Ziua Culturii Naționale a fost marcată de Episcopia Severinului şi Strehaiei sâmbătă, 16 ianuarie, la Mănăstirea Sfânta Ana din municipiul Orșova.
Programul manifestărilor a debutat cu Sfânta Liturghie, săvârșită de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, având alături un ales sobor de preoți şi diaconi. Slujba euharistică a fost urmată de parastasul pentru poetul național, Mihai Eminescu. Programul a continuat în sala ,,Pamfil Şeicaru” din cadrul așezământului monahal cu o sesiune de comunicări, urmată de un moment poetic, iar grupul Izvorașul, alături de interpretul Gabriel Lungu, a încântat auditoriul cu melodii pe versuri scrise de marele Mihai Eminescu.
Lucrările sesiunii de comunicări au debutat în jurul orelor 11:⁰⁰ cu un ales cuvânt introductiv al Preasfințitului Nicodim. În cadrul acestei manifestări au fost prezentate lucrări științifice şi discursuri omagiale dedicate lui Mihai Eminescu, expuse de oameni de cultură, eminescologi şi istorici, dintre care amintim pe istoricul şi criticul literar prof. univ. dr. Tudor Nedelcea, istoricul prof. univ. dr. Dinică Ciobotea şi dr. Gabriel Croitoru, cercetător ştiinţific III la Academia Română – Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S. Nicolăescu-Plopșor”.
Evenimentul nu a fost deschis publicului larg şi a fost organizat cu respectarea restricțiilor medicale emise pentru perioada stării de alertă.
Marian Gherghinescu Episcopia Severinului și Strehaiei
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 16-a și ultima zi din etapa I… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania. Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 am publicat pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar? Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată. Astăzi vom citi ultimele răspunsuri / gânduri adresate Reșiței și reșițenilor. Ele sunt ale compozitorului și solistului Marius Țeicu din București și ale inginerului Walter Woth din Germania.
Sâmbătă, 16 ianuarie 2021
Marius Țeicu, compozitor, solist, București Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021? 9 mai 1945, în ziua în care m-am născut, străzile din Reșița erau pline de oameni fericiți și bucuroși că războiul s-a încheiat. Povestea mama mea, că atunci imediat când m-am născut, tatăl meu m-a luat în brațe și a ieșit cu mine la fereastră… Cei din stradă au aplaudat! Au fost primele mele aplauze… După 3 ani, împreună cu părinții mei am plecat din Reșița mutând-ne la Timișoara, dar cei patru bunici ai mei au rămas la Reșița. Majoritatea vacanțelor de vară le-am petrecut la bunicii mei, când la părinții mamei mele, când la cei ai tatălui meu. Și tatăl meu, și bunicii mei îmi vorbeau foarte mândri despre Reșița ca un oraș important din punct de vedere industrial. Și iată că la 3 iulie, anul acesta se împlinesc 250 de ani de la aprinderea primelor două cuptoare înalte ale Reșiței, 250 de ani de industrie în acest oraș. Sunt și eu mândru cum au fost părinții și bunicii mei de acest lucru. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar? Reșițenilor, acum la început de an jubiliar le doresc toate gândurile mele bune, multă sănătate și multe împliniri în viață, iar Reșiței îi doresc să continue această frumoasă și onorantă tradiție în acest domeniu al industriei și nu numai.
Walter Woth, inginer proiectant, cercetător, Nonnweiler / Germania Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021? Ca descendent al unei familii cu tradiție multietnică peste întreg Banatul Montan, eu nu pot evalua Reșița ca pe o insulă. Dimpotrivă, ca și Muntele Semenic în a cărei vecinătate ea se găsește, eu consider Reșița ca fiind polul unei regiuni indivizibile și distincte. Această postură desigur nu s-a datorat morfologiei naturale sau etnografice excepționale, ci a rezultat din interacțiunea acestora în timp, într-un experiment modern și reușit. Este în general cunoscut faptul că planificarea centralizată – în toate perioadele sale istorice – a inițiat modificări antropice semnificative, care au condus la dezvoltarea, exploatarea și inevitabil căderea acestui construct industrial. Un alt efect major al acestei planificări a fost însă – voit sau nu – coagularea unei populații muncitorești de înaltă conduită civică. Mă gândesc aici la tradiția noastră socială, sindicală, sportivă, culturală și religioasă, care a putut apărea doar în contextul unor antagonisme specifice regiunii Banatului Montan, cum ar fi fost între conducerea direcțională privată sau de stat, vechea aristocrație muncitorească și tineretul social-democrat. Asemenea evoluție însă cauzează – în mod cunoscut, pretutindeni și inevitabil – mobilitatea sporită a unei populații emancipate. La apogeul dezvoltării sale, zona noastră a dat României și străinătății mulți tehnicieni eminenți, dar și politicieni, artiști și campioni sportivi. Nenumărați compatrioți trăiesc și lucrează cu succes „departe de acasă“, tocmai pentru că s-au putut integra peste tot relativ ușor și bine. În ziua de azi putem urmări ecoul acestei propagări și prin intermediul rețelelor de socializare. Iar sentimentul meu este că ne găsim la începutul unui nou fenomen de regăsire. Concluzionând, pentru mine Reșița – cea modernă precum cea istorică – reprezintă exemplul unei școli de caractere și de viață, de mare succes. Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar? De curând am recitit cartea „Reșița mea“ de Alfred Richter, scrisă cu o sută de ani în urmă. O remarcă m-a impresionat profund: „Reșița fără halda sa de zgură ar fi ca Napoli fără de Vezuviu!“ Ce simbolistică concisă, dar implicit și ce componentă ciclopică oferea autorul acestui loc! Noi reșițenii cu toții cunoaștem și ne mândrim cu realizările tehnice de aici, relativ bine documentate în literatura veche și consacrată. Calificativul de locuitor și cândva angajat la Uzinele Reșița continuă să fie sinonimul unui profesionalism înnăscut de care ne mândrim, dar care ne și obligă. Motivația și datoria noastră sunt de a ne reprezenta orașul natal în toate aspectele sale, ca o comunitate plină de viață. Tocmai această dorință comună de identificare și cooperare pentru conservarea și promovarea plină de respect și obiectivitate a istoriei și tradiției noastre veritabile pot fi cheia succesului pe care-l doresc din inima Reșiței și tuturor copiilor ei!
