Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a II-a. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.

În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Dascălu-Bogdan, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!

În perioada 1 – 15 martie 2021 vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, vineri, 12 martie 2021, vom citi răspunsurile medicului Doru Meilă și ale tenorului Simion Novac:

Vineri, 12 martie 2021

Doru Meilă, medic, Neuss / Germania

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

A ajuta omului să se nască, să trăiască mult și sănătos, să îmbătrânească fără suferințe, este o îndeletnicire nobilă. Profesiunea de medic cere pasiune și devotament. În familia noastră patru membri din trei generații succesive, toți medici, s-au născut în Reșița. Eu sunt unul dintre ei.

În urma cu 250 de ani Banatul, fiind parte a Imperiului Habsburgic, începea să capete valoare geostrategică și politică. Însuși Împăratul Franz Josef al II-lea l-a vizitat de doua ori. În timpul Domniei sale, după cum povestea bunicul meu (fie legendă, fie adevăr), în comuna Câlnic / Reșița, era primar un străbunic de-al meu. Acesta, împuternicit să plece la Viena să obțină despăgubiri pentru uzurparea samavolnică a pământurilor unor țărani câlniceni, a cerut și a primit audiență la Împărat, care le-a dat dreptate bănățenilor. În drum spre casă, probabil în codrii Caransebeșului, cei doi – primarul și căruțașul – au fost asasinați. Hârtiile imperiale ascunse în fânul din căruță și trupurile neînsuflețite ale trimișilor la Împărăție, au fost aduse de cai acasă. Despăgubirile dorite s-au îndeplinit și mulți foști țărani au devenit apoi muncitori în primele ateliere de atunci, în „cuznitzele” ce au precedat fabricile de mai târziu.

Cursul fluid al industrializării s-a amplificat progresiv. Viața bănățenilor se schimbase în bine și datorită administrației austriece, devenită după 1779 austro-ungară, cât și coloniștilor germani. De atunci trăiesc în armonie perfectă românii cu concitadini de multe naționalități și religii în Reșița, aceasta fiind un real exemplu bun de democrație pentru întreaga Europă.

În august, înaintea declanșării ultimei conflagrații mondiale, m-am născut eu în Reșița. Ambii părinți, din familii din Reșița, Câlnic și Moniom, s-au stabilit, au profesat și au trăit tot restul vieții lor în Reșița.

Mama, absolventă cu „magna cum laude” a Facultății de Filosofie și Sociologie din Cluj, Tata absolvent al celei de Medicină din Cluj. În Reșița, mama a predat limba franceză în licee, iar tata a condus ca medic primar secția de radiologie a Spitalului Județean. După război, numeroase familii germane și românești au fost ajutate de cunoscutul radiolog bănățean pentru a le împiedica deportarea în lagărele de muncă sovietice, respectiv, la Canalul Dunărea – Marea Neagră. Profesional, tata a fost un perfecționist și pasionat cercetător și publicist. Depozitar al unei vaste cazuistici din mediul industrial și minier din Reșița și restul Banatului, el a îmbunătățit prevenția și combaterea multor boli profesionale. A studiat și publicat pentru prima oară „Febra Q” – Pneumonia interstițială atipică typ Queensland” în Balcani, descoperită de el. A făcut parte din comisia Organizației Mondiale de Sănătate pentru clasificarea internațională a Silico-Tuberculozei. A fost 7 ani director de Spital Județean în Reșița, fără a fi fost vreodată membru de partid, și a donat spitalului propriul aparat german de Röntgen. Astăzi, un pavilion al spitalului îi poartă numele.

Tot în Reșița, patru ani după mine, s-a născut fratele meu. Amândoi am absolvit același liceu în Reșița („Bastilia”) și aceeași Facultate de Medicină din Timișoara, ne-am specializat și perfecționat ambii în București. În urma multor examene importante și concursuri câștigate la nivel național, fratele meu a acordat întotdeauna prioritate orașului natal Reșița și a renunțat de a profesa în orașe ca București, Brașov, Ploiești, Constanța și altele. A condus cu prestanță până la pensionare Secția de Cardiologie a Spitalului Județean din Reșița, fiind venerat și iubit de o mulțime de pacienți. Pictează și desenează frumos printre altele și motive din Reșița și împrejurimi și scrie cărți valoroase, documentate și detaliate, în special despre Banat și apele ce îl străbat. Împreuna cu soția sa, medic primar stomatolog de origine germană, are un fiu, profesor gimnazial de chimie, care deține numeroase poziții de frunte în învățământ și care este căsătorit cu o colegă, și ea profesoară gimnazială de chimie din Reșița. Întreaga lor familie a renunțat la alte oferte onorabile din țară și străinătate și a rămas stabilită în orașul nostru drag – Reșița.

