La un an de la plecarea Poetului Octavian Doclin să se așeze la „masaderai”, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a dedicat o săptămână poeziei docliniene, punând la dispoziția utilizatoriilor serviciilor bibliotecii o bogată expoziție de carte de și despre Poetul omagiat.

De aceste volume s-au bucurat 27 de vizitatori în perioada 15 – 19 februarie 2021, tineri și mai puțin tineri, iubitori de carte și poezie, iar unii, cunoscători ai Poetului.

Tot în această perioadă, mai precis în 17 februarie, când Poetul și-ar fi sărbătorit ziua de naștere, dacă timpul ar mai fi avut răbdare, biblioteca bocșeană a organizat, la Școala Gimnazială Tirol, Ziua Internațională a Cititului Împreună, moment dedicat memoriei poetului Octavian Doclin și versului doclinian. Cu acest prilej,  11 elevi au citit împreună, cu voce tare, poezii semnate de cunoscutul Tavi Doclin Chisăliță, iar poezia pe care elevii au îndrăgit-o cel mai mult s-a dovedit a fi una din cele două intitulate „Buna”:

 „În seara aceasta Buna iar mă cheamă/ Prin vechi cuvinte care nu au grai/ Să-mi spună că ea pleacă înainte/ Să pregătească cina la MASAMEADERAI…”

Poetul Octavian Doclin Chisăliță s-a născut în 17 februarie 1950 în comuna Doclin din Caraș-Severin și s-a stins în 11 februarie 2020, la Reșița.

Profesor, referent cultural, scriitor, editor, Preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reşiţa; redactor-şef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizaţie” (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reşiţa, dar, mai ales, un sensibil și talentat Poet, Octavian Doclin a lăsat în urma sa 49 de volume de autor și multe și importante colaborări la reviste și volume colective.

Din anul 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR), iar în perioada 1990 – 2005 a fost membru în Comitetul de conducere al Filialei Timişoara a USR; de asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.

În anul 1968 a avut loc debutul absolut în  revista Vîrste cărăşene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meşterii lutului”, semnat Oct. Chisăliţă), p. 8; în revista Orizont, Timişoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); în 1970, debutează în volumul „Ritmuri din Ţara lui Iovan Iorgovan”, o culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde și prefaţată de Pavel Bellu, iar debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.

Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume (49), unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi. Cea mai recentă carte apărută, cea de-a 49-a, este „O sută și una de poezii”, un volum pe care poetul îl aștepta cu bucurie și mândrie, fiind apărut sub egida Editurii Academiei Române din București, în ciclul „O sută una de poezii”. Un volum frumos pe care Octavian Doclin nu a apucat să-l vadă, un volum trudit de Ada D. Cruceanu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea și cu repere critice purtând semnătura unor importanți scriitori români: Cornel Ungureanu, Gheorghe Pituț, Petre Stoica, Laurențiu Ulici, Al. Cistelecan, Alexandru Ruja, Marian Popa, Cornelia Ștefănescu, Paul Aretzu, Mircea Martin, Cristian Livescu, Simona Grazia-Dima, Ionel Bota, Marian Barbu, Mircea Popa, Ion Cristofor, Marcel Pop-Corniș, Gheorghe Jurma, Constantin Cubleșan, Adrian Dinu Rachieru, Marian Odangiu, Tudorel Urian, Mircea Bârsilă, Ion Marin Almăjan și Ion Pop. Volumul a fost lansat în data de 13 februarie 2020, după înmormântarea poetului și a fost prezentat de scriitori precum: Cornel Ungureanu, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, Vasile Petrica, Marcu Mihail Deleanu, Vasile Dan, Ioan Mateuț, Nicolae Sârbu și alții.

Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001. Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și cea de-a doua ediție, revăzută și adăugită, apărută la Timișoara: Gordian, 2020.

Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, timp de 20 de ani, revista Reflex dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).

Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011.

Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.

Senior al poeziei, Senior al culturii cărăşene, un scriitor care a trecut cu cinste fruntariile țării de nenumărate ori, Octavian Doclin este fără doar şi poate un poet de excepţie şi  un veritabil om de cultură.

Veșnică fie-i memoria și în pace somnul!

Și, pentru că astăzi, 19 februarie 2021, cultura română sărbătorește Ziua Națională Constantin Brâncuși (declarată astfel conform Legii nr. 305 / 2015), voi încheia redând o poezie semnată de Octavian Doclin și dedicată memoriei celui care în 19 februarie 1876 avea să vadă lumina zilei la Hobița, în județul Gorj:

„ La Hobița

Ploaie-naltă și curată,

lacrimă nevindecată,

ploaie curată și’naltă,

cântec de cocoș în poartă,

cântec de cocoș în zori,

aripă la subsuori,

prin lumină, peste creastă,

zbor de pasăre măiastră.

În tăcerea nesfârșită

gând – coloană infinită.”