Anul 2021 și-a deschis porțile. Nu știm încă ce se află dincolo de ele dar, după câte s-au întâmplat în 2020, nu prea mai are ce să ne ia prin surprindere. O spunem nu cu pesimism, ci cu luciditate. Un nou an, o nouă luptă, o nouă provocare. Sau poate mai multe. Este de datoria noastră – considerăm noi – să ne păstrăm cumpătul și judecata dreaptă, până când ne vom da jos măștile. Și cele impuse de împrejurări, și cele autoimpuse, din diverse rațiuni, până când realitatea va fi sinonimă cu adevărul. Încercăm, așadar, să ne păstrăm în limitele normalității și să ne îndeplinim rostul în societate și în istorie. Începem anul cu un eveniment-maraton unicat, „Săptămâna presei românești”, dedicat promovării breslei noastre, aducând în fața publicului pagini luminoase de istorie, o istorie în care jurnaliștii s-au aflat în primele rânduri. Vom marca ziua de 15 ianuarie, declarată Ziua Culturii Române, care e și ziua de naștere marelui și inegalabilului nostru înaintaș Mihai Eminescu, ziaristul, poetul, omul deplin și desăvârșit al culturii române, arhitect de conștiință și ziditor de limbă, în felul nostru, jurnalistic. În această zi, la 171 de ani de la nașterea sa, Miron Manega și Dan Toma Dulciu vor prezenta cele mai recente și tulburătoare descoperiri din zbuciumata existență a poetului și jurnalistul nepereche. Facem aceasta ca o cuvenită și necesară completare la evocarea lui Mihai Eminescu, pe care mediul academic, în urmă cu un an, a făcut-o trunchiat, uitând sau eludând dimensiunea jurnalistică a personalității sale. Vom semnala, printre altele, prezența numelui lui Eminescu în presa din America, încă din 1879, precum și în locuri mai puțin cunoscute ale spațiului european. Oferim, celor care vor urmări programul nostru online, pe pagina de internet uzp.org.ro sau UZP TV, vineri, 15 ianuarie 2021, de la ora 17,00, și primul film documentar despre viața lui Eminescu, realizat de Octav Minar în anul 1914. Un film istoric, de referință, cu imagini emoționante ale locurilor pe care le-a traversat în scurta sa viață, Mihai Eminescu. În același context, artistul cântăreț – dar de data asta în calitate de actor – Sergiu Cioiu va susține un microrecital liric, alcătuit din cele mai frumoase poezii ale poetului. Apoi, timp de alte șapte zile dedicate paginilor luminoase din istoria presei, începând cu 16 ianuarie și până în 22 ianuarie a acestui an, de la orele 17,00, pe aceeași pagină a UZPR ( și UZP-TV), vor fi ilustrate momente de maximă intensitate din istoria zbuciumată, efervescentă și bogată în evenimente puternice a presei românești, la unison cu trăirile acestui popor greu încercat. De la Radăcini, de la începuturile presei moderne, ctitorite și consacrate de Ion Heliade Rădulescu, la perioade marcate de Nicolae Iorga și „Neamul Românesc”, de la Tudor Arghezi și „Mărțișorul” său, până la vasta și densa presă transilvană și arădeană de la sfârșit de secol XIX și început de secol XX, vor fi susținute dizertații de către personalități ale presei naționale contemporane. În același spirit evocator vor fi prezentate momentele, de-a dreptul emoționante din presa Sărindariului bucureștean, sau trasee publicistice cu destin istoric dramatic, cum ar fi cel al bătrânei reviste „Vatra”, până la actuala „Vatra Veche”. Va fi prezentată implicarea lui Dimitrie Gusti în jurisdicția presei de la noi și vom afla spectaculoasa și importanta evoluție a presei științifice și tehnice din țara noastră. Nu vor lipsi momentele antologice generate de apariția radioului și televiziunii naționale. Argumente puternice, suficiente pentru a releva necesitatea și importanța mass-media în societate. Săptămâna presei românești, cu pagini luminoase de istorie, se va încheia cu un alt omagiu adus lui Mihai Eminescu, prin prezentarea unui film, excepțional realizat, având ca subiect mult discutatului Cufăr al poetului, din peregrinările sale. Prin acest eveniment-maraton, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România vă invită la o mai profundă cunoaștere a presei și a rolului acesteia în promovarea marilor idei și a valorilor românești, precum și a purtătorilor lor, în toate perioadele istorice.
Dacă Dumnezeu, dacă mintea și trupul meu au avut puterea să mă țină la suprafață în această perioadă haotică, dureroasă, tristă, o perioadă în care tot pământul s-a transformat în halate albe, uși închise, ferestre ferecate și spre final în seringi fără nume, dar cu mâini lungi, fără picioare, dacă așa zișii oameni ai țării și-au dat mâna pe sub mesele din platourile televiziunilor, aceștia fiind tocmai personajele în care omenirea întreagă și-a pus speranțe mari, atunci pot spune cu mâna pe suflet că liniștea mea, bucuria și fericirea vieții mele se datorează unui singur om și acest om se numește Mihai Eminescu.
Cineva din interior îmi spune astăzi: Nu sunteți singuri în această luptă cu pandemia, Eminescu este cu voi!
Pot spune că eu, ca roman și bun creștin, am o liniște sufletească, o pace interioară, am o dorință imensă, dar și o datorie, să duc mai departe dragostea pentru pământul strămoșesc.
Poetul nostru a fost un mare patriot, acesta saluta pe toată lumea cu „Trăiască nația” și visa la unirea tuturor românilor.
Prezentul mi-a sechestrat degetele în cartea cu adevăruri, acum îmi tot repetă: Citește poezia ”Doina”, sau ”Diana”, sau ”Pajul Cupidon”, citește ”Iubind în taină” și o să vezi că numai El, Marele Poet te mai poate trezi din somnul morții, numai el îți poate da dimensiunile care îți lipsesc, numai El te poate introduce în spațiul și timpul în care te simți cu adevărat român, numai El îți poate pătrunde în tainele sufletului, atât de încercat, numai El îți poate aduce fericirea pe chip, El, Poetul tuturor timpurilor-Mihai Eminescu.
Și curajul se naște în fiecare simț din mine, sunt aceeași femeie cu gânduri jucăușe, cu vise pregătite să înfrunte zecile de anotimpuri care năpustesc asupra mea. Nu l-am părăsit, dar nici tu, nici ei care se nasc mâine nu –l vor părăsi, Eminescu trăiește în sânge și se hrănește cu dragostea de țară. Noi suntem versurile din poezia ”O, te-nsenină, întuneric rece…”, noi am scris ”Revedere”, noi suntem ”Somnoroase păsărele”, suntem Epigonii. Astăzi am vrut să fiu ”Floarea albastră”, mai spre seară m-am transformat în ”Glossă”, intrând în noapte de mână cu ”Luceafărul”, sunt în toate paginile cu poezii, sunt rima, sunt tot ceea ce vreau să fiu, mereu cu gândul la iubire.
Dragostea pentru țară a poetului o simțim în poezie, în articole, în viața cotidiană, Eminescu a fost un patriot român și universal.
Suntem români, acum și peste mii de ani, spiritul poetului sufocat de străini atunci, spiritul nostru sufocat de străini astăzi…suntem versurile care dor și astăzi:
”De la Nistru pân la Tisa
Tot românu plânsu-mi-sa
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate
Zboară păsările toate
De neagra străinătate,
Numai umbra spinului
La ușa creștinului
Își dezbracă țara sânul
Codru-i frate cu românul
De secure se tot pleacă
Și izvoarele îl seacă
Sărac în țara săracă.”
Acum ori niciodată! Acesta este îndemnul zilelor noastre. Nu putem să lăsăm de izbeliște idealurile strămoșilor, nu mai putem să închidem ochii la tot ce se întâmplă draconic în jurul nostru, avem puterea să îndreptăm lucrurile, în fiecare zi avem șansa să fim români adevărați. Oare cât s-a luptat Eminescu pentru demnitatea românului? Oare cât ne luptăm noi pentru demnitatea noastră?
”Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
Și neamul nemernicia!”
Eminescu este un exemplu pentru fiecare generație, fiecare român trebuie să știe despre iubirea poetului față de spiritualitatea țării noastre, frumusețile ei, minunățiile universului, energia istoriei poporului roman…Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de iubire și Eminescu ne poate oferi acest lucru, trebuie doar să deschidem cartea sa de poezii și să intrăm în lumea cuvintelor, numai așa ne putem încărca cu istoria poporului român, cu tradiție și credință. Poeziile lui Mihai Eminescu ne îndeamnă să fim patrioți, dar dacă avem ceva de învățat de la alte popoare atunci să nu pierdem ocazia, poetul a fost și rămâne un model pentru noi toți, un fidel păstrător al identității sale naționale.
Astăzi, învățăturile poetului ne ajută să nu ne pierdem, să trăim, să simțim și să iubim românește! Deschideți cartea lui Eminescu și inima voastră va fi și ea deschisă tuturor timpurilor, lumea este o poezie mare în care oamenii sunt versurile!
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 15-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile artistului plastic consacrat Ioan Ernest Stendl din București, și ale istoricului Attila Varga, în prezent stabilit în Cluj-Napoca.
Vineri, 15 ianuarie 2021
Ioan Ernest Stendl, artist plastic, profesor univ. dr., București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
M-am născut la Reșița la 18 februarie 1939. După povestirea mamei, era o zi însorită ca de primăvară. Cu acest soare de la nașterea mea e legată toată dragostea mea pentru acest oraș, în care am petrecut doar 18 ani, după aceea doar în vacanțe sau sporadic. Bunicul din partea mamei și tatăl meu au lucrat la UDR sau Combinatul Metalurgic. De la ei am moștenit dragostea pentru meserie și grija permanentă pentru lucrul bine făcut.
