, cărora să le dea viață.

A deținut importante funcții în cariera sa de dascăl, dar și ca harnic activist cultural. Apoi, în perioada 2001 – 2004, a absolvit Facultatea de sociopsihopedagogie la Colegiul Universitar Pedagogic și Facultatea de drept a Universității „Dacia Hercules” din Băile Herculane.

Întotdeauna profesorul Gheorghe Rancu a fost fascinat de ideea de a încerca, prin munca pe care o gândește și o depune, să le ofere celor din jurul său noi perspective și noi provocări, astfel încât să scoată în evidență valorile și principiile sănătoase din acest mirific colț de țară și, de ce nu, să devină un model de inspirație pentru cei tineri.

Dascăl cu vocație, profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog s-a dăruit profesiei sale de-a lungul timpului, ceea ce a fost benefic și pentru comunitate, pentru viața satului, dar și pentru oamenii de aici, pe care i-a încurajat să devină mai buni, mai receptivi și mai deschiși ideii de noutate; să-și iubească și să-și respecte mai mult istoria și tradiția, să-și poarte straiele și obiceiurile cu demnitate și să –și prețuiască graiul.

William Shakespeare ne spune că „Obstacolele ce împiedică dorința, devin elanuri ce te-mping spre împlinire”. Profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog a înfruntat și obstacole, așa cum se întâmplă în viața oricărui om, mai ales atunci când acel om nu se mulțumește cu sintagme precum „merge și așa” sau „o lăsăm pe altădată”. Dar, într-adevăr, obstacolele au devenit elanuri și au dus la împlinire. Iar, în anul 2004, la propunerea Inspectoratului Școlar Județean Caraș-Severin, încăpățânarea profesorului Gheorghe Rancu în munca pe care a desfășurat-o cu patimă și dăruire, a fost răsplătită de președintele României cu „Medalia pentru Învățământ Clasa I”.

În decursul anilor, profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog a participat la diverse sesiuni de comunicări științifice, la simpozioane și congrese, la mese rotunde, lansări de cărți și prezentări de autori sau simple întâlniri de lucru, workshop-uri, însă, întotdeauna, a mers pregătit, informat și capabil să ia cuvântul, să susțină un referat, o expunere,  indiferent de nivelul evenimentului.

Evident că, pentru activitatea sa, a fost răsplătit cu premii și diplome din partea multor instituții din țară și străinătate; mai mult, a fost ales în conducerea unor asociații și fundații culturale, precum și la nivel de Eparhie a Caransebeșului ca membru mirean în Consiliul eparhial.

Este bine știut faptul că profesorul Gheorghe Rancu a dezvoltat, de-a lungul vremii, o foarte bună relație cu românii din Banatul Sârbesc. Așadar, este o prezență constantă la evenimente precum Simpozionul Internațional „Oameni de seamă ai Banatului” de la Uzdin sau „Forumul publiciștilor presei rurale din Banatul istoric”.

De altfel, calitatea acțiunilor gândite și trudite de profesorul Gheorghe Rancu, precum și personalitatea sa, pot fi lesne deslușite din expunerile de motive care preced acordarea unor premii importante: „pentru contribuții la promovarea și afirmarea  valorilor cultural-spirituale românești în spațiu banatic”; „în semn de recunoaștere pentru faptul că lumina i se așterne pe chip ori de câte ori lucrează pentru neam, cât și pentru răbdarea, perseverența, inspirație și înaltul profesionalism de care a dat mereu dovadă”; „pentru izbânda credinței în ziaristica independentă, pentru înalta pâlpâire a spiritului de jurnalist stând de veghe la izvoarele adevărului, pentru cinstita slujire a cuvântului scris, pentru tenacitatea cu care apără limba română, pentru că este făptuitor de dreptate și pentru curajul de a fi corect”; „pentru promovarea istoriei locale”; ”pentru profesionalism și dăruire în munca didactică la clasă  și o impecabilă carieră didactică”;„Pentru sprijinirea comunității românești din Serbia, întărirea iubirii de neam a românilor și pentru înfăptuirea dezideratelor de unitate culturală în Patria noastră comună în Limba Română” etc.

Profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog  a colaborat la realizarea unor volume importante pentru cultura și istoria Banatului; de asemenea, este colaborator al multor publicații din țară și străinătate; este inițiatorul și directorul revistei „Almăjul” – revistă de cultură, credință, școală, limbă și istorie a neamului; mai mult, este fondatorul și proprietarul unui tezaur –  „Colecția de etnografie și arheologie „Almăjul” din Șopotu Vechi – , în care sunt expuse peste 2000 de piese de arheologie, etnografie, icoane pe sticlă și carte veche, obiecte  de o valoare inestimabilă.

Ca autor de carte, profesorul Gheorghe Rancu semnează volume interesante și importante, menite să evidențieze aspecte din istoria și spiritualitatea  locului său drag, Almăjul.

„Predarea istoriei românilor în școala primară” (Drobeta Turnu Severin: Radical,  2003); „Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj” (Reșița: Neutrino, 2007, două ediții); „Din Panteonul Banatului istoric – Studii” (Caracal: Hoffman, 2018); „Pribeag prin imperiu – protopop militar Kuk Pavel Boldea” (Caracal: Hoffman, 2020) sunt câteva dintre titlurile semnate de Gheorghe Rancu-Bodrog.

„Cartea profesorului Gheorghe Rancu-Bodrog „Istoria bisericilor ortodoxe din Almăj” se înscrie, pe drept cuvânt, în categoria lucrărilor monumentale legate de istoria bisericească din această parte a Banatului” afirmă dr. Doru Sinaci în „Cuvânt înainte”, iar Preasfințitul părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului dă binecuvântare apariției cărții: „Binecuvântăm strădania autorului pe care o considerăm demnă de toată lauda, mulțumim pentru că istoria Bisericii este pusă în evidență de oameni de bine ai Eparhiei noastre și nădăjduim ca Bunul Dumnezeu să rânduiască multă bună sporire vrednicilor slujitori ai Bisericii și ai culturii noastre.”

Am încercat în câteva cuvinte să creionez personalitatea unui om drag, veritabil colaborator al meu și al instituției pe care o conduc și o reprezint, un prieten care se află la ceas aniversar și căruia îi dorim și noi, bocșenii, dar și membrii familiei revistei „Bocșa culturală”,  mulți ani cu sănătate în slujba culturii Banatului istoric!

Scria undeva prof. univ. dr. Anton Ilica despre profesorul Gheorghe Rancu-Bodrog  că  „ceea ce a făcut în învățământ, în istorie, în activități publice și în animarea activității culturale e garanția că va continua să-și onoreze  demnitatea și să semene modele de umanitate în tot ceea ce face.” Ei, asta îmi doresc și îi doresc și eu: să nu lase garda jos! Și, mai ales, să ne fie aproape. Mie și Bocșei culturală!

Domnule profesor Gheorghe Rancu-Bodrog, vă doresc mulți ani alături de noi și îl rog pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să realizăm în continuare lucruri bune împreună și să ne fim alături mulți ani cu sănătate! Dumneavoastră n-aveți vârstă! Prin ceea ce continuați să clădiți demonstrați că 75 este doar un număr! Dumnezeu să vi-l sporească!

Cu mare drag și imensă admirație,

Gabriela Șerban

manager Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa,

 redactor-șef al revistei „Bocșa culturală”

În data de 16 martie 2020 apărea Decretul nr. 195 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. Motivul? „Situația epidemiologică internațională determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, în care, aproximativ 160.000 de persoane au fost infectate și peste 5.800 au decedat, precum și declararea Pandemiei de către Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020, … luând act de evoluția situației epidemiologice pe teritoriul României și de evaluarea riscului de sănătate publică pentru perioada imediat următoare, care indică o creștere masivă a numărului de persoane infectate cu coronavirusul SARS-CoV-2…” Atunci eram speriați, nu știam ce se va întâmpla, cum va evolua situația în România, în Europa, în lume…

Acum, la mai bine de un an de zile de atunci, România aflându-se în prezent în starea de alertă, ne aducem aminte de toți cei care au sprijinit combaterea pandemiei, de cei care au salvat vieți omenești, fiecare în domeniul său de activitate și după responsabilitatea dată, de acei care au stat alături de cei bolnavi, mângâindu-le suferința, oferindu-le speranța într-o nouă zi mai buna… Sunt mii și mii de oameni care au făcut tot posibilul ca să trecem mai ușor de această stare de pandemie, înfruntând virusul, încrezători fiind că Bunul Păstor este alături de noi, de suferința noastră comună sau individuală… Lor, cu toții, trebuie sa le mulțumim!

