Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a II-a. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, Doina Dascălu-Bogdan, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare. Cu toții facem parte din marea familie a noastră, a tuturora, a celor care sărbătorim cu sufletul Reșița, la 250 de ani de industrie!
În perioada 1 – 15 martie 2021 vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1. Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
2. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, luni, 1 martie 2021, vom citi răspunsurile / gândurile scriitorului Jan Cornelius și ale tânărului medic Mihai Andrei Cheregi:
Jan Cornelius, scriitor, Düsseldorf / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Eu sunt născut la Reșița și am locuit la Reșița până la vârsta de 19 ani, apoi am plecat la facultate, la Timișoara, iar în 1977 am fugit de regimul comunist în Germania.
O, ești din Reșița! îmi spun ades prieteni scriitori din București, Cluj sau Iași, ca să nu mai vorbim de Timișoara, și zâmbesc toți plini de simpatie și bunăvoință, asta arată cât de pozitivă și unică este imaginea acestui oraș în conștiința țării. Deci la Reșița mi-am petrecut copilăria și adolescența, etape esențiale ale vieții, am avut profesori buni acolo și am avut norocul să întâlnesc multe spirite luminate și deschise, în ciuda restricțiilor cumplite ale dictaturii.
Industria Reșiței a fost omniprezentă în viața mea în această perioadă, cu furnalele și laminoarele din oraș și cu fumul care se înălța mereu din coșurile uzinelor și sunetul sirenei dimineața la șapte, la începerea schimbului, și la ora trei și la ora zece sau unsprezece, când se termina schimbul, acest sunet făcând parte din cotidianul meu precum răsăritul și apusul soarelui. La orele acelea, orașul se umplea brusc de oameni, mii de muncitori apăreau pe stradă, era o animație enormă și se auzeau frânturi de dialoguri atât în română, cât și în germană pentru că aceste două națiuni au trăit și conviețuit cât se poate de armonios în perioada aceea la Reșița. Fumul și funinginea făceau parte din viață mea zilnică, dar nici nu le băgam în seamă, era problema mamei să spele cămașa albă care seara era gri, dacă te plimbai prin oraș o vreme.
Tatăl meu a fost muncitor, lăcătuș mecanic, la uzinele din Reșița, asta a fost legătura mea cea mai nemijlocită cu uzinele, lucra din greu acolo, uneori două schimburi la rând și venea ades cu ochii înroșiți de oboseală, dar și mândru de realizările de acolo. Pe mine, în schimb, mă interesau cărțile și iar cărțile și biblioteca de la Casă de Cultură, la uzină nu am intrat decât în cadrul orelor de atelier de la școală, însă fără fabrici și uzine, fără ritmul acela trepidant impus de sirene, orașul e inimaginabil pentru mine, dacă mă gândesc la copilărie.
Orașul s-a schimbat azi radical, uzinele au fost închise, apa Bârzavei este curată și aerul e curat de asemenea, dar au dispărut și muncitorii și ritmul trepidant al vieții. Nu glorific nicidecum trecutul, a fost multă sărăcie pe timpuri și viața n-a fost deloc ușoară în dictatură, și desigur că libertatea de azi e mai de preț decât orice, însă acuma problemele sunt de alt ordin. Un prieten mi-a arătat la o vizită că o treime din luminile blocurilor sunt seara stinse, dat fiind că o mare parte din populație lucrează în străinătate, la Reșița nu prea mai este de lucru, situația e tristă, totul a intrat într-o stare de semiletargie, din păcate.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Nu vreau să fac uz de formule standard, dar ce altceva pot dori locuitorilor Reșiței decât un viitor minunat, care să aducă din nou viață și energie în acest oraș. Îl cunosc oarecum pe primarul Ioan Popa care, împreună cu mulți alții, a dovedit în ultimul timp multă inițiativă și spirit pragmatic în revitalizarea și înfrumusețarea orașului ajuns o semiruină, le doresc locuitorilor Reșiței o continuare rapidă a drumului în această direcție. La ora actuală, după câte știu, se produce acolo o reprofilare a orașului în domeniul producției, îi doresc orașului să găsească o cale să-și valorifice talentele și energia și să oprească emigrarea înspre alte tărâmuri.

Mihai Andrei Cheregi, medic, Waiblingen / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița este orașul unde m-am născut și am crescut până la vârsta majoratului, este locul unde părinții și bunica mea, dar și o parte din prietenii mei care n-au ales drumul Timișoarei sau străinătății încă locuiesc, este orașul pe care îl port în suflet și unde mereu mă întorc cu drag. Copilăria trăită atât în „Lunca” mea iubită, cât și în splendorile naturii aflate în împrejurimi, meciurile trăite pe Stadionul „Mircea Chivu”, „nebuniile nevinovate ale tinereții”, toate aceste amintiri le port mereu oriunde aș fi.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Reșițenilor mei le trimit să aibă parte de un an mai prosper, după ce 2020 a fost pentru toată lumea un an dificil și cu pierderi pe diferite planuri. Atragerea de noi investitori și formarea unor noi locuri de muncă să fie dorite și realizabile. Reșița nu mai e de mult „Cetatea de foc a Banatului”, da, este de datoria noastră, a tuturor reșițenilor, să o aducem din nou într-un loc fruntaș.