De curând, am primit în dar pentru fondul de carte al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa încă un volum semnat de frumoasa și, deja, cunoscuta poetă Daniela Marchetti.

Așadar, cartea se numește „Mic tratat despre cartografierea sufletului”, a apărut la Editura LiterPress din București în 2020 și este prefațată de scriitorul Radu Ulmeanu.

Daniela Marchetti s-a născut în 24 aprilie 1971 în Slatina (Olt), iar actualmente este stabilită în Italia. Este absolventă a Facultății de Medicină și Farmacie a Universității „Vasile Goldiș” din Arad și coordonează, alături de istoricul Ionel Bota, câteva proiecte în cadrul Clubului Mitteleuropa. De asemenea, este inițiatoarea Fundației „Arte Marchetti” și conduce revista lunară de cultură europeană „Arte”.

A debutat în anul 2018 cu volumul de versuri „Când stropii vremii curg precum nisipul” (Craiova: Editura Sitech, 2018, postfață de Ionel Bota); tot în 2018 îi apare la Editura Eikon din București volumul de poezie „Cine te iubește, îngere?” cu o prefață de Simona-Grazia Dima; în anul 2019, la Editura Brumar din Timișoara îi apare volumul „Levantul fără sfârșit” cu o prefață de Șerban Foarță, iar în 2020 va vedea lumina tiparului volumul de poezie „Quarantena conquist@...” sub egida Clubului Mitteleuropa, Oravița.

Din buna colaborare cu istoricul și criticul Ionel Bota rezultă și câteva volume: „Contribuții la istoria barocului muzical în Mitteleuropa”, volum apărut la editura TIM din Reșița în anul 2018; „Anul 1868. Eminescu și Banatul istoric”, carte apărută la editura David Press Print din Timișoara în anul 2018; de asemenea, o găsim în câteva antologii românești și italiene.

Daniela Marchetti este o apariție pe harta culturală a Banatului nu doar prin frumusețea cu care a fost înzestrată de Dumnezeu, ci, mai ales, prin talentul și sensibilitatea pe care le revarsă cu generozitate atât prin poemele sale, cât și prin diversele evenimente pe care le susține și inițiază.

În postfața volumului „Mic tratat despre cartografierea sufletului”, Radu Ulmeanu constată că: „Daniela Marchetti scrie cum respiră, deci cu o naturalețe desăvârșită” și conchide: „Pentru că poezia Danielei Marchetti este binecuvântată nu de zeii în care nu mai credem, ci de uriașul talent al unei poete cum nu mai sunt multe pe fața pământului”.

Mulțumindu-i Danielei pentru prietenie și daruri, voi reda poezia, care deschide acest frumos volum de aproape 160 de pagini, poem intitulat:

„viața îmi rostește numele

astfel începe totul

nu mai e loc

de virgulă

iar punctul e deja

pe câmpul de instrucție

copilăria s-a ascuns

în fotografii

fotografiile s-au ascuns

în album

albumul a fost negociat cu

adolescențaviața îmi rostește numele