Din păcate, fără a putea întoarce timpul înapoi, tragem astăzi împreună linie și constatăm că am rămas în această perioadă mai săraci deoarece, oameni apropiați nouă, părinți, bunici, frați, membri ai familiei, prieteni, colegi, cunoscuți, au pierdut lupta cu virusul ucigător… În județul Caraș-Severin, primul deces asimilat Covidului a fost înregistrat în 02 aprilie 2020, conform datelor emise de DSP Caraș-Severin.

Noi, cei doi inițiatori ai unui proiect al societății civile din municipiul Reșița, Erwin Josef Țigla (președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița) și dr. Felicia Quint (președinte pe zona 2 vest a Districtului 124 România, membră a Clubului Lions Onix Reșița) propunem tuturor celor care locuim în acest spațiu al Reșiței binecuvântat de Dumnezeu, să ne aducem aminte de toți concitadinii noștri care au trecut pragul spre veșnicie din momentul începerii pandemiei până în prezent. Fiecare în parte a fost membru al unei familii de-a noastre, iubit, apreciat, iar în momentul plecării, a lăsat un loc liber, definitiv neocupat, urmat de lacrimi, de durere sufletească…

Prin intermediul acestor gânduri, ne adresăm tuturor celor care locuiesc în municipiul Reșița, indiferent de sex, de vârstă, de ocupație, de orientare confesională și îi chemăm pe toți, iubitori de oameni și de loc ai Reșiței, să ne amintim în data de vineri, 02 aprilie 2021, la un an de la trecerea la cele veșnice ale primului confrate al nostru, de surorile și frații noștri care ne-au părăsit în ultimul an din cauza virusului ucigător. De data aceasta ne rezumăm la Reșița, la municipiul reședință de județ, neavând în momentul de față posibilitatea firească de a iniția o acțiune a cetățenilor la nivelul întregului județ. Precizăm că oricine din județ poate adera la inițiativa noastră și că nu există intenția de a opri pe cineva (persoană sau structură socială, economică, cetățenească) să participe la acest proiect. Cu cât suntem mai mulți, cu atât mai bine…

Venim cu propunerea ca în această zi de vineri, 02 aprilie 2021, în bisericile noastre creștine să se înalțe rugăciuni pentru sufletele celor trecuți în eternitate. Cetățenii doritori sunt chemați să aprindă, de-a lungul zilei comemorative, lumânări în locurile special amenajate în incinta bisericilor reșițene, atât pentru cei plecați, cât și pentru sănătatea și bunăvoirea celor care-și plâng morții, respectând tradiția fiecărei confesiuni. Pot fi spuse rugăciuni în amintirea și pentru sufletul celor care ne-au părăsit, căci noi credem că fiecare are pe cineva pe care să-l plângă în acel moment. Nu în ultimul rând, să ne exprimăm dorința ca Bunul Păstor să își întoarcă fața spre noi, spre întreaga omenire de fapt și să ne ajute de a ieși din această cumpănă, spre a ne regăsi, cu sufletul, mintea și trupul, într-o lume mai bună, frumoasă și sănătoasă.

Răspunzând afirmativ inițiatorilor, în cadrul bisericilor aparținătoare Protopopiatul Ortodox Român din Reșița, se vor oficia vineri, 02 aprilie, începând cu ora 12, slujbe de pomenire.

La Biserica Ortodoxă din Moniom, membri ai Asociației Tineretului Ortodox Român (ATOR) Banatul de Munte vor intra la ora 21.00 în biserica neluminată, cu lumânări aprinse și vor participa la o slujbă de pomenire.

În calendarul romano-catolic, ziua de 02 aprilie reprezintă Vinerea Sfântă în cadrul căreia se celebrează misterele pătimirii, morții și înmormântării Domnului nostru Isus Cristos. După această celebrare de la ora 15.00, în Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” Reșița și ora 18.00 în Biserica romano-catolică „Preasfânta Treime” din Reșița / Govândari, creștinii romano-catolici sunt invitați să se roage la Mormântul Domnului și pentru cei trecuți din această viață din cauza pandemiei.