În familie am învățat că cea mai mare bogăție a omului este știința, pe care dacă o dai și altora, nu se împuținează, ba din contra, sporește. Am fost premiantul claselor, din prima, până în ultima. Cu diploma de merit obținută, am intrat la facultate fără examen de admitere. Am devenit medic. Mi-am trudit lucrarea de diploma în uzinele reșițene, având tema legată de calitatea locului de muncă a 3.000 de muncitori, care lucrau cu ciocane pneumatice sau erau șoferi de mare tracțiune, sau cazangerii din mediu poluat fonic. Prin această lucrare am completat și îmbunătățit cunoștințele medicale despre maladia vibrațiilor la adult.

Am depus și eu multe examene și concursuri la nivel național. Am devenit specialist în obstetrică-ginecologie și m-am perfecționat în obstetrica patologică, endocrinologie ginecologică, chirurgie și oncologie ginecologice. Am muncit ca ginecolog, sub contract guvernamental, timp de 2 ani în Libia. În ani de cumpănă în România, cca. 7 ani înainte de Revoluție, am emigrat, împreună cu soția și 2 copii, în Germania, în baza originii germane a socrului meu, unde mi-am continuat perfecționarea în clinici din Bavaria, Hamburg, Berlin și în cabinete proprii. Nu am fost „trădător de țară”, dar am fost numit așa. Am făcut gestul având un singur scop: ASIGURAREA BAZEI DE DEZVOLTARE LIBERE, ACCESUL LA CELE MAI VALOROASE COMPETENȚE ȘI O ALTĂ VIAȚĂ DEMNĂ – COPIILOR NOȘTRI.

Ambii noștri copii ne-au onorat așteptările și ne-au răsplătit cu munca și succesele lor. Fiica noastră – absolventă a Facultății de Drept din Köln – este angajata unei mari firme de asigurări private și trăiește împreună cu soțul și cu nepoțelul nostru aproape de noi, în Köln. Fiind multilinguală și din totdeauna fascinată de peisaje și culturi străine, a vizitat foarte multe țări de pe toate continentele și ne-a îndrumat și însoțit în numeroase concedii în țări exotice – pe care înainte vremuri numai le visam. Băiatul nostru s-a născut și el la Reșița. El continuă tradiția de medici în familie. Plecat de la 3 ani din Reșița și școlarizat în limba germană, a învățat în familie să vorbească românește. A absolvit Facultatea de Medicină și doctoratul în Düsseldorf și s-a specializat în clinici germane, devenind radiolog specialist în Neuro-Radiologie Intervențională. Apoi s-a perfecționat în Elveția, Franța și la New-York, a devenit Privat Docent, Profesor Dr. med. Chefarzt (medic șef) al clinicii de Neuro-Radiologie Intervențională din Neuss și al Departamentului pentru copii (Pediatrie) din Facultatea de Medicină din Hanovra. Împreună cu partenera lui de viață, dr. în drept, au adus pe lume prima noastră nepoțică.

Nu pot încheia șirul lung al motivelor pentru care mă simt încă legat de orașul natal, la vârsta de aproape 82 de ani, fără a vă face ultima mărturisire. În Reșița am întâlnit, iubit și căsătorit [cu] partenera mea de viață, cea cu care 52 de ani am împărțit și binele și răul, și am adus pe lume cei 2 copii, cu care m-am lăudat mai sus. Mamei copiilor mei, îi datorăm nu numai partea de origine germană din genealogia familiei, dar și dârzenia cu care ne-a tras după ea pe drumul greu al bunăstării.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Mai întâi sănătate, noroc și bunăstare! Să fie mândri că au moștenit de la generațiile anterioare o valoroasă pricepere în prelucrarea metalelor. Să practice și să susțină turismul local. Să schimbe criteriile de selecție a valorilor umane și să promoveze pe cei mai dotați.

Să trăiască mai departe în armonie și fără prejudecăți cu toate naționalitățile conlocuitoare.

Simion Novac, student Royal Academy of Music, tenor la Philharmonia Chorus, Londra

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Reșița – locul unde m-am născut și unde am copilărit până la vârsta de 4 ani. La Reșița, din păcate, nu am reușit să îmi fac multe amintiri, în mintea mea de copil au rămas blocul unde locuiam, banca și masa din lemn de lângă scara blocului. Acela era locul unde eu îmi montam mașinuțele cu alți copii. Eram pasionați de mașinuțe de colecție și le făceam piste de curse improvizând cu o bucată de lemn, rașchetând pământul dintre blocuri. Îmi mai aduc aminte de plimbările în oraș cu mama și bunica, mergeam în centru și, bineînțeles, la Muzeul de locomotive. În schimb, mă consider norocos că am trăit ani din copilărie alături de bunicii și străbunicii mei, în satul Măru, o copilărie de poveste cu tot ce înseamnă viața de la țară.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

După un an plin de încercări prin care am trecut cu atâtea greutăți, le doresc reșițenilor, în primul rând, sănătate, să-și găsească liniștea alături de cei dragi, împărțind  zâmbete, iubire și depănând amintiri.