Aproape toți colegii mei de joacă sau de școală s-au întors cu studii superioare ca ingineri sau profesori în oraș. Eu și încă câțiva, am fost contaminați de „microbul artei” și ne-am împrăștiat pe alte meleaguri.
Deși departe de Reșița, orașul a rămas permanent în sufletul meu. Casa în care mă visez mereu, e casa din Colonia Oltului 6, unde locuiau bunicii mei, unde m-am născut și am copilărit.
Am permanent în minte, dealurile din jur, pădurea, râul Bârzava, cunoscuții pe care îi întâlneam pe stradă. Anul acesta, 2021, când se împlinesc 250 de ani, de când au intrat în funcție cele două furnale, ne va oferi un prilej de mândrie pentru tot ce a produs de la fondare și până la noi, cei de azi, orașul Reșița. Îmi închipui viitorul orașului, legat de ramuri industriale noi, inovative. Am încredere în oamenii Reșiței că vor găsi noi modalități de muncă și existență.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Reșiței și locuitorilor ei, la început de an jubiliar, le urez din toată inima, sănătate, multe idei creative, să ducă mai departe dragostea pentru meserie și mult, mult soare.
Attila Varga, dr., istoric, cercetător, Cluj-Napoca
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Întâi de toate aș dori să mărturisesc faptul că mă simt bucuros și, totodată, onorat, întrucât pot sărbători împreună cu ceilalți reșițeni împlinirea a 250 de ani de industrie în această urbe de care eu mă simt foarte atașat. Spun aceasta, întrucât m-am născut la Reșița, am crescut aici, iar anii mei de școală, cei mai frumoși din viața mea, i-am petrecut pe aceste meleaguri. Cei dintâi mentori, care m-au format pentru vocația mea profesională, provin din Banatul de Munte, în consecință acest areal și istoria sa ocupă, inevitabil, un loc foarte important în sufletul meu.
În calitate de istoric nu pot să nu mă gândesc la cei 250 de ani de tradiție industrială ceea ce, în durata lungă, reprezintă prilej de reflecție profundă: ce a fost, până la urmă, Reșița acum două secole și jumătate, ce este ea acum și, mai presus de toate, ce anume ar trebui să devină în perspectivă.
Cu mai bine de 200 de ani în urmă, orașul nostru a pășit într-o nouă etapă a existenței sale. Urmând calea industrializării sub cupola Luminilor, la fel ca și alte orașe de pe cuprinsul Monarhiei Habsburgice, Reșița a inaugurat atunci complicatul proces de modernizare ceea ce, inevitabil, a avut consecințe importante asupra evoluției sale. Încet, încet, aici s-a făcut trecerea de la o așezare modestă, plasată undeva la periferia unui mare imperiu, spre un oraș care, mai apoi, a jucat un rol important în economia de interese a Casei de Habsburg aflată în plină expansiune pe plan continental. Reșița industrială, cu resursele sale, a devenit un reper în această parte de lume, iar tradiția „focului nestins la furnale” a făcut din aceasta o veritabilă legendă.
Creând un arc peste timp și gândindu-ne la ce anume este Reșița acum, nu putem să nu menționăm că, similar vremurilor de altădată, ea se află în punctul în care poate începe iarăși o nouă fază importantă a existenței sale: prin conectare la alți poli urbani de referință din apropiere sau depărtare, prin infrastructură modernă, prin strategii și idei sustenabile de valorificare a potențialului turistic al zonei, prin conexiunea academică cu Universitatea din Cluj, cea dintâi universitate a României, dar mai ales prin punerea în valoare a pontențialului uman și a siturilor sale istorice, Reșița are toate șansele să-și recâștige, în prezent, renumele și prestigiul de care s-a bucurat altădată.
Ce anume trebuie să devină? Cred că acel loc unde nu numai că este frumos să revii cât mai des cu putință, ci să-l și iei cu tine în suflet, pentru că te face să te simți Acasă oriunde ai pribegi pe această lume. În consecință, îndrăznesc să spun, acest eveniment de 250 de ani de industrie la Reșița reprezintă acel imbold necesar de care ai nevoie pentru a nu uita cine ești, de unde ai plecat (dacă ai plecat) și, mai presus de toate, cine trebuie să fii pentru a te dovedi cu adevărat demn de aceste meleaguri și de cei care, la diferite intervale de timp, au devenit istorie tocmai pentru că au știut să deschidă ferestre largi spre Viitor.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Îmi aduc aminte de vorbele regretatului Valeriu Leu, unul din marii cărturari ai locului, cel sub bagheta căruia mi-am făcut și eu ucenicia pe la începuturile parcursului meu profesional. Domnia Sa îmi spunea adesea că: „atunci când te duci departe și îți este dat să cunoști gloria profesională, nu uita să menții punți trainice cu aceste locuri, întrucât, atunci când ai unde să revii cu bucurie, te poți considera cu adevărat împlinit în această viață.”
Reflectând acum la „Banatul lui Valeriu Leu”, la Reșița noastră și la toți cei care o locuiesc și se bucură în ceas aniversar, transmit tuturor celor de Acasă multă sănătate, să fie mândri că pot trăi acest moment istoric de cotitură și să nu uite niciodată că a fi parte din renumele și legenda Reșiței este, cu adevărat, un privilegiu de care merită să te bucuri în orice clipă a vieții.
Așadar, La Mulți Ani, Reșița! Vivat! Crescat! Floreat!
Se spune că, atunci când este vorba despre oameni de seamă, ne place să știm cât mai multe despre activitatea lor, pentru a le înțelege mai bine personalitatea, măreția, precum și moștenirea pe care aceștia o lasă în urmă.
Unul dintre acești oameni de seamă ai Banatului este, fără îndoială, prof. univ. dr. Martin Olaru.
Născut în 14 ianuarie 1951 la Forotic (comună în județul Caraș-Severin, Banat, formată din satele Brezon, Comorâște, Forotic și Surducu Mare), Martin Olaru este absolvent al Facultății de Biologie-Geografie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1971 – 1975), iar din 1985 este doctor în geografie, urmând cursurile doctorale la Facultatea de Geografie a Universității București, cu teza „Munții Banatului. Studiu de geografia turismului”, conducător științific prof. univ. dr. emerit m.c. al Academiei Române, Nicolae Al. Rădulescu.
În perioada 1977 – 1994 dl. Martin Olaru frecventează cursuri de specializare și perfecționare în domeniul muzeografiei, organizate de Ministerul Culturii. De altfel, din 1975 până în 1994, îl găsim la Muzeul Banatului Montan din Reșița ca muzeograf principal, șeful Secției Oficiului Județean pentru Patrimoniu Cultural Național Reșița, Caraș-Severin. În această perioadă desfășoară o laborioasă activitate de cercetare științifică, fiind și fondatorul și coordonatorul publicației „Studii și cercetări de Geologie, Geografie și Biologie” (1978).
În perioada 1994 – 2015 urmează pașii universitari funcționând ca lector, apoi conferențiar, profesor și, din 2007 până în prezent, conducător de doctorate la Universitatea de Vest din Timișoara, Departamentul de Geografie, Învățământ universitar, educație și cercetare.
Prof. univ. dr. Martin Olaru semnează ca autor, coautor și coordonator de cărți și de lucrări; elaborează aprox. 65 de articole științifice și lucrări publicate; este expert în strategii de dezvoltare locală și regională, planificarea teritoriului, amenajare și dezvoltare turistică, turism rural și agroturism, ecoturism.