De asemenea avem următoarele propuneri:

• să se stingă iluminatul public al Municipiului Reșița timp de 3 minute începând cu ora 21.00;
• cetățenii care înțeleg inițiativa și doresc să ni se alăture, să stingă luminile, din case și apartamente, la aceeași oră timp de 3 minute. Totodată sunt invitați să aprindă candele / lumânări sau alte obiecte electrice luminoase de celebrare și să le așeze în locuri vizibile (ferestre, vitrine, alte spații securizate), aducând și astfel un omagiu celor plecați dintre noi în această perioadă de grea încercare.

Pe lângă cele amintite mai înainte, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin împreună cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Asociația Filateliștilor Caraș-Severin vor realiza un plic filatelic ocazional cu acest prilej și având aprobarea CN Poșta Română SA și a Federației Filatelice Române, se va realiza și o ștampila ocazională de zi, cu care se va oblitera întreaga corespondență trimisă de Oficiul Poștal Reșița 1, in data de 02 aprilie 2021, ducând astfel în lume inițiativa noastră din Reșița. 

Alături de inițiatori, iau parte, în cadrul acestui proiect, următoarele structuri, nominalizate în ordine alfabetică:

– Asociația Caritativă „Sfântul Vincențiu de Paul” Reșița;

• Asociația Culturală „Platanus” Reșița;
  • Asociația Filateliștilor Caraș-Severin;
  • Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița;
  • Asociația Medicilor Catolici „Sfinții Cosma și Damian” Reșița;
  • Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „A.I. Cuza”, Filiala Caraș-Severin;
  • Asociația Tineretului Ortodox Român (ATOR) Banatul de Munte;
  • Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin;
  • Biblioteca Maghiară „Sándor Bácsi” Reșița;
  • Centrul de Tineret Moniom;
  • Centrul Universitar al UBB Reșița;
  • Club Lions Onix Reșița;
  • Club Lions Reșița Kindness;
  • Club Lions Reșița Montană;
  • Club Rotary Reșița;
  • Crucea Roșie Caraș-Severin;
  • Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin;
  • Fundația Comunitară Banatul Montan;
  • Fundația pentru Promovarea Prevenției și Sănătății – HelpPrevent Reșița;
  • Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin;
  • Mass-media din județul Caraș-Severin.          
  • Muzeul Banatului Montan Reșița;
  • Parohia Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița I;
  • Parohia Romano-Catolică „Preasfânta Treime” Reșița II;
  • Primăria Municipiului Reșița;
  • Protopopiatul Ortodox Român Reșița;
  • SC Calor Group SRL Reșița;
  • SC Coda Vinci SRL Reșița;
  • SC ElectroEchipament Industrial SRL Reșița;
  • Societatea „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița;
  • Spitalul Județean de Urgență Reșița;
  • Teatrul de Vest Reșița;
  • Uniunea Croaților din România, Carașova;
  • Uniunea Sârbilor din România, Organizația Locală Reșița;
  • Uniunea Ucrainenilor din România, Organizația Locală Reșița;
  • Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Ștefan Naciu” Caraș-Severin.

Subscriind ideilor proiectului, sprijinindu-l, lista rămâne deschisă tuturor celor care agreează ideea și conceptul.

Tuturor le exprimăm public mulțumirile noastre!

(Rugăm pe toți cei care doresc să ni se alăture, să ne comunice acest lucru pe următoarea adresă de mail: contact@erwinjoseftigla.ro)

În perioada 5 – 9 aprilie 2021 utilizatorii serviciilor Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș-Severin, vor fi întâmpinați de cărțile ufologului român Dan D. Farcaș.

Dan D. Farcaș s-a născut la 1 aprilie 1940 la Reșița.

Tatăl, care lucra ca tehnician proiectant în uzina reșițeană, era din Bocșa Montană, iar mama era timișoreancă.

Absolvent al școlii reșițene, în 1956 Dan D. Farcaș devine student al Facultății de matematică și fizică din Timișoara, în același timp cochetând cu literatura. Trimite poezii revistei literare „Scrisul bănățean” (devenită „Orizont”) fiind apreciat de Anghel Dumbrăveanu, dar renunță la poezie dedicându-se științelor.

