Loghin Rotariu, născut la 20 octombrie 1974 pe binecuvântatele meleaguri almăjene, în satul Prigor, sat frumos și liniștit ca o gură de rai- școală de caractere și de viață, de mare succes. Aici, în Prigorul Almăjului, Loghin a deschis ochii spre lume și viața lui își aflase albia curgerii, drumul către zările îndepărtate ale vieții și cele nevăzute ale eternității.

A apărut într-o familie de oameni credincioși și harnici. Alături de fratele său, Alexandru Rotariu, a primit o aleasă educație creștină de la bunicii Elena și Loghin Rotariu și părinții Alexandru și Sofia Rotariu. A primit de mic educație creștină, fiind crescut în duhul cântecului și al respectului față de oameni, acasă și a continuat la școală- dorul său fiind de mic către cântec, ca rugăciune către cele cerești.

A crescut cu bunicii, de unde a primit educația celor șapte ani de acasă. La creșterea și la educația lui Loghin au contribuit și bunicii dinspre mamă- Sofia și Pavel Sârbu.

 Școala o face la Prigor, între anii 1981-1991. Ca elev, a făcut parte din ansamblul copiilor- Doina Prigorului. A cântat și a jucat, luând premii la numeroase concursuri și la Cântarea României.

Tânărul Rotariu Loghin a moștenit valorile tradiționale ale românilor, prin familiile sale- iubire, respect, muncă, credință. Visul lui a fost să îi încânte pe oameni. Era chipul omului luminat de bucuria cântării sfinte. A fost unul dintre susținătorii inițiativelor mele în domeniul culturii la Prigor, cântec, joc și port, cum spunea Blaga. Iar Eminescu spunea despre cultură: ,,Cultura sporește demnitatea omului”.

Încă de la școală a devenit un pasionat interpret de muzică populară românească și participant constant la festivalurile Almăjului, susținute de Doina Prigoreană, precum și la alte spectacole, de pildă: sărbătorirea a 450 de ani de atestare documentară a satului Prigor în anul 2000, spectacole la Orșova, Topleț, Herculane, Reșița, Timișoara, Caransebeș și altele, sărbătorirea diferitelor evenimente în satele almăjene și în județ. Au participat la Zilele Orșovei. Au susținut un spectacol de gală la încheierea Olimpiadei meșteșugarilor în Parcul Dumbrava din Sibiu, în anul 2001.

Rapsodul Rotariu Loghin recunoște că cele mai înălțătoare succese au fost nu cele individuale, ci acelea pe care le-a obținut cu ansamblul Doina Prigoreană, care era a doua familie pentru el (o familie lărgită). ,,Aici am învățat ce înseamnă să fii cu adevarat om și cum să mă bucur de viață, căci viața este cel mai frumos lucru pe care l-am primit până acum”. Acum tânărul Loghin a învățat să se înrădăcineze în valorile autentice și să știe ce înseamnă activitatea culturală.

William Shakespeare spunea că muzica ,,este hrana iubirii”. De aceea tânărul Loghin a cântat până la saturație. Pentru el, a cânta împreună cu altcineva înseamnă a afla neputințele aproapelui, pentru a le umple cu putințele sale. Ori, asta înseamnă comuniune. A cânta în grup vocal înseamnă a gândi în comuniune și a-ți mărturisi dragostea unul față de celălalt.

A cântat și cântă piese culese de la oamenii satului, prin care simte că se descarcă de toate problemele, fiind eliberat de griji și exprimând ceva ce vine din interiorul lui, recunoscându-se în multe din cântările sale. A și jucat, pentru că prin joc exprima aceleași sentimente și trăiri ca atunci când cânta. De aceea era supranumit Horia (cânta și juca).

Este de remarcat la Loghin cumințenia, smerenia și candoarea cu care își trăiește prezentul. Are și a avut scopuri în viață, spre exemplu de a deveni un bun gospodar ca bunicul său- Loghin Rotariu și bunicul soției sale- Nicolae Hânda- fost primar al Prigorului. Este deosebit față de unii dintre tinerii din generația lui, care cred mai mult în ce spun alții despre ei, nu în ce fac ei. Are și principii, de pildă corectitudinea și bunătatea față de semeni. Și-a făcut un model de viață din bunii și străbunii săi, oameni ai muntelui. Cântecul lui stârnește amintiri frumoase în sufletul auditoriului, prin onestitatea lui. Alină sufletele românilor. Loghin are noblețe de țăran. Are în cântec un specific al Almăjului, îmbinând fiorul spiritului locului cu înaltul spirit al ortodoxiei noastre.

A avut o relație specială cu rapsodul Iosif Pușchiță de la Petnic, fiind suflete apropiate. Loghin trăiește într-o beție a cântecului. El cântă îmbrăcat în costumul tradițional, cu un puternic simț patriotic și pasiune pentru folclorul satului. Cântecul său reprezintă zâmbet, trăire, viață, fiind hărăzit de bunul Dumnezeu pentru a bucura sufletele și a încânta auditoriul.

Loghin Rotariu este un tânăr idealist, promotor al cântecului și al credinței. El este un om cu picioarele pe pământ, care își cunoaște limitele și se cunoaște pe sine, având bun simț. Când urca pe scenă, Loghin credea că îl are pe Dumnezeu alături, ceea ce făcea ca și spectatorii să fie cu el. Ne spunea că cele mai importante lecții de viață le primea de la mama lui- Sofia- o femeie sensibilă, cu știință de carte, care scrie poezii în grai și bunicul Loghin, meseriaș și Om.

În cântecele lui se regăsește satul cu chipuri de oameni vechi, case din care respiră frumosul, meșteri dibaci, cum a fost Loghin Rotariu, bunicul tâmplar și oameni care cântau ca mama Sofia, în care este o lume care încă mai are suflet, cu simplitatea și măreția ei. Loghin este un salvator al lumii vechi, fiind o frână în calea distrugerii folclorului autentic de către cei care caută numai bani. Redă valorile trecutului din sat, în care se găsește sevă și de care se poate bucura lumea de astăzi. A beneficiat de protecția părinților și a școlii, care i-au dat încrederea în frumosul trecutului.

Cunoscând situația din satele de astăzi, în care ,,Azi nu mai au icoane în casă/ Nu își mai fac cruce la masă”, cum spune cântecul, Loghin a început să cânte în strană, la biserică, fiind cântăreț în strană și epitrop. Cu o forță venită de la Dumnezeu, caută să le împace pe toate. Acum, Loghin a readus la viață cântările strămoșești și la biserică, cu multă tragere de inimă. La strana bisericii îi stau alături  Someș Ion și alții. Viața lor s-a îngemănat cu cântecul, cu iubirea pentru oameni, reușind să modeleze inimile enoriașilor, care sunt mai greu de modelat decât lemnul și piatra, ridicând o poartă spre cer.

Harisma pe care o are, de a fi apropiat de oameni, a atras o mulțime de oameni și de bătrâni spre biserică. El a fost cel dintâi la repetiții, cel dintâi pe scenă la Cămin, este cel dintâi la munca câmpului, continuând ceea ce au început Nicolae Hânda și Loghin Rotariu, bunicii săi.

Loghin Rotariu – un om hotărât, demn, puternic și înțelept a lucrat la cizelarea glasului și folosul cântecului pentru oameni. A rămas acasă, s-a căsătorit cu Iosimela Rotariu și au trei copii. Își lucrează pământul pentru a întreține familia. Animalele din gospodărie sunt îngrijite exemplar. El caută să fie și este model în sat.

Prof. Pavel Panduru