Între volumele care poartă semnătura dlui. Martin Olaru amintim: „Bibliografia Banatului. Științe naturale”, Reșița, 1978; „Turism în Munții Banatului. Resursele turistice naturale și antropice”, Timișoara: Hestia, 1996; „Munții Banatului. Dezvoltarea și amenajarea turistică”. Timișoara: Hestia, 2000.
Pe harnicul cercetător Martin Olaru îl găsim și ca membru în colective de redacție a unor importante reviste științifice precum: „Geographica Timisiensis” a Universității de Vest din Timișoara, „Analele” Universității de Vest, seria Geografie, „Analele” Universității din Oradea, seria Geografie, „Terra” S.G.R. București, „JETA” – Universitatea București, „Review of Historical Geography and Toponomastics” Universitatea de Vest Timișoara, „Human Geographies” Universitatea București etc. De asemenea, îl găsim membru în diverse comisii de evaluare și acreditare a contractelor de cercetare științifică, de elaborare Laudatio pentru conferire de titluri, în comisii de examinare, de etică și de teze de doctorat. Nu în ultimul rând, membru în comisii municipale, județene și regionale, precum și a comisiei Naționale a Monumentelor București.
Relevantă este activitatea în proiecte și granturi de cercetare în etape: 2004-2006 „Evaluarea potenţialului de dezvoltare şi planificare a turismului din Regiunea de dezvoltare V Vest în context transfrontalier”; 2006-2008 „Evaluarea potenţialului geodemografic şi a resurselor de muncă din regiunea de dezvoltare economică V Vest în vederea optimizării strategiilor de dezvoltare durabilă a comunităţilor locale”; 2007-2010 Elaborarea de sisteme integrate de valorificare turistică a satului românesc tradiţional cu scopul menţinerii specificităţii regionale [Elaboration of Integrated Systems of Touristic Valorification of Traditional Romanian Village, In Order To Maintain The Regional Specificity (SISAT)]”, 2009-2011 „Evaluarea disparităţilor teritoriale din Regiunea de dezvoltare Vest cu scopul stabilirii modelului teritorial şi a strategiilor de creştere a coeziunii şi competitivităţii teritoriale” [Evaluation of territorial disparities in the West Development Region in Order to Establish Strategies for Growing the Regional Competitivity and the Cohesion (VESTPROSPECT)]; 2008-2011 Membru în grantul „Crearea bazei de date şi a hărţilor tematice ale domeniului schiabil din Carpaţii Meridionali, folosind tehnica SIG. Analiză, evaluare şi prognoză în perspectiva schimbării climatice globale”.
Iată, o activitate complexă, importantă prin responsabilitate și efort susținut, o activitate căreia dl. Martin Olaru i-a făcut și îi face față cu cinste.
Și, ca un bănățean neaoș, ca un veritabil fiu al Foroticului, Martin Olaru se străduie să scoată la iveală și să așeze la loc de cinste oameni și fapte, obiceiuri, tradiții ale locului său de baștină. Este foarte implicat în viața satului, iar contribuțiile sale la ridicarea prestigiului comunei Forotic sunt remarcabile și deosebit de necesare.
La ceas aniversar, se cuvine să-i transmitem inimosului cercetător Martin Olaru, dascăl și fiu al Banatului, calde urări de sănătate și putere de muncă! La mulți ani!
Reșițenii creștini s-au obișnuit ca în fiecare an, în a doua parte a lunii ianuarie să se organizeze în această parte de țară octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor sau, cum o cunoaștem cu toții, săptămâna de rugăciune ecumenică.
Tradiția octavei de rugăciune a început în 1740, în bisericile protestante din Scoția. Inițiativa a fost continuată de Asociația marilor biserici creștine și dezvoltată de Biserica Catolică prin organizarea unei Octave de rugăciune. Perioada Octavei de rugăciune ecumenică, 18 – 25 ianuarie, este marcată de către Biserica Romano-Catolică prin sărbătorirea Catedrei Sfântului Petru și Convertirea Sfântului Paul.
În diferite țări, broșura cu rugăciunile pentru unitate este folosită de creștini pentru rugăciuni particulare în luna ianuarie și pentru celebrări colective în preajma Rusaliilor. În emisfera sudică, unde luna ianuarie este lună de vacanță, Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor este programată tot în preajma Rusaliilor, ori cu o lună sau două mai târziu.
În județul Caraș-Severin, octava se desfășoară în acest an pentru a 29-a oară, mișcarea pentru unitatea creștinilor fiind una dintre cele mai solide și perseverente din țara noastră, un exemplu pentru multe alte regiuni din țară și chiar peste hotare.
Motto-ul Octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an a fost ales și de data aceasta pe plan internațional: „Rămâneți în dragostea mea: și veți aduce multe roade” (cf. Ioan 15,5-17). Sub acesta se vor reuni creștinii diferitelor confesiuni împreună cu îndrumătorii lor spirituali în perioada 18 – 25 ianuarie, în fiecare seară începând cu ora 17.00, în diferite biserici creștine ale confesiunilor ortodoxă română, romano- și greco-catolică, reformată precum și evanghelică luterană din județ. Erwin Josef
Săptămâna de rugăciune ecumenică pentru unitatea creștinilor
18 – 25 ianuarie 2021
„Rămâneți în dragostea mea: și veți aduce multe roade” Ioan 15,5-17
ZIUA ȘI DATA
TEMA ZILEILECTURILE BIBLICE ALE ZILEI
BISERICA LOCALITATEA
PREDICATORLIMBA
OBSERVAȚII
Luni 18 ianuarie
Chemați de Dumnezeu „Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi” (Ioan 15, 16) Facerea 12, 1-4 Chemarea lui Avraam Ioan 1, 35-51 Chemarea primilor ucenici
Biserica Romano-Catolică Maria Zăpezii Reșița Montană
Pr. Tutaș Nicolae, protopop greco-catolic / în limba română
Contact: Pr. Veniamin Pălie, telefon: 0745 018 050
Marți 19 ianuarie
Creșterea lăuntrică „Rămâneți în Mine și Eu în voi” (Ioan 15, 4) Efeseni 3, 14-21 Hristos să Se sălășluiască în inimile noastre Luca 2, 41-52 Maria păstra în inima ei toate aceste cuvinte
Biserica Greco-Catolică Sf. Fec. Maria din Fatima – Reșița Govândari
Rev. Adorján David, pastor reformat / în limba română
Contact: Pr. Ovidiu Pop, telefon: 0741 575 056
Miercuri 20 ianuarie
Un trup „Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15, 12) Coloseni 3, 12-17 Îmbrăcați-vă cu milostivirile îndurării Ioan 13, 1-15; 34-35 Să vă iubiți unul pe altul
Biserica Greco-Catolică Bocșa
Pr. Veniamin Pălie, protopop romano-catolic / în limba română
Contact: Pr. Nicolae Tutaș, telefon: 0741 702 832
Joi21 ianuarie
Rugăciunea împreună „De acum nu vă mai zic slugi (…) ci v-am numit pe voi prieteni.” (Ioan 15, 15) Romani 8, 26-27 Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre Luca 11, 1-4 Doamne, învață-ne să ne rugăm
Biserica Ortodoxă Română Anina
PS. Iosif-Csaba Pal,episcop romano-catolic Timișoara
În colaborare cu PS. Lucian Mic, episcop ortodox Caransebeș
Vineri 22 ianuarie
A te lăsa transformat de Cuvânt „Sunteți curați pentru cuvântul pe care vi l-am spus…” (Ioan 15, 3) Deut 30, 11-20 Cuvântul lui Dumnezeu este foarte aproape de tine Matei 5, 11-12 Fericiți sunteți
Biserică Reformată Reșița Montană
Pr. Attila Puskas, paroh romano-catolic / în limbile română și maghiară
A-i primi pe ceilalți „Mergeți și roadă să aduceți, și roada voastră să rămână” (Ioan 15, 16) Facerea 18, 1-5 Avraam primește îngerii la stejarul din Mamvri Marcu 6, 30-44 Mila lui Iisus față de mulțime
Biserica Romano-CatolicăPreasfânta TreimeReșița Govândari
PS. Lucian Mic, episcop ortodox Caransebeș
În colaborare cuPS. Iosif-Csaba Pal,episcop romano-catolic Timișoara
ZIUA ȘI DATA
TEMA ZILEILECTURILE BIBLICE ALE ZILEI
BISERICALOCALITATEA
PREDICATORLIMBA
OBSERVAȚII
Duminică 24 ianuarie
A crește în unitate „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele” (Ioan 15, 5) 1 Corinteni 1, 10-13, 3, 21-23 Oare s-a împărțit Hristos? Ioan 17, 20-23 Așa cum Noi una suntem
Biserica Evanghelică Reșița Montană
Pr. Ovidiu Pop, paroh greco-catolic / în limba română
Contact: Rev. Domn Walter Sinn, telefon: 0742 278 607
Luni 25 ianuarie
Împăcarea cu toată creația „Ca bucuria Mea să fie în voi și ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15, 11) Coloseni 1, 15-20 Toate prin El sunt așezate Marcu 4, 30-32 Ca un grăunte de muștar
Biserica Romano-Catolică Bocșa Montană
Rev. Walter Sinn, paroh evanghelic / în limba română
Contact: Pr. Alin Irimiciuc, telefon: 0740 153 341
În fiecare zi rugăciunea va începe seara la ora 17,00
Credincioșii doritori să participe se vor anunța la parohul Bisericii, prin telefon; locurile sunt limitate și dorim să evităm unele neplăceri cu privire la aglomerație; rugăm purtarea măștii și păstrarea distanței de 2 metri.
