ION VELIȘCU BOLDEA

La 22 februarie 2021 se împlinesc 15 ani de la moartea marelui coregraf și om de cultură Ion Velișcu Boldea

Pentru noi cei care l-am avut drept model și exemplu, va rămâne ca ideal de trăire și simțire. Om de nobilă delicatețe sufletească era generos și cu un acut simț al prieteniei și al alegerii oamenilor – oameni. Vorba lui dulce, dar hotărâtă a fost un balsam pentru cei care îl ascultau, printre care ne-am numărat și noi almăjenii. Toată viața lui a risipit-o pentru păstrarea Sfintei Tradiții – port, cântec și joc – adevărata cultură a neamului nostru, pentru mai binele poporului român. Nu accepta chiciurile, trădarea autenticului și pe trădători. Acum când Dumnezeu l-a chemat pentru alte rosturi, noi cei care am fost apropiați maestrului ne rugăm pentru odihna sufletului său în veșnicie

ION VELIȘCU BOLDEA a trecut în lumea celor sfinte, miercuri 22 februarie 2006. A plecat dintre noi prea devreme și e păcat că a plecat un cercetător de prestigiu, meticulos căutător de nestemate ale creației populare, un om de concepție și de realizare a faptelor de cultură consistente.

Ion Velișcu Boldea s-a născut la 2 noiembrie 1937, în localitatea Prilipeț, în familia contabilului Comunității de Avere, Petru Boldea. Copilăria o petrece alături de frații săi,în satul natal, unde aude prima dată noțiunea de român și românism, în sânul familiei, în constituirea căreia hărnicia și cinstea, iubirea de neam și de Dumnezeu erau valențe educative obișnuite, ce i-au creat caracterul.

Școala primară o face la Prilipeț, apoi este transferat la București, unde urmează cursurile liceului și ale Facultății de limbi străine. În anii 60 vine la Raionul Bozovici, ca inspector cultural și director de Casă de Cultură. Acum începe o prodigioasă activitate de valorificare a creației și tradiției populare.

Fire complexă, a înțeles de timpuriu că folclorul este un mijloc de comunicare între suflete și că prin muzică și joc se transmit trăiri ale neamului românesc. Astfel, a creat la Bozovici Ansamblul de cântece și jocuri populare, cu care a participat la numeroase festivaluri.

Din anul 1968 este numit director al Casei Județene a Creației Populare. Acum , cu instrumentiști de valoare, înființează Ansamblul de cântece și jocuri „Semenicul”, cu care materializează ideea de renaștere națională prin folclor, ducând faima cântecului românesc pe toate meridianele globului, făcând ca stropii de apa să devină cântec, iar cântecul să devină dor.

Interesant la înfățișare, captivant la cuvânt, exemplar la fapte, avea vocația spre misiunea de coregraf, dovedindu-se un vrednic slujitor al tradiției populare străbune, devenind o legendă vie a folclorului cărășean și românesc.

A realizat scenarii de esență folcloristică: „Cucu răscucu” , „Nunta almăjană”, „Măsuratul oilor” etc., a scris cărți despre tradiții, ritualuri și obiceiuri populare. A scris lucrarea „Acolo sus, în Vârful Călvii”.

Din august 2000 devine membru al Academiei Artelor Tradiționale, iar în noiembrie – membru al Asociației Bănățenilor de Pretutindeni. Coautor la înființarea Festivalului Internațional de Folclor „Hercules”, a Festivalului Văii Almăjului ș.a.

Cuvintele și faptele lui s-au dăltuit în inimile oamenilor de toate vârstele – cu care era în contact. Vedea în copiii și tinerii cu care lucra și pentru care a ars ca o lumânare – până s-a ars ceara, mândria neamului, deșteptarea noastră încununată cu lauri.

A fost un om mare și rar întâlnit, pentru care secretul reușitei stă în prietenie și exigență.

Simțea valoarea și frumosul, apreciindu-le și a încercat să-i învețe pe ceilalți să le cunoască și aprecieze. A luptat și muncit toată viața pentru a impune binele și frumosul din viață, adevărul absolut.

În măreția ființei sale – era eliberat de orice complexe de inferioritate, dar și de preamândrie – apreciind simplitatea vieții – așa cum era și el. Aprecia și căuta să-i învețe și pe cei tineri prețuirea legilor zamolxiene – divine – legile pentru cei mulți – azi legea bunului simț – care nu lezau demnitatea și identitatea nimănui.

– Fie-i amintirea veșnică!

Prof. Pavel Panduru/UZPR

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.