Era salutul lui invariabil, când intra,
debordând de viață, în redacția cotidianului Timpul.
Îmi amintesc o dimineață din primăvara lui ’90, când,
proaspăt redactor la Timpul, îmi storceam creierii să găsesc un subiect interesant,să-l pun pe hârtie.
Gogu Dolot, mă privea amuzat, cum scriam două rânduri și apoi rupeam foaia.
După un timp, s-a ridicat de la birou și mi-a spus: „Gata măi, nu mai sta aici sugând din degete, că n-o să-ți iasă nimic! Du-te printre oameni,
vezi-le viața, caută adevărul și apoi scrie ce-ai găsit.”
Acesta era Gogu Dolot!
Un prieten gata oricând să ajute, un om setos de viață și de adevăr.
Acum, a trecut într-o lume mai bună.
Drum lin și….
Onoare muncii, DON GOGU!

Petru (Puiu) Ciasc