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 14-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile inginerului Anton Schulz din Regensburg, și ale sportivei de performanță Carla Troner-Negrea, în prezent stabilită în Norvegia.
Anton Schulz, inginer, activ în domeniul comunitar și sportiv, colecționar, Regensburg / Germania
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pentru mine, Reșița înseamnă locul natal unde m-am născut pe 1.02.1945 (după două săptămâni din momentul deportării tatălui meu în URSS, la Berezovka în Ural). Am crescut și am activat aici până în 1994, de fapt am activat și mai târziu prin exponatele filatelice organizate aici. Cu sprijinul Forumului German am publicat în limba germană istoria poștala a Reșiței, sub titlul „Vom Postmeister zur Schnellpost. Ein Beitrag zur Postgeschichte Reschitzas”, carte apărută în anul 2002 în cadrul Editurii „InterGraf“ din Reșița. Titlul în limba germană a fost dat de jurnalistul Werner Kremm. Doresc de asemenea să amintesc faptul că am urmat școala primară și cea de ucenici, apoi seralul la Reșița, urmând Facultatea de mecanică la Politehnica din Timișoara. După absolvirea acesteia, am lucrat la ICPET – Filiala Reșița, la CCSITEH Reșița și la UCMR unde am fost la urmă șef atelier de proiectare Motoare Diesel Navale. Timp de 14 ani, în perioada 1980 – 1994, am fost președintele Colegiului de oficiali Caraș-Severin pentru concursuri auto și moto internaționale ce s-au desfășurat în Reșița și în țări socialiste unde am fost conducătorul lotului național (RDG – Schleitz, Polonia – Kielce, URSS – Riga). În perioada 16.02.1991 – 19.02.1994 am fost președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Sunt colecționar de vederi vechi și mărci poștale.
Doresc să amintesc că mișcarea sindicală din Reșița a fost în fruntea clasei muncitorești din România. În 1918 sindicatul reșițean cumpără Casa Bähr, situată vis-a-vis de actualul sediu al Vămii, clădire cu restaurant, sală de teatru și reuniuni, având și o scenă. Sub conducerea lui Iosif Mustețiu, Societatea „Casa Muncitorească” înlătură orice urmă de sectarism clubist și începe cu energie să construiască o nouă sală de teatru, cinematograf și adunări publice. (vezi G. Hromadka – „Scurtă cronică a Banatului Montan”). Sala avea 888 locuri, fiind datorată muncitorimii reșițene, care a luptat pentru 8 ore de lucru, 8 ore libere și 8 ore de odihnă. Sala a fost inaugurată în data de 23 februarie 1936, fiind de atunci un loc de întâlnire și un simbol al Reșiței până la incendiul din august 2002.
Alt aspect al declinului UCMR-ului a fost oprirea în 1990 a fabricației motoarelor Diesel navale fabricate aici, funcționabile în întreaga lume. Un contra-argument în acest sens: motoarele navale construite la Reșița mai funcționau în anul 2010 în peste 80 de nave, motoare considerate în 1990 nefiabile, ceea ce demonstrează contrariul… UCMR și șantierele navale au rămas însă fără muncă…
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Doresc Reșiței să se găsească noi locuri de muncă (numărul de locuitori scade / Reșița era în 1948 cea mai mare uzină în România!!!) și trecerea peste actuala epidemie nu numai în România, ci și în Europa…
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Dragi reșițeni, în primul rând mă bucur că ați făcut apel la mine, aici, în Norvegia, în țara fiordurilor, unde locuiesc cu familia. Răspund cu plăcere și ușoară nostalgie la întrebări, sunt născută la Reșița și am purtat și port cu mândrie tradițiile orașului și ale oamenilor lui harnici.
Am spus întotdeauna, la orice concurs național de natație în țară sau peste hotare, pe atâtea continente, că reprezint Reșița și România și sunt mândră de acest fapt. Vă cer și dumneavoastră să fiți mândri că sunteți români.
La aniversarea celor 250 de ani de industrie la Reșița îmi aduc cu drag aminte, că, în copilărie, tata mă ducea cu el la Uzină. Era maistru principal la laminoare și mă ducea să văd cum se laminează oțetul. Eram tare mândră de el. Îi priveam echipa de laminatori cu câtă măiestrie și artă își făceau datoria în „cetatea de oțel” a României. De la Reșița au plecat specialiști în toată lumea și cu toții au lăsat o parte din inima și tinerețea lor la Reșița. Cei 250 de ani de foc continuu la Reșița au însemnat disciplină a muncii, efort deosebit, prietenie și lucru bine făcut, hărnicie și bunăstare.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Suntem la început de an și se cuvine ca de aici, din țara fiordurilor, în numele familiei mele să doresc reșițenilor mei dragi, multă sănătate și numai bucurii. Sper să se termine cât mai curând pandemia, să ne putem vedea cu bine și sănătoși, ca să putem sărbători împreună 250 de ani de industrie reșițeană. Vă îmbrățișez cu dor și drag!
La solicitarea mai multor pacienți din municipiul Deva și nu numai, am încercat să obținem o scurtă informare privind activitatea Spitalului Județean de Urgență Deva, din ultima perioadă a anului de care nu de mult ne-am despărțit.
Dr. Emil Stoica Maris manager SJU Deva
Dr. Lucian Stefan Miron director medical SJU Deva
Astfel, după cum ne-au informat managerul spitalului dr. Emil Stoica Mariș și directorul medical dr. Lucian Ștefan Miron (în foto), Spitalul Județean de Urgență Deva conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 555/2020 privind aprobarea Planului de măsuri pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19, a Listei spitalelor care asigură asistență medicală pacienților testați pozitiv cu virusul SARS-CoV-2 în faza I și în faza a II-a este pe Lista cu spitalele de suport pentru pacienții testați pozitiv sau suspecți cu virusul SARS-CoV-2.
Spitalul Județean de Urgență Deva este în proces de reparații capitale, cu finanțare de la Ministerul Sănătății prin Direcția de Sănătate Publică Hunedoara și au fost realizate și executate lucrări de reparații curente în valoare de 256849 lei. Au fost achiziționate echipamente și aparatură medicală în valoare de 6189163 lei pentru desfășurarea optimă a activității medicale și pentru a oferi servicii de calitate superioară pacienților care se adresează unității sanitare.
