Privind aceste imagini te cuprinde o emoție cu putere de vrajă. Aici găsești caractere de frumusețe fără preț. Vedem obârșia țărănească cu rădăcini adânci în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Ion Bădâni își ocrotește fetele, Simona și Iustina cu aleasa-i omenie. A fi omenos înseamnă a fi ospitalier dar și onest, a fi o persoană onorabilă, dar și cuviincioasă, înseamnă să fi om bun, adică a-ți manifesta natura ta așa cum a fost creată de Dumnezeu. Portul popular arată noblețea sufletească a purtătorilor, atât tineri, Cosmin și Simona cât și vârstnici, Ion și Iustina.

Putem spune că în portul popular românesc se îmbină utilul cu frumosul, realizând echilibrul necesar între suflet şi trup, fără ca importanța unuia să fie exacerbată în detrimentul celuilalt, iar românul creştin şi ortodox, creatorul şi purtătorul acestor haine, avea mereu în gând afirmaţia Apostolului Pavel: „trupul vostru este templu al Duhului Sfânt”.

Astăzi unii soliști se pretind că sunt purtători de costum popular românesc, dar sunt îmbrăcați nemțește : cu pantaloni negri și cămașă cu pui. Mai nou, peste pantaloni pun și brâu. Brâul, reprezentând moaștele Maicii Domnului, se pune numai pe cămașa albă a țăranului român și pe sutana popii. Aceste personaje sunt trădători ai neamului românesc. Iar unele fete, pe lângă ciupagul cu pui, iau pantaloni care se mulează – iegări. Ei arată ca dulăii îmbrăcați în costum și sirenele (femeia pește).

Costumul popular, creaţie a ţărăncii noastre, ca parte a Sfintei Tradiţii, este martor al existenței noastre şi vorbeşte de sfinţenia locurilor şi a oamenilor ce locuiesc în aceste spaţii – rămâne ca un talisman al românismului de azi. El este pilon al identităţii noastre româneşti. Este legitimaţia noastră aici. Este o măsură pentru români ce vin din transcendent.

Prof. Pavel Panduru /UZPR