Șef de promoție la facultatea de matematică-fizică din Timișoara, devine profesor la liceele din Gătaia și Deta (1960 – 1962), apoi se angajează la Institutul Politehnic Timișoara, fiind primul matematician cu normă întreagă de programare la calculatorul electronic MECIPT – 1 (al doilea calculator din țară după cel de la Institutul de Fizică Atomică), având și sarcini didactice (1962 – 1967). În 1967 se căsătorește devenind și bucureștean fiind invitat ca expert-instructor, specialist în informatică la prima școală de management din România – CEPECA.

Literar debutează în 1966 cu povestiri de „anticipație” publicate sub pseudonimul Dan Arcașul în Colecția de „Povestiri Științifico-Fantastice”.

Apoi au apărut primele cărți de informatică și de matematică, chiar și de eseuri cvasifilosofice din care amintim doar câteva: „Calculatorul electronic și gândirea umană”(1978), „De ce tac civilizațiile extraterestre?” (1983), „Cui i-e frică de calculatorul electronic?” (1987), „Informatica medicală” (1988, distinsă cu premiul Academiei Române), „Extratereștrii printre noi?” (1991) „Sinergetica gândirii” (1993), „Labirintul cunoașterii” (2009) etc.

Din cele peste 35 de cărți scrise și publicate de Dan Farcaș, jumătate sunt dedicate ipotezelor privind presupusele civilizații extraterestre și fenomenului OZN. Pe lângă volume publicate, dl. Dan Farcaș se poate mândri cu peste 1200 de articole semnate în țară și străinătate, precum și zeci de apariții radio și tv.

Doctoratul în matematici l-a susținut la Universitatea din București în 1978 cu teza „Automate aleatoare cu utilități”, publicată în 1987.

Din 1993 a fost pentru mult timp singurul matematician membru titular al Academiei de Științe Medicale, a fost director al Institutului Român de Management, director adjunct la Centrul de Calcul și Statistică Sanitară al Ministerului Sănătății, a deținut diverse multe alte funcții.

Dan Farcaș este o personalitate cu preocupări multiple în domeniul științelor exacte, istoriei, culturii, este o personalitate cu preocupări „enciclopedice”.

În anul 2006, la Reșița, editura TIM – director Gheorghe Jurma, a văzut lumina tiparului prima ediție a volumului „Hoinărind prin Reșița pierdută”, un volum postfațat de Marcu Mihail Deleanu, un volum care s-a bucurat de succes născând, astfel, încă două ediții: una în 2008 și alta în 2010. Se dovedește a fi cea mai citită carte despre Reșița la ora actuală pentru că „ evocă serios și echilibrat, cu ochii copilului de altădată și ai omului matur de azi, orașul anilor 50 – 60, școala, jocurile, pasiunile unei generații. Documentarea solidă și stilul atrăgător au un impact deosebit asupra cititorului.”

În anul 2015, Dan D. Farcaș vine la Reșița cu un nou volum autobiografic intitulat „Fapte și răspântii”, apărut tot la editura reșițeană a dlui. Jurma și, din nou, Dan Farcaș se dovedește a fi un bun povestitor.

Tot la editura TIM din Reșița vede lumina tiparului un volum de povestiri SF semnat de Dan D. Farcaș sub titlul „Marea spirală așteaptă” (Reșița: TIM, 2016).

Cetățean de onoare al municipiului Reșița, Dan D. Farcaș este unul dintre cei mai importanți cercetători ai fenomenului OZN și ai civilizațiilor extraterestre, unul dintre cei mai importanți ufologi români.

Cu bucurie trebuie să precizez că am avut onoarea să-l cunosc pe dr. Dan D. Farcaș, să particip la câteva lansări de carte ale domniei sale și, mai mult, să obțin un text pentru revista „Bocșa culturală”, un text excepțional intitulat: „Amintiri din Bocșa”. (vezi revista „Bocșa culturală” Anul XII, nr. 1 (72)/ 2011, p. 22 – 28).

Așadar, seria expozițiilor de carte de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa continuă cu volume semnate Dan D. Farcaș. Este modul nostru de exprimare pentru a-i transmite autorului un sincer „la mulți ani”!