Iată câteva activități medicale desfășurate: Număr teste PCR: 23318; Consultații ambulatoriul de specialitate: 36764; Consultații UPU: 21774; Spitalizare de zi: 7765 din care: pacienți Covid – 23; Pacienți Non-Covid – 7742; Spitalizare continuă: 6253 din care: pacienți Covid – 518; Pacienți Non-Covid– 5735.
Totodată unitatea sanitară are organizat un centru de vaccinare împotriva Covid 19 conform prevederilor OMS nr. 2171/21.12.2020, situat în Deva, str.16 Februarie, nr. 2 (Baia Sărată), dotat cu două puncte de vaccinare și funcționează începând cu data de 30.12.2020, până în prezent au fost vaccinate un număr de 1000 de persoane.
În prezent, în cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva, medicii șefi de secții/coordonatori compartimente/șefi laboratoare/șefi servicii au întocmit note de fundamentare pentru realizarea planului de investiții, aferent anului în curs.
Din punct de vedere al managementului de resurse umane a fost angajat pe perioadă determinată personal medical și nemedical în limita posturilor vacante din statul de funcții existent și sunt în desfășurare concursuri pentru posturile de medici din următoarele specialități deficitare: gastroenterologie, hematologie, cardiologie, pediatrie, neurologie, medicină de laborator, pediatrie – UPU, medicină legală, medicină de urgență.
Miercuri, 23 septembrie 2020, în curtea interioară a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” s-a inaugurat un șir de dezbateri sub genericul „Conferințele Reșița 250: Oameni – Locuri – Fapte”, o continuare a unui proiect reușit, derulat în anul 245 al industriei reșițene (2015), sub denumirea „Păreri, opinii, realități. Discuții amicale pe tema istoriei Banatului Montan”, cu sprijinul de atunci al regretatului ing. Dan Perianu din Reșița. Proiectul este dedicat împlinirii în 2021, în data de 3 iulie, a 250 de ani de industrie reșițeană (1771 – 2020 / 2021). Coorganizatorii acestui proiect sunt Centrul Universitar UBB din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Conferințele se organizează o dată pe lună, acestea având câte un invitat special, care prezintă, așa cum o spune și genericul ciclului, o temă legată de Reșița și oamenii ei, în prim-plan fiind pusă dezvoltarea ei industrială, culturală, spirituală, educațională, patrimonială, de la începuturi până în prezent. Rezultatul concret al celor 10 conferințe va consta în apariția unei cărți care să poarte pecetea celor 250 de ani!
Primul conferențiar a fost, în data de 23 septembrie, prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române, urmat fiind de dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, în data de 1 octombrie, cu cea de a II-a conferință, de ing. Iulian Georgevici, în 26 noiembrie, cu cea de a III-a conferință și de Andrei Bălbărău, coordonatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, în 15 decembrie 2020, cu cea de a IV-a conferință.
Cea de a V-a conferință va fi susținută de un împătimit al istoriei, culturii și sportului reșițean, prof. univ. dr. Gheorghe Popovici. El va vorbi despre istoria sportului din Reșița.
Pentru a viziona această conferință, trebuie accesate paginile de Facebook și YouTube, la adresele de mai jos, joi, 14 ianuarie 2021, începând cu orele 19.00. Transmiterea live se va efectua de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița.
Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat vă aduce la cunoștiință că prietenul și colegul nostru, GHEORGHE RANCU BODROG, va împlini 75 de ani, în aprilie 2021, motiv pentru care ne-am gândit că cel mai bun mod de a-l cinsti este prin a-i dedica un volum omagial – HONOREM –
Având în vedere aprecierea de care se bucură domnul Gheorghe Rancu privind activitatea sa competentă atât în plan profesional cît și în aceea de publlicist și monografist apelez la dumneavoastră pentru a participa la realizarea acestui volum printr-un material pe care vă rog să-l trimiteți pe adresa: ion.traia7@gmail.com până pe data de 15 februarie 2021.
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 13-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile scriitorului Daniel Onaca din Stockholm, și ale tinerei Oana Raluca Topală, în prezent în New York.
Miercuri, 13 ianuarie 2021
Daniel Onaca, scriitor, Stockholm / Suedia
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Povestea unei icoane
Spre culmea Semenicului deschisă, încinsă cu brâul Bârzavei cu tâmpla rezemată de Dealul Golului. Aşa!
De şapte dealuri ursită, pe şapte văi răsucită. Plămădită-n foc de cărbune, cu suflul furnalelor însufleţită; descântată de cântarea corurilor ei, de bisericile ei binecuvântată, cu dorul cerimii dăruită. Aşa e ea!
Urgisită-n şapte chipuri, blestemată-n şapte limbi. Părăsită, renegată, dată uitării; lăsată pradă curcubeelor prelinse pe sub podurile ei (spre adeverirea zicerii că, întâi trebuie să te stingi ca apoi să renaşti). Aşa!
Înviată din inima celor ce au crezut în ea. Spălată de lacrimile fidelilor; stropită cu parfumuri din flacoane destupate precum, odinioară, fântânile desfundate ale Canaanului; unsă cu untdelemn şi îmbrăcată în strai nou. Aşa e ea în vis!
Dinspre Valea trezvie a Domanului, cu faţa întoarsă spre zările lumii. Învingătoare şi înluminată. Povestea ei purtată de poeţii veniţi să o cunoască şi să-i laude înţelepciunea cu care a ştiut să-’pace fraţii, să înfrăţească naţii, să iubească, să ierte şi să spere întru deruta duratei durute. Aşa e Reşiţa în visurile mele!
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
În timp ce scriu aceste rânduri, la radio se transmite Concertul pentru pian nr 5 în do major (Imperialul) lui Beethoven. Sunt convins că nu este o simplă întâmplare. Și mai sunt convins că fiecare om, de pe acest pământ, are de făcut în viața lui o alegere fundamentală. Conștient sau nu, el va fi pus în situația când trebuie să aleagă între sentimentul de Libertate și cel de Siguranță. Reșițenilor care au ales traiul în siguranță le urez „Viață lungă și tihnită!” Celor care au ales traiul în libertate le urez „Succes!” Prietenilor, care încă nu s-au hotărât să aleagă însă, înainte să le urez ceva, aș vrea să le adresez câteva cuvinte. Sunt cuvinte venite din partea unuia care a ales libertatea într-o fază nu îndeajuns de timpurie a vieții sale, dar care nu s-a îndoit nicio clipă și nu regretă alegerea lui.
De aceea vă îndemn și eu pe voi, prietenii mei, alegeți cât mai grabnic… Pentru că dacă nu o faceți voi înșivă, o vor face alții în locul vostru. Și atunci veți fi condamnați să trăiți la întâmplare, tăvăliți de valurile vieții, punând mereu inevitabilele voastre eșecuri pe seama altora. (aflați în jurul vostru, ori undeva departe).
Dacă ați cântărit lucrurile cu sufletul, nu doar cu mintea, și dacă ați simțit că Libertatea este calea cea mai dreaptă de urmat… ei atunci e bine să vă avântați pe ea cu inima deschisă și să fiți conștienți de câteva lucruri. Dacă steaua libertății este călăuza voastră, atunci nu mai aveți nevoie de sfaturile și avertismentele grijulii ale celor din jurul vostru. Folosind o bine-cunoscută metaforă a poetului libanez Khalil Gibran, se poate spune că voi sunteți atunci potențiale săgeți lansate din arcuri rămase undeva în trecutul vostru. Experiența de viață a celor de care vă despărțiți să nu fie pentru voi o povară în viața pe care o aveți de trăit. Încă odată: să nu vă împiedicați de sfaturile lor! Nici de cele ale părinților, nici de ale neamurilor, ale profesorilor, ori ale mentorilor, ori ale binevoitorilor de tot felul…, de ale nimănui! Adevărurile lor nu sunt adevărurile voastre. Crezurile lor nu sunt ale voastre. Miturile lor nu sunt ale voastre căci la orizonturile ce vă stau în față ei nu au acces.
În lumile care se vor așterne în fața ochilor voștri va trebui să descoperiți propriile voastre adevăruri. Adevăruri proaspete, congruente cu zările noi care vi se deschid. Îndrăzniți și veți birui! Va trebui să vă edificați propria voastră viziune despre viață, propriile crezuri, propriile convingeri, propriile voastre mituri despre fericire. Pentru că fericirea nu este doar o iluzie; ea există și aveți dreptul să o cunoașteți și voi… aici, pe pământ, indiferent de ce ați învățat de la cei lăsați în urmă.
În mitologia scandinavă există o zeiță pe nume Idun. Este zeița tinereții. Ea nu ocupă un loc proeminent în panteonul zeilor nordici, dar rolul ei este totuși esențial. Asta pentru că zeița respectivă poartă cu ea un coș cu mere din care zeii se înfruptă în fiecare zi pentru a-și menține tinerețea. Voi, prieteni ai mei, care v-ați hotărât să vă trăiți viața în libertate, poate că pe drumul ales nu veți avea parte numai de câmpuri cu flori, dar puteți fi siguri că, în fiecare dimineață, la deșteptare, în fața ochilor veți găsi un măr proaspăt din panerul lui Idun. De aceea, în loc de orice altă urare, pe care aș dori să vi-o adresez, găsesc că cel mai potrivit ar fi să vă spun, din inimă și apăsat, acest: BRAVO!
Oana Raluca Topală, funcționar public internațional în cadrul ONU, sediul central din New York
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița e o poezie care se scrie singură, în absența mea. Câteodată, e o poezie împrumutată fără ghilimele, în care mă ascund ca să-mi regăsesc sevele. Și apoi pornesc iar în lume.
În lumea mea, acasă e mai degrabă un concept esențial contestat decât un loc identificabil pe harta lumii. Reșița nu e acasă decât prin prisma faptului că familia mea locuiește acolo. Iar firimituri din sufletul meu sunt răspândite în inimile lor și trăiesc în acest spațiu geografic. Altfel, Reșița e doar un oraș în care am trăit, am visat și am iubit cu aceeași intensitate, printre aceleași denivelări emoționale și intelectuale ca în orice alt colț de pământ.
Mă identific cu valențele culturale ale orașului. Aici am învățat să-mi strunesc gândurile în cuvinte și să-mi las cuvintele să-și urmeze menirea: să aducă noaptea de fiecare dată când spun o poveste. Pentru ca să-mi pot odihni și amplifica spiritul creator. Expunerea la cultura reșițeană – în toate formele ei – m-a modelat, mi-a impregnat repere identitare în matca sufletului și a minții. Iar oamenii de cultură ai acestui oraș mi-au fost ghizi statornici în parcursul meu, alături de reperul meu chintesențial – familia.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Îi doresc Reșiței să crească, să se extindă în toate direcțiile pentru ca să o pot cuprinde mai bine cu dorul. Îmi doresc să poposesc în acest oraș și să redescopăr mirarea. Nu mirarea că încă exista, ci că și-a rafinat potențialul și puterea transformativă atât la nivel individual, cât și colectiv. M-aș bucura ca – în eternele mele reîntoarceri – să găsesc o comunitate de gândire, de simțire și de acțiune care să amplifice rolul și impactul creației ca forma de adaptare la realități în perpetua evoluție.
Mă definește ambiția, perseverența și conștiinciozitatea față de bolnavi
(dialog cu dr. Carmen STOICA medic primar dermato-venerologie – Spitalul Județean de Urgență Deva)
– Pe scurt, punctați-ne câteva date biografice pe care le considerați mai semnificative…
– M-am născut în 26.11.1979 în Timișoara. Mi-am petrecut copilăria și am locuit în Orăștie până la terminarea liceului, iar apoi mi-am continuat studiile facultății de medicină din Timișoara.
Părinții mei s-au căsătorit de tineri, încă din timpul studenției acestora, avându-mă timpuriu. Am terminat Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, promoția 1998, urmând Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara începând cu anul 1998–2004, apoi am continuat cu rezidențiatul până în anul 2010, tot în Timișoara.
Începând cu anul 2010 îmi desfășor activitatea ca și medic primar, având specializarea în dermato-venerologie, din cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva. Precizez faptul ca am o minunată fetiță de 9 ani, pe nume MAIA, elevă în Deva, la Școala „Andrei Saguna”, în clasa a II-a.
– De ce medic și nu altă profesiune?
– Să fiu sinceră, cum de altfel sinceritatea mă și caracterizează, precizez că nu am avut o vocație specifică pentru medicină așa cum afirmau mulți colegi. Pun la îndoială credibilitatea unora dintre ei privind existența unei chemări pentru această meserie, încă din liceu.
În ceea ce mă privește nu am fost niciodată adepta științelor exacte, deși știam și matematica și fizica. Îmi plăcea literatura, biologia, chimia, citeam foarte multe cărți scrise de scriitori români, citeam și literatură universală. Așa ca și o paranteză, citeam până noaptea târziu. Îmi amintesc cum citeam sub plapumă, cu lanterna aprinsă pentru a nu aprinde lumina în camera mea, și astfel să fiu observată de părinții mei care îmi spuneau să nu stau noaptea târziu, având în vedere că a doua zi eram poate obosită și somnoroasă. Însă pentru mine nu conta, cititul mă relaxa enorm, chiar și în prezent mi-a rămas aceasta, să-i spun calitate de a citi și astfel să mă relaxez, e drept că în prezent nu mai am timpul din copilărie.
În final am ales medicina, considerând că este de viitor, satisfacându-mi toate expectanțele, așadar, nu dintr-un motiv anume, chemare sau o îndrumare din partea cuiva.
– De unde și când a pornit dragostea pentru specialitatea aleasă?
– La alegerea specialității problemele s-au pus altfel. Aici eram foarte bine documentată și orientată. Nu am ales ce a rămas, am ales ce am dorit – adică – dermato-venerologie. Este una dintre cele mai grele specialități. Presupune o vastă cultură medicală și anume pe lângă noțiuni de dermatologie și venerologie, pentru ca un astfel de specialist să fie complet, trebuie să cunoască foarte bine chirurgia dermatologică, medicina internă, alergologie și imunologie (îmi place chirurgia dermatologică și o fac cu plăcere). Mi-au plăcut în timpul facultății chirurgia și medicina internă. Poate și acest fapt a înclinat balanța în alegerea dermatologiei.
– Care calități vă reprezintă personalitatea?
– Ambiția, perseverența, conștiinciozitatea față de bolnavi.
– Sunteți șefă de secție în cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva. Vă considerați medicul potrivit pentru această funcție?
– Atunci când s-a făcut recomandarea pentru a fi numită șefă de secție, de către fostul șef de secție, în prezența managerului spitalului – eram cea mai tânără din colectivul de medici, precizându-se calitățile pentru care se face această nominalizare și nu vechimea. Am primit această nominalizare cu emoție, dar și cu o oarecare teamă, teama să nu dezamăgesc, era o responsabilitate enormă, însă la care am făcut față cu brio.
Ulterior, timpul și rezultatele au demonstrat că modestia trebuie depășită și calitațile profesionale și organizatorice pentru care am fost numită și-au făcut simțite prezența în activitatea de zi cu zi. Răspunsul meu este clar – da, mă consider potrivită pentru această funcție, omul potrivit la locul potrivit.
– Vă amintiți de o satisfacție inedită în meseria de medic?
– Desigur, au fost multe asemenea satisfacții, aș remarca două dintre acestea cu diagnostic de excepție și anume: o vascularită necrotică cu tendință de generalizare și o mucinoză foliculară, diagnosticate și rezolvate terapeutic perfect și complet.
De asemenea, am fost extrem de satisfăcută când am obținut titlul de medic primar.
Aș mai completa, cu toată sinceritatea care mă caracterizează, că experiența acumulată în meseria ce o practic am dobândit-o și datorită norocului de a lucra cu doi medici de excepție: Dr. Darie OVIDIU – în Timișoara, în timpul rezidențiatului și respectiv Dr. Caius SEVICIU – la Spitalul Județean de Urgență Deva.
– Cât despre o neîmplinere, ce ne puteți spune?
– Au fost mai multe neîmpliniri. O să menționez doar două. Prima – că nu m-am înscris la doctorat, dar încă nu este târziu, cea de a doua este că nu m-am orientat spre o carieră universitară.
– Cum apreciați activitatea colectivului pe care îl conduceți?
– Consider satisfacător spre bine. Poate fi îmbunatățită, prin contribuția atât a factorilor de conducere cât și a subalternilor (cu toate că îmi place să le spun colegi), punctualitate, seriozitate, pregătire profesională).
– Ce noutăți organizatorice și medicale oferiți pacienților internați în secția pe care o conduceți?
– Noi oferim toate principiile organizatorice moderne care există într-o secție de Spital Județean de Urgență, urmând ca în viitor să acumulăm și să le punem la dispoziția pacienților tot ce apare ca noutate, bine conturată și eficientă.
– Cum stați cu pregătirea profesională și de cercetare medicală?
– Pregătirea profesională este bună, continuă. Citim literatura medicală care apare, participăm la congresele naționale și internaționale, suntem într-o competiție permanentă.
Dispunem de aparatura necesară, ce ne permite efectuarea unor intervenții de chirurgie dermatologică, biopsii cutanate, dar și de serviciile laboratorului clinic ce ne permite dignostice de excepție, colagenoze, boli autoimune, maladii buloase.
Cercetarea medicală nu se ridică la standardele pe care ni le-am dorit. Este și o deficiență la nivel central, care se reflectă până la structurile organizatorice de la nivel județean.
– Cum vă priviți viitorul profesional în domeniul specialității?
– Având în vedere că dispunem de o bază materială solidă, o secție de excepție, cadre medicale bine pregătite, o permanentă stimulare și concurență reciprocă, pentru mine ca medic primar dermato-venerolog, șef secție a Spitalului Județean de Urgență, viitorul profesional în domeniul specialității, nu poate fi decât acela, care și-l dorește fiecare profesionist de excepție.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România lansează concursul pe anul 2020 cu tema „Sens și contrasens în mass-media”, prin care colegii noștri de breaslă – pentru prima dată, nu doar membri ai Uniunii – sunt invitați să trimită materialele de presă pe care le consideră relevante deopotrivă pentru temă, pentru importanța jurnalismului în societate și pentru activitatea lor.
Prin aria de abordare propusă dorim să evidențiem parcursul și evoluția presei în vremuri de provocări sanitare, economice, sociale și politice. Materialele de presă se vor putea înscrie în tematica luptei presei profesioniste cu fenomenul știrilor false, cu manipularea și ascensiunea extremismelor într-o lume confuză, în care jurnaliștii sunt primii chemați să facă lumină și să îndrume publicul, prin reflectarea adevărului. Vor fi premiate cele mai bune articole și producții din segmentele audio-vizuale ale mass-media care au reflectat cel mai bine, în anul 2020, reacția societății și a opiniei publice la criza sanitară globală, abordările profesionale ale jurnaliștilor care au sprijinit comunitățile să facă față situațiilor complicate, efortul presei de a se afla tot timpul în teren, în mijlocul evenimentelor, și de a se constitui în cea mai avizată legătură între autorități și cetățeni.
Materialele jurnalistice de la toate categoriile – presă scrisă, audiovizuală, online, publicistică – vor putea fi transmise până la data de 1 martie 2021, la sediul UZPR, din Bd. General Gheorghe Magheru, nr. 28-30, sector 1, București și vor fi evaluate de un juriu alcătuit din personalități reprezentative ale jurnalismului, membri ai UZPR. Cele mai bune lucrări vor fi premiate în cadrul unei Gale televizate, care va fi organizată în acest an.
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 12-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile academicianului Mircea Martin și ale tânărului profesor de filozofie Paul Gabriel Sandu.
Marți, 12 ianuarie 2021
Mircea Martin, academician, București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pentru mine apartenența reșițeană a însemnat și continuă să însemne un motiv de mândrie. Iar motivul cel mai adânc și cel mai puternic al acestei mândrii este dat de tradiția industrială extraordinară a acestui oraș, comparabilă cu a celor mai vechi și vestite centre din Europa și din lume. Vechimea, cum știm, reprezintă în sine un titlu de noblețe, titlu pe care însă Reșița l-a cucerit prin muncă temeinică de zi cu zi, an de an, deceniu după deceniu, timp de două secole și jumătate. Și, desigur, prin realizări grandioase pe care alții sunt mai calificați și mai îndreptățiți decât mine să le enumere.
După 1920 și, mai intens după 1960, Reșița a contribuit esențial, decisiv la industrializarea României prin produsele ei – oțel și laminate, locomotive, poduri, motoare electrice, turbogeneratoare dar, mai ales, prin specialiștii detașați pretutindeni în țară, la Hunedoara, Craiova, București, Galați, Târgoviște etc.
Nici guvernele burgheze interbelice, nici guvernele comuniste n-au răsplătit efortul enorm și competența tehnică depuse de muncitorii și inginerii reșițeni prin investiții care să ridice nivelul de trai al localnicilor, dar măcar au asigurat o dezvoltare industrială normală și locuri de muncă cât de cât decent remunerate.
Ce s-a întâmplat după 1990 depășește cele mai pesimiste previziuni, chiar dacă ținem seama de schimbările radicale – economice și tehnologice – survenite pe plan mondial. Nu puține decizii, complicități, vânzări ar trebui încadrate la ceea ce în termeni juridici se numește „subminarea economiei naționale”.
Este, în orice caz, incredibil și inadmisibil ca, în acești ultimi ani, în fosta mare industrie reșițeană să mai lucreze doar aproximativ 1.500 de oameni, este halucinant să aflu că UCMR – atât de productivă altădată – este în insolvență!
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Cum va întâmpina Reșița împlinirea celor 250 de ani de existență industrială? Cât de fast este acest moment aniversar, de o uriașă semnificație istorică? Vor vrea – și vor ști – conducătorii locali și guvernanții actuali să se ridice la înălțimea acestui eveniment? Vreau să sper că-și vor îndeplini cum se cuvine măcar o datorie de memorie.
Reșițenilor le doresc multă sănătate și o conștiință crescută a ceea ce reprezintă locul lor și tradiția lui tehnică, unică în România.
Paul Gabriel Sandu, dr., profesor de filozofie, scriitor, București
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Pe lângă „Josephus” și „Franziskus” (în varianta lor târzie, contemporană mie, desigur), am trecut de nenumărate ori. Fără să știu cum le cheamă. Am copilărit la umbra lor. Au fost, alături de alte câteva repere spațiale, granițele lumii mele. Dar, fără să știu, au fost mereu mai mult decât atât. Pentru că ele sunt un mesaj, în piatră și fier, al generațiilor care au clădit orașul. Adică al comunității lărgite din care fac parte, mereu, și cei vii, și cei care nu mai sunt.
Astăzi, privind la funicularul și furnalele Reșiței, mă simt interpelat, luat la întrebări de toți cei care au construit-o: Ce faceți cu ea? Ce aveți de gând cu ea? Două furnale, două întrebări la care nu putem răspunde… cu ciocanul cu care s-a tot răspuns acestor întrebări, de 30 de ani, în aproape toată țara. „Ce faceți cu noi?” Asta înseamnă, pentru mine, Reșița.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
I-am auzit de multe ori pe bunicii și părinții mei amintindu-și de un oraș viu, plin de viață, așa cum i-am auzit regretând că se prăbușește totul în jurul lor. Reșița este oamenii ei, iar oamenii ei trebuie să-și ia înapoi orașul, să recupereze cumva și să onoreze trecutul și tradiția ei. Asta este cea mai bună formă de celebrare!
UZPR CARAS SEVERIN 