Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a II-a. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Dascălu-Bogdan, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!
În perioada 1 – 15 martie 2021 vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, luni, 8 martie 2021, vom citi răspunsurile profesorului Robert Stupak și ale regizorului Sabin Dorohoi, căruia îi spunem și La mulți ani, căci astăzi își sărbătorește și ziua de naștere:

Luni, 8 martie 2021

Robert Stupak, prof. pian, Gerlingen / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Orașul Reșița, orașul meu natal, a însemnat totul pentru dezvoltarea mea ulterioară. Mama mea m-a îndrumat să fac muzică, așa că am intrat la Școala elementară de muzică din Reșița și am învățat pian cu doamna prof. Busch Barbara și teorie, solfegii cu domnul prof. Giurgiu Victor. Aici mi s-au pus bazele cunoștințelor mele muzicale pe care am putut să le dezvolt în continuare la Școala de muzică și arte plastice „Ion Vidu” din Timișoara și la Conservatorul de muzica „Gheorghe Dima” din Cluj. Tatăl meu care a lucrat la U.C.M.R – secția Motoare Diesel m-a învățat să joc tenis de masa și apoi am continuat să joc la Sala de sport de pe lângă cinematograful Muncitoresc din Reșița. Meseria de profesor de pian am practicat-o la Timișoara timp de 20 de ani, apoi m-am stabilit în Germania la Gerlingen, lângă Stuttgart, unde am practicat-o încă 30 de ani.
Mereu sunt în legătură cu orașul Reșița, vizitez împrejurimile lui frumoase și vorbesc cu oamenii lui minunați. Le mulțumesc tuturor oamenilor care m-au ajutat de-a lungul timpului. Cu muzica și sportul început la Reșița am reușit să duc o viață bună și sănătoasă până în prezent.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Doresc orașului Reșița să se dezvolte în continuare în toate direcțiile și să ofere locuitorilor lui posibilități de afirmare în toate domeniile. Reșițenilor mei dragi le doresc sănătate și împlinirea tuturor dorințelor.

Sabin Dorohoi, regizor și producător de filme, București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Încă de acum câțiva ani, apropierea momentului 3 iulie 2021, m-a făcut să mă gândesc la un film documentar despre povestea Reșiței în acest moment solemn. Așa că pentru mine împlinirea a 250 de ani de tradiție siderurgică a însemnat să mă pun pe treabă. La propriu! Încă din 2018 am început să creionez scenariul acestei povești. Și cu toate greutățile impuse de pandemie, în 2020 am luat camera în mână și m-am apucat intens să filmez o primă parte din povestea „Orașului de Foc”. Reșița la 250 de ani. 3 iulie 2021 pentru mine înseamnă un „deadline” cum se spune acum. Înseamnă un moment în care eu trebuie să am gata un film documentar foarte elaborat despre povestea orașului în care am copilărit. Astfel, 250 de ani de industrie înseamnă pentru mine peste 250 de zile de muncă hotărâtă, concretă, pentru a lăsa ceva în urmă orașului și reșițenilor.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Lucrând în această perioadă la documentarul „Orașul de Foc”, despre povestea înființării și evoluției acestui oraș, am înțeles că momentul evenimentelor istorice din decembrie 1989 a lăsat o amprentă puternică în sufletul reșițenilor cu care sunt contemporan. Eu am fost mic, nu îmi amintesc ce s-a petrecut atunci. Dar pentru mulți oameni de vârsta tatălui meu schimbările care au urmat au fost dureroase. Anii tranziției au fost o perioada grea, când oamenii au început să-și piardă speranța. Ani în care destinul s-a întors împotriva Reșiței. Cumva parcă acele momente au lăsat o cicatrice pe care reșițenii au purtat-o multă vreme.
Când am început facultatea de film, am plecat la București. Și de atunci revin la intervale mari acasă. Doar de Sărbători și atunci când mai aduc un proiect de film în zonă. Lipsind perioade lungi, percep probabil mult mai puternic schimbările care au loc aici. Însă în ultimii ani parcă văd un suflu nou al întregului oraș. Parcă e tot mai fain și arată tot mai bine cu fiecare vizită nouă pe care o fac aici, acasă. În plus, cunosc tot mai mulți oameni faini și tineri sau chiar foarte tineri care fac lucruri tare faine pe aici: concursuri sportive, evenimente culturale tot mai ample, e un „vibe” nou în Reșița. Și de asta mi se pare că de fapt gloanțele de la ᾽89 au ucis, au găurit ziduri și au spart ferestre, dar nu au putut distruge spiritul „Orașului de Foc”.