Marți, 7 iulie 2020, în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” Reșița,  s-a desfășurat un eveniment literar-artistic dedicat unor personalități bănățene. Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților, în parteneriat cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin au adus un omagiu celor doi importanți creatori de frumos – pictorului Iosif Vasile Gaidoș și poetului Octavian Doclin. De asemenea, a fost amintit și sculptorul Constantin Lucaci, cel care, dacă trăia, ar fi împlinit 97 de ani.

Prima parte a evenimentului a aparținut artei. I s-a adus un binemeritat omagiu pictorului bocșean Iosif Vasile Gaidoș, care s-a născut în 7 iulie 1919 la Ardud, Satu Mare, şi a murit în 3 martie 1998 la Bocşa Montană, Caraş-Severin. Despre omul și artistul Iosif Vasile Gaidoș au vorbit Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban, Titus Crișciu și Victoria Antoaneta Gaidoș Cioacă, fiica pictorului omagiat. Pe simeze s-au aflat lucrări semnate de Iosif Vasile Gaidoș, de astă dată peisaje industriale, organizatorii incluzând evenimentul în proiectul „Reșița – 249”.

Partea a doua a fost dedicată poeziei și poetului Octavian Doclin, care s-a născut în 17 februarie 1950 la Doclin, Caraș-Severin, și s-a stins în 11 februarie 2020 la Reșița.

Dacă în cazul pictorului Iosif Vasile Gaidoș, criticii vorbesc despre un „poet al culorii” și despre „o poezie a culorilor”[1], în cazul lui Octavian Doclin avem de-a face cu Poezia unui poet prolific, bine înfipt în poezia contemporană, un poet pentru care „poemul înseamnă căutare în sine, un drum spre lumea spiritului, căci, prin poezie, eul liric caută calea spre lumină…”[2]

Cu acest prilej a fost semnalată și apariția celor două cărți: volumul de poeme semnat de Octavian Doclin și intitulat „Privirea peste umăr” (… și cu cât mai mult mă uit în urmă) poeme 2018-2019. Elogiu poemului liber și mâinii care-l gândește la ieșirea din Subterană pentru ultima data; un volum frumos apărut la editura Gordian din Timișoara, 2020, prefațat de Alexandru Cistelecan, unul dintre cei mai importanți și rafinați critici literari români contemporani.

Cel de-al doilea volum semnalat aparține criticului și istoricului literar Adrian Dinu Rachieru și este cea de-a doua ediție a eseului critic „Cercul doclinian” (prima ediție apărută în anul 2015), o ediție revăzută și adăugită, care a văzut lumina tiparului la editura timișoreană Gordian, 2020. Un volum frumos și important care se alătură celorlalte cărți care au în atenție poezia docliniană: „Muntele și Poezia”, eseu critic semnat de Ionel Bota (Reșița: Timpul, 1997) și  „Apologia lui Esau”, eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin de Doru Timofte (Timișoara: Marineasa, 2001).

Despre poetul și poezia lui Octavian Doclin au vorbit Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban, Titus Crișciu, Costel Simedrea și Camelia Duca. De asemenea, au fost recitate poemele docliniene pe acorduri muzicale susținute de Lucian Duca și Vincenzo Cerra.

Un eveniment de suflet moderat cu măiestrie de Erwin Josef Țigla și susținut cu emoție de Ada D. Cruceanu Chiseliță.

Pentru încheiere voi folosi versurile poetului Octavian Doclin, un extraordinar poem fără titlu (II): „Fiindcă, iată, de-acum/ ființa mea va sta tot mai întreagă/ sub semnul stelelor căzătoare./ Voi lăsa pe cerul amintirii voastre/ doar o singură dâră de lumină./ Mă veți căuta, unii nerăbdători, alții nepăsători,/ chiar printre aceste litere, agresându-vă./ Eu voi sta lângă ele, ascuns, ca-ntr-un nor,/ De-acum nevăzut. Voi, auzindu-mă/ Și uite-așa începem o viață nouă./ Tot împreună.”

[1] Ion Crișan în revista „Orizont” din Timișoara, în 1977.

[2] Dicționar al Scriitorilor din Banat, Timișoara: Editura Universității de Vest, 2005.