Miercuri, 23 septembrie 2020, în curtea interioară a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” s-a inaugurat un șir de dezbateri sub genericul „Conferințele Reșița 250: Oameni – Locuri – Fapte”, o continuare a unui proiect reușit, derulat în anul 245 al industriei reșițene (2015), sub denumirea „Păreri, opinii, realități. Discuții amicale pe tema istoriei Banatului Montan”, cu sprijinul de atunci al regretatului ing. Dan Perianu din Reșița. Proiectul este dedicat împlinirii în 2021, în data de 3 iulie, a 250 de ani de industrie reșițeană (1771 – 2020 / 2021). Coorganizatorii acestui proiect sunt Centrul Universitar UBB din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Conferințele se organizează o dată pe lună, acestea având câte un invitat special, care prezintă, așa cum o spune și genericul ciclului, o temă legată de Reșița și oamenii ei, în prim-plan fiind pusă dezvoltarea ei industrială, culturală, spirituală, educațională, patrimonială, de la începuturi până în prezent. Rezultatul concret al celor 10 conferințe va consta în apariția unei cărți care să poarte pecetea celor 250 de ani!
Primul conferențiar a fost, în data de 23 septembrie, prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române, urmat fiind de dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, în data de 1 octombrie, cu cea de a II-a conferință, de ing. Iulian Georgevici, în 26 noiembrie, cu cea de a III-a conferință și de Andrei Bălbărău, coordonatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, în 15 decembrie 2020, cu cea de a IV-a conferință.
Cea de a V-a conferință va fi susținută de un împătimit al istoriei, culturii și sportului reșițean, prof. univ. dr. Gheorghe Popovici. El va vorbi despre istoria sportului din Reșița.
Pentru a viziona această conferință, trebuie accesate paginile de Facebook și YouTube, la adresele de mai jos, joi, 14 ianuarie 2021, începând cu orele 19.00. Transmiterea live se va efectua de la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița.
Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banat vă aduce la cunoștiință că prietenul și colegul nostru, GHEORGHE RANCU BODROG, va împlini 75 de ani, în aprilie 2021, motiv pentru care ne-am gândit că cel mai bun mod de a-l cinsti este prin a-i dedica un volum omagial – HONOREM –
Având în vedere aprecierea de care se bucură domnul Gheorghe Rancu privind activitatea sa competentă atât în plan profesional cît și în aceea de publlicist și monografist apelez la dumneavoastră pentru a participa la realizarea acestui volum printr-un material pe care vă rog să-l trimiteți pe adresa: ion.traia7@gmail.com până pe data de 15 februarie 2021.
Proiectul având marca Reșița: 250 de ani de industrie, care a debutat în prima zi a anului jubileului, se află în a 13-a zi… Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Fundației „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.
Reamintim faptul că în perioada 1 – 16 ianuarie 2021 publicăm pe rețelele de socializare răspunsurile la 2 întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Au fost alese 32 de personalități reșițene invitate să răspundă celor două întrebări. Sunt 16 personalități care s-au consacrat înainte de anul 2000 și 16 personalități în formare / consacrate deja în parte după 2000, care demonstrează o continuitate a valorilor și o punere în oglindă a modului în care gândesc ele despre Reșița. În fiecare zi publicăm așadar răspunsurile câte unei personalități din fiecare categorie antemenționată.
Astăzi vom citi răspunsurile / gândurile scriitorului Daniel Onaca din Stockholm, și ale tinerei Oana Raluca Topală, în prezent în New York.
Miercuri, 13 ianuarie 2021
Daniel Onaca, scriitor, Stockholm / Suedia
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Povestea unei icoane
Spre culmea Semenicului deschisă, încinsă cu brâul Bârzavei cu tâmpla rezemată de Dealul Golului. Aşa!
De şapte dealuri ursită, pe şapte văi răsucită. Plămădită-n foc de cărbune, cu suflul furnalelor însufleţită; descântată de cântarea corurilor ei, de bisericile ei binecuvântată, cu dorul cerimii dăruită. Aşa e ea!
Urgisită-n şapte chipuri, blestemată-n şapte limbi. Părăsită, renegată, dată uitării; lăsată pradă curcubeelor prelinse pe sub podurile ei (spre adeverirea zicerii că, întâi trebuie să te stingi ca apoi să renaşti). Aşa!
Înviată din inima celor ce au crezut în ea. Spălată de lacrimile fidelilor; stropită cu parfumuri din flacoane destupate precum, odinioară, fântânile desfundate ale Canaanului; unsă cu untdelemn şi îmbrăcată în strai nou. Aşa e ea în vis!
Dinspre Valea trezvie a Domanului, cu faţa întoarsă spre zările lumii. Învingătoare şi înluminată. Povestea ei purtată de poeţii veniţi să o cunoască şi să-i laude înţelepciunea cu care a ştiut să-’pace fraţii, să înfrăţească naţii, să iubească, să ierte şi să spere întru deruta duratei durute. Aşa e Reşiţa în visurile mele!
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
În timp ce scriu aceste rânduri, la radio se transmite Concertul pentru pian nr 5 în do major (Imperialul) lui Beethoven. Sunt convins că nu este o simplă întâmplare. Și mai sunt convins că fiecare om, de pe acest pământ, are de făcut în viața lui o alegere fundamentală. Conștient sau nu, el va fi pus în situația când trebuie să aleagă între sentimentul de Libertate și cel de Siguranță. Reșițenilor care au ales traiul în siguranță le urez „Viață lungă și tihnită!” Celor care au ales traiul în libertate le urez „Succes!” Prietenilor, care încă nu s-au hotărât să aleagă însă, înainte să le urez ceva, aș vrea să le adresez câteva cuvinte. Sunt cuvinte venite din partea unuia care a ales libertatea într-o fază nu îndeajuns de timpurie a vieții sale, dar care nu s-a îndoit nicio clipă și nu regretă alegerea lui.
De aceea vă îndemn și eu pe voi, prietenii mei, alegeți cât mai grabnic… Pentru că dacă nu o faceți voi înșivă, o vor face alții în locul vostru. Și atunci veți fi condamnați să trăiți la întâmplare, tăvăliți de valurile vieții, punând mereu inevitabilele voastre eșecuri pe seama altora. (aflați în jurul vostru, ori undeva departe).
Dacă ați cântărit lucrurile cu sufletul, nu doar cu mintea, și dacă ați simțit că Libertatea este calea cea mai dreaptă de urmat… ei atunci e bine să vă avântați pe ea cu inima deschisă și să fiți conștienți de câteva lucruri. Dacă steaua libertății este călăuza voastră, atunci nu mai aveți nevoie de sfaturile și avertismentele grijulii ale celor din jurul vostru. Folosind o bine-cunoscută metaforă a poetului libanez Khalil Gibran, se poate spune că voi sunteți atunci potențiale săgeți lansate din arcuri rămase undeva în trecutul vostru. Experiența de viață a celor de care vă despărțiți să nu fie pentru voi o povară în viața pe care o aveți de trăit. Încă odată: să nu vă împiedicați de sfaturile lor! Nici de cele ale părinților, nici de ale neamurilor, ale profesorilor, ori ale mentorilor, ori ale binevoitorilor de tot felul…, de ale nimănui! Adevărurile lor nu sunt adevărurile voastre. Crezurile lor nu sunt ale voastre. Miturile lor nu sunt ale voastre căci la orizonturile ce vă stau în față ei nu au acces.
În lumile care se vor așterne în fața ochilor voștri va trebui să descoperiți propriile voastre adevăruri. Adevăruri proaspete, congruente cu zările noi care vi se deschid. Îndrăzniți și veți birui! Va trebui să vă edificați propria voastră viziune despre viață, propriile crezuri, propriile convingeri, propriile voastre mituri despre fericire. Pentru că fericirea nu este doar o iluzie; ea există și aveți dreptul să o cunoașteți și voi… aici, pe pământ, indiferent de ce ați învățat de la cei lăsați în urmă.
În mitologia scandinavă există o zeiță pe nume Idun. Este zeița tinereții. Ea nu ocupă un loc proeminent în panteonul zeilor nordici, dar rolul ei este totuși esențial. Asta pentru că zeița respectivă poartă cu ea un coș cu mere din care zeii se înfruptă în fiecare zi pentru a-și menține tinerețea. Voi, prieteni ai mei, care v-ați hotărât să vă trăiți viața în libertate, poate că pe drumul ales nu veți avea parte numai de câmpuri cu flori, dar puteți fi siguri că, în fiecare dimineață, la deșteptare, în fața ochilor veți găsi un măr proaspăt din panerul lui Idun. De aceea, în loc de orice altă urare, pe care aș dori să vi-o adresez, găsesc că cel mai potrivit ar fi să vă spun, din inimă și apăsat, acest: BRAVO!
Oana Raluca Topală, funcționar public internațional în cadrul ONU, sediul central din New York
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Reșița e o poezie care se scrie singură, în absența mea. Câteodată, e o poezie împrumutată fără ghilimele, în care mă ascund ca să-mi regăsesc sevele. Și apoi pornesc iar în lume.
În lumea mea, acasă e mai degrabă un concept esențial contestat decât un loc identificabil pe harta lumii. Reșița nu e acasă decât prin prisma faptului că familia mea locuiește acolo. Iar firimituri din sufletul meu sunt răspândite în inimile lor și trăiesc în acest spațiu geografic. Altfel, Reșița e doar un oraș în care am trăit, am visat și am iubit cu aceeași intensitate, printre aceleași denivelări emoționale și intelectuale ca în orice alt colț de pământ.
Mă identific cu valențele culturale ale orașului. Aici am învățat să-mi strunesc gândurile în cuvinte și să-mi las cuvintele să-și urmeze menirea: să aducă noaptea de fiecare dată când spun o poveste. Pentru ca să-mi pot odihni și amplifica spiritul creator. Expunerea la cultura reșițeană – în toate formele ei – m-a modelat, mi-a impregnat repere identitare în matca sufletului și a minții. Iar oamenii de cultură ai acestui oraș mi-au fost ghizi statornici în parcursul meu, alături de reperul meu chintesențial – familia.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei la început de an jubiliar?
Îi doresc Reșiței să crească, să se extindă în toate direcțiile pentru ca să o pot cuprinde mai bine cu dorul. Îmi doresc să poposesc în acest oraș și să redescopăr mirarea. Nu mirarea că încă exista, ci că și-a rafinat potențialul și puterea transformativă atât la nivel individual, cât și colectiv. M-aș bucura ca – în eternele mele reîntoarceri – să găsesc o comunitate de gândire, de simțire și de acțiune care să amplifice rolul și impactul creației ca forma de adaptare la realități în perpetua evoluție.
UZPR CARAS